Curs Instalatii Sanitare

INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE
SUPORT CURS
TEHNICIAN INTALATOR PENTRU CONSTRUCŢII
CUPR INS
CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE ŞI PREZENTARE GENERALĂ 1

1.1. Scurt istoric al instalaţiilor de alimentare cu apă şi canalizare 1
1.2. Situaţia actuală în domeniul instalaţiilor sanitare 3
1.3. Perspective de viitor privind alimentarea cu apă 4
CAPITOLUL 2 - PLANURI DE INSTALAŢII 5
2.1. Semne convenţionale pentru instalaţii 5
2.2. Citirea planurilor de instalaţii 10
2.2.1. Instalaţii exterioare de alimentare cu apă şi canalizare 10
2.2.2. Instalaţii interioare de alimentare cu apă şi canalizare 17
CAPITOLUL 3 - PERFORMAREA INSTALAŢIILOR ÎN CONSTRUCŢII 21
3.1. Tehnologii moderne în instalaţiile tehnico – sanitare 21
3.1.1. Sistemul de ţevi multistrat 21
3.1.2. Tuburi din fontă 22
3.1.3. Instalaţii interioare din cupru 23
3.1.4. Instalaţii interioare şi exterioare de canal 23
3.1.5. Modalităţi de performare a instalaţiilor sanitare 24
CAPITOLUL 4 - SISTEME EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ 25
4.1. Apa potabilă şi calităţile ei 26
4.2. Sisteme şi unităţi de măsură 26
4.3. Aparate şi instrumente de măsură 27
4.4. Hidraulica şi termotehnica aplicată 27
4.5 Sistemul de alimentare cu apă – Generalităţi 27
4.6. Instalaţii de alimentare cu apă 28
4.7. Scheme de alimentare cu apă 29
a) Sursa de apă 30
b) Captarea apei 30
c) Instalaţiile de pompare a apei 30
d) Instalaţiile de tratare a apei 30
e) Apeductele (conducte de transport) 31
f) Rezervoare de înmagazinare 31
g) Reţea de distribuţie 31
4.8. Sisteme de captare a apelor 31
4.9. Instalaţii de pompare a apei 35
4.10. Instalaţii pentru îmbunătăţirea calităţilor apei 37
4.11. Rezervoare pentru înmagazinarea apei 46
4.12. Reţele pentru transportul şi distribuirea apei 49
4.13. Amplasarea (pozarea) reţelelor exterioare de alimentare cu apă 51
4.14. Materiale specifice reţelelor exterioare de alimentare cu apă 53
CAPITOLUL 5 - INSTALAŢII INTERIOARE DE APĂ 59
5.1. Racordarea instalaţiilor interioare la reţelele exterioare de alimentare cu apă 59
5.2. Clasificarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă 61
5.3. Instalaţia interioară de alimentare cu apă rece şi caldă pentru consum menajer 61
5.4. Instalaţia interioară pentru distribuţia apei calde de consum 64
INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE SUPORT CURS calificare Nivel 3

5.5. Instalaţii interioare de apă pentru incendii 65

5.6. Instalații de drencere 66
5.7. Instalaţii interioare cu distribuţie superioară 67
5.8. Instalaţii interioare cu distribuţie inferioară 68
5.9. Instalaţii de prepararea apei calde de consum 68
5.9.1. Metode de preparare a apei calde de consum 69
5.9.2. Circulaţia apei calde de consum 74
5.9.3. Exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de distribuţie a ACC 76
5.9.4. Izolarea termică a conductelor de ACC 76
5.9.5. Erori în exploatare 78
5.9.6. Reglarea şi echilibrarea reţelelor de distribuţie ACC 79
5.10. Instalaţia de hidrofor 81
5.11. Instalaţii de alimentare cu apă din surse individuale 83
5.12. Sisteme de protecţie 84
5.13. Configuraţia conductelor de distribuţie din interiorul clădirilor 85
5.14. Scheme de alimentare cu apă ale reţelei interioare 88
5.15. Materiale şi echipamente specifice instalaţiilor interioare 91
5.15.1 Conducte. Rol şi proprietăţi 91
5.15.2. Materiale din care sunt confecţionate conductele 94
5.15.3. Recunoaşterea şi caracterizarea conductelor 99
5.15.4. Îmbinarea prin sudare a ţevilor din polietilenă de înaltă densitate (PEHD) 100
5.15.5. Piese speciale. Armături 102
5.16. Întreţinerea instalaţiilor 108
5.16.1. Funcţionarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor de distribuţie a apei 108
5.16.2. Drepturile şi îndatoririle managerului instalaţiilor 109
5.16.3. Documentaţia de funcţionare a instalaţiei sanitare 110
5.16.4. Întreţinerea periodică 110
5.16.5. Diagnosticul stării tehnice a instalaţiei de distribuţie a apei 111
5.16.6. Localizarea defectelor în instalaţia de alimentare cu apă 111
5.16.7. Remedierea neajunsurilor din sistemele de alimentare cu apă 112
5.16.8. Costuri ale sistemelor de alimentare cu apă 113
5.16.9. Măsuri de reducere a costurilor sistemelor de distribuţie a apei 113
5.16.10. Contorizarea apei – element de management 114
CAPITOLUL 6 - INSTALAŢII DE RIDICARE A PRESIUNII APEI 116
6.1. Instalaţii de ridicare a presiunii apei 116
6.2. Montarea instalaţiei de ridicare a presiunii apei cu pompe 118
6.3. Tehnologia de montare a instalaţiei de hidrofor 120
CAPITOLUL 7 - INSTALAŢII DE CANALIZARE 122
7.1. Alcătuirea şi funcționarea instalațiilor exterioare de canalizare 122
7.1.1. Sisteme de canalizare exterioară 122
7.1.2. Schema de canalizare exterioară 123
7.1.3. Rețele exterioare de canalizare 123
7.1.4. Instalații de pompare a apelor uzate 128
7.1.5. Instalații de epurare a apelor uzate menajere si industriale 130
7.1.6. Probarea, receptia şi exploatarea reţelelor exterioare de canalizare 131
7.1.7. Materiale şi echipamente specifice instalaţiilor de canalizare exterioară 132

7.2. Alcătuirea şi funcționarea instalațiilor interioare de canalizare 137

7.2.1. Rolul instalațiilor de canalizare interioară 138
7.2.2. Elemente componente ale instalaţiei interioare de canalizare 138
7.2.3. Alcătuirea şi funcționarea instalațiilor interioare de canalizare a 141
apelor uzate menajere
7.2.4. Funcționarea instalației de canalizare interioară 143
7.2.5. Montarea ţevilor de scurgere din PVC 144
7.2.6. Ventilarea instalațiilor interioare de canalizare menajeră 145
7.2.7. Instalații interioare de canalizare a apelor meteorice 146
7.2.8. Principii de proiectare ale instalaţiei interioare de canalizare menajeră 147
7.2.9. Exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de canalizare 148
7.2.10. Materiale şi echipamente specifice instalaţiilor de canalizare interioară 150
CAPITOLUL 8 - TERMENI . FIŞE TEHNICE. FIŞE TEHNOLOGICE. FAZE EXECUŢIE ÎN 159
DOMENIUL INSTALAŢIILOR TEHNICO-SANITARE
8.1. Glosar de termeni 159
8.2. Fişe tehnice 168
8.3. Fişe tehnologice 171
8.4. Faze de execuţie 175
8.5. Diverse scheme 178


1
TEHNICIAN INSTALATOR PENTRU CONSTRUCȚII
CAPITOLUL 1
INTRODUCERE ŞI PREZENTARE GENERALĂ
1.1. Scurt istoric al instalaţiilor de alimentare cu apă şi canalizare

Sistemele de alimentare cu apă au fost utilizate de cele mai vechi civilizaţii:
 În India, în anul 4000 î.e.n., oraşul Mohenjodaro era echipat cu bazine;
 În Creta, în Grecia Antică şi la Roma bazinele şi casele luxoase beneficiau de alimentare cu apă rece prin
conducte, iar în unele cazuri dispuneau şi de conducte de apă caldă;
 Primul sistem de alimentare cu apă cu canale din piatră a fost construit în Assiria în anul 2000 î.e.n.;
 În China se utilizau conducte din bambus pentru alimentarea cu apă, iar în Grecia şi în Africa de nord se
utilizau tuburi din lut ars;
 Primele exemple cunoscute de puţuri pentru apă datează din anul 3000 î.e.n., în Egipt şi în China;
 Ierusalimul Antic era alimentat cu apă din rezervoare şi lacuri artificiale;
 Cele mai faimoase sisteme de conducte din antichitate erau apeductele romane: Roma dispunea în anul 300
î.e.n. de 12 apeducte care însumau aproximativ 150 milioane de litri de apă potabilă. Cel mai lung apeduct,
Aqua Martia, avea o lungime de 80 km. Apa era adusă direct până la nivelul parterului vilelor sau
apartamentelor romanilor bogaţi. Locatarii de la etajele superioare trebuiau să folosească rezervoarele de
apă de la parter. Oamenii care îşi câştigau existenţa cărând apă erau numiţi Aquarians. Sistemul de apeducte
a fost adoptat de peste 40 de oraşe din Imperiul Roman;
 Evul Mediu s-a caracterizat prin neglijarea preocupărilor faţă de igienă, locuitorii oraşelor trăiau în condiţii
sanitare precare, iar lipsa apei şi a calităţii ei contribuiau la răspândirea epidemiilor;
 Construcţia de sisteme de alimentare cu apă a reînceput în secolele 16 şi 17;
 În Cehia, prima alimentare cu apă a fost construită pentru castelul din Praga, în secolul 12; în 1348, apa era
adusă prin conducte de lemn în bazinele din pieţele Carol şi Vaclav; în secolul 15, apa era pompată din râul
Vltava, iar ulterior era filtrată şi tratată;
 În secolul 17 s-au utilizat pentru prima oară conductele din fontă de presiune (Versailles, între anii 1660-
1680);
 După 1882 au apărut primele instalaţii interioare de apă, care erau capabile să furnizeze apa până la etajele
superioare ale clădirilor;
 La sfârşitul secolului 19 se dezvoltă primele tehnici de filtrare şi tratare a apei;
 Apar în locuinţe primele băi dotate cu closet;
 Consumul de apă pe cap de locuitor a crescut rapid, de la 50 l/zi la 90 l/zi, iar la sfârşitul secolului 20 s-a ajuns
la 110 l/zi;
 Prima reţea de apă din Bratislava apare în anul 1886.
Dacă în anul 1970, în Slovacia 43,3% din populaţie era racordată la sistemul public de alimentare cu apă, la
nivelul anului 2000, procentul atinge 73,9%.
Instalaţiile de canalizare reprezintă o disciplină tehnică relativ tânără:
 Cea mai veche atestare a unor canale de scurgere provine din Babilon, cu ocazia construcţiei unui palat;
 În anul 700 î.e.n., în Khorsabad se remarcă canalizarea palatului Sargon: apele meteorice erau colectate într-
un colţ în fiecare terasă sau coridor, prin montarea cu pantă a dalelor. Closetul fusese deja descoperit şi era
utilizat, el fiind foarte similar cu WC-ul cu tălpi (“turcesc”) din zilele noastre;
 Se pot aminti canalizările palatelor greceşti din Tyrisna (cca. 1300 î.e.n.), din Smyrna, Alexandria sau Atena;
 Apele uzate menajere erau evacuate prin canale închise în stradă sau în grădină;
 Oraşul Roma era menţinut curat, prin construirea unui sofisticat sistem sanitar (este remarcabil colectorul de
canalizare din cărămidă numit Cloaca Maxima, care se întindea de la Palatinum până la Tivera);
 În zona Europei Centrale şi de Est, nu au existat sisteme de canalizare în Evul Mediu: locuinţele nu erau
alimentate cu apă, iar necesităţile fiziologice erau rezolvate în exteriorul clădirilor;
 Abia în secolul 19 şi mai pregnant în secolul 20 s-a produs (r)evoluţia în mentalitatea oamenilor, odată cu
apariţia primelor reţele de canalizare şi a primelor instalaţii interioare de canalizare;
 A apărut apoi noul closet cu spălare cu apă, iar în anul 1850, în Londra s-a stabilit ca orice construcţie nouă să
aibă cel puţin un WC instalat;
 În Cehia, primul sistem public de canalizare a fost construit în anul 1896 la Plzen;
SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

2
 În Praga şi Bratislava, reţeaua de canalizare a fost construită după 1902, iar în Kosice după 1904, multe dintre
aceste canale colectoare fiind şi astăzi în funcţiune.
În anul 1970, în Slovacia 28% din locuitori beneficiau de serviciile sistemului de canalizare, iar la nivelul anului
2000, procentul atinge 50%.
Figura 1 Un desen de la începutul secolului 20 prezintă instalaţiile sanitare

ale unei clădiri cu mai multe etaje din Praga
PR – parter; SP – duş;
IP – etajul 1; KL – closet;
IIP – etajul 2; K – boiler;
SK – pivniţă; V – sifon de pardoseală;
VP – conducta de ventilare; DU – vană de închidere, interioară;
VI – chiuvetă; UV – vană de închidere, exterioară
VN – cadă de baie;

3
Figura 2 Instalaţie de canalizare menajeră (desen din anul 1878)
1.2. Situaţia actuală în domeniul instalaţiilor sanitare
Caracteristici ale obiectelor sanitare moderne:

 largă gamă de materiale ceramice şi plastice (de exemplu, plăci acrilice) pentru confecţionarea căzilor de baie
şi a duşurilor;
 Vase WC montate în cadre în perete pentru a permite curăţirea uşoară a pardoselii;
 Căzi de baie cu duze pentru hidromasaj, duşuri cu abur.
Armăturile pentru apă:

 Baterii cu o etanşare mai bună, cu o durată de viaţă sporită şi care realizează importante economii
de apă;
 Filtre, robineţi cu bilă, vane speciale pentru maşina de spălat vase şi vane anti-secţiune.
Armăturile pentru combaterea incendiilor:

 Sunt confecţionate din oţel sau fontă de presiune;
 Hidranţi de perete cu furtunuri plate (42-52 mm) şi dispozitiv de înfăşurare pentru furtunuri care au formă
proprie (DN 19,25 şi 33 mm).
Referitor la apa caldă menajeră:

 Posibilitate de reglaj local, la nivelul aparatelor de preparare;
 Posibilitate de golire, posibilitate de contorizare şi măsurare individuală, eventual conducte de circulaţie a
apei calde, cu izolaţie eficientă şi pierderi reduse de căldură.

4
1.3. Perspective de viitor privind alimentarea cu apă

Perspective privind alimentarea cu apă a clădirilor:
 Creşterea numărului de aparate şi obiecte sanitare pentru utilizare curentă în gospodărie (maşini de
spălat vase, jacuzzi, piscine, etc.);
 Apariţia unor metode mai eficiente pentru tratarea apei;
 Prepararea apei calde cu ajutorul unor surse regenerabile de energie;
 Încălzire şi preparare eficientă a apei calde menajere (schimbătoare de căldură);
 Utilizarea calculatorului pentru proiectare şi desen – sistemul CAED (computer aided engineering
design) integrează calculele şi poate genera şi desena un unic model – realitate virtuală, în care
funcţionarea este simulată şi optimizată;
 Apariţia unor sisteme moderne cu un timp de montaj foarte scurt, protecţie împotriva zgomotului şi
vibraţiilor şi protecţie împotriva poluării datorate fenomenului curgerii inverse;
 Folosirea unor unităţi compacte monobloc pentru pompare (atât pentru uz casnic, cât şi pentru
incendiu);
 Utilizarea sistemelor cu sprinklere pentru combaterea incendiilor.
Evoluţia sistemelor de canalizare:

 Utilizarea sistemelor de canalizare vacuumatice pentru ape meteorice şi a celor de presiune redusă
pentru ape uzate menajere;
 Refolosirea apei uzate menajere (“gri”) pentru anumite sarcini care altfel ar presupune un consum
de apă rece din reţea;
 Utilizarea de conducte izolate împotriva zgomotelor şi protejate la foc, cu precădere a celor
preasamblate / preizolate în fabrică;
 Protejarea clădirilor împotriva inundării, prevederea de pompe pentru ape uzate menajere dacă
există obiecte sanitare situate sub nivelul terenului;
 Ventