Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
net/publication/275582338
CITATIONS READS
2 31,445
2 authors, including:
Radu Tarulescu
Universitatea Transilvania Brasov
78 PUBLICATIONS 97 CITATIONS
SEE PROFILE
Some of the authors of this publication are also working on these related projects:
All content following this page was uploaded by Radu Tarulescu on 28 April 2015.
2009
I
II
Prefa
Autorii
III
IV
CUPRINS
1.ăNo iuniăintroductive………………………………………………………….………1
2. Statica fluidelor………………………………………………………………………16
3. Cinematica fluidelor…………………………………………………………………..66
4.1.Generalităţi……………………………………………………………………………94
4.2. Ecuaţia lui Euler în cazul dinamicii fluidelor ideale…………………………………94
4.3. Ecuaţiile de mişcare ale fluidelor ideale sub forma Gromeka-Lamb………………...97
4.4. Mişcări rotaţionale şi irotaţionale………………………………………………….…99
4.5. Ecuaţia lui Bernoulli (ecuaţia energiei) ……………………………….……………101
4.6. Forme particulare ale ecuaţiei lui Bernoulli………………………………………...102
4.6.1. Ecuaţia lui Bernoulli în câmpul de forţă gravitaţional pentru fluide incompresibile...
……………………………………………………………………………………………102
4.6.2. Ecuaţia lui Bernoulli în câmp gravitaţional pentru fluide compresibile în cazul unui
proces izoterm……………………………………………………………………………103
4.6.3. Ecuaţia lui Bernoulli în câmpul de forţă gravitaţional pentru fluide compresibile, în
cazul unui proces politropic…………………………………………………………...…105
4.6.4. Ecuaţia lui Bernoulli în cazul unei mişcări semipermanente în lungul unei
traiectorii…………………………………………………………………………………106
4.6.5. Ecuaţia lui Bernoulli în câmp gravitaţional şi centrifugal. ……………………...109
4.6.6. Ecuaţia lui Bernoulli pentru un tub de curent. ………………………………..…111
4.6.7. Ecuaţia energiei totale a fluidelor în mişcare. …………………………………...114
4.7. Aplicaţii ale ecuaţiei lui Bernoulli………………………………………………......117
4.7.1. Tubul Pitot Prandtl utilizat ca sondă de viteză………………………………......117
4.7.2. Ejectorul…………………………………………………………………………120
VII
4.8. Interpretarea ecuaţiei lui Bernoulli scrisă pentru fluide incompresibile, în câmpul de
forţă gravitaţional. ……………………………………………………………………….123
4.8.1. Interpretarea geometrică a ecuaţiei lui Bernoulli. ………………………………123
4.8.2. Interpretarea energetică a ecuaţiei lui Bernoulli……………………….………..124
4.9. Teorema variaţiei impulsului (Teorema impulsului) ……………………………...126
4.10. Teorema momentului cinetic………………………………………………………129
4.11. Dinamica fluidelor compresibile…………………………………………………..130
4.11.1. Viteza de propagare a perturbaţiilor în medii fluide compresibile…………….130
4.11.2. Viteza de propagare a perturbaţiilor provocate de o sursă punctiformă în mişcare
într-un mediu fluid………………………………………………………………………133
4.11.3. Mişcarea unidimensională adiabată reversibilă……………………………….135
4.11.4. Unda de şoc normală, adiabata de şoc………………………………………...136
4.11.5. Parametri critici în curgerea fluidelor compresibile. …………………………145
4.11.6. Parametri frânaţi în cazul fluidelor compresibile. ………………………….…147
4.11.7. Curgerea fluidelor compresibile prin conducte de secţiune variabilă. ………..151
4.12. Aplicaţii……………………………………………………………………………154
Bibliografie………………………………………………………………………………212
IX
1. Noţiuni introductive
Corpurile la care for ele de coeziune moleculară sunt foarte mici ca valoare, fac
parte din categoria de corpuri numite fluide. Această categorie cuprinde atât lichidele cât
şi gazele. Deformarea corpurilor fluide fără modificarea volumului se poate face cu for e
neglijabile ca valoare. La lichide şi la gaze se constată o mobilitate mare a particulelor
din care sunt formate, această proprietate comună definind de fapt fluiditatea acestora,
cauzată de for ele mici de coeziune moleculară.
Lichidele sunt acele corpuri fluide la care există for e mici de coeziune între
molecule. Dacă sunt aşezate într-un vas, acestea iau forma vasului, prezentând suprafa ă
liberă în raport cu mediul înconjurător, dacă acesta este un gaz. În aplica iile practice
curente, la care varia iile de presiune sunt reletiv mici, lichidele pot fi considerate ca
fiind incompresibile. Totuşi comparate cu corpurile solide, cum ar fi de exemplu o bară
de o el moale, lichidele sunt de circa 100 de ori mai compresibile.
Gazele sunt acele fluide la care nu se manifestă for e de coeziune moleculară. Ca o
consecin ă a acestui fapt, gazele sunt expansibile, adică ocupă întregul volum care le stă
la dispozi ie. Drept urmare pot fi considerate în stare de repaus, numai dacă sunt închise
în recipiente complet etanşe. Comparate cu lichidele, gazele sunt foarte uşor
compresibile.
Atît lichidele cât şi gazele sunt considerate medii continue, la care există o
dependen ă direct propor ională între volum şi masa con inută în acel volum. Astfel
volume finite, con in mase fluide finite, iar volume infinit mici vor con ine mase infinit
mici. Ipoteza continuită ii presupune că fluidul are o structură continuă la orice scară.
Mărimile asociate care definesc starea fluidului, cum ar fi: presiunea, densitatea şi
temperatura, sunt definite prin func ii continue şi derivabile, cu excep ia unor situa ii
singulare când pot exista puncte, linii sau suprafe e de discontinuitate.
Mecanica fluidelor studiază repausul şi mişcarea fluidelor ideale sau reale,
compresibile sau incompresibile, precum şi interac iunea dintre fluide şi corpurile solide
cu care vin în contact direct.
Mecanica fluidelor are patru capitole distincte: statica, cinematica, dinamica şi
maşinile hidropneumatice.
Statica fluidelor sau hidrostatica studiază fluidele aflate în echilibru static, caz în
care viteza în raport cu sistemul de referin ă ales este egală cu zero.
Cinematica fluidelorseocupă cu descrierea stării de mişcare, fără a analiza cauzele
mişcării.
Dinamica fluidelor se ocupă cu studiul mişcării fluidelor, punând accent pe cauzele
şi pe efectele mişcării.
Maşinile hidropneumatice reprezintă un capitol aplicativ al mecanicii fluidelor,care
studiază acele maşini la care transformările energetice din interiorul lor se produc prin
intermediul unui fluid. Dacă fluidul este un lichid, avem de-a face cu maşinile
hidraulice, iar dacă fluidul este un gaz este vorba de maşinile gazodinamice.
1
1.2. Proprietăţi fizice comune lichidelor şi gazelor.
În aplica iile practice se lucrează cu corpuri fluide finite. Un corp fluid finit va
ocupa un volum finit V, fiind mărginit de o suprafa ă închisă S, numită suprafa ă de
control. Pe această suprafa ă de control, mediul fluid este în contact cu mediul
înconjurător. Volumul ocupat de fluid este materializat prin masa m.
Fig. 1.1
m dm
M lim (1.1)
V 0 V dV
Dacă avem de-a face cu un corp fluid omogen, la care masa este uniform disrtibuită
(corp fluid izotrop), poate fi scrisă densitatea medie, sub forma:
m
med (1.2)
V
1
v (1.3)
0
(1.4)
1 t
2
0 - reprezintă densitatea sau masa specifică, la temperatura de 00C şi presiunea
p0=760 mm col. Hg.
t - reprezintă coeficientul de dilata ie termică al fluidului
La lichide se poate considera că densitatea nu depinde de presiune, ci se modifică
numai în func ie de temperatură.
Ecua ia dimensională a densită ii, poate fi scrisă:
Are ca simbol şi poate fi definită în mod similar densită ii, în cazul unei
distribu ii neuniforme a masei de fluid în interiorul unui corp fluid de volum V. Astfel
pentru un punct N conform figurii 1.2, din interiorul corpului fluid, care face parte dintr-
un volum finit mic V ,ce con ine o greutate finită mică G , se poate defini greutatea
specifică proprie punctului N, astfel:
G dG
lim (1.6)
V o V dV
Fig. 1.2
3
Pentru fluidele omogene sau izotrope, greutatea specifică se scrie mult mai simplu:
G
, în care (1.7)
V
- greutatea specifică;
G - greutatea volumului de fluid considerat;
V - volumul corpului fluid considerat.
Între greutatea specifică şi densitate există rela ia:
g (1.8)
N , p, t , (1.9)
Fsn dFsn
p lim (1.10)
S 0 S dS
Se poate observa din figura 1.3, că for a Fsn ce ac ionează asupra suprafe ei S ,
lucrează după direc ia normalei, însă în sens invers acesteia.
Fig. 1.3
4
Dacă se izolează un volum oarecare V, din masa unui fluid conform figurii 1.4,
ac iunea restului fluidului asupra acestui volum, se înlocuieşte cu for e de presiune p.
Dacă se măreşte presiunea cu valoarea p , volumul ini ial se micşorează cu valoarea
V
V . Raportul reprezintă varia ia relativă a volumului, în raport cu volumul ini ial.
V
Această varia ie este propor ională cu creşterea de presiune p . Ca urmare se poate
scrie:
V
p (1.11)
V
Fig. 1.4
dV
dp sau (1.12)
V
1 dV
(1.13)
V dp
Semnul minus din rela ia (1.13) indică faptul că la o creştere a presiunii, corespunde
o scădere de volum. Semnifica ia mărimilor din rela ia (1.13) este:
- reprezintă modulul sau coeficientul de compresibilitate izotermă;
V - este volumul ini ial, izolat din masa fluidului;
dV - reprezintă varia ia elementară de volum;
dp - reprezintă zaria ia elementară de presiune.
Masa de fluid con inută în volumul V este este constantă, adică:
m V ct prin diferen iere se ob ine:
5
dV V d 0 sau
dV d
(1.14)
V
1 d
(1.15)
dp
dp
V (1.16)
dV
dp
(1.17)
d
Trebuie precizat faptul că dacă presiunea revine la valoarea ini ială, în acest caz şi
volumul fluidului revine la aceiaşi valoare avută ini ial, fără a prezenta deforma ii
remanente. Putem trage concluzia că fluidele sunt perfect elastice. Lichidele sunt
considerate ca fiind incompresibile la varia ii mici ale presiunii, în compara ie cu gazele,
care sunt foarte compresibile. Totuşi lichidele pot fi considerate foarte compresibile în
raport cu corpurile solide. Astfel apa de exemplu este de 100 de ori mai compresibilă
decât un o el moale.
Viteza de propagare a sunetului (celeritatea) c într-un mediu fluid de densitate ,
modul de elasticitate şi modul de compresibilitate , este dată de rela ia lui Newton:
1
c (1.18)
Dacă inem seama de rela ia (1.17), viteza sunetului într-un mediu fluid mai poate fi
exprimată:
6
dp
c (1.19)
d
Această rela ie este folosită în special la gaze, în aplica iile practice curente.
1 dV
t (1.20)
V d
1.2.5. Adeziunea.
Fig. 1.5
Experien ele au fost efectuate atât în cazul lichidelor, cât şi al gazelor, rezultatele
fiind identice. Adeziunea fluidelor la suprafe ele solide este mai pregnant observabilă în
cazul lichidelor. Această proprietate a fluidelor se aplică la ungerea suprafe elor solide
care sunt în contact direct şi care au mişcări de transla ie sau de rota ie, în vederea
reducerii for elor de frecare.
7
1.2.6. Vâscozitatea.
Vâscozitatea se manifestă sub forma unor eforturi tangen iale de frecare, care apar
în cazul deplasării plan paralele a două straturi de fluid învecinate, cu viteză diferită.
Dacă se consideră două straturi vecine de lichid real (vâscos), având suprafa ă
elementară dS, distan a dintre ele după direc ia normalei fiind o distan ă elementară dn,
conform figurii 1.6, se poate exprima conform rela iei lui Isaac Newton (1686), for a
tangen ială elementară care ac ionează asupra stratului cu viteză mai mare.
Fig. 1.6
dv
dFt dS (1.21)
dn
dFt dv
sau (1.22)
dS dn
(1.23)
8
Astfel se poate urmări în figura 1.7, modul de varia ie al vâscozită ii cinematice în
func ie de temperatură, la trei fluide diferite.
Fig. 1.7
9
Fig. 1.8
Astfel fluidul ideal (fluid lipsit de vâscozitate) =0, este reprezentat chiar de axa
orizontală (abscisa). Axa verticală (ordonata) reprezintă solidul elastic. Celelalte tipuri
de fluide sunt după cum urmează:
- fluide pseudoplastice reprezentate prin curba 2, la care vâscozitatea dinamică
dv
descreşte cu . Ca exemple se pot da: solu ii de polimeri, plasma sângelui, produsele
dy
petroliere, cernelurile, unele grăsimi, etc. La aceste fluide particulele asimetrice ale
substan elor în solu ie au tendin a de orientare în direc ia curgerii pentru pozi ia
corespunzătoare frecării minime.
- fluide dilatante redate prin curba 3, la care vâscozitatea dinamică creşte cu
dv
. Această situa ie are loc la suspensiile foarte concentrate la care faza lichidă ocupă
dy
doar spa iul dintre particulele solide. În acest caz particulele solide frânează deplasarea
reciprocă a straturilor. Astfel de comportări se întâlnesc la suspensiile de nisip, argile,
mâluri, cuar , etc.
- fluide vâscoplastice al căror comportament poate fi definit cu legea lui Bingham:
0
0 (1.24)
dv
dy
n
dv
K , (1.25)
dy
1.2.7. Aplicaţii.
1.1. Pentru presa cu şurub din figura 1.9, cunoscând pasul şurubului hţ2mm,
diametrul cilindrului dţ1,2cm, volumul ini ial de ulei la presiunea atmosferică Vţ 200
m2
cm3 şi coeficientul de compresibilitate izotermă =4,85.10-10 , să se determine
N
numărul de rota ii necesare a fi efectuate, la roata volant, pentru ob inerea unei
suprapresiuni ps =240 at.
Fig. 1.9
11
Rezolvare:
1 dV
V dp
1 V
V p
d2
V nh
4
V V p
Se poate scrie:
d2
n h V p de unde:
4
p p s
4V p s
n
d 2h
735,53 5
4 4,85 10 10 200 10 6 240 10
n 750 10,093
1,2 2 10 4 2 10 3
12
1.2. Să se calculeze densitatea dioxidului de carbon (CO2), la temperatura t=400C şi
presiunea p=830 mm col.Hg.
Rezolvare:
p v RT
1
R v volumul specific
M
=8314 J/Kmol K
kg
M masa kilomolară a dioxidului de carbon:
Kmol
kg
M 12 2 16 44
Kmol
p
T
M
Mp
T
T T0 t 273,15 40 313,15K
830 5
44 10
750 kg
1,87 3
8314 313,15 m
Rezolvare:
dp
c
d
p
const
k
dp const k k 1 d
dp p p
k k k 1 k
d
p v RT sau
p
T
M
dp kT
d M
1.4. Cuzinetul unui lagăr, figura 1.10, are diametrul Dc 12,24 cm şi lungimea
L 14 cm .
Fig. 1.10
14
rot
Diametrul arborelui este Da 12,22 cm , iar tura ia acestuia este n 160 .
min
Stiind că uleiul lubrifiant are vâscozitatea dinamică la temperatura de lucru
N s
0,45 , să se determine for a de frecare vâscoasă şi putrea disipată sub formă de
m2
căldură în mediul înconjurător, pe unitatea de timp.
Rezolvare:
dv
dFt dS
dn
Pentru o varia ie finită mică a vitezei, la periferia arborelui din figura 3, putem
scrie:
v
Ft S sau
n
16,755 s 1
30
Dc D a
0,01cm 10 4 m
2
15
2. Statica fluidelor
Fig. 2.1
Pentru cazul câmpului de for ă gravita ional, conform figurii 2.1, for a masică
elementară, dFm care ac ionează asupra unui corp fluid de masă elementară dm, poate fi
scrisă:
Spa iului în care se găseşte masa dm, i se poate ataşa un câmp de for ă a cărui
vector intensitate este:
dFm
f (2.2)
dm
f g gk
16
Fig. 2.2
dm dV deci
dFm f dV (2.3)
dFs ps dS (2.4)
17
Fig. 2.3
Fig. 2.4
ps pn n pt t (2.6)
18
În cazul staticii fluidelor, componenta tangen ială a tensiunii este egală cu zero.
Componenta pt se notează de obicei cu . În statica fluidelor pt = =0.
Normala la elementul de suprafa ă, este orientată tot timpul, de la mediul fluid spre
exterior conform figurii 2.5.
Fig. 2.5
dFsn pn n dS (2.7)
Această ecua ie serveşte la calculul distribu iei de presiune în interiorul unui corp
fluid în spe ă lichid, care se găseşte în echilibru static, ca urmare a ac iunii câmpurilor
de for ă în care se află.
Se consideră un volum elementar de lichid dV dxdydz , figura 2.6, aflat în
echilibru static.
19
Fig. 2.6
dFext a dm (2.8)
dFext 0 (2.9)
dFm f dm f dV f dxdydz
20
Se consideră că intensitatea câmpului de for ă admite componente după toate
direc iile sistemului de axe:
f i f x jf y k f z
Comparând ultimele două rela ii, rezultă componentele scalare ale for ei masice:
dFmx f x dxdydz
dFmy f y dxdydz (2.14)
dFmz f z dxdydz
dFs dFsx 1
dFsx2 dFsy1 dFsy2 dFsz1 dFsz2 (2.15)
Astfel rela ia vectorială (2.11) devine este echivalentă cu următorul sistem de rela ii
scalare:
Vom analiza rela ia (a), care reprezintă ecua ia echilibrului static după axa x.
Urmărind figura 2.6 se poate observa că sunt figurate for ele elementare de
suprafa ă pe fe ele dsx1 respectiv dsx2 şi for a masică elementară, ce ac ionează în
punctul M(x,y,z), aflat centrul de greutate al paralelipipedului care reprezintă şi centrul
geometric al acestuia.
Dacă proiectăm punctul M(x,y,z) din centrul de greutate, după direc ia axei ox, pe
dx
cele două fe e paralele cu planul yoz, ob inem punctele M1 (x , y, z ) şi
2
dx
M2 (x , y, z ) . Comparând versorii normalelor la aceste fe e cu versorii axelor de
2
coordonate rezultă:
21
n1 i şi n2 i
dFsx1 p1dydz
dFsx2 p2dydz
Se consideră că presiunea are o anumită lege de varia ie după axa x conform figurii
2.7.
