Înșelăciunea legalizată în domeniul contorizării căldurii. Ep.

1
17 mai 2015

Implicarea unor autorități/instituții publice în sprijinirea înșelăciunii practicate de firme private

nu este o noutate (vezi afacerea CEC-FNI). Într-un articol anterior, “Neconstituționalitatea Legii
nr. 121/2014 privind eficienţa energetică”, am vorbit despre faptul că autoritățile române și
firmele prestatoare din domeniul contorizării căldurii ascund existența în Directiva 2012/27/UE a
variantei metodelor alternative la montarea repartitoarelor de costuri pentru căldură. Nu e singura
înșelăciune în domeniu.

Parteneriatul public-privat în înșelăciune între Autoritatea Națională de Reglementare pentru

Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC) și firme prestatoare atinge cote stupefiante.
Întrucât este o problemă ce afectează sute de mii de cetățeni, voi “demonta” în cele ce urmează
mecanismul aceste înșelăciuni. Nu e vorba doar de probleme de nelegalitate, reglementări
paralele contradictorii, ci și de fabulații infracționale inserate în acte normative. Spun “fabulații
infracționale”, întrucât nu există în știință nici măcar cu titlu de opinii diferite.

Mai grav e și când judecătorii și experții judiciari sunt “setați” pe orbu’ găinilor.

Nelegalitatea Ordinelor nr. 233/2004 şi 343/2010 (norme tehice) ale ANRSC în domeniul
montării şi utilizării repartitoarelor de costuri pentru căldură

Repartitorul nu este mijloc de măsurare, conform Directivei 2004/22/CE privind mijloacele de

măsurare, iar încălcarea condițiilor de montare și utilizare a lui produce erori ale facturilor de
până la 500-800%.

“Fentarea” legislației în construcții este fundamentală pentru înșelarea populației ignorante, din
două motive:
1. procedura de elaborare a reglementărilor în construcții este una strictă, ce nu permite falsul
științific;
2. reglementările tehnice în construcții privind condițiile utilizării repartitoarelor, în vigoare,
conțin prevederi importante, încălcate de normele tehnice ale ANRSC și de firmele prestatoare.

Art. 2 din Legea nr. 10/1995 (actualizată) privind calitatea în construcţii prevede că legea se
aplică și instalaţiilor aferente construcţiilor, instalații definite în Anexa 2 din Legea nr. 50/1991,
republicată, privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Montarea şi exploatarea repartitoarelor şi a robinetelor termostatice reprezintă o problemă de

modernizare, de reabilitare a instalaţiei de încălzire, trebuind să respecte cerinţele fundamentale
de calitate în construcții prevăzute de Legea nr. 10/1995 a calităţii în construcţii, (art. 5), anexele
la HGR nr. 622/2004 și la Regulamentul UE nr. 305/2011 în domeniul construcţiilor (anterior
Directiva 89/106/CEE).

Art. 9 lit. a din Legea nr. 10/1995 prevede că sistemul calităţii în construcţii include și
reglementările tehnice în construcţii.
HGR nr. 203/2003 reglementează tipurile de reglementări tehnice care au la bază activitatea de
cercetare-dezvoltare, iar Ordinul MLPTL nr. 542/2003 reglementează elaborarea, avizarea,
aprobarea reglementărilor tehnice.

Procedura de elaborare a reglementărilor tehnice impune, conform Ordinului nr. 542/2003,

avizarea fiecărei etape a elaborării de către Comitetele tehnice de specialitate, iar la final,
avizarea de către Comitetul tehnic de coordonare general. Conform art 10 şi 11 din Ordin,
Comitetele sunt formate din specialişti din cadrul MLPTL, institute de profil, cadre didactice din
învăţământul superior, alți specialişti cu activităţi recunoscute în domeniu. Art. 17, final: Fiecare
relație de calcul sau formulă prezentată şi reţinută va fi comentată, indicându-se explicit sursa.

Ordinele nr. 233/2004 şi nr. 343/2010 (norme tehnice) ale ANRSC nu sunt avizate tehnic. Legea
nr. 50/1991, republicată, în art. 44, prevede că toate reglementările tehnice – norme, normative,
instrucţiuni -, cu aplicabilitate în domeniul construcţiilor şi urbanismului, se transmit în mod
obligatoriu spre avizare Ministerului Construcțiilor, sub sancţiunea încetării aplicabilităţii
acestora.

ANRSC a efectuat un copy/paste selectiv din SR-EN 834:2002, în scopul racolării facile a
clienţilor de către firme. Prevederile referitoare la erorile, cauzele erorilor, factorii care
influenţează valoarea consumului nu apar în Anexa 3 la Ordinul nr. 233/2004 al ANRSC.

Îndepărtarea specialiștilor de marcă din procedura de elaborare a reglementărilor tehnice e

importantă pentru înșelarea populației. Personalitățile în domeniu au demonstrat erorile grave ale
Ordinului ANRSC nr. 233/2004, atât în faza de proiect, înainte cu 8 luni de a fi emis[1], cât și
ulterior emiterii lui[2],[3]. Și Ordinul ANRSC nr. 343/2010 conține erori grave. S-a și precizat
expres, de către o altă personalitate în domeniu[4], acad. pr. dr. ing. Liviu Dumitrescu, că
Ordinul nr. 343/2010 nu are avizele tehnico-ştiinţifice necesare şi că niciun specialist din
domeniul instalaţiilor!! care a elaborat metodologia de calcul MC 001, aprobată prin Ordinul
MTCT nr. 157/2007, nu a fost consultat[5]. Metodologia a fost elaborată de Universitățile
Tehnice de Construcţii din Bucureşti, Cluj-Napoca, laşi, Timişoara, și Braşov, de Institutul
Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor – INCERC
Bucureşti, cu participarea Asociaţiei Inginerilor de Instalaţii din România -AIIR la coordonarea
elaborării metodologiei.

Incompetența ANRSC atinge aspect tragi-comice. Într-un studiu[6] prezentat la o conferință

internațională, la București, în anul 2013, se prevede, printre altele, că ANRSC invocă, în
sprijinul Ordinului nr. 343/2010, un normativ francez privind combaterea termitelor!

Ultima confirmare a erorilor normativelor ANRSC este Protocolul încheiat de ANRSC cu

Asociația Inginerilor de Instalaţii din România.

Fentarea legislației în construcții are și scopul de a lipsi cetățenii de argumente solide cu care pot
contesta facturile eronate emise de firme.
Serviciul de încălzire înseamnă căldura furnizată pentru a asigura necesarul de căldură şi
temperaturi interioare conform Standardului SR 1907/1997, în anumite condiţii tehnice de
proiectare. Corpurile de încălzire au o putere termică exprimată în wati, prevăzută în norme
tehnice în construcţii (GP 067/2002), stabilite într-un laborator de încercări – „celulă termică”.
La INCERC Bucureşti există unul dintre cele 4 laboratoare din Europa[7].

Lipsa obligativității echilibrării hidraulice a sistemului de încălzire

Condiţia esențială pentru utilizarea corectă a repartitoarelor, echilibrarea hidraulică a instalaţiei,

presupune montarea regulatoarelor automate de presiune pe instalația de încălzire, în subsol.
Această condiție presupune niște costuri suplimentare, motiv pentru care ANRSC a emis o
variantă falsă, în art. 16 alin. 1 lit. c din Anexa 3 a Ordinului nr. 233/2004: ”Se admite
neefectuarea echilibrării hidraulice în cazul în care nu s-au adus modificări la instalațiile
interioare de încălzire din condominiu față de proiectul inițial”.

Dovada clară a scopului urmărit de ANRSC, înșelarea populației, este și proiectul de normativ[8]
postat acum câțiva ani pe site-ul ANRSC, în care dispare total condiția echilibrări hidraulice.

Ordinul MLPTL nr. 1625/2001 privind reabilitarea şi modernizarea instalatiilor de încălzire, SC

006-01, pct. A8, prevede clar: “Introducerea robinetelor cu termostat la corpurile de încălzire
impune echilibrarea termică şi hidraulică a instalaţiei. Pct. A10: ”Echilibrarea termică şi
hidraulică a instalaţiilor de încălzire centrală este indispensabilă, deoarece nu se poate imagina o
reabilitare termică cu transformarea reţelei fără reechilibrare. Echilibrarea integrală a instalaţiilor
de încălzire reprezintă un proces prealabil contorizării.”

Echilibrarea hidraulică are ca scop minimizarea erorilor repartitoarelor – SR EN 834,

repartizarea echitabilă a costurilor, alimentarea raţională şi eficientă cu căldură, economia de
căldură, confort.

Ascunderea acestei condiții de către firmele prestatoare a fost confirmată[9] și de IMI

International, lider mondial în domeniul echilibrării hidraulice, producătorul Heimeier, cel mai
vândut robinet termostatic din lume.

În țările occidentale dezvoltate, termeni ca randament ridicat, performanță, economie, nu sunt

metafore, iar instalațiile de automatizare și de echilibrare nu sunt considerate opționale[10].

Încălzirea indirectă de care beneficiază proprietarii debranșați

Pentru a ademeni clienții cu reduceri fanteziste ale costurilor de încălzire, ANRSC și firmele
scutesc abuziv de anumite costuri pe cei care se debranșează. Există un transfer de căldură,
dinspre apartamentele încălzite spre apartamentele unde se închid robinetele caloriferelor, din
cauza rezistenței termice scăzute a pereților despărțitori. Conform studiilor, încălzirea indirectă
ajunge la 75–80% din necesarul de căldură, în cazul debranşării totale a apartamentelor dintre
etaje. Acest aport indirect de căldură nu poate fi înregistrat de repartitor, nu este reflectat în
Ordinele ANRSC, nici în programele de calcul ale firmelor prestatoare, nici în facturi. Aceasta
este o îmbogăţire fără justă cauză. “Mărirea unui patrimoniu poate rezulta şi din … evitarea unor
cheltuieli”. Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor, C. Stătescu şi C. Bârsan, Ed. Allbeck,
2002, București, p. 127-128.

Ultimul studiu efectuat de AIIR și Facultatea de Instalații București, în anul 2014, reconfirmă un
procent al încălzirii indirecte prin pereți, de până la 78%[11].

Temperatura minimă de setare a robinetelor termostatate încalcă reglementări naționale și

europene

Tot pentru a ademeni clienții cu reduceri fanteziste ale costurilor de încălzire, art. 16 alin. 1 lit. a
din Anexa 3 la Ordinul ANRSC nr. 233/2004 prevede pentru robinetele termostatice temperatura
la care se deschid automat de 6°C!! Aceasta este o temperatură de gardă, folosită pentru protecţia
utilajelor şi materialelor, nu pentru locuinţe, conform pct. 4.15, 4.16 din Normativul I 13-02
privind proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire. Se produce, practic, o debranşare,
dereglând la maxim instalația de încălzire și permițând transferuri mari de căldură între
apartamente, nefacturate. Unul dintre efectele negative ale debranşării: creşterea notei de plată
direct proporţional cu creşterea proporției debranşărilor[12].

Astfel, se încalcă: Cerinţa fundamentală 3. Igiena, sănătatea ocupanţilor sau a vecinilor din
Regulamentul UE nr. 305/2011 în domeniul construcțiilor, Anexa 1; temperatura minimă de
confort de 20°C prevăzută la nivel internaţional, reglementată în România prin Standardul SR
1907/2:1997 Necesarul de căldură de calcul. Temperaturi interioare, şi de art. 17 alin. 7 din
Ordinul nr. 119/2014 privind Normele de igienă şi sănătate publică.

Un alt efect negativ al debranșării este apariţia mucegaiului, condensului. Oboseala, lipsa de
concentrare, iritarea mucoasei nazale şi lăcrămarea, dificultatea în respiraţie, frisoanele,
reumatismul, toate acestea cunoscute ca simptom SBS (Sick Building Syndrome) sunt tributare
nerespectarii normelor de confort ale spațiilor interioare. (Metodologie de calcul al performanței
energetice a cladirilor Mc 001/1 2006 – Anexa nr. 1, pct. I.13.3 Ordinul MTCT nr. 157/2007).

În aceste condiții, dreptul consumatorilor de a fi informaţi, în mod complet, corect şi precis,

asupra produselor şi serviciilor, prevăzut de Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia
consumatorilor, în art. 18, este iluzoriu.

[1] „Contorizarea consumurilor de căldură pentru încălzire…” – prof. dr. Ing. L. Dumitrescu,
Rev. Instalatorul nr. 1/2004.
[2] “Repartitoarele de costuri nu sunt instrumente pentru determinarea consumului de căldură
pentru încălzire (I-III)” – pr. dr. ing. Liviu Dumitrescu, Rev. Instalatorul nr. 2-4/2005.
[3] „Performanța Energetică a Clădirilor existente – aspecte tehnice și economice ale
modernizării instalațiilor interioare de încălzire centrală (I-II)” – prof. dr. ing. D. Constantinescu
– INCERC București, Rev. Instalatorul nr. 2-3/2005.
[4] Despre prof. L. Dumitrescu.
[5] ”Ordinul nr. 343/2010 al ANRSC … contravine prevederilor metodologiei de calcul a
performanței energetice a clădirilor – instalații de încălzire.” – L. Dumitrescu, Rev. Instalatorul
nr. 8/2010
[6] “Influenţa robinetelor termostatice asupra confortului utilizatorilor şi implicaţiile lor în
mediul construit reabilitat”, pr. dr. ing. R. Frunzulica, Mirela S. Toropoc, Mircea Dinescu, Fac.
de Instalaţii Bucureşti
[7] Despre Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii, Urbanism şi Dezvoltare
Teritorială Durabilă, pag. 22.
[8] Normativ privind condiţiile de montare şi exploatare a sistemelor de repartizare a costurilor
pentru apă rece, agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum în imobile condominiale.
[9] Echilibrarea hidraulică şi termostatarea, elemente vitale în contorizarea căldurii, Popescu I.,
IMI International Romania SRL, Tehnica instalaţiilor nr. 2/2002.
[10] Echilibrarea instalațiilor cu ventilo-convectoare, Popescu I., IMI International Romania
SRL, Rev. Tehnica instalațiilor 12/2003.
[11] Articol din presa română.
[12] “Debranşarea apartamentelor din clădirile condominiale de la sistemele de încălzire
centrală” – L. Dumitrescu, D. Constantinescu, Rev. Instalatorul nr. 4/2004.

Av. Darius MARCU