Fig. 2.7
dx p dx
p1 p1 ( x , y, z ) p( x, y, z )
2 x 2
dx p dx
p2 p2 ( x , y, z ) p( x, y, z )
2 x 2
22
Ca urmare for ele elementare de suprafa ă după axa x pot fi scrise:
p dx
dFsx1 p( x, y, z )dydz dydz
x 2
p dx
dFsx2 p( x, y, z )dydz dydz
x 2
Suma for elor elementare de suprafa ă după axa x ,va fi:
p
dFsx1 dFsx2 dxdydz
x
Revenind la rela ia (a) din sistemul scalar (2.16), ob inem:
p
f x dxdydz dxdydz 0
x
După simplificarea rela iei cu dxdydz dm, rela ia devine valabilă pentru o
particulă de fluid de masă unitară.
1 p
fx 0,
x
Prin permutări circulare pot fi scrise rela iile şi după celelalte axe de coordonate,
ob inând sistemul:
1 p
fx 0
x
1 p
fy 0 (2.17)
y
1 p
fz 0,
z
Sistemul de rela ii scalare (2.17) reprezintă ecua ia echilibrului static, sau ecua ia
lui Euler în cazul Hidrostaticii, scrisă sub formă scalară.
După înmul irea rela iilor pe rând cu i , j , k şi însumarea lor ob inem:
1
f grad p 0 (2.18)
23
Aceasta reprezintă ecua ia echilibrului static sau ecua ia lui Euler în Hidrostatică
scrisă sub formă vectorială. Folosind operatorul diferen ial cu structură de vector nabla
( ), aceiaşi ecua ie (2.18) mai poate fi scrisă:
1
f p 0
Această ecua ie arată că într-un câmp de for ă, o particulă de lichid de masă unitară
se află în echilibru static datorită ac iunii for ei masice unitare ( f ) şi a for ei de presiune
1
unitare ( p ).
1 p
fx 0
x
1 p
fy 0
y
1 p
fz 0,
z
Dacă înmul im pe rând rela iile cu dx,dy şi dz, după însumare ob inem:
1 p p p
f x dx f y dy fz dz dx dy dz 0 (2.19)
x y z
Se poate observa că expresia din paranteza rela iei (2.19) reprezintă diferen iala
totală a func iei de presiune:
p p p
dp dx dy dz
x y z
În continuare notăm:
f x dx f y dy fz dz d (2.20)
24
Se cunoaşte că:
d dx dy dz sau
x y z
d dx dy dz (2.21)
x y z
Dacă comparăm expresiile (2.20) şi (2.21) rezultă rela iile:
fx
x
fy
y
fz
z
Componentele scalare ale intensită ii câmpului de for ă, sunt de fapt derivatele
par iale ale func iei scalare , luate cu semnul minus. Astfel din rela ia (51) se mai
poate scrie:
f x dx f y dy f z dz (2.22)
Func ia scalară reprezintă poten ialul câmpului de for ă sau poten ialul for elor
masice.
Înlocuind rezultatele ob inute în rela ia (2.19), putem scrie:
1
d dp 0
dp
ct (2.23)
dp
Se notează P( p ) şi poartă numele de func ie de presiune, sau poten ialul
for elor de presiune.
25
2.5. Formele relaţiei fundamentale a staticii fluidelor.
Pentru fluide incompresibile, cazul lichidelor în aplica iile tehnice curente, la care
densitatea se poate considera constantă ( ct ), func ia de presiune este:
dp 1 p
P( p)
dp
ct
p
ct (2.24)
p p0
, în care: (2.25)
n 0n
p0
p n prin diferen iere ob inem:
n
0
p0
dp n n 1d
n
0
dp p0 n p0 n 1
P( p) n
n2
d ct sau
n
0 n 1 0n
26
n 1
n p0
P( p ) ct
n 1 0 0
n 1
1 n 1
p n p n
deci ,adică
0 p0 0 p0
n 1
dp n p0 p n
n 1 0 p0
ct
n 1
n p0 p n
ct (2.26)
n 1 0 p0
În câmpul de for ă gravita ional, func ia de poten ial reprezintă poten ialul
câmpului de for ă gravita ional (pe care îl vom nota cu g ).
f g i f gx jf gy k f gz
27
Fig. 2.8
În figura 2.8 poate fi observată intensitatea câmpului de for ă gravita ional, care
ac ionează după direc ia liniilor de for ă ale câmpului gravita ional şi în sens invers axei
z.
Pentru intensitatea câmpului de for ă gravita ional componentele scalare sunt:
f gx 0
f gy 0
f gz g
g gdz g dz gz ct
28
p p0
gz gz0 sau:
p p0 g ( z0 z) , dar observând că:
g , greutatea specifică a lichidului;
z0 z h
h - reprezintă adîncimea sau cota, măsurată de la suprafa a liberă, în sens invers
axei oz, conform figurii 2.9.
Fig. 2.9
p po h (2.28)
29
Suprafe ele care con in punctele de egală presiune poartă numele de suprafe e de
nivel sau suprafe e echipoten iale.
Suprafe ele echipoten iale sunt suprafe e izobare, izodense şi izoterme.
Într-un fluid în repaus suprafe ele echipoten iale nu au nici-un punct comun. Dacă
două suprafe e echipoten iale ar avea un punct comun, ar rezulta că în acest punct
presiunea ar avea două valori diferite, ceea ce este absurd, deoarece presiunea are o
valoare unică într-un punct dat.
Fig. 2.10
For a masică elementară ce ac ionează asupra unei particule fluide, ac ionează după
o direc ie normală la elementul de suprafa ă echipoten ială, în sensul creşterii presiunii.
Suprafa a de contact dintre două fluide nemiscibile în repaus, este o suprafa ă
echipoten ială. De exemplu suprafa a de separa ie dintre un lichid şi un gaz.
Presiunea exercitată pe suprafa a liberă a unui lichid în repaus, se transmite
neschimbată în toate punctele lichidului (principiul lui Blaise Pascal). Pe baza acestui
principiu a lui Pascal, se construiesc presele hidrauluice, acumulatoarele hidrauluice,
amplificatoarele hidrauluice de presiune, etc.
Presa hidraulică este utilizată pentru amplificarea for elor prin intermediul unui
lichid, de regulă ulei.
Elementele componente ale presei hidraulice sunt:
1- traversă solidară cu funda ia prin intermediul unor montan i rigizi;
2 - material de presat;
3 - piston de lucru cu diametrul D;
4 - cilindru de lucru;
5 - piston de comandă cu diametrul d;
6 - supapă de refulare;
30
7 - supapă de aspira ie;
8 - bra rigid articulat în C;
9 - rezervor cu ulei,
10 - cilindru de comandă;
11 - conductă de retur a uleiului în rezervorul 9;
12 - robinet de retur;
13 - montant rigid;
14 - tijă rigidă scurtă rezistentă la flambaj.
Fig. 2.11
f1 a b f a
f1 a b
f
a
For a f ac ionează asupra pistonului cu diametrul d, realizînd în ulei o presiune:
31
4f
p
d 2
Această presiune se exercită asupra pistonului cu diametrul D, rezultând o for ă de
lucru F.
D 2
D2
Fp f 2
4 d
Înlocuind expresia for ei f for a dezvoltată de presă se scrie:
2
a b D
F f1 (2.29)
a d
Acest dispozitiv este utilizat pentru amplificarea presiunii pentru diverse scopuri
practice.
Fig. 2.12
D 2
F p1
4
Această for ă trebuie să fie egală cu for a dezvoltată de presiunea p2 pe pistonul din
dreapta având diametrul d. Deci se poate scrie:
d 2
F p2
4
32
Este evidentă în această situa ie rela ia:
d 2 D 2
p2 p1 ;
4 4
rezultă:
2
D
p 2 p1 (2.30)
d
D 2
Presiunea se amplifică prin urmare cu raportul . Aceste amplificatoare de
d
presiune se folosesc în ac ionările şi transmisiile hidraulice, larg răspândite în
construc iile de maşini.
Fig. 2.13
Elementele componente ale unui acumulator hidraulic, conform figurii 2.13 sunt
următoarele:
1- rezervor tampon cilindric;
2- piston flotant;
3- conductă pentru uleiul sub presiune;
4- conductă scurtă necesară la realizarea pernei de aer;
5- robinet.
33
Acumulatorul hidraulic este legat de regulă, în paralel cu consumatorul dintr-un
circuit hidraulic, fiind alimentat cu ulei sub presiune de către o pompă, schema de legare
este reprezentată în figura 2.14.
Func ionarea acumulatorului hidraulic este următoarea:
- în cazul în care consumatorul din circuitul hidraulic cere o cantitate mai mică
de ulei sub presiune, surplusul de ulei sub presiune este trimis spre
acumulatorul hidraulic, unde acesta va deplasa pistonul flotant din pozi ia
extremă dreapta, corespunzătoare lui x2, în pozi ia extremă stânga
corespunzătoare lui x1, realizând o pernă de aer sub presiune în partea stângă
a pistonului flotant. În acest volum de aer corespunzător deplasării x 1, este
înmagazinată o rezervă de energie sub formă de lucru mecanic al for elor
elastice. Dacă ulterior consumatorul pretinde pe o perioadă scurtă de timp, o
cantitate mai mare de ulei sub presiune, ce depăşeşte posibilită ile pompei, în
această situa ie perna de aer sub presiune din stânga pistonului flotant se
destinde şi realizează o pompare de ulei sub presiune spre consumator,
furnizîndu-i acestuia o energie suplimentară.
Fig. 2.14
dL p S dx ,
în care:
p- reprezintă presiunea;
S- este suprafa a frontală a pistonului flotant;
dx- reprezintă deplasarea elementară a pistonului.
34
Destinderea aerului fiind izotermă se poate scrie:
pV mRT respectiv
p1V1 mRT
pV p1V1 ct
V1
p p1
V
După figura 2.13, se scrie:
dV S dx
V1 S x1
V2 S x 2
V2 V2 2 V
V dV V
L p dV p1 1 dV p1V1 p1V1 ln 2
V1 V1
V V1
V V1
V2 p1
V1 p 2
p1
L p1V1 ln (2.30)
p2
35
2.7.1. Barometrul.
Fig. 2.15
Urmărind figura 2.15 în care este arătată schema de principiu a barometrului, dacă
scriem ecua ia de echilibru a presiunilor la nivelul suprafe ei libere a mercurului din
rezervor, la nivelul mării şi la o temperatură de 0 0C ob inem:
p at po Hg g hHg
p at Hg g hHg
Înlocuind valorile mărimilor în sistemul interna ional;
Hg =13595 kg/m3; g = 9,81m/s2; hHg ţ0,76 m , ob inem:
pat 101358,882 N/m2.
Unitatea de măsură a presiunii în SI este N/m2 şi poartă numele de Pascal (Pa), în
memoria lui Blaise Pascal.
36
2.7.2. Aparate folosite la măsurarea presiunilor.
p M p at gh (2.31)
Această metodă de măsurare este foarte precisă. Domeniul de măsurare este limitat
de posibilitatea citirii în condi ii bune a unei coloane de lichid de înăl ime mare. Uzual
acest instrument poate fi folosit până la o înăl ime maximă de coloană de 2...3 m.
La măsurarea unor presiuni relative mici se poate practica înclinarea tubului
manometric, în vederea creşterii preciziei de citire. Astfel presiunea se determină în
aceste condi ii cu rela ia:
37
Fig. 2.16
Acest tip de piezometru se utilizează la măsurarea unor presiuni mai mari decât
presiunea atmosferică, schema de principiu fiind arătată în figura 2.17.
38
Fig. 2.17
lp
p p at
În cazul în care scriem ecua ia de echilibru pentru presiuni la nivelul I-I ob inem
pentru bra ul din din stânga al piezometrului:
p p gh1
p pat lp gh
p gh1 p at lp gh
p p at g lp h h1 (2.34)
p pb ps (2.35)
39
Piezometrul indirect vacuummetric.
Fig. 2.18
pat p lph
p p h2
p at p h2 lp h
p p at g h2 lp h
(2.36)
p d g h2 lp h
p pb pd
Rela ia ob inută reprezintă rela ia uzuală în cazul vacuummetrlor.
40
Piezometrul indirect diferenţial.
p1 p1 gh1
p2 p2 gh2
p1 p2 p1 p2 g h1 h2
Fig. 2.19
Din scrierea ecua iei de echilibru de echuilibru a presiunilor la nivelul III-III rezultă:
p1 p2 lp gh
De unde se ob ine:
p1 p2 lp gh
p1 p2 lp gh g h1 h2
41
Urmărind figura 2.19, din lan ul de închidere al cotelor se observă că:
h1 h h3 h2
h1 h2 h3 h
p1 p2 lp gh g h h3 (2.37)
Fig. 2.20
Fluidul existent în tubul piezometric între nivelele III-III şi IV-IV poartă numele de
fluid de închidere, densitatea acestuia fiind mai mică decât a lichidului piezometric.
Dacă scriem echilibrul presiunilor la nivelul I-I, urmărind bra ul din stânga al
piezometrului ob inem:
p1 p1 lp gh1
În mod similar la nivelul II-II, urmărind bra ul din dreapta putem scrie:
p2 p2 lp gh2
42
La nivelul III-III urmărind interiorul piezometrului inversat, poate fi scrisă rela ia
dintre presiunile de legătură:
h1 h h3 h2
h2 h1 h h3
p2 p1 gh
Fig. 2.21
43
Având în vedere că suprafa a liberă a lichidului piezometric din rezervor este mult
mai mare în compara ie cu sec iunea transversală a bra ului înclinat, la varia iile cotei
hd în situa ia schimbării nivelului în bra ul înclinat, nivelul lichidului piezometric în
rezervor rămâne practic neschimbat.
Urmărind figura 2.21 se poate observa:
l l f lo
Pentru p oricât de scăzut ar fi, unghiul poate fi ales suficent de mic, astfel încât
l să fie suficent de mare, pentru a creşte în mod corespunzător precizia de citire.
Manometrul cu tor oscilant este un micromanometru diferen ial pentru gaze. Acest
aparat se foloseşte la măsurarea unor diferen e de presiuni mici.
Elementele componente ale balan ei inelare pot fi urmărite în figura 2.22.
Fig. 2.22
44
Conform figurii 2.22 balan a inelară se compune din: 1- tor de sticlă umplut par ial
cu lichid de închidere având densitate , 2- bra rigid solidar cu torul, 3- cu it prismatic
fixat pe bra ul rigid, 4- reazem fix, 5- greutate de echilibrare a balan ei notată cu G, 6-
prize de presiune legate prin furtune elastice la recipientele a căror diferen ă de presiune
se determină, 7- scală gradată. La partea superioară a torului, acesta este prevăzut cu un
perete rigid despăr itor care are suprafa a A.
R- reprezintă raza medie a torului;
r- este raza pe care se plimbă centrul de greutate al balan ei.
Pentru cazul prezentat p2p1, astfel încât pe peretele solid despăr itor al torului
ac ionează o for ă, conform desenului, având valoarea FţpA, unde p=p2 -p1. Această
for ă generează un moment activ de dezechilibrare a balan ei care are valoarea:
M a ( p2 p1) AR pAR
G m g
M r m g r sin
m g r
p sin (2.40)
A R
Se poate observa că diferen a de presiune este o func ie de unghiul : p=f,
factorul scris sub formă de frac ie fiind de fapt o constantă.
2.7.3. Manometre.
45
Deformările legate de solicitările care apar nu trebuie să depăşească limita de
propor ionalitate al materialului din care este executat elementul elastic pentru evitarea
apari iei unor deformări remanente. Chiar şi în cazul respectării acestei condi ii, la un
număr foarte mare de măsurători pot să apară mici deforma ii remanente care ne obligă
să efectuăm o reetalonare a aparatului în cadrul serviciilor de metrologie avizate.
Calită ile acestor aparate derivă din:
- posibilitatea utilizării într-o gamă largă de presiuni;
- simplitate constructivă;
- manipulare uşoară cu citirea directă a valorii presiunii;
- robuste e şi precizie satisfăcătoare în majoritatea situa iilor;
- transport facil dintr-un loc în altul cu posibilitatea unei montări rapide.
Aparatele având elemente elastice de măsurare a presiunii sunt aparate de măsurare
a presiunii relative, cum ar fi: manometre, vacuummetre, manovacuummetre, respectiv
manometre diferen iale.
Există aparate de măsurare a presiunii absolute cu element elastic asemănătoare cu
manovacuummetrele, care diferă de acestea numai prin numerotarea scării gradate.
Acest tip de mamometru are ca element elastic un burduf cu pere i ondula i, care
supus unei presiuni dinăuntru sau din afară se deformează modificîndu-şi forma.
Fig. 2.23
46
Modul de deformare al burdufului la diferite valori ale presiunii poate fi urmărit în
figura 2.24. Astfel în schema din figura 2.24 - b se poate observa modul de deformare al
burdufului în situa ia în care presiunea măsurată este mai mare decât presiunea
atmosferică (presiunea mediului), p pat. În schema din figura 2.24 - c se observă
deformarea burdufului în cazul în care presiunea măsurată este mai mică decât presiunea
mediului, p pat.
Manometrul cu burduf poate fi folosit şi la măsurarea diferen elor de presiune, în
situa ia în care acesta împreună cu sistemul de măsurare este închis într-o cutie metalică
etanşă prevăzută cu un vizor de sticlă rezistent la diferen ele de presiuni măsurate.
Sunt situa ii în care se măsoară presiuni sau diferen e de presiuni la rezervoare, care
con in substan e agresive din punct de vedere chimic. Într-o astfel de situa ie fortuită
burduful este protejat printr-o acoperire metalică corespunzătoare, cum ar fi: cuprare,
nichelare, cromare, etc.
Fig, 2.24
47
La măsurarea presiunii unor fluide corozive (agresive chimic), membrana elastică
poate fi protejată prin acoperire cu un strat de argint, cupru sau chiar platină. Aparatul
poate măsura presiuni relative mai mari sau mai mici decât presiunea atmosferică.
În general domeniul de utilizare pentru acest tip de aparat, în ceea ce priveşte
presiunile măsurate se încadrează în limitele 0,2....80 bari.
Fig. 2.25
Aparatul este format dintr-un tub metalic de sec iune ovală aplatisată, curbat în arc
de cerc, figura 2.26.
Fig. 2.26
48
Elementele componente ale manometrului cu tub elastic sunt următoarele: 1- racord
pentru presiune (ştu ) solidar cu corpul aparatului, 2- tub elastic, 3- pinion solidar cu
acul indicator, 4- sector din at articulat în corpul aparatului, 5- bra reglabil care
transmite mişcarea de la tubul elastic la sectorul din at, 6- arc spiral slab având rolul de
readucere a acului indicator la zero.
Aparatul este prevăzut cu o scară gradată marcată în unită i de presiune. Tot în
figura 2.26 poate fi observată forma oval aplatatisată a tubului elastic într-o sec iune A-
A.
Sub ac iunea presiunii tubul elastic are tendin a să se îndrepte, deoarece sec iunea
transversală a acestuia tinde să ia formă circulară. Extremitatea liberă a tubului elastic
fiind prinsă de bra ul reglabil, acesta transmite mişcarea sectorului din at care prin
angrenare roteşte pinionul împreună cu acul indicator, indicând valoarea presiunii pe
scara gradată. În func ie de grosimea pere ilor tubului elastic şi de rezisten a
materialului, acest aparat poate fi folosit într-o gamă largă de presiuni variind între
0,5....12000 bari.
Avantajul acestor aparate constă în simplitatea construc iei, sunt uşoare deci
portabile, uşor de manevrat, având domeniul de utilizare foarte extins. trbuie precizat că
aparatul poate fi folosit atât ca manometru cât şi ca vacuummetru. Totuşi datorită
mecanismului de transmitere a deforma iei nu poate fi realizată o precizie prea mare.
După un număr mare de măsurători, tubul elastic poate prezenta deforma ii remanente,
astfel încât se impun reetlonări periodice obligatorii.
Sunt situa ii în care corpurile lichide se pot afla în echilibru relativ ca urmare a
ac iunii conjugate a unor câmpuri de for ă. Ca exemple în acest sens pot fi date
echilibrul relativ al lichidului dintr-un rezervor aflat sub influen a câmpului
gravita ional şi a câmpului iner ial, respectiv echilibrul lichidului dintr-un rezervor aflat
sub influen a câmpului gravita ional şi respectiv a câmpului centrifugal.
49
Fig. 2.27
p
ct
În cazul considerat:
i g
f i a (2.41)
Dacă se proiectează intensitatea câmpului de for ă iner ial după axele oy, respectiv
oz, conform figurii 2.27, ob inem:
f g i f gx jf gy k f gz ;
f gx 0, f gy 0, f gz g ;
g g dz g dz g z ct ;
p
y a cos g a sin z ct (2.44)
p
y0 a cos g a sin z0 0 ct (2.45)
51
Se observă că presiunea variază liniar în func ie de accelera ie.
Suprafe ele echipoten iale se determină pentru ct .
i g ct
Urmărind expresiile celor două câmpuri iner ial şi gravita ional, ob inem:
ya cos g a sin z ct 0
Se poate observa că suprafe ele echipoten iale reprezintă o familie de suprafe e
plane înclinate, fiind în acelaşi timp paralele cu axa x.
Dacă avem în vedere un vas cilindric umplut par ial cu lichid şi care se află în
mişcare de rota ie cu viteză unghiulară constantă, dacă considerăm o particulă de lichid
de masă unitară M (x,y,z), acestă particulă de lichid se va afla sub ac iunea câmpului de
for ă centrifugal şi al câmpului de for ă gravita ional, după cum reiese din figura 2.28.
Asupra particulei considerate ac ionează intensitatea câmpului de for ă gravita ional şi
respectiv intensitata câmpului de for ă centrifugal, datorată mişcării de rota ie a vasului.
După cum se cunoaşte ecua ia echilibrului static la lichide se scrie:
p
ct
În cazul de fa ă:
g c
De la cazul anterior se cunoaşte că:
g g z ct
Fig. 2.28
52
Poten ialul câmpului de for ă centrifugal se scrie:
În această rela ie fcx , fcy , fcz reprezintă componentele scalare ale intensită ii
câmpului de for ă centrifugal, care se scrie:
În cazul unei mase m care se roteşte în jurul unei axe verticale cu tura ia for a
centrifugă se scrie:
Fc m 2r
fc 2r
r ix jy
fc i 2 x j2 y
x2 y2
c 2 xdx 2 ydy 2 2 ct
2 2
2
x y
2
2 2
ct 2
r 2 ct
53
Poten ialul echilibrului relativ va fi:
2
gz r 2 ct
2
2r 2 ct
z C1 ;în care C1
2g g
2 p
gz r2 ct (2.47)
2
Fig. 2.29
În cazul punctului M0(0,0,z0) ales, presiunea p = p0, este chiar presiunea mediului
ambiant, sau presiunea pe suprafa a liberă a lichidului. Raza de rota ie în acest caz r ţ
0. Înlocuind în rela ia (2.47) condi iile pentru punctul M0 ob inem valoarea constantei:
54
p0
ct gz 0
2 p p0
gz r2 gz0
2
Rezultă astfel legea de distribu ie a presiunii în cazul unui vas în mişcare de rota ie.
2r 2
p p0 g z0 z (2.48)
2
Una din aplica iile practice ale echilibrului relativ în cazul mişcării de rota ie este
tahometrul hidraulic, aparat folosit pentru măsurarea tura iei. Principiul de măsurare în
cazul acestui aparat, se bazează pe faptul că cota z0 scade odată cu creşterea tura iei.
Utilizând un plutitor plasat pe suprafata lichidului, în axa de rota ie a vasului, care are
ataşat un indicator, acesta poate indica direct tura ia pe o scară gradată în unită i de
tura ie.
Fig. 2.30
55
Dacă scriem ecua ia echilibrului static pentru lichide sub formă integrată în câmpul
de for ă gravita ional, vom avea rela ia:
p
gz ct
p
z ct
g
p
z ct
p1 p2
z1 z2
p1 p at ghm1
(2.49)
p 2 p at ghm 2
p at p at
z1 hm1 z 2 hm 2
hm1 z1 hm2 z 2 H m
56
p1 p at
hm1
p 2 p at
hm 2
sau în general
p p at
hm
p3 p4
z3 z4
dar (2.50)
p 3 p 0 ghb3 hb3
p 4 p 0 ghb 4 hb 4
z 3 hb3 z 4 hb 4 H s
p3
hb3
p4
hb 4
sau în general:
p
hb
hb - reprezintă înăl imea barometrică.
57
2.9.2. Interpretarea energetică.
Fig. 2.31
dE pot dm g z dG z
dG g dm
p
dE pres dG hb dG
58
p
dE tot dE pot dE pres dG z dG
Se notează:
dEtot
etotHS - energia specifică totală hidrostatică;
dG
z epot - energia specifică poten ială de pozi ie;
p
epres - energia specifică de presiune.
În această situa ie poate fi scrisă energia specifică totală hidrostatică sub forma:
p
etotHS e pot e pres z
Conform rela iei echilibrului static, scrisă pentru câmpul de for ă gravita ional în
cazul fluidelor incompresibile:
p
z ct
Această precizare fiind făcută se poate scrie energia specifică totală hidrostatică sub
forma:
2.10. Aplicaţii
2.1. Pentru determinarea înăl imii de zbor a unui avion , se foloseşte un altimetru a
carui func ionare se bazează pe dependen a dintre presiunea p şi altitudinea h. Să se
calculeze presiunea la înăl imea de zbor indicată de altimetru hţ 9850 m, ştiind că
presiunea atmosferică la nivelul mării este
N kg
p 0 101325 2
, iar densitatea în aceleaşi condi ii 0 1,228 . Se consideră
m m3
repausul politropic , cu exponentul n 1,235 .
59
Rezolvare:
dp
const
f gx dx f gy dy f gz dz
g dz gz const
dp
g z const
p p0
sau
n 0n
p0 p0
p n de unde dp n n 1 d
0 n
0 n
n 1
dp p0 n p0 p n
d
n2
n const
0n n 1 0 p0
n 1
n p0 p n
g h const
n 1 0 p0
h 0 ; p p0
60
n p0
const
n 1 0
n 1
n p0 p n n p0
g h
n 1 0 p 0 n 1 0
n
n 1 0 n 1
p p 0 1 g h
n p0
1, 235
1,235 1 1,228 1, 2351 N
p 1013251 9,81 9850 26935,3 2
1,235 101325 m
2.2. Stăvilarul vertical al unui bazin cu apă, conform figurii 1, este articulat în A la
partea inferioară şi simplu ancorat cu un cablu la partea superioară, în vederea
men inerii lui în pozi ie de lucru. Să se determine for a hidrostatică F ce ac ionează
asupra stăvilarului şi for a Fc necesară în cablul de men inere în pozi ie închisă.
Fig. 2.32
61
Se cunosc datele:
H 6m
H 1,5 m
b 2,5 m latimea stavilarului
N
9810
m3
30 0
Rezolvare:
dF h dS h b dh
H2 62
H H
F hb dh b h dh b 9810 2,5 441450 N
0 0
2 2
Se poate constata că, for a hidrostatică ce ac ionează asupra stăvilarului, mai poate
fi scrisă şi sub forma:
H
F h b dh I s
0
H3
H H
F hc dF h h bdh I x b
2
0 0
3
Ix 2
hc H
Is 3
H2 2
b H H
F H hc 2 3 1 bH 3
Fc
H H cos H H cos 6 H H cos
1 9810 2,5 6 3
Fc 135931,34 N
6 6 1,5 cos 30 0
2.3. Discul unui variator toroidal din aluminiu, este turnat centrifugal în cochilă
metalică, conform figurii 2.33. Să se determine presiunea absolută în punctul S situat la
baza şi totodată pe periferia piesei (înainte de solidificarea aluminiului turnat).
Date cunoscute:
rot
n 220
min
N
Al 2,65 10 4 3
m
p at 712 mm Hg
d 65 cm
h 45 cm
Fig. 2.33
63
Rezolvare:
p
const
Poten ialul mişcării este suma dintre poten ialul câmpului de for ă gravita ional şi
poten ialul câmpului de for ă centrifugal.
g c
c f cx dx f cy dy f cz dz
f c i f cx jf cy k f cz
f cx 2 x ; f cy 2 y ; f cz 0
2 2
c 2 xdx 2 ydy
2
x 2
y 2 const
2
r 2 const
2
g c g z r 2 const
2
2
d g dz 2 r dr
2
dp
d sau
64
dp
2 r dr g dz
d
pS 2 h
dp
p at
2 r dr g dz
0 0
p S p at d2
2 gh
8
d2
p S p at Al 2 Al g h
8 n 220
23,038 s 1
2d 2 30 30
p S p at Al Al h
8g
65
3. Cinematica fluidelor
3.1. Generalităţi.
Fig. 3.1
x x( x 0 , y 0 , z 0 , t )
y y( x0 , y 0 , z 0 , t )
z z( x0 , y 0 , z 0 , t )
66
Viteza punctului M este:
v i v x jv y k v z
Iar componentele vitezei după cele trei direc ii ox, oy, oz pot fi scrise:
dx
vx v x x0 , y 0 , z 0 , t
dt
dy
vy v y x0 , y 0 , z 0 , t
dt
dz
vz v z x0 , y 0 , z 0 , t
dt
a i ax ja y k az
În această rela ie componentele accelera iei după cele trei axe ox, oy, oz sunt:
dv x d 2 x
ax 2
dt dt
dv y d 2 y
ay 2
dt dt
dv z d 2 z
az 2
dt dt
Având aceste componente se pot determina proiec iile vitezei şi accelera iei după
cele trei direc ii,existând posibilitatea stabililirii drumuli parcurs de particulă.
67
Fig. 3.2
Variabilele x,y,z şi t poartă numele de variabile spa iale sau variabilele lui Euler.
Pornind de la vectorul de pozi ie r ix jy kz corespunzător punctului M(x,y,z)
şi de la timpul t se pot determina vitezele şi accelera iile pentru orice punct apar inând
spa iului fluid aflat în mişcare.
În vederea definirii câmpului de viteză se foloseşte func ia câmpul vitezelor
dr
v
dt
v i v x jv y k v z
v x v x ( x, y , z , t )
v y v y ( x, y , z , t )
v z v z ( x, y , z , t )
dx
vx ;
dt
dy
vy ;
dt
dz
vz .
dt
68
Trebuie precizat că toate variabilele spa iale sunt func ii de timp:
dv v v dx v dy v dz
a
dt t x dt y dt z dt
a i ax ja y k az
Componentele scalare ale accelera iei după axele ox, oy,oz pot fi scrise:
v x v x dx v x dy v x dz
ax
dt x dt dy dt z dt
v y v y dx v y dy v y dz
ay
dt x dt dy dt z dt
v z v z dx v z dy v z dz
az
dt x dt dy dt z dt
v
a (v )v (3.1)
t
Având în vedere că viteza este:
v i v x jv y k v z
v v v y vz
i x j k
t t t t
Semnifica ia termenilor din rela ia (3.1) este următoarea:
69
v
- reprezintă varia ia vitezei într-un anumit punct;
t
(v )v - reprezintă modificarea vitzei la trecerea dintr-un punct în altul al spa iului
fluid aflat în mişcare (este vorba de puncte învecinate).
Din cele prezentate până acum se poate observa că metoda Lagrange studiază
varia ia parametrilor unei singure particule de fluid, la deplasarea sa în spa iu
(traiectoria, viteza, şi accelera iile succesive).
Metoda Euler în schimb permite studiul varia iei în timp a parametrilor fluidului
într-un punct dat din spa iul fluid aflat în mişcare, precum şi modificarea acestor
parametri în cazul trecerii de la un punct dat la altul (puncte foarte apropiate).
v v ( x, y, z, t ) ;
- mişcare spa ială sau tridimensională permanentă la care viteza poate fi scrisă sub
forma:
v v ( x, y, z ) ;
v v ( x, y, t ) ;
v v ( x, y) ;
v v ( x, t ) ;
70
- mişcare liniară sau unidimensională permanentă la care viteza se scrie sub forma:
v v (x) ;
În natură majoritatea mişcărilor sunt de tip spa ial sau tridimensional nepermanente.
La o astfel de mişcare viteza şi presiunea sunt func ii atât de coordonatele punctelor
considerate, cât şi de timp.
Astfel se poate scrie:
v v ( x, y, z, t )
v i v x jv y k v z
v x v y v
0; 0; z 0
t t t
Se poate afirma în acest caz, că în oricare punct al spa iului fluid aflat în mişcare
viteza se modifică în timp.
În mod similar pentru presiune poate fi scris:
p p( x, y, z, t )
p
0
t
Curgere nepermanentă poate fi socotită curgerea apei dintr-un rezervor printr-un
orificiu de fund, caz în care nivelul apei în rezervor este variabil, sau curgerea apei în
conducta de aspira ie a unei pompe cu piston, care execută o mişcare rectilinie
alternativă.
Curgerea permanentă sau sta ionară a fluidelor este curgerea care nu se modifică în
timp. Pentru acest tip de curgere presiunea şi viteza sunt func ii numai de coordonatele
punctelor considerate şi nu depind de timp.
v v ( x, y, z )
71
Având în vedere că:
v i v x jv y k v z
Derivatele par iale ale componentelor vitezei în raport cu timpul sunt nule:
v x v y v
0; 0; z 0
t t t
Acest lucru dovedeşte faptul că în orice punct al spa iului fluid aflat în mişcare,
viteza nu se modifică în timp.
Presiunea la rândul ei nu se schimbă în timp, ceea ce poate fi exprimat sub forma:
p p( x, y, z )
Derivata par ială a presiunii în raport cu timpul este zero, fapt ce arată că presiunea
îşi păstrează valoarea în oricare punct al spa iului fluid aflat în mişcare:
p
0
t
Exemple de curgere permanentă sunt curgerea apei dintr-un rezervor printr-un
orificiu de fund, caz în care nivelul apei în reezervor este men inut constant, respectiv
curgerea într-o instala ie în circuit închis a apei sub ac iunea unei pompe centrifuge a
cărei tura ie se men ine constantă.
Linia de curent, este o linie imaginară cuprinsă într-un fluid în mişcare a cărei
puncte materiale fluide au următoarea proprietate: tangenta dusă în orice punct al liniei,
coincide cu direc ia vectorului viteză a particulei de fluid din punctul respectiv la
momentul considerat. Se poate afirma că linia de curent este formată din particule de
fluid distincte (diferite), figura 3.3.
Fig. 3.3
72
Urmărind figura 3.3 se poate observa faptul că toate punctele de pe figură sunt
considerate la momentul t0.
Dacă luăm separat un arc de linie de curent, conform figurii 3.4, pe acest arc
considerăm un punct M prin care ducem tangenta la linia de curent.
Fig. 3.4
După figura 3.4 vectorul l reprezintă vectorul deplasare elementară virtuală după
un arc elementar de linie de curent:
l i x jy k z
v iv x jv y kv z
v l 0
i j k
v l v x vy v z i v y z v z y
x y z
j v z x v x z k v x y v y x 0
73
Condi ia ca acest produs vectorial să fie zero conduce la următoarele rela ii:
v y z vz y 0
v z x vx z 0
v x y v y x 0
y z x z x y
; ;
vy vz vx vz vx vy
Pe baza existen ei acestor rapoarte, poate fi scrisă ecua ia diferen ială a liniei de
curent:
x y z
la t=constant; (3.2)
vx vy vz
3.2.3. Traiectoria.
dl i dx j dy k dz
74
Fig. 3.5
v dl 0
dl
v sau scalar:
dt
dx
vx
dt
dy
vy
dt
dz
vz
dt
Fig. 3.6
75
Ca urmare ecua ia traiectoriei rezultă din rela iile precedente sub forma:
dx dy dz
(3.3)
vx v y vz
Considerând o curbă închisă sau deschisă în spa iul fluid aflat în mişcare, care nu
este linie de curent, dacă se iau toate liniile de curent care intersectează curba data se
formează o suprafa ă de curent, figura 3.7.
Fig. 3.7
În general suprafe ele de contact dintre corpurile fluide şi mediul înconjurător sunt
suprafe e de curent. De exemplu suprafa a de contact între un mediu fluid şi conducta în
care are loc curgerea ca şi suprafa a liberă a unui curs de apă, la care apa este în contact
cu mediul atmosferic, etc.
Dacă se consideră o curbă închisă C, figura 3.8, liniile de curent care intersectează
această curbă, formează suprafa a de curent SC care este o suprafa ă tubulară.
Fig. 3.8
76
Suprafa a de curent tubulară, împreună cu liniile de curent ce se găsesc în interior,
formează tubul de curent TC.
Particulele de fluid nu pătrund şi nu părăsesc tubul de curent prin suprafa a de
curent (această suprafa ă de curent este inpenetrabilă pentru particulele de fluid, la fel ca
şi un tub metalic).
În cazul mişcării permanente, tubul de curent îşi păstrează forma, suprafa a de
curent fiind formată din linii de curent care îşi păstrează forma.
În aplica iile practice se lucrează cu segmente de tub de curent, figura 3.9.
Fig. 3.9
N SI ;v dS 0;
L SL;v dS 0;
M SE; v dS 0.
Din punct de vedere fizic sec iunea de intrare este partea sec iunii de control prin
care particulele de fluid pătrund în interiorul segmentului de tub de curent, iar prin
sec iunea de ieşire, acestea părăsesc segmentul de tub de curent.
Dacă pentru o sec iune S prin tubul de curent este îndeplinită condi ia v paralel cu
dS spunem că sec iunea respectivă este normală la liniile de curent ale tubului de
77
curent considerat. Sec iunea de intrare SI respectiv sec iunea de ieşire SE, sunt de obicei
sec iuni transversale normale (perpendiculare pe liniile de curent ale curgerii).
Tubul elementar de curent reprezintă un tub de curent care are o sec iune
transversală normală elementară dS, în care vitezele şi presiunile au valoare constantă.
Firul de curent reprezintă un tub de curent elementar pentru care sec iunea
transversală normală dS 0.
Dacă se ia un tub de curent de sec iune constantă şi o sec iune normală prin tubul de
curent, aceasta determină o suprafa ă S care taie perpendicular liniile de curent, figura
3.10.
Fig. 3.10
dQ= vdS
unde v v
dQ - reprezintă debitul volumetric elementar.
dl
v
dt
dl
dQ dS
dt
Dar se cunoaşte că dS dl dV este chiar volumul elementar, deci putem scrie:
dV
dQ de unde rezultă că:
dt
78
Q dQ sau
Q v dS (3.4)
S
Se poate afirma că debitul volumetric este raportul dintre volumul de fluid ce trece
printr-o sec iune transversală normală şi timpul necesar trecerii.
Pentru sec iunea S considerată, viteza poate avea diferite valori în puncte diferite.
v dS
vm S
reprezintă valoarea medie integrată a vitezei. (3.5)
S
Q
vm
S
vdS sau
dm
dQ
dm
dV
dm dar se cunoaşte că: dV dm deci:
dt
dm
dm de unde rezultă în continuare:
dt
m dm vdS
S S
79
3.2.7. Vârtejul.
1
rot v (3.7)
2
i j k
rot v v
x y z
vx vy vz
v v y v x v z v y v x
i z j
k
x y
y z z x
i x j y k z în care:
1 v v y 1 v v 1 v v
x z ; y x z ; z y x
2 y z 2 z x 2 x y
Într-o mişcare de rota ie a unui grup de particule de fluid într-un plan, vectorul
vitezei unghiulare este perpendicular pe planul în care are loc rota ia.
Vârtejul reprezintă fizic o mişcare de rota ie a particulelor de fluid con inute într-un
plan, a cărei intensitate este vectorul perpendicular pe planul vârtejului, figura 3.11.
Curba tangentă la vectorii intensitate a mişcării de vârtej , reprezintă linia de
vârtej.
80
Fig. 3.11
dr 0
i j k
dr x y z
dx dy dz
i y dz z dy j z dx x dz k x dy y dx 0
y dz z dy 0
z dx x dz 0
x dy y dx 0
sau:
dz dy dx dz dy dx
; ; ,
z y x z y x
dx dy dz
(3.8)
x y z
81
3.2.9. Tipuri de vârtejuri.
Fig. 3.12
Fig. 3.13
82
- vârtej inelar sau toroidal, figura 3.14:
Fig. 3.14
Fig.3.15
Fig. 3.16
83
3.3. Vitezele de deplasare ale unei particule de fluid în spaţiu, teorema
Helmholtz-Cauchy.
În general mişcarea unui corp solid poate fi descompusă într-o transla ie şi o rota ie
în jurul unei axe instantanee de rota ie. Mişcarea unei particule fluide este mai
complexă, deoarece aceasta pe lângă transla ie şi rota ie, mai suferă şi o deforma ie,
figura 3.17.
Fig. 3.17
Fig. 3.18
84
Pentru punctul M (x, y, z) viteza este: v iv x jv y kv z în mod similar pentru
punctul M x dx, y dy, z dz viteza este v Iv x jv y kv z
În situa ia unei mişcări permanente putem scrie:
v x v v
vx v x dx x dy x dz (3.9)
x y z
1 v y 1 v z
Considerăm rela ia (3.9) la care adunăm dy ş i dz
2 x 2 x
1 v x v y 1 v v v
v x v x dy x z dz x dx
2 y x 2 z x x
(3.10)
1 v x v y 1 v x v z
dy dz
2 y x 2 z x
1
rot v în care:
2
1 v v y 1 v v 1 v v
x z ; y x z ; z y x
2 y z 2 z x 2 x y
Se mai notează :
v x v y v
b xx ;b yy ;b zz z
x y z
1 v x v y
b xy b yx
2 y x
1 v v
b xz x z b zx
2 z x
1 v y v z
b yz b zy
2 z y
v y v y z dx x dz b yx dx b yy dy b yz dz
dr i dx jdy k dz
Atunci:
i j k
dr x y z
dx dy dz
i y dz z dy j z dx x dz k x dy y dx
v y v y z dx x dz b yx dx b yy dy b yz dz j
După înmul irea rela iilor cu versorii axelor i ; j ; k , dacă facem însumarea ob inem
viteza corespunzătoare punctului M conform figurii 3.18.
v v dr vdef (3.11)
În această rela ie vdef reprezintă viteza de deforma ie şi este definită prin rela ia:
86
Elementele bxx ; byy ; bzz reprezintă vitezele de deforma ie liniară ale unită ii de
lungime, iar elementele bxy ; byz ; bzx reprezintă vitezele de deforma ie unghiulară ale
unită ilor de unghi.
Fig. 3.19
dt dxdydz
t
87
Varia ia totală de masă în intervalul de timp dt poate fi scrisă:
dm= dt dxdydz - dxdydz = dxdydzdt ,
t t
Varia ia de masă pe cele trei direc ii, ca urmare a bilan ului de mase elementare
intrate şi ieşite prin fe ele cubului, se scrie:
vx vx
vx dydzdt vx dx dydzdt dxdydzdt
x x
v y v y
v y dxdzdt v y dy dxdzdt dxdydzdt
y y
v z v z
v z dxdydt v z dz dxdydt dxdydzdt
z z
sau:
divv 0 (3.13)
t
Rela ia reprezintă ecua ia de continuitate cazul general, scrisă sub o primă formă.
Dacă dezvoltăm rela ia (3.13), se scrie:
v v y vz
vx vy vz x 0
t x y z x y z
sau
88
d v v y vz
x 0
dt x y z
divv 0 (3.14)
t
Această ecua ie reprezintă forma cea mai uzuală a ecuatiei de continuitate pentru
cazul general.
Particularizări:
a) În cazul mişcării permanente, la un fluid compresibil, pornind de la forma (3.13),
se poate scrie:
0,
t
astfel rela ia (3.13) devine:
divv 0 (3.15)
divv 0
v x v y v z
0 (3.16)
x y z
89
Fig. 3.20
Fig. 3.21
vS
vS dl dt dme
l
90
Varia ia masei dm este diferen a dintre masa elementară intrată şi masa elementară
ieşită:
vS vS
dm vSdt vS dl dt dldt
l l
dmt S t dl
S
dmt dt S t dt dl
t
Fig. 3.22
dm dmt dt dmt
91
Astfel se poate scrie:
S vS
dtdl dldt
t l
S S t
S
în această situa ie rezultă că : 0.
t
Astfel ecua ia de continuitate pentru un segment de tub de curent devine:
vS
S 0 (3.18)
l t
- considerând mişcarea permanentă şi densitatea constantă în timp, t , atunci
:
0
t
din rela ia (3.18) mai rămâne :
vS
0
l
ceea ce înseamnă de fapt că:
vS const
vS const
m (3.19)
Aceasta este forma uzuală a ecua iei de continuitate pentru curgerea lichidelor prin
conducte în regim permanent.
Pentru o ramifica ie de conducte în cazul curgerii permanente a lichidelor se poate
scrie conform figurii 3.23.
Fig. 3.23
j n k m
Qij Qek (3.21)
j 1 k 1
93
4. Dinamica fluidelor ideale
4.1. Generalităţi
Dinamica fluidelor studiază legile de mişcare ale fluidelor inând seama de cauzele
mişcării (for ele care modifică sau determină starea de mişcare) şi de efectele acesteia
(transformările energetice produse în timpul mişcării).
Dinamica fluidelor ideale studiază mişcarea fluidelor ideale. Prin fluid ideal
în elegem un fluid lipsit de vâscozitate, care poate fi compresibil sau incompresibil.
Trebuie men ionat faptul ca ipoteza de fluid ideal poate fi admisa numai la un
contact de scurtă durată între un corp fluid şi un corp solid.
Pentru demonstrarea ecua iei lui Euler pentru fluide ideale, se consideră un fluid
ideal compresibil la care densitatea est o func ie de forma:
x, y, z, t
Mişcarea are loc intr-un câmp vectorial, fiind spa ială nepermanentă, astfel:
v v x, y, z, t
Fluidul se consideră omogen şi izotrop (are aceleaşi proprietă i în toată masa lui).
Astfel rezultatele ob inute pentru o particulă, rămân valabile pentru oricare altă particulă
ce apar ine masei fluide considerate.
Fie un volum elementar de fluid dV dxdydz , figura 4.1, ce con ine o masă
elementară de fluid dm şi care se găseşte în echilibru dinamic.
Fig. 4.1
dFext dm a
94
în care:
dFm dFs dm a
dv
a
dt
dv dv dv y dv
dFm dFs dm dm i x j k z (4.1)
dt dt dt dt
în care:
dFmx f x dxdydz
dFmy f y dxdydz
dFmz f z dxdydz
p
dFsx dFsx1 dFsx2 dxdydz
x
p
dFsy dFsy1 dFsy2 dxdydz
y
p
dFsz dFsz1 dFsz2 dxdydz
z
Astfel rela ia (4.1) este echivalentă cu următorul sistem de rela ii scalare:
dv x
dFmx dFsx dm (a)
dt
dv y
dFmy dFsy dm
dt
dv z
dFmz dFsz dm
dt
p dv
f x dxdydz dxdydz dxdydz x
x dt
1 p dvx
fx
x dt
1 p dv y
fy (4.2)
y dt
1 p dvz
fz
z dt
Acest sistem de rela ii scalare reprezintă ecua ia echilibrului dinamic, sau ecua ia
lui Euler în cazul dinamicii fluidelor ideale, scrisă sub forma scalară.
96
În cazul în care înmul im pe rând aceste rela ii (4.2) cu i , j , k şi le adunăm putem
scrie:
1 p p p dv dv dv
i f x jf y k f z i j k i x j y k z
x y z dt dt dt
Sau
1 dv
f grad p (4.3)
dt
Rela ia (4.3) reprezintă ecua ia echilibrului dinamic sau ecua ia lui Euler în cazul
dinamicii fluidelor ideale, scrisă sub formă vectorială.
Această ecua ie mai poate fi scrisă sub forma:
1 dv
f grad p 0
dt
Rela ia este valabilă, pentru o particulă de fluid de masă unitară (masa egală cu
unitatea).
Conform acestei rela ii o particulă de fluid având masa egală cu unitatea se găseşte
în echilibru dinamic, sub ac iunea for ei masice unitare ( f ), a for ei unitare de presiune
1 dv
( grad p ) şi a for ei unitare de iner ie ( ).
dt
Toate aceste for e sunt for e unitare (pentru o masă egala cu unitatea), astfel încât au
dimensiunea de accelera ie!
1 dv
f grad p 0
dt
dv v
v v
dt t
97
1 v
f grad p v v (4.4)
t
pentru a b v , rezultă:
v2
grad v v v rot v
2
Sau
v2
v v grad v rot v
2
v 1 v2
f grad p grad v rot v 0 (4.5)
t 2
1 dp
grad p grad grad P p
Se cunoaşte de asemenea că for ele masice derivă din poten ialul for elor masice ,
deci:
fx
x
fy
y
fz
z
98
dar intensitatea câmpului de for ă este:
f i f x jf y k f z
f grad
Sau
f grad
v rot v rot v v
v v2
grad grad P p grad rot v v 0
t 2
v v2
grad P p rot v v 0 (4.6)
t 2
Rela ia (4.6) reprezintă ecua ia de mişcare a fluidelor ideale sub forma Gromeka-
Lamb, scrisă sub formă vectorială.
1
rot v 0
2
1
rot v 0 , 0 ,
2
99
atunci mişcările respective poartă numele de mişcări irota ionale sau mişcări fără
vârtej, la care rot v 0 .
La aceste mişcări, se poate demonstra că vitezele particulelor de fluid derivă dintr-
un poten ial.
i j k
1 1 1 v v y 1 v v
rot v i z j x z
2 2 x y z 2 y z 2 z x
vx vy vz
1 v y v x
k 0
2 x y
1 v v y v v
x z 0 z y
2 y z y z
1 v v v v
y x z 0 x z
2 z x z x
1 v y v x v v
z 0 y x
2 x y x y
vx
x
vy
y
vz
z
Viteza se va scrie sub forma:
v grad i j k
x y z
100
4.5. Ecuaţia lui Bernoulli (ecuaţia energiei)
Ecua ia lui Bernoulli sau ecua ia energiei, poate fi ob inută din ecua ia de mişcare a
fluidelor ideale sub forma Gromeka-Lamb în cazul în care curgerea se desfăşoară în
regim permanent, mişcarea fiind irota ională (lipsită de vârtejuri), figura 4.2.
Fig. 4.2
v v2
grad P p rot v v 0
t 2
v
0
t
De asemenea se consideră mişcarea irota ională, sau fără vârtejuri:
1
rot v 0 rot v 0 rot v v 0
2
Aplicând aceste condi ii, din ecua ia Gromeka -Lamb rezultă:
v2
grad P p 0
2
Conform figurii 4.2, vectorul deplasare elementară reală după un arc elementar de
traiectorie, pornind din punctul M(x,y,z), este:
101
dl i dx jdy k dz
Dacă înmul im scalar gradientul func iei ob inute, cu vectorul deplasare elementară
reală, ob inem:
v2 v2 v2
P p dx P p dy P p dz 0
x 2 y 2 z 2
Sau
v2
d P p 0 (4.7)
2
Expresia (4.7), reprezintă diferen iala sumei func iilor din paranteză.
Prin integrare se ob ine ecua ia lui Bernoulli sub formă generală integrată:
v2
P p const (4.8)
2
v2
P p const .
2
f g i f gx jf gy k f gz
Putem să scriem poten ialul câmpului de for ă gravita ional sub forma:
102
Din cele prezentate anterior se cunoaşte că:
f gx 0, f gy 0, f gz g
g g dz g z const
În varianta fluidelor incompresibile, const , poten ialul for elor de presiune sau
func ia de presiune se poate exprima:
dp 1 p
P p dp const
Reluînd cu aceste precizări ecua ia lui Bernoulli sub formă generală integrată,
ob inem:
v2
p
gz const
2
pv2
z const (4.9)
2g
Această ecua ie reprezintă ecua ia lui Bernoulli pentru fluide ideale incompresibile
(lichide).
v2
P p const .
2
g g z const
103
Poten ialul for elor de presiune se va analiza în situa ia unei evolu ii izoterme, care
poate fi scrisă la gaze ideale sub forma:
p v RT
p 0 v 0 RT
sau
p v p0 v0
p0v0
p
v
1
Având in vedere expresia volumului specific v , rezultă:
p0
p (4.10)
0
p0
dp d
0
dp p0 d p0
P p ln const
0 0
Reluând ecua ia lui Bernoulli sub formă generală, cu aceste precizări ob inem:
p0 v2
gz ln const (4.11)
0 2
0
p
p0
104
În final ob inem:
p0 v2 0
gz ln p const (4.12)
0 p0 2
Rela ia (4.12) reprezintă ecua ia lui Bernoulli pentru fluide ideale compresibile, în
cazul unui proces izoterm. S-a înlocuit densitatea în func ie de presiune, care este mai
uşor măsurabilă.
dp
P p
pv n ct
p p0
n 0n
p0
p n
n
0
p0
dp n n 1d
n
0
Introducând diferen iala presiunii în expresia func iei de presiune, putem scrie:
dp p0 n p 0 n 1
n2
n d const
n 0
n 1 0n
105
Această rela ie mai poate fi scrisă şi sub forma:
n 1
dp n p0
n 1 0
0
const
p p0
n 0n
1
p n
0 p0
n 1
n 1
p n
0 p0
Cu această rela ie scrisă, putem exprima din nou func ia de presiune sub forma:
n 1
dp n p0 p n
n 1 0
0
p
const
Având aceste precizări ecua ia lui Bernoulli pentru fluide compresibile la o evolu ie
politropă, poate fi scrisă:
n 1
n p0 p n v2
gz const
n 1 0 0
p 2
Mişcarea semipermanentă a unui fluid este mişcarea la care în diferite puncte ale
curentului de fluid, vitezele variază numai ca modul (mărime) direc iile şi sensul
rămânând aceleaşi.
106
Astfel mişcarea semipermanentă este un caz particular de mişcare nepermanentă. În
cazul mişcărilor semipermanente liniile de curent şi traiectoriile coincid.
Un exemplu de mişcare semipermanentă, este mişcarea variabilă a unui fluid într-o
conductă cu pere i rigizi şi imobili.
Considerăm ecua ia generală de mişcare a fluidelor sub forma Gromeka-Lamb:
v v2
grad P p rot v v 0
t 2
Dacă luăm o linie de curent, conform figurii 4.3, a unei mişcări rota ionale
nepermanente (cu vârtej) şi pe această linie fie un punct B(x,y,z), atunci vectorul
deplasare elementară după un arc elementar de linie, de curent este:
ds i x jy k z
v v2
ds grad P p ds rotv v ds 0
t 2
Fig. 4.3
107
v v2
ds grad P p ds 0
t 2
Sau
v v2
ds d P p 0
t 2
s
v v2
t ds P p 2 const
0
s
v v2
t ds P p 2 const
0
s
v p v2
t ds gz 2 const
0
2 2
v v
S1 2 S
p1 v1 p2 v2
t ds gz 1
2
t ds gz 2
2
0 0
2 2
v
S2
p1v1 p v 1
z1
2g
z2 2 2
2g g t ds (4.13)
S1
Fig. 4.4
w2
P p const (4.14)
2
Se cunoaşte că în câmp gravita ional şi centrifugal:
g c
g gz const
c f cx dx f cy dy f cz dz
109
O for ă centrifugă se scrie:
Fc m 2 r
fc 2r
r i x j y deci
fc i 2 x j 2 y
fc fcx 2 x; fcy 2 y ; fcz 0
2 2r 2
c xdx ydy
2 2
2
x 2
y 2
const 2
const
dp 1 p
P p
dp const
2r 2
w2 p
gz const
2 2
Dar r u reprezintă viteza periferică sau viteza tangen ială în punctul M(xyz)
conform figurii 4.4, astfel se ob ine:
w2 u 2 p
gz const
2
110
După simplificarea rela iei cu accelera ia gravita ională, putem scrie:
w2 u 2 p
z er (4.15)
2g
unde:
const
er reprezintă energia specifică în mişcarea relativă.
g
Rela ia (4.15) este ecua ia lui Bernoulli în câmp gravita ional şi centrifugal,
utilizabilă în cazul maşinilor hidraulice.
Se consideră un tub de curent prin care curge un fluid în regim permanent, figura
4.5.
S- reprezintă suprafa a unei sec iuni transversale normale oarecare prin tubul de
curent.
Mi sec iunii de intrare SI,
Me sec iunii de ieşire SE,
MSL suprafe ei laterale SL.
Linia de curent schi ată LC, trece prin punctele Mi şi Me. Dacă în jurul liniei de
curent considerate se ia un tub elementar de curent, suprafa a sec iunii transversale a
tubului de curent este dS.
Fig. 4.5
Pornind de la ecua ia lui Bernoulli, forma generală integrată, care este valabilă
pentru o singură linie de curent:
v2
P p const
2
111
Dacă înmul im această rela ie cu dQ (debitul volumetric elementar ce trece prin
sec iunea elementară dS a tubului elementar de curent), rela ia devine valabilă pentru un
tub elementar de curent:
2
v
P p dQ dQ C dQ (4.16)
2
dQ v dS
Integrând pe suprafa a S rela ia (4.16), se ob ine ecua ia lui Bernoulli pentru un tub
de curent:
v2
P dQ
p
2
dQ C dQ (4.17)
S S S
P p dQ m P p m v dS
S S
m P p m - reprezintă valorile medii ale poten ialului for elor masice si ale
poten ialului for elor de presiune scrise în centrul de greutate al sec iunii S, figura 4.5.
Dar se cunoaşte din prezentările anterioare, că:
v dS vm S
S
m
P p m v dS m P p v m S
S
în care:
vdS
vm S
S
v2 1 3 1
2 dQ 2 v dS 2 v m S
3
S S
- este coeficientul lui Coriolis care ine cont de neuniformitatea distribu iei de
viteze în sec iunea transversală considerată şi are expresia:
1
2 v dS
3
S
1 3
vm S
2
Înmul ind cu densitatea numărătorul şi numitorul rela iei se scrie:
1
2 vdS v
2
S
1
v m S v m2
2
Dar
vdS dm º i vm S m
1
2 dm v
2
S
1
m vm2
2
Putem afirma că reprezintă raportul dintre energia cinetică reală ce trece prin
sec iunea transversală considerată S şi energia cinetică medie ce trece prin aceiaşi
sec iune în unitatea de timp.
Coeficientului lui Coriolis are diferite valori în func ie de distribu a vitezelor în
sec iunea transversală considerată:
- la o distribu ie uniformă a vitezelor 1 ,
- pentru o distribu ie neuniformă a vitezelor 1 , situa ie des întâlnită în practică.
Al treilea termen din rela ia (4.17) poate fi scris:
C dQ Cm v dS CmvmS
S S
113
Cm - reprezintă valoarea medie a constantei scrisă pentru centrul de greutate al
sec iunii S.
Înlocuind în rela ia (4.17) ob inem:
m 1
P p m v m S v m3 S C m v m S
2
După simplificarea cu produsul v mS , rela ia devine:
1
m P p m v m3 C m (4.18)
2
Rela ia (4.18) reprezintă ecua ia lui Bernoulli scrisă pentru un tub de curent.
Forma generală a ecua iei lui Bernoulli sub formă integrată, scrisă în câmpul
gravita ional era:
v2
P p const
2
Înlocuind expresiile poten ialului for elor masice şi al poten ialului for elor de
presiune cu formele lor cunoscute, putem scrie:
dp v2
gz const
2
dp v2
gdz d 0
2
dp v2
gdz d dl 0 (4.19)
2
dq du pdv
sau
1
dq du pd
dp v2 1
dl dq gdz d du pd (4.20)
2
Se poate observa că:
dp 1 p
pd d
v2 p
dl dq gdz d du d
(4.21)
2
i u pv
p
iu
p
di du d
115
v2
dl dq gdz d di (4.22)
2
i cp T
di c p dT
v2
dl dq gdz d c p dT (4.23)
2
dq dq e dqi
dq
ds
T
dq dq i 0
dq i
ds 0
T
116
4.7. Aplicaţii ale ecuaţiei lui Bernoulli
D a
10 sau 10
d d
Fig. 4.6
v2
p
z const
2g
zM zT 0
pM vM2 pT vT2
f 2g f 2g
pT pM vM2
f f 2g
Dar
pM p
fiind presiunea statică în curentul de fluid, iar:
vM v
reprezintă chiar viteza curentului de fluid.
pT - reprezintă presiunea din punctul de stagnare, sau presiunea totală, deci:
pT pv2
(4.24)
f f 2g
lp f
118
p p 0 ( lp f )hst : f
p p0 lp f (4.25)
hst
f f f
pT f g hd p lp g hd
pT p ( lp f )hd : f
pT p lp f
hd (4.26)
f f f
v 2 lp f
hd
2g f
Sau
lp
v 2g( 1)hd
f
g
rezultă:
lp
v 2g( 1)hd (4.27)
f
119
pT p0 ( lp f )htot : f
pT p0 lp f (4.28)
htot
f f f
Înlocuind în rela ia (4.26) rela iile (4.25) şi (2.28) găsim legătura dintre denivelările
piezometrelor:
p0 lp f p0 lp f lp f
htot hst hd
f f f f f
lp f
După simplificarea cu se ob ine rezultatul:
f
htot hst hd
4.7.2. Ejectorul
Ejectorul sau pompa cu jet, figura 4.7, este un dispozitiv format dintr-un ajutaj 1,
care se îngustează treptat în sensul curgerii unui curent de fluid motor, dintr-o cameră de
presiune scăzută 2 şi un tub de amestec 3 montat în fa a ajutajului convergent, având o
por iune cilindrică şi o altă por iune divergentă, până la diametrul interior al conductei
pe care este montat ejectorul. La camera de presiune scăzută este legată o conductă
verticală scurtă 4, imersată la capătul inferior într-un rezervor cu lichid 5.
120
Fig. 4.7
am m
m m m
a
sau:
a m
m am m
m
Raportul:
m a
u
m m
poartă numele de coeficient de amestec sau coeficient de antrenare.
121
Sarcinile fluidului motor şi a fluidului amestecat pot fi definite în sec iuni imediat
învecinate ejectorului, în amonte respectiv în aval de acesta:
pm v m2
Hm
2g
2
p am v am
H am
2g
în care:
Hm -reprezintă sarcina fluidului motor;
pm presiunea statică a fluidului motor măsurată în amonte de ejector;
v m - viteza fluidului motor, în sec iunea de măsurare a presiunii pm;
Ham - sarcina fluidului amestecat;
pam - presiunea statică a fluidului amestecat, măsurată în aval de ejector;
vam - viteza fluidului amestecat, în sec iunea de măsurare a presiunii pam .
Puterile fluidului motor şi a fluidului amestecat pot fi scrise în sec iunile în care s-
au stabilit sarcinile.
Dacă:
m a am
N m Qm H m gQm H m g m
mHm
În mod similar:
N am g m
am H am
N am m am H am
Nm m m H m
Dar:
am m
m m m
a
122
H am
1 u (4.29)
Hm
Pentru interpretarea geometrică a ecua iei lui Bernoulli considerăm un tub de curent
de sec iune constantă şi o sec iune transversală normală 1-1. Presupunem că avem de-a
face cu o curgere în regim permanent a unui lichid în câmpul de for ă gravita ional,
figura 4.8.
Fig. 4.8
Luând în considerare ecua ia lui Bernoulli (ecua ia energiei) scrisă pentru lichide în
câmpul de for ă gravita ional:
v2
p
z const
2g
123
Termenii din ecua ie, urmarind figura 4.8, pentru linia de curent care trece prin
punctul M, se interpretează geometric după cum urmează:
z - înăl ime geometrică (sarcină de pozi ie), măsurată de la planul xoy considerat
plan poten ial zero;
p
hst - înăl ime piezometrică (sarcină de presiune), înăl imea coloanei de lichid
din tubul manometric măsurată din M, în sec iunea transversală care trece prin acest
punct;
v2
hd - înăl ime dinamică (sarcină de viteză), diferen a dintre înăl imea
2g
coloanei de lichid din tubul Pitot plasat în punctul M şi înăl imea coloanei de lichid din
tubul manometric, pentru aceiaşi sec iune transversală.
Pentru interpretarea energetică a ecua iei lui Bernoulli se consideră curgerea unui
lichid în regim permanent, în câmpul de for ă gravita ional conform figurii 4.9.
Fig. 4.9
Pentru un punct material lichid M(xyz) de masă elementară dm, energia elementară
poten ială pe care acesta o posedă, se poate exprima:
dE pot dm g z dG z
dm v 2 v2
dE cin dG
2 2g
p v2
dE dE pot dE pres dE cin dG z dG dG
2g
Dacă se notează:
dEtot
etotHD energia specifică totală hidrodinamică;
dG
e pot z energia specifică poten ială de pozi ie;
p
e pres energia specifică de presiune;
v2
ecin energia specifică cinetică.
2g
Reluând rela ia anterioară cu aceste nota ii, putem scrie:
v2p
etotHD e pot e pres ecin z const .
2g
La lichidele ideale, suma dată de energia specifică poten ială, energia specifică de
presiune şi energia specifică cinetică, este egală cu energia specifică totală
hidrodinamică, fiind constantă pentru o linie de curent sau pentru un tub de curent.
125
4.9. Teorema variaţiei impulsului (Teorema impulsului).
Prin impuls sau cantitate de mişcare, pentru un corp de masă m, care are o viteză
v se în elege:
I mv (4.30)
Fig. 4.10
dI
Fi Fext (4.31)
dt
Fi - reprezintă rezultanta for elor de impuls şi care este egală cu rezultanta for elor
exterioare ce ac ionează asupra segmentului de tub de curent.
Utilizând rela ia (4.30), putem scrie:
dI d
dt dt
dV v (4.32)
V
Încazul unui segment de tub de curent, care este format dintr-o infinitate de
segmente de tuburi de curent elementare, de lungime l; volumul unui astfel de segment
de tub de curent elementar poate fi scris:
dV dS l
126
Astfel varia ia impulsului in raport cu timpul poate fi scrisă ca o integrală de
suprafa ă, exprimată sub forma:
dI d dl
dS l v dS v v 2 dS Fi (4.33)
dt dt S S dt S
Fig. 4.11
Conform figurii 4.11, care reprezintă un segment de tub de curent, se poate observa
că suprafa a totală care delimitează segmentul de curent, este:
S= SI+SL+SE
Fi v 2 dS v 2 dS
SI SE
Fi Fm Fs (4.34)
Fm - reprezintă for a masică rezultantă( for a masică care lucrează asupra lichidului
din segmentul de tub de curent, ca urmare a ac iunii câmpului de for ă gravita ional);
Fs - este rezultanta for elor de suprafa ă, care ac ionează pe suprafa a de control S a
segmentului de tub de curent.
127
Se cunoaşte de la for e masice că for a masică rezultantă este:
în care:
f g - este intensitatea câmpului de for ă gravita ional;
- densitatea lichidului care circulă prin segmentul de tub de curent;
dV - este elementul de volum.
Rezultanta for elor de suprafa ă se scrie:
Fs dFs în care:
S
dFs pn dS pdS
dFs - for
a elementară de suprafa ă;
p - presiunea;
n - versorul normalei la elementul de suprafa ă;
dS - elementul de suprafa ă;
dS n dS este vectorul element de suprafa ă, corespunzător unei suprafe e
elementare dS , orientat de la mediul lichid spre exterior.
Pentru suprafa a de control a segmentului de tub de curent, rezultanta for elor de
suprafa ă poate fi scrisă:
SI SE V S SI SL SE
sau
pdS f g dV pdS pdS v dS v dS
2 2
SL V SI SE SI SE
(4.37)
Dacă se notează:
pdS FpSL for a rezultantă datorată presiunilor, cu care ac ionează lichidul
SL
din segmentul de tub de curent, asupra mediului înconjurător pe suprafa a laterală;
128
f g dV Fm for a masică rezultantă;
V
Această rela ie reprezintă teorema varia iei impulsului (sau teorema impulsului) în
cazul unui segment de tub de curent prin care curge un lichid.
După determinarea for elor din membrul drept al rela iei (4.38), se determină for a
rezultantă datorată presiunilor, cu care lichidul ac ionează asupra mediului înconjurător
prin suprafa a laterală a segmentului de tub de curent, din poligonul for elor.
Fig. 4.12
Folosind figura 4.12, în care sunt arătate for ele care lucrează asupra segmentului
de tub de curent, în cazul considerării unui plan ce con ine centrul de greutate al
segmentului de tub de curent si centrele geometrice ale sec iunilor transversale normale
ale acestuia, poate fi exprimată teoema momentului cinetic dupa cum urmează.
129
În planul considerat, luăm arbitrar un punct oarecare O, din care ducem vectorii de
pozi ie ai for elor figurate. Dacă facem suma produselor vectoriale dintre for ele
respective şi vectorii de pozi ie corespunzători, putem scrie :
Această rela ie reprezintă teorema momentului cinetic aplicată unui segment de tub
de curent.
Fig. 4.13
dx
c
dt
1 dv
f grad p
dt
130
1 dv
grad p
dt
sau scalar
1 dp dv
dx dt
dx
dp dv
dt
d
divv 0
dt
d dv 1
0 sau d dv
dt dx dx
dt
d dv (4.41)
c
dp
dv , înlocuind în rela ia (4.41)
c
dp dp
d , adică d 2
c c c
dp
rezultă c (4.42)
d
131
Rela ia (4.42) exprimă valoarea vitezei de propagare a perturba iei într-un mediu
fluid compresibil. Valoarea vitezei de propagare a perturba iei depinde de tipul
procesului termodinamic sub care are loc fenomenul.
a) proces izoterm
pv RT ct.
p
RT
p RT
dp d RT
dp p
RT
d
b) proces adiabatic
p
k ct.
(4.44)
p v k ct.
p k ct
dp k k 1 d ct
dp
k k 1 ct
d
p
k 1 ct , deci în continuare, din legea generală a gazelor perfecte rezultă:
132
dp p p
k ; dar RT
d
Rezultă viteza de propagare a perturba iei în cazul unui proces adiabatic, cad.
p
cad k sau cad kRT
k - exponent adiabatic
v
Ma
c
Sunt posibile trei cazuri de propagare în func ie de raportul dintre viteza sursei şi
viteza sunetului:
Fig. 4.14
133
Fig. 4.15
a) Pentru vŢc (viteza sursei este mai mică decât viteza sunetului, MaŢ1), se poate
constata că frontul perturba iilor preced sursa, astfel încât după un timp oarecare între
pozi ia frontuluide propagare a perturba iei şi pozi ia sursei, apare un decalaj ce creşte
în mod permanent.
b) Dacă vţc (viteza sursei este egală cu viteza sunetului, Maţ1), sferele de
propagare a perturba iilor sunt tangente în B, între cele doua mişcări neexistând decalaj.
c) În cazul în care v>c (viteza sursei este mai mare decât viteza sunetului, Ma>1),
sferele de perturba ie fiind lăsate în urmă de către sursă. Se poate constata în acest caz
că zona perturbată se găseşte în interiorul unui con, numit conul lui Mach, care are
proprietatea de a fi tangentă tot timpul la sferele de perturba ie (reprezintă înfăşurătoarea
sferelor de perturba ie). Unghiul α al conului perturba iilor în raport cu direc ia de
mişcare a sursei, se calculează cu rela ia:
c t c 1
sin sau sin
v t v Ma
134
Fig. 4.16
În cazul mişcării supersonice, spa iul poate fi împăr it în două domenii distincte: un
domeniu al perturba iilor aflat în interiorul conului Mach şi domeniul rămas în repaus,
care se află în afara conului Mach. Aceasta explică de ce zgomotul provocat de zborul
unui avion supersonic nu poate fi perceput decăt în momentul în care observatorul intră
în interiorul conului Mach.
v2
d l d q g dz d di (4.45)
2
În cazul în care curgerea are loc fără consumarea unui lucru mecanic tehnic, situa ie
întâlnită la curgerea gazelor prin conducte de sec iune constantă sau variabilă,
neglijându-se schimbul de căldurăcu exteriorul (mişcare adiabată). Sepoate neglija
lucrul mecanic al for elor de viscozitate, procesul adiabatic fiind reversibil (fluidul se
consideră ideal).
În ecua ia energetică se neglijază termenul g.dz rezultat din poten ialul for elor
masice, fluidele compresibile fiind considerate fluide uşoare.
dl=0 nu apare consum de lucru mecanic
dq=0 se neglijază schimbul de căldură
g.dz=0
135
Atunci rela ia (4.45) devine:
v2
d di 0 prin integrare ob inem:
2
v2
i ct (4.46)
2
k k
cp R şi i R T , dar din ecua ia de stare a gazelor perfecte se
k 1 k 1
stie că:
pv RT
p
RT atunci
k p
i înlocuind în rela ia (4.46), avem ecua ia lui Bernoulli pentru
k 1
fluide compresibile în mişcare adiabată.
v2 k p
ct
2 k 1
136
Fig. 4.17
p0 p0
c0 k ; c 0 kRT0 ; RT0 .
0 0
Ulterior însă perturba iile se vor deplasa cu viteza c+v, c fiind viteza de deplasare a
perturba iilor în condi iile noilor parametrii p, ρ, T.
p
c k
p
ct se mai poate scrie
k
p p0
sau
k
0 k
k 1
p p0
0 0
k 1
k 1
p 2
c k 0 c0
0 0 0
137
Datorită faptului că p>p0 şi ρ>ρ0 rezultă că c>c0, deci c+v>c0.
Se poate afirma că frontul BB al perturba iilor în condi iile noilor parametrii, va
ajunge din urmă frontul CC.
Grosimea Δx a stratului în care are loc varia ia parametrilor de la valorile p, ρ, T la
valorile p0, ρ0, T0, tinde către zero, luând naştere o suprafa ă de discontinuitate a
pararametrilor gazului. Această suprafa ă în care are loc schimbarea bruscă a
parametrilor gazuluipoartă numele de undă de şoc. Dacă suprafa a de discontinuitate
este perpendiculară pe direc ia de propagare, unda de şoc se numeşte normală
Unda de şoc normală este unda care se produce într-o mişcare supersonică. Ea poate
sa apară la mişcarea supersonică a unui gaz într-o conductă datorită perturba iei induse
de o asperitate a peretelui conductei.
Pentru a analiza cantitativ fenomenul, considerăm o undă de şoc care se formează la
deplasarea unui piston într-un tub de lungime infinită. Perturba ia provocată de
deplasarea pistonului se propagă cu viteza u (viteza undei de şoc), în mediu fluid, în
care viteza în fa a undei de şoc se consideră zero (v0 = 0). Viteza fluidului în spatele
undei de şoc este v (viteza pistonului).
Fig. 4.18
Fig. 4.19
v s ct , adică
m
1 v1 s1 2 v2 s2
1 v1 2 v 2 (4.47)
b) Teorema impulsului
FpsL Fm Fi s1 Fi s2 F p s1 F p s2 (4.48)
Fp s L p ds 0
SL
În cazul în care, în sec iunile s1, şi s2, vitezele, presiunile şi densită ile sunt
constante:
Fis1 v 2 ds 1 v1 s1
2
s1
Fis2 v 2 ds 2 v2 s2
2
s2
Fps1 p ds p1 s1
s1
Fps21 p ds p2 s2
s2
v2 k p
ct
2 k 1
2 2
v1 k p1 v 2 k p2
(4.50)
2 k 1 1 2 k 1 2
p1 p2 2 v22 1 v12
p1 p 2 1 v1 v 2 1 v12 1 v1 v 2 v1
p1 p2 p p
v2 v1 1 2
1 v1 1 v1 2 v2
p1 v 2 p 2 v 2 p1 v1 p 2 v1
v 22 v12
2 v 2 2 v 2 1 v1 1 v1
p1 p2 p1 p2
v22 v12
2 2 1 1
1 1 1 1
v22 v12 p1 p2
1 2 1 2
1 1
v22 v12 p1 p2 (4.51)
1 2
Din ecua ia lui Bernoulli pentru fluide compresibile în proces adiabat.
140
2k p1 p 2
v 22 v12 (4.52)
k 1 1 2
1 2k p1 p2
p1 p2 1 se imparte cu p1
1 2 k 1 1 2
p 1 1 2k 1 1 p2
1 2
p1 1 2 k 1
1 2 p1
1 1 p2 1 1 2k 1 2k 1 p2
1 2 p1 1 2 k 1 1 k 1 2 p1
p2 1 1 2k 1 1 1 2k 1
p1 1 2 k 1 2 1 2 k 1 1
1 2k 1 1
p2 1 2 k 1 1 2 k 1 1 k 1 2k 2
p1 1
1
2k 1
2 k 1 1 k 1 2k 1
1 2 k 1 2
p2 2 k 1 1 k 1
Ecua ia Hugoniot
p1 2 k 1 1 k 1
p2 2 k 1 1 k 1
Ecua ia Rankine
p1 1 k 1 2 k 1
p1 p2 p1 p2
v22 v12
2 2 1 1
1 1 1 1
v22 v12 p1 p2
2 1 2 1
1 1
v22 v12 p1 p2 (4.53)
2 1
141
Din rela ia ( 4.52 ) rezultă:
2k p1 p2
v22 v12 (4.54)
k 1 1 2
1 1 2k p1 p2
p1 p2 sau înmul im cu ( -1)
2 1 k 1 1 2
1 1 2k p2 p1
p2 p1 înmul im cu 1 2
2 1 k 1 2 1
2k
p2 p1 1 2 p2 1 p12 împăr im cu p1
k 1
p2 2k p2
11 2 1 2
p1 k 1 p1
p2 p 2k p2 2k
1 1 2 2 2 1 2
p1 p1 k 1 p1 k 1
p2 2k 2k
1 1 2 2 1 2
p1 k 1 k 1
2k
1 2
p2 k 1 2
sau
p1 2k
1 1 2
k 1
p2 2 k 2 k 1 1 k 2 2
p1 2 k 1 k 1 1 k 2 2
p2 k 2 2 k 1 1
p1 k 1 1 k 2 2
142
p2 k 1 2 k 1 1
Ecua ia Hugoniot Rankine sau ecua ia adiabatei
p1 k 1 1 k 1 2
de şoc.
Se poate constata că ecua ia adiabatei de şoc diferă de ecua ia adiabatei
izentropice.
k
p2 2
p1 1
Adiabata de şoc are ca asimptotă dreaptă:
2 k 1
1 k 1
Demonstra ia
2 k 1 2 k 1 1
împăr im la ρ1
1 k 1 1 k 1 2
k 1 2 k 1
2 1 1
înmul im cu
1 2
k 1 k 1 2
1
k 1 2 p1 p
k 1 1
1 p2 p2
1
2
k 1 k 1
1
2 p p
k 1 k 1 k 1 2 1 k 1 1
1 1 p2 p2
2 p1 p1
k 1 k 1 k 1 k 1
1 p2 p2
143
p1
k 1 k 1
2 p2
1 k 1 k 1 p1
p2
p2 p
pentru raportul 1 0 deci în acest caz:
p1 p2
2 k 1
ecua ia asimptopei
1 k 1
2 1,4 1 2,4
6
1 1,4 1 0,4
Fig. 4.20
144
4.11.5. Parametri critici în curgerea fluidelor compresibile.
Prin viteză critică la curgerea unui fluid se în elege o viteză egală cu viteza
sunetului în condi iile parametrilor fluidului ( presiune, temperatură, densitate). Dacă se
p
notează această viteză cu ccr, cunoscând viteza suntetului c k , în cazul unei
curgeri adiabate unidimensionale rezultă:
v2 k p v2 c2 ccr2 ccr2 1 k 1 2
ccr
2 k 1 2 k 1 2 k 1 2 k 1
de unde:
1 k 1 2 v2 c2
ccr sau
2 k 1 2 k 1
k 1 2 2
ccr v c2
k 1 k 1
2 2
ccr c02 c0
k 1 k 1
ccr kRTcr 2 T 2
sau cr
c0 kRT0 k 1 T0 k 1
2
Tcr T0 (4.55)
k 1
145
Din ecua ia adiabatei se poate arăta:
p v k ct
p
ct ecua ia adiabatei (4.56)
k
p
R T ecua ia de stare a gazelor perfecte (4.57)
p
k 1 ct
T
ct
k 1
T0 Tcr
0k 1 crk 1
Tcr
crk 1 0k 1
T0
1
Tcr 1
k
cr 0
0
T
1
2 k 1
cr 0 (4.58)
k 1
k
2 k 1
pcr p0 (4.59)
k 1
146
4.11.6. Parametri frânaţi în cazul fluidelor compresibile.
Fig. 4.21
v2 v2
i i , dar (4.60)
2 2
k
entalpia i c p T R T ; viteza sunetului c kRT în condi ii adiabate
k 1
c2 k
i ; i cp T R T ; v 0
k 1 k 1
v2
cp T cp T (4.61)
2
147
v2
T T
2 cp
v2 v2
i i
2 2
v2
i i
2
i cp T
v2
c p T c p T se împarte cu cp
2
v2
T T
2 cp
v 2
T T 1 2
; c kRT sau c kRT
2 c T
p
k c2
cp T R T
k 1 k 1
k 1 v2 v
T T 1 2 , dar Ma numărul Mach
2 c c
k 1
T T 1 Ma 2 (4.62)
2
c kRT
c kRT
148
1
c T 2
c T
1
T 2
c c
T
1
k 1 2 2
c c1 Ma (4.63)
2
p
R T (4.64)
p
ct (4.65)
k
k R T
ct
k 1 T ct
k 1
ct
T
k 1 k 1
T T
1
T k 1
(4.66)
T
149
pk
Rk T k
k
p
ct prin împăr ire p k 1 ct T k
k
k 1
k 1
p p k
ct sau ct
Tk T
k 1 k 1
k
p p k
T T
k
p T k 1
(4.67)
p T
1
k 1 k 1
1 Ma2 (4.68)
2
k
k 1 2 1
k
p p1 Ma (4.69)
2
150
4.11.7. Curgerea fluidelor compresibile prin conducte de secţiune variabilă.
Fig. 4.22
v2
p const (4.70)
2
În varianta fluidelor uşoare şi compresibile, func ia masică П ( poten ialul for elor
masice) poate fi neglijat.
Func ia de presiune
dp
p deci:
dpv2
const prin diferen iere
2
dp
v dv o , de unde
dp v dv (4.71)
v ds s dv v s d 0 împăr im la v s
151
ds dv d
0 (4.72)
s v
dp 2 dp
c sau c
d d
dp c 2 d (4.73)
c 2 d v dv
d v dv
care înlocuită în (4.72) conduce la
c2
v dv dv ds
0 sau
c2 v s
ds dv v 2
2 1
s v c
v
dar Ma numărul lui Mach
c
ds dv
s
v
Ma2 1 (4.74)
dp v dv se împarte la v2 sau
dv dp
care introdusă în (4.74) conduce la:
v v2
ds
s
dp
v 2
Ma2 1 (4.75)
152
Ecua iile (4.74) şi (4.75) poartă numele de ecua iile Hugoniot.
Din interpretarea rela iei (4.74) pot fi enun ate teoremele Hugoniot:
1) Prima teoremă a lui Hugoniot: într-o mişcare subsonică ( MaŢ1 ), viteza şi
sec iunea variază în sens invers.
2) A doua teoremă a lui Hugoniot: într-o mişcare suprasonică ( Ma>1 ), viteza
şi secşiunea variază în acelaşi sens.
3) A treia teoremă a lui Hugoniot: viteza fluidului poate fi egală cu viteza
sunetului ( Ma= 1), numai într-o sec iune minimă. Dacă Maţ1, rezultă din rela ia (4.74),
dv
că dsţ 0 ( în ipoteza finit), deci sec iunea are un minim.
dx
Se poate afirma că trecerea de la mişcarea subsonică la mişcarea supersonică are loc
într-o sec iune minimă. Astfel accelerarea fluidului compresibil de la viteza zero până la
viteza sunetului se realizează într-un ajutaj convergent ( ds<0 în sensul curgerii), iar
accelerarea se realizează într-un ajutaj divergent( ds>0 în sensul curgerii).
Ajutajul convergent- divergent, în a cărui sec iune minimă se ob ine o viteză de
curgere egală cu viteza sunetului, poartă numele de ajutaj Laval.
Fig. 4.23
153
4.12. Aplicaţii
4.1. Să se determine viteza medie şi debitul volumetric, în conducta din figura 4.24,
cu ajutorul unui tub Pitot, dacă denivelarea lichidului de măsură (mercur) din tubul
manometric este h.
Se cunosc datele:
h 18 mm
kg
lp 13595
m3
kg
fl 1000 3
m
D 50 mm
Fig. 4.24
Rezolvare:
Aplicând ecua ia lui Bernoulli pentru fluide ideale, în câmpul de for ă gravita ional:
p v2
z const
2g
Considerând planul poten ial zero ( 0 ), ca fiind planul orizontal ce con ine axa
conductei, avem:
z1 z 2 0
154
Notând cu pT presiunea totală, sau presiunea de stagnare, în axa conductei pentru
sec iunea transversală 2-2:
2
p1 v1 p
T
fl 2 g fl
pT p1 2 g
v1
fl
p1 lp g h fl g z pT fl g z h
pT p1 g h lp fl
lp 13595 m
v1 2 gh 1 2 9,8118 10 3 1 2,109 iar debitul
10
3
s
fl
volumetric se scrie:
D2 25 10 4 m3
Q v1 2,109 4,14110 3
4 4 s
4.2. Având în vedere figura 4.25 să se determine viteza maximă a apei, la ieşirea
prin sec iunea 2 a tubului din figură, astfel încât presiunea în sec iunea 1 să nu scadă sub
valoarea presiunii de vaporizare a apei la temperatura de 200C.
Date cunoscute:
pv
0,24 m col H 2 O
N
p at 98100
m3
h 1m
d 50 mm
D 0,5 m
N
9810
m3
v0 0
Pâlnia este alimentată lateral cu lichid astfel încât nivelul 0-0 se men ine constant.
155
Fig. 4.25
Rezolvare:
2 2
p at v0 p v
H h at 2
2g 2g
Aceiaşi ecua ie a lui Bernoulli scrisă între sec iunile 1 şi 2 ne conduce la:
2 2
p1
v p v
H 1 at 2
2g 2g
d2 d2
v1 v2 v1 v 2
4 4
v 2 2 9,819,76 1 14,54
m
s
156
4.3. Pentru ajutajul din figura 4.26, să se determine debitul Q şi presiunea p1 în
sec iunea 1, necesare pentru ca apa care părăseşte ajutajul conic, să atingă înăl imea
H=4,8 m.
Se cunosc datele:
D 40 mm
h 0,35 m
d 8 mm
kg
10 3
m3
p at 714 torr
H 4,8 m
N
9810
m3
Fig. 2.26
Rezolvare:
Se consideră planul de referin ă ( 0 ), planul orizontal care con ine sec iunea
transversală 1.
Aplicăm ecua ia lui Bernoulli pentru lichide ideale în câmpul de for ă gravita ional:
p v2
z const
2g
Determinăm constanta din ecua ia lui Bernoulli, aplicând ecua ia de mai sus în
sec iunea 3:
157
p at 714 5 1
const h H 0,35 4,8 10 14,85 m
750 9810
2
p at v2
h const
2g
p
v 2 2 g const h at 2 9,8114,85 0,35 9,70 9,7
m
s
Debitul Q este:
d2 8 2 10 6 4 m3 l
Q v2 9,7 4,875 10 0,4875
4 4 s s
Viteza v1se determină din ecua ia de continuitate aplicată în sec iunile 1şi 2:
2 2
D2 d2 d 8 m
v1 v2 v1 v 2 9,7 0,388
4 4 D 40 s
Din ecua ia lui Bernoulli aplicată în sec iunea1 rezultă presiunea p1:
2
p1 v
1 const
2g
v1
2
0,388 2
p1 const 981014,85
2 g 2 9,81
N
p1 145603,228 1,484at 1,4555 bar
m2
158
4.4. Cu ce for ă trebuie echilibrat ajutajul furtunului de pompieri din figură şi care
este presiunea în sec iunea (1) - (1), dacă regimul de curgere este permanent? Se cunosc:
D ţ 8 cm; d ţ 3 cm; L ţ 25 cm; ρ ţ 1000 kg/m3; v2 = 8 m/s; pat = 9,81.104 N/m2
Fig. 2.27
Rezolvare:
SI
SE
Q1 Q2 Q sau
v1 S1 v2 S2 Q rezultă :
159
Din ecua ia de continuitate
2
d2 D2 d
v2 S 2 v1 S1 v2 v1 v1 v2
4 4 D
Aplicând ecua ia lui Bernoulli între sec iunile (1) - (1) şi (2) - (2), rezultă :
z1 z2 0
2 2
p1 v1 p v
2 2 dar p2 pat
2g 2g
p1 pat
2g
v22 v12
F FpSL , deci
F Q v2 v1 p1 S1 pat S2
F Q v2 v1 pat S1 pat S 2 S1
2
v 2
2 v12
d2
Q v2 , deci
4
d2 D 2
F v2
4
v2 v1 pat
4
D 2
d2
4
2
v 2
2 v12
d2 d 2 2 D 2 v22 d
4
F
4
v 1 pat D d
2
2
2
2
4
1
D D
160
5. Dinamica fluidelor reale
În cazul mişcarii lichidelor reale se ine cont de frecarea care apare între lichid si
corpul rigid fa ă de care se deplasează. Prin lichid real se in elege acel lichid la care
for a elementară de suprafa ă are componente atît după direc ie normală cît şi după
direc ie tangen ială la suprafa ă, conform punctului M considerat pe suprafa a de control
în interiorul suprafe ei elementare dS (figura 5.1).
Fig. 5.1
Cele două fenomene sunt asemenea dacă în toate punctele sau aspectele omoloage
mărimile caracteristice sunt asemănătoare, adică păstrează un raport constant.
0
k k ka , kb , kc ... k ţ constantă de asemănare
m
a0 b0 c0
ka ; kb ; kc ...... ţ reprezintă constantele de similitudine
am bm cm
ale parametrilor omologi asemenea.
Se poate scrie:
0 L M T
k k 0 , 0 , 0 , 0 k kL , kM , kT , k
m Lm M m Tm m
în care:
L
k L 0 coeficientul de asemănare pentru lungimi
Lm
M
k M 0 coeficientul de asemănare pentru mase
Mm
T
kT 0 coeficientul de asemănare pentru timpi
Tm
0
k coeficientul de asemănare pentru temperaturi
m
162
5.1.1. Forme de bază ale similitudinii.
Două corpuri sunt asemenea din punct de vedere geometric dacă se păstrează un
raport constant între lungimile elementelor omoloage, ale originalului şi modelului.
Fig. 5.2
S0
ks k L2
Sm
V0
kV1 kL3 kS kL
Vm
163
În cazul accelera iei:
F M a
kF kM ka kM kL kT2 sau
M V
kM k kL3 atunci rezultă că:
Fi0 kv k k
k F k M ka k M deci k F M v
Fim kT kT
k F kT
kF kT kM kv sau 1
k M kv
F0 T0
Fm Tm F T
1 Ne
M 0 v0
M v
M m vm
164
Fi0
kM ka
Fim
kM k kL3
kv
ka
kT
2
kL kL kv2 Fi0 3 kv
kv kT deci ka atunci k kL k k L2 kv2
kT kv kL Fim kL
2 2
deci kF k kL kv
kF F
1 Ne
k k L2 kv2 L2 v 2
M V L3 Ne F
kFi k kL2 kv2
L v
2 2
Criteriul Reynolds reprezintă asemănarea dintre for ele de iner ie şi for ele de
frecare datorate vâscozită ii ce ac ionează asupra originalului şi modelului.
Fi0 FT0
Fim Ftm m
dv
dFt ds
dn
kv
kFt k ks k kv k L , k S k L2 (5.1)
kL
F
Ne k Fi k k L2 k v2 (5.2)
L v
2 2
165
Egalând (5.1) cu (5.2) ob inem:
k kL2 kv2 k kv kL
k k L kV Lv
1 Re
k
dar
Lv
deci Re
vd
Re
Criteriul Mach reprezintă asemănarea for elor de iner ie şi a for elor elastice ale
unui fluid compresibil.
Fi0 Fem 1
Fe s elasticitatea fluidului
Fim Fem
Feo
k ks k k L2
Fem
FI 0
k k L2 kv2 vezi criteriul Ne, deci:
Fim
k kv2 kv
1 deci 1
k k
k
166
v
Criteriul Mach Ma
v
Viteza sunetului c rezultă că : Ma
c
Criteriul Euler ilustrează asemănarea for elor de iner ie şi a for elor de presiune.
Fi0 Fp0
Fim Fpm
Fp p s
Fp0 p0 s0
k p k L2
Fpm pm sm
Se cunoaşte că:
Fi0
k k L2 kv2 din criteriul Ne, deci:
Fim
kp
1
k kv2
p
Criteriul Euler Eu
v2
Criteriul Froude reprezintă asemănarea între for ele de iner ie şi cele de greutate
care ac ionează asupra originalului şi modelului.
Fi0 Fg 0
Fim Fg m
F M g
g
167
M g V kM k kL3
kFg k kL3 k g
Se poate scrie:
k kL2 kv2 k kL3 k g sau
kv2 v2
1 Fr Criteriul Froude
kL k g L g
5.2. Ecuaţia lui Bernoulli in câmp gravitaţional pentru un curent de lichid real.
Dacă considerăm un tub de curent prin care curge un lichid real, peretele tubului de
curent fiind rigid (perete solid), trebuie neapărat să inem cont de distribu ia neregulată a
vitezelor în sec iunile transversale normale şi de pierderile de energie specifică
(pierderile de sarcină).
Fig. 5.3
Dacă considerăm un tub de curent prin care curge un lichid real, peretele tubului de
curent fiind rigid (perete solid), trebuie neapărat să inem cont de distribu ia neregulată a
vitezelor în sec iunile transversale normale şi de pierderile de energie (de sarcină).
168
Aceste fenomene sunt cauzate de vâscozitatea lichidului. Când un lichid vâscos se
deplasează de-a lungul unui perete solid, de exemplu într-o conductă, curentul de lichid
îşi micşorează viteza fiind frânat par ial datorită ac iunii vâscozită ii şi de asemenea
datorită ac iunii for elor de atrac ie moleculară existente între moleculele de lichid şi
particulele peretelui solid.
Din acest motiv vitezele cele mai ridicate se întâlnesc în partea centrală a
curentului. Pe măsură ce ne apropiem de perete, viteza scade, încât pe perete viteza este
zero (s-a determinat experimental).
Distribu ia neregulată a vitezelor are drept consecin ă alunecarea straturilor de
lichid unele fa ă de altele, care conduce la apari ia eforturilor tangen iale şi a for elor de
frecare.
În plus mişcarea lichidului vâscos este adesea înso ită de de rotirea particulelor,
precum şi de mişcări turbionare şi de amestec.
Aceste mişcări suplimentare consumă o anumită parte din energia lichidului, iar din
acest motiv, energia specifică a unui lichid vâscos în mişcare nu mai rămâne constantă
ca la lichidele ideale.
La lichidul vâscos, energia specifică se consumă treptat (pu in câte pu in), pentru
învingerea rezisten elor de mişcare, astfel încât aceasta se diminuează (scade) de-a
lungul tubului de curent.
Ca efect al neregularită ii reparti iei vitezelor devine necesară luarea în considerare
a vitezei medii vm şi a valorii medii a energiei specifice a lichidului, într-o sec iune dată
a tubului de curent.
Vom introduce no iunea de putere a curentului de lichid într-o sec iune transversală
considerată, ca fiind energia transportată prin sec iunea respectivă în unitatea de timp.
Ecua ia lui Bernoulli în câmp gravita ional pentru lichide ideale, după cum s-a
prezentat anterior, este:
v2
p
z e
2g
Fig. 5.4
În locuri diferite ale sec iunii transversale S pentru tubul de curent considerat,
particulele de lichid posedă energii diferite. Vom exprima puterea elementară a unui tub
de curent elementar, într-o sec iune transversală dS, din jurul unei linii de curent:
169
dN e dG
dG dQ
dQ v dS
p v2
dN e v dS z v dS
2 g
în care:
dN - reprezintă puterea elementară în sec iunea elementară dS a tubului elementar
de curent;
dG - este debitul gravimetric elementar prin sec iunea elementară dS;
dQ - este debitul volumetric elementar prin aceiaşi sec iune elementară dS.
Puterea curentului pentru întreaga sec iune dS, va fi:
p v2
N z
v dS
S 2 g
p
gz const : g sau
p
z const
p
N z v dS v 3dS
S 2g S
p
N Q z
2g S
v 3dS
Energia specifică medie a curentului de lichid se poate ob ine împar ind puterea
totală a curentului din sec iunea dată S, la debitul gravimetric.
170
N N
em
G Q
G Q este debitul gravimetric prin
p 1
em z
2 gQ S
v 3 dS
p 1
em z
2 gvm S S
v 3dS
Înmul ind termenul al treilea din membrul drept, atât la numărător cât şi la numitor
2
cu vm se poate ob ine în continuare:
v dS v 2
3
p
em z S m
sau
vm3 2g
vm2
p
em z în care:
2g
v dS
3
S
reprezintă coeficientul lui Coriolis.
vm3 dS
Fig. 5.5
171
Considerând două sec iuni succesive într-un tub de curent (figura 4) cu lichid real şi
notând pierderile de energie specifică între cele două sec iuni cu h p , ecua ia
bilan ului energetic la curgerea între sec iuni se scrie:
2
em1 em 2 hp sau
1
p1 vm2 1 p2 vm2 2 2
z1 1 z2 hp
2g 2g 1
Această rela ie reprezintă ecua ia lui Bernoulli pentru un curent de lichid real,
aplicată între două sec iuni S1 şi S2 care se succed la o anumită distan ă în sensul de
curgere al lichidului. Vitezele folosite în această rela ie sunt vitezele medii în sec iunile
considerate.
În figura 5.6 este ilustrată grafic ecua ia lui Bernoulli pentru un curent de lichid real,
(epura energetică a eca iei lui Bernoulli) în cazul unui tub de curent, între două sec iuni
transversale normale 1 şi 2, în cazul unei curgeri permanente.
Fig. 5.6
Energia pierdută în lichid de-a lungul tubului de curent, nu dispare fără urme, ci se
transformă în energie termică, conducând la o anumită creştere a temperaturii lichidului.
Sarcina sau energia specifică pierdută, din valoarea medie a energiei specifice totale
a lichidului, de-a lungul tubului de curent, raportată la lungimea acestuia poartă numele
de pantă hidraulică.
172
5.3. Pierderi de sarcină.
Pierderile de energie specifică sau mai bine spus pierderile de sarcină, depind de
forma, de rugozitatea peretelui conductei, de viteza de curgere şi de vâscozitatea
lichidului care curge (nu depind de valoarea presiunii absolute din lichid).
Cu toate că vâscozitatea este prima cauză a tuturor pierderilorde sarcină, ea nu
influen ează totdeauna în mod semnificativ mărimea acestor pierderi.
Astfel după cum arată experien ele, în cele mai multe cazuri, pierderile de sarcină
sunt aproape sau chiar propor ionale cu patratul vitezei de curgere.
Pierderile de sarcină se împart în două categorii:
- pierderi de sarcină locale sau individuale;
- pierderi de sarcină liniare sau repartizate.
Pierderile locale de sarcină sau de energie specifică locală sunt provocate de aşa
numitele rezisten e hidraulice locale, cum ar fi varia iile locale de formă şi de
dimensiuni ale conductei sau canalului în care are loc curgerea. Trecerea lichidului (sau
a fluidului în general) prin aceste modificări de formă, determină apari ia unor varia ii
de viteză, varia ii de impuls şi formarea locală de vârtejuri.
Sunt arătate în continuare câteva exemple de rezisten e hidraulice locale.
Fig. 5.7
173
a) vană sau sertar;
b) diafragmă;
c) schimbare bruscă de direc ie (cot la 90 de grade);
d) robinet cu taler;
e) salt de sec iune(reduc ie);
f) lărgire progresivă(difuzor);
g) ramifica ie în T(teu);
h) supapă de trecere.
În figura 5.7 sunt prezentate diferite tipuri de rezisten e hidraulice locale care
cauzează pierderi locale de sarcină.
Pierderile locale de sarcină pot fi determinate cu rela ia următoare:
v2
h pi
2g
În cazul în care sec iunea transversală se schimbă de-a lungul conductei este
obligatoriu, să se aleagă ca viteză de calcul viteza cea mai mare, care corespunde celei
mai mici sec iuni de trecere din cadrul rezisten ei hidraulice locale considerate.
Fiecare rezisten ă hidraulică locală, este caracterizată de coeficientul de pierdere
locală de sarcină , care poate fi considerat aproximativ constant, pentru o anumită
formă dată a rezisten ei locale.
174
Fig. 5.8
Dacă se consideră o conductă circulară (figura 5.8) cu diametrul interior d, prin care
curge lichid în regim permanent, distribu ia de viteze fiind uniformă (coeficien ii lui
Coriolis 1 2 1 ). Aplicând rela ia lui Bernoulli pentru un curent de lichid real, între
sec iunile S1 şi S2 se ob ine:
p1 v12 p v2 2
z1 z2 2 2 h p
2g 2g 1
z1 z2 0
Deoarece sec iunile sunt egale S1= S2 , din aplicarea ecua iei de continuitate pentru
regimul permanent de curgere rezultă:
Q1 Q2 Q const ; Q v S ;
rezultă că v1 v2
2
notând hp hp1 2
1
se ob ine în continuare:
p1 p2
h p1 2 sau
p1 p2
h p1 2
175
notând p p1 p2 putem scrie:
p
h p12
l v2
p în care:
d 2g
Fig. 5.9
2
l v
p unde:
Dh 2 g
Dh 4 Rh
Su
Rh
Pu
176
Rh - raza hidraulică;
Su -sec iunea umedă a conductei necirculare (la umplerea completă a sec iunii);
Pu -perimetrul umed.
Viteza medie în cazul conductelor de sec iune circulară este dată de rela ia:
Q 4Q
v
d2 d2
4
În cazul conductelor necirculare expresia vitezei medii este:
Q
v
Su
p l v2
hp la conductele de sec iune circulară şi respectiv:
d 2g
l v2
hp la conductele de sec iune necirculară.
Dh 2 g
Experien ele au arătat că în cazul fluidelor sunt posibile două tipuri de curgeri în
conducte şi anume, curgerea laminară, respectiv curgerea turbulentă.
Curgerea laminară.
Acest tip de curgere se intâlneşte mai ales în cazul lichidelor şi reprezintă o curgere
stratificată, care are loc fără amestecarea particulelor de fluid, respectiv fără pulsa ii de
viteză. La o astfel de curgere forma liniilor de curent este determinată de forma
canalului sau conductei în care are loc curgerea. Se poate afirma că această curgere
laminară se regăseşte mai ales la viteze de curgere mici în cazul lichidelor, la care
vâscozitatea este mare.
Curgerea turbulentă.
Acest tip de curgere este întâlnit la toate tipurile de fluide, dar mai ales în cazul
gazelor. Această curgere este înso ită de o amestecare intensă a fluidului şi de pulsa ii
(varia ii bruşte) de viteze şi de presiuni.
177
La curgerea turbulentă liniile de curent nu mai sunt determinate de forma
conductei sau canalului prin care are loc curgerea. Mişcarea prticulelor de fluid este
dezordonată şi traiectoriile lor formează curbe complexe în spa iul aflat în mişcare. În
cazul curgerii turbulente pe lângă mişcarea principală de transla ie a fluidului în lungul
conductei mai au loc deplasări transversale şi mişcări de rota ie pentru volume separate
de fluid.
Fig. 5.10
178
lichid aflate în mişcare. O astfel de curgere ca aspect, este specifică regimului laminar şi
poartă numele de curgere laminară.
Pe măsură ce viteza de curgere a apei creşte, prin deschiderea suplimentară a
robinetului RS, în primele momente aspectul curgerii rămâne neschimbat, dar la
depăşirea unei anumite valori pentru viteza de curgere aspectul acesteia se schimbă
brusc. La ieşirea din acul injector, firul de lichid colorat începe să se onduleze şi pe
măsură ce amplitudinea oscila iilor creşte, se fragmentează şi se amestecă cu curentul de
apă. În această situa ie mişcările de amestec şi de vârtej sunt foarte bine vizibile, din
acest moment curgerea este turbulentă.
Dacă se reduce din nou viteza de curgere a apei prin închiderea treptată a
robinetului RS, se poate ob ine din nou curgerea laminară.
Schimbarea regimului de curgere are loc la o anumită valoare a raportului dintre
produsul viteză ori diametru şi vâscozitatea cinematică.
Acest număr fără dimensiuni poartă numele de numărul Reynolds critic, în
memoria savantului Osborne Reynolds.
vcr d
Re cr (5.3)
în care:
vcr - reprezintă viteza critică;
d - diametrul conductei prin care are loc curgerea;
- este vâscozitatea cinematică a lichidului.
Conform rezultatelor experimentale numărul Reynolds critic este în jurul valorii de
2320.
La curgerile la care viteza este diferită de valoarea critică, cifra Reynolds poate fi
calculată cu rela ia:
vd
Re (5.4)
Folosind valoarea cifrei Re calculată cu această rela ie se poate aprecia regimul de
curgere existent într-o conductă.
Pentru Re Re cr curgerea este laminară.
Dacă cifra Re Re cr curgerea este turbulentă.
Cunoscând viteza de curgere a lichidului, diametrul conductei şi vâscozitatea
cinematică a lichidului, se poate determina prin calcul regimul de curgere. Acest lucru
este foarte important pentru calculele hidraulice.
În practică curgeri laminare se întâlnesc în toate cazurile în care prin conducte
curg lichide foarte vâscoase, cum ar fi uleiurile de ungere sau amestecurile pe bază de
glicerină. La sistemele de ungere ale maşinilor unelte şi la sistemele de ac ionări
hidraulice, regimul de curgere este în general laminar.
Curgerea în regim turbulent se întâlneşte în majoritatea cazurilor la aer, la
conductele de alimentare cu apă, sau la conductele prin care curge benzină, petrol,
alcooli sau acizi.
179
5.4.1. Curgerea laminară a lichidelor în conducte de secţiune circulară.
După cum s-a arătat, curgerea laminară este o mişcare ordonată, care are loc în
straturi de lichid (curgere stratificată) fără amestecarea acestora. Acest gen de curgere se
supune legii de frecare alui Newton, care serveşte drept bază pentru teoria curgerii
laminare.
La această curgere laminară, unde apar numai for e de vâscozitate tangen iale
(newtoniene) sunt utilizabile ecua iile Navier-Stokes generalizate, în situa ia în care
fluidul este compresibil, sub forma:
1 1 dv
f grad p 2 v v (5.5)
3 dt
Termenul v reprezintă modificarea spa ială a for elor de frecare tangen iale, la
2
1 dv
f grad p 2v (5.6)
dt
1 p 2v 2v 2v 1 dv
fx 2x 2x 2x v x
x x y z 3 x dt
1 p 2v y 2v y 2v y 1 dv
fy 2 v y (5.7)
y x y 2 z 2 3 y dt
180
Pentru stabilirea elementelor curgerii laminare, se cunoaşte că for a tangen ială de
frecare elementară, care se manifestă la deplasarea reciprocă a două straturi paralele
este:
dv
dFt dS
dn
de unde rezultă:
dFt
şi mai departe
dS
dv
(5.8)
dn
Fig. 5.11
Fext m a
181
dar a 0 astfel scriem:
Fext 0
Considerând sensul pozitiv al axei x (ce coincide cu axa conductei) ca fiind sensul
vitezei de curgere v , se poate scrie scalar:
Fext Fp 1
Fp2 F (5.9)
For a tangen ială datorată vâscozită ii lichidului, ac ionează în sens contrar curgerii.
For ele care lucrează asupra cilindrului de lichid de rază r şi lungime l sunt:
Fp1 p1 r 2
Fp2 p2 r 2
F 2 rl
p1 p2 r 2 2 rl 0
După simplificarea cu r ob inem:
p1 p2 r 2 r 0 (5.10)
Fig. 5.12
182
Din figura 3 rezultă:
nrR
nRr
dn d R r
R const dR 0
deci dn dr
Se cunoaşte:
dv dv
(5.11)
dn dr
dv
p r 2 l 0 de unde rezultă:
dr
p
dv r dr (5.12)
2 l
Sensul fizic pentru semnul minus din rela ia (5.12), este, că odată cu creşterea razei
r se ob ine o scădere a vitezei de curgere.
p
2 l
v rdr
p
Pentru lungimea l considerată , termenul este o constantă. Prin integrare se
2 l
ob ine:
p 2
v r C (5.13)
4 l
Fig. 5.13
183
Experimental s-a constatat că la peretele conductei viteza este zero. Urmărind figura
5.13, se poate observa că:
Pentru r R v 0
p 2
0 R C sau
4 l
p 2
C R
4 l
v
p 2
4 l
R r2 (5.14)
Rela ia (5.14) reprezintă legea de varia ie a vitezei în func iede rază, sau valoarea
vitezei pe o circumferin ă de rază r.
Curba care delimitează valorile vitezelor (epura de viteze) sau distribu ia de viteze
într-un plan longitudinal care con ine axa conductei , este o parabolă de gradul 2, pentru
r 0...R . Această curbă este redată în figura 5.14.
Fig. 5.14
p 2
vmax R (5.15)
4 l
Pentru a determina viteza medie, scriem debitul elementar care trece printr-o
sec iune inelară de rază r şi grosime dr . Aria acestei, sec iuni este o suprafa ă
elementară dS , conform figurii 5.15.
184
Fig. 5.15
dS 2 rdr
dQ v dS
Q vdS sau
S
p R 4
p 2
R
Q R r 2 rdr
2
0 4 l 8 l
Având valoarea debitului prin suprafa a transversală S , poate fi scrisă viteza medie:
p R 4
Q 8 l p 2
vm R (5.16)
S R2 8 l
Comparând rela iile (5.15) şi (5.16) rezultă că viteza medie la curgerea laminară
este ca valoare, jumătate din viteza maximă.
Această concluzie este importantă pentru aplica iile practice, în care se lucrează cu
viteza medie.
185
Este suficient să măsurăm viteza maximă in axa conductei, ca să ştim ce valoare
are viteza medie, valoare pe care o folosim la calculele practice legate de curgerea
laminară.
Din rela ia (5.16) poate fi scrisă pierderea de presiune la curgerea laminară:
8 lvm
p
R2
d2
şi , rela ia anterioară devine:
2
dar având în vedere că: R
4
32 lvm
p (5.17)
d2
2
64 l vm
p (5.18)
vm d d 2 g
2
l v
p m
d 2g
vm d
şi având în vedere cifra Reynolds corespunzătoare curgerii este Re , se
ob ine:
64
rela ia lui Poiseuille (5.19)
Re
dv
dr
186
dacă luăm rela ia vitezei (5.14) şi facem diferen iala expresiei, ob inem:
p
dv rdr sau:
2 l
dv p
r (5.20)
dr 2 l
p
r (5.21)
2l
Rela ia (5.21) reprezintă legea de varia ie a tensiunii tangen iale în func ie de rază.
Se poate observa că această varia ie este liniară, conform figurii 5.166.
Fig. 5.16
p
Pentru r R max R la peretele conductei.
2l
După cum s-a arătat pe scurt anterior, curgerea turbulentă este caracterizată de
amastecarea straturilor de lichid şi de existen a pulsa iilor de vitetă şi de presiuni în
cursul mişcării.
Viteza oscilează în mod dezordonat în jurul unei valori medii, dacă curgerea este
permanentă (Qţconst).
187
Traiectoriile particulelor de lichid care trec la momente diferite printr-un punct fix
din spa iul ocupat de lichid, sînt curbe de formă diferită cu toate că conducta este
liniară( rectilinie).
Fig. 5.17
Fig. 5.18
În figura (5.18) se poate vedea aspectul liniilor de curent la un moment dat.Se poate
spune că curgerea are loc în regim permanent cînd valoarea medie a vitezei şi presiunii
este constantă şi cînd debitul curgerii nu se modifică în timp. În cazul curgerii turbulente
curentul de lichid nu este stratificat, datorită mişcării de amestec existente în această
situa ie. Ca urmare, legea de frecare a lui Newton nu mai este aplicabilă. Dată fiind
amestecarea permanentă, are loc un transfer neîntrerupt de cantită i de mişcare
(impulsuri mici), pe direc ia transversală (perpendiculară pe axa conductei)
Fig. 5.19
188
La valori ale Re > Recr curgerea fiind turbulentă , particulele de lichid execută
salturi de pe un strat 1 pe un strat 2 şi invers. Astfel particulele p1 execută un salt de pe
stratul 1 pe startul 2 cu viteza v' datorită ciocnirii cu elte particule, fiind accelerată la
viteza stratului 2, strat care va suferi o uşoară frînare. Viteza stratului 2 se va reduce de
la v2 la v'2. O particulă p2 , tot datorită ciocnirilor cu alte particule, poate sări cu o viteză
v'' de pe stratul 2 pe stratul 1. Ca urmare, viteza stratului 1 va creşte de la v1 la v1'. Dată
fiind această situa ie, viteza tinde să se egalizeze, diagrama de viteze începe să se
uniformizeze. Cu creşterea cifrei Re cresc puternic şi tensiunile tangen iale de amestec
.
Fig. 5.20
În figura (5.20) se pot observa distribu iile de viteză în cazul curgerii laminare.
Cîmpul de viteze sau distribu ia de viteze în mişcare turbulentă determinată pe cale
experimentală poate fi împăr ită în trei zone :
Fig. 5.21
189
dv
dn
dv dn prin integrare se ob ine
v nC dar pentru n = 0, v = 0 deci C = 0
v n
Notînd a ( valoare constantă )
v an (5.22)
vl a l
vl
a înlocuind în rela ia (5.22) se ob ine
l
vl
v n , legea de varia ie a vitezei în stratul lamninar. (5.23)
l
32 d
l λ – lambda (5.24)
Re
vd
Re = cifra Reynols a curgerii
λ ţ coeficientul de pierdere liniară de sarcină
ZT reprezintă zona de tranzi ie sau zona intermediară. În această zonă îşi face
apari ia mişcarea de amestec, însă intensitatea acestei mişcări este destul de redusă.
190
MT reprezintă zona miezului turbulent, zonă în care mişcarea de amestec este
puternică. Are loc o trecere intensă a maselor de lichid de pe un strat pe altul astfel încât
viteza practic se uniformizează. L. Prandtl a simplificat această realitate experimentală,
împăr ind câmpul sau distribu ia la viteze în două zone:
I. Zona laminară în care ac ionează numai eforturile tangen iale de frecare τ.
II. Zona miezului turbulent în care a fost inclusă şi zona intermediară arătată
anterior.
Viteza în această zonă poate fi scrisă :
1
n p
v b (5.25)
R
1
n p
v vmax (5.26)
R
1 1 1 1 1
; ; ;
p 7 8 9 10
10 5
Re 10 6
Pierderea de presiune în cazul mişcării turbulente se calculează cu o rela ie similară
cu cea folosită la curgerea laminară.
l vm2
p (5.27)
d 2g
p l vm2
hp (5.28)
d 2g
191
Fig. 5.22
k
f Re; pentru 2320 < Re < 105 se poate folosi formula lui Blasius
d
0,3164 1
(formulă de aproximare) 4
4
Re 100 Re
k
Una din rela iile care dau dependen ă lui λ de Re şi , a fost determinată de
d
Colebrook pentru conductele utilizate în mod curent în practică:
1 k 2,51
2 lg d (5.29)
3,71 Re
f Re; k d
192
Fig 5.23 Dagrama Colebrook
193
Coeficientul de pierdere liniară de sarcină λ se determină folosind diagrama, în
k
func ie de valorile Re şi .
d
Dacă la curgerea prin conductă, lichidul umple întreaga sec iune a conductei, se
poate spune că conducta este sub presiune. Acest tip de curgere poartă numele de
curgere for ată.
În cazul în care o particulă de lichid poate urma în drumul ei, un singur traseu,
avem de-a face cu o conductă monofilară (neramificată), figura 5.24.
Fig. 5.24
Dacă particula de lichid poate urma trasee diferite, avem de-a face cu o re ea de
conducte, figura 5.25.
Fig. 5.25
Conductele monofilare pot fi considerate scurte din punct de vedere hidraulic dacă
îndeplinesc următoarea condi ie:
j n im
li
j 0,1 i di
(5.30)
j 1 i 1
194
Fig. 5.26
În rela ia (5.31) suma pierderilor de sarcină între cele două sec iuni se scrie:
2 l1 l2 l3 v12 l4 v2 2
hp 1 d 2 c1 R1 dif 2 g 2 d c2 2 g
1 1 2
(5.32)
Aplicând ecua ia de continuitate, putem scrie:
Q1 Q2 sau
v1 S1 v2 S 2
d12 d22
v1 v2
4 4
de unde rezultă:
2
d
v2 v1 1
d2
Înlocuind pe v 2 în func ie de v1 în rela ia (5.32), ob inem suma pierderilor de
sarcină între cele două sec iuni:
195
2 l l l l d
4
d
4
v2
hp 1 d
1 2 3
2 2 c1 R1 dif c2 1
4 1 1
1 1 d2 d2 d 2 2 g
(5.33)
2
p1 2 hp (5.35)
1
Coeficien ii de pierdere liniară de sarcină se determină din diagrama Colebrook, în
func ie de regimul de curgere existent pe tronsoanele conductei monofilare, iar
coeficien ii de pierdere locală de sarcină, pot fi lua i din îndrumarele de calcule
hidraulice.
În practica curentă, conducte lungi sunt acele conducte la care se pot neglija
pierderile de sarcină locale. Această situa ie este justificată dacă se respectă următoarea
condi ie :
j n i m l
j 0,1 i di (5.36)
j 1 i 1 i
l v2
h pl (5.37)
d 2g
La conductele de sec iune circulară, viteza medie a lichidului prin conductă este
dată de rela ia:
Q 4Q
v (5.38)
S d2
196
Înlocuind expresia vitezei în rela ia (5.37), putem scrie:
8 Q2
h pl 5 l
g 2 d
m
Dacă în această rela ie se consideră g 9,81 (accelera ia gravita ională), luând
s2
2 9,87 , ob inem rela ia uzuală pentru calculul pierderii de sarcină în cazul
conductelor lungi:
Q2
h pl 0,0826 5 l (5.39)
d
Coeficientul de pierdere liniară de sarcină , (coeficientul lui Darcy), poate fi
determinat din diagrama Colebrook în func ie de cifra Reynolds a curgerii şi de
rugozitatea relativă.
k
f Re;
d
vd
Re (5.40)
Considerând valoarea vitezei din rela ia (5.38), putem scrie:
4Q
Re
d
64
Re
197
k
Având Re şi se poate citi din diagrama Colebrook.
d
Aplicând rela ia (5.39), se determină pierderea de sarcină în cazul conductei
considerate.
În cazul conductelor lungi de sec iune necirculară, există două cazuri distincte de
calcul în func ie de gradul de umplere cu lichid al conductei considerate.
În figura 5.27 este redată situa ia în care întreaga sec iune a conductei necirculare
este umplută cu apă.
Fig. 5.27
l v2
h pl în care:
Dh 2 g
Dh 4Rh
S
Rh
P
Q
v
S
Q - reprezintă debitul volumetric prin cnducta necirculară;
v Dh
Re
- este vâscozitatea cinematică a lichidului de circula ie.
5.5.3.1. Metoda modulului de debit, folosită la cnductele lungi de secţiune
necirculară când lichidul nu umple conducta
Fig. 5.28
În figura 5.28 este arătat un segment de conductă necirculară, la care curgerea este
cu suprafa ă liberă.
l - lungimea segmentului de conductă;
Su - sec iunea umedă (sec iunea transversală a curentului de lichid);
Pu - perimetrul umed (lungimea de contact a lichidului cu conducta, într-o sec iune
transversală normală).
Raza hidraulică a conductei, în acest caz se etermină cu rela ia:
199
Su
Rh
Pu
2
em1 em 2 hp (5.41)
1
2
Se notează hp hpl
1
N1 N 2 N p (5.42)
Deoarece apare frecare numai la peretele conductei, putrea pierdută datorită frecării
între sec iunile 1 şi 2 , poate fi scrisă folosind efortul tangen ial de frecare :
N fr Pu l v
200
Puterea pierdută ( N p ) între sec iunile 1 şi 2 trebuie să fie egală cu puterea pierdută
prin frcare ( N fr ), între aceleaşi sec iuni deoarece s-a considerat, că frecarea se
concentrează la peretele conductei.
N p N fr deci:
hpl Q Pu l v (5.43)
dar Q Su v astfel:
hpl Su v Pu l v
de unde ob inem:
Su hpl
(5.44)
Pu l
Su
Dar Rh reprezintă raza hidraulică.
Pu
În plus pierderea de sarcină h pl este propor ională cu viteza la pătrat. Ca urmare şi
termenul trebuie să fie propor ional cu viteza la pătrat.
hpl v 2
Atunci poate fi scris:
v2
c2
h pl
Dacă notăm J ca fiind panta hidraulică a canalului, putem scrie, conform
l
rela iei (5.44):
v2
Rh J de unde rezultă:
C2
201
v C Rh J (5.45)
Rela ia (5.45) poartă numele de rela ia lui Chézy, iar C este coeficientul lui Chézy.
Debitul volumetric poate fi scris:
Q v Su
Q Su C Rh J
Dacă se notează:
QK J
K Su C Rh
Trebuie men ionat că modulul de debit este dimensional şi are dimensiuni de debit !
Cunoscând modulul de debit se scrie debitul volumetric prin conducta necirculară
(sau canalul de curgere):
202
QK J (5.47)
sau:
Q2
J 2
K
h pl
dar J deci putem scrie în continuare:
l
hpl Q2
2
l K
De unde în final, se poate scrie expresia pierderii liniare de sarcină (pierdere de
înăl ime a stratului de lichid, care conduce la scăderea distan ei parcurse) de la
conductele (sau canalele) de sec iune necirculară, calculată cu ajutorul modulului de
debit:
Q2
h pl 2 l (5.48)
K
5.6. Aplicaţii
Date cunoscute:
D 100 mm
l
Q 18
s
h 40 mm
kg
Hg 13595
m3
kg
H O
2
10 3 3
m
203
Fig. 5. 29
Rezolvare:
Alegem ca plan poten ial zero, planul orizontal care con ine axa conductei. Dacă se
consideră ca distribu ia de viteze este uniformă în sec iunile transversale 1şi 2, putem
scrie:
m
v1 2,84
s
Q const ; D const v m1 v m2
2 2 2
p1 v p v
1 m1 2 2 m 2 h p
2g 2g 1
2
v2
hp c
1 2g
rezultă că:
2 g p1 p 2
c
v2
Conform figurii:
204
p1 p A gh1
p 2 p B gh2
p A p B Hg g h
p1 p 2 p A p B g h2 h1
p1 p 2 h g Hg
4Q 4 18 10 3 m
v 2,29
D 2
10 2
s
2 gh Hg 2 9,81 40 10 3 13595 1000
c 1,92
v2 10 3 2,29 2
5.2. Rezervorul unei instala ii de spălare este prevăzut cu o conductă pe care se află
un robinet şi un cot. Să se determine debitul volumetric prin conducta de scurgere în
situa ia în care cota H se men ine constantă prin aport de debit din exterior.
Se dau:
H = 2,5 m; z = 4,8 m; l1 = 8 m; l2 = 2,5 m; l3 =2 m; d = 50 mm; λ = 0,03 ; ζi = 0,5;
ζc = 0,25; ζR = 8,5; v0 = 0.
Fig. 5.30
205
Rezolvare:
1
e0 e1 h p
0
2 2 2 2
pat pat v1 v l v v
H z i 1 1 1 c 1
2g 2g d 2g 2g
2 2 2
l v v l v
2 1 R 1 3 1
d 2g 2g d 2g
2
v l l l
H z 1 1 i c R 1 2 3
2g d
2 g h z
v1
l l l
1 i c R 1 2 3
d
m
v1 2,84
s
d2 52 10 4 m3
Q v1 2,48 5,576 10 3
4 4 s
206
Rezolvare:
l v2 4Q
hp , dar v şi
d 2g d 2
l 16 Q 8 l Q2
hp ; de unde
d 2 2 d 4 g 2 g d5
8 l Q2
d 5
2 g hp
8 26 8,4 2 10 6
d 5 0,04 5,075 10 2 m
9,81
2
18
d I .STAS 45mm
K 0,3
6,66 10 3 (rugozitatea relativă)
d I .STAS 45
4Q 4 8,4 10 3
vI 5,28m / s
d I2. STAS 4,52 10 4
K
Cu perechile de valori şi Re I se citeşte λ din diagrama Colebrook – Whitte.
d I .STAS
Se ob ine I 0,033 . Se calculează pierderea de sarcină:
l vI2 26 5,282
h p I I 0,033 27,09m
d I .STAS 2g 4,5 10 2 2 9,81
207
Luăm în continuare d II .STAS 55mm
K 0,3
5,45 10 3 (rugozitatea relativă)
d II .STAS 55
4Q 4 8,4 10 3
vII 3,53m / s
d II2 .STAS 5,52 10 4
l vII2 26 3,532
h p II II 0,032 9,6m
d II .STAS 2g 5,5 10 2 2 9,81
h p II h p impus
5.4. Să se calculeze debitele şi sarcina pierdută la conducta buclată din figura 5.31,
curgerea fiind for ată. Sec iunile transversale ale celor două ramuri sunt rectangulare,
având laturile a,b respectiv c şi d.
Se cunosc datele:
l b 80 mm
Q 16
s c 90 mm
l1 500 m d 50 mm
l 2 110 m 1
90
a 100 mm n
m2
10 6
s
Fig. 5.31
208
Rezolvare:
Q Q1 Q2
Între cele două noduri de ramifica ie, pierderea de sarcină trebuie să fie aceiaşi:
h pl1 h pl 2
Q2
h pl l
K2
Rezultă pentru cele două ramuri:
2 2
Q1 Q2
2
l1 2
l2
K1 K2
K2 l1
Q2 Q1
K1 l2
K l1
Q Q1 Q2 Q1 1 2
K1 l2
Q
Q1
K2 l1
1
K1 l2
K S u C Rh
S u1 a b ; S u 2 c d
S u1 a b 100 80
Rh1 22,2 mm 2,22 10 2 m
Pu1 2a b 280 100
Su2 cd 90 50
Rh 2 16,07 mm 1,607 10 2 m
Pu 2 2c d 290 50
1 1
C Rh 6
n
209
1
C1 90 2,22 10 2 6 47,7
1
2 6
C 2 90 1,607 10 45,21
m3
K 1 S u1 C1 Rh1 8 10 3 47,7 2,22 10 2 5,68 10 2
s
m3
K 2 S u 2 C 2 Rh 2 4,5 10 3 45,21 1,607 10 2 2,57 10 2
s
Q
Q1
K2 l1
1
K1 l2
16 10 3 m3 l
Q1 8,143 10 3 8,143
2,57 10 2 500 s s
1
5,68 10 2 110
m3 l
Q2 Q Q1 16 10 3 8,143 10 3 7,857 10 3 7,857
s s
h pl1
Q1 2
l1
8,143 10 3 2
500 10,27 m col H 2 O
K1 2 5,68 10 2 2
Fig. 5. 32
Date cunoscute:
l 220 m
a 80 mm
conductă de o el nouă,
b 100 mm
210
m2
10 6
s
n 0,011
1
90
n
n - este coeficientul de stare al suprafe ei( coeficient de rugozitate)
h pl 18m pierderea liniară de sarcină admisă prin proiectare.
Rezolvare:
Su 80 100
Rh 22,2 mm 2,22 10 3 m
2a b 280 100
1 1
C Rh 6
n
1
C 90 2,22 10 2 6 47,7
h pl 18
J 8,18 10 2
l 220
QK J
m3
K S u C Rh 8 10 3 47,7 2,22 10 2 5,685 10 2
s
2 2 2 m3 l
Q 5,685 10 8,18 10 1,62 10 16,2
s s
211
Bibliografie
3. Benche, V., Mureşan, M., Şerbănoiu, N., Crăciun O. M. Curs general de maşini
hidraulice şi termice. Universitatea Transilvania Braşov, 1980.
4. Benche, V., Todicescu, A., Turzo, A., Crăciun O. M., Ungureanu, V., Ivănoiu,
M., Filip, N. Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice. Culegere de probleme.
Universitatea Transilvania Braşov, 1989.
13. Fox, R., McDonald, A. T. Introduction to fluid mechanics. John Wiley and Sons,
1985.
14. Iacob, C., Gheorghi ă Şt. Ecuaţiile şi teoremele generale din mecanica fluidelor.
Manualul inginerului, volumul 2, Editura Tehnică, Bucureşti, 1966.
15. Iamandi, C. Petrescu, V., Damian, R., Sandu, L., Anton, A. Hidraulica
instalaţiilor. volumul 1, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994.
212
16. Idelcik, I. E. Îndrumător pentru calculul rezistenţelor hidraulice. Editura
Tehnică, Bucureşti, 1994.
17. Ionescu, D., Matei, Gh., Ancuşa, V., Todicescu, A., Buculei, M. Mecanica
fluidelor şi maşini hidraulice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.
19. Ionescu, F., Catrina, D., Dorin, A. Mecanica fluidelor şi acţionări hidraulice şi
pneumatice. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980.
24. Pavel, D., Hâncu, S., Burchiu, V., Cucoaneş, V., Giuşcă, I. Utilaje
hidromecanice pentru sisteme de îmbunătăţiri funciare. Staţii de pompare.
Editura Ceres, Bucureşti, 1974.
25. Prandtl, L. Fuhrer durch die Stromungslehre. Friendr. Wieweg und Sohn,
Braunschweig, 1957.
28. Turzo, C., Ganea, N. Pompe volumice. Editura Tehnică, Bucureşti, 1981.
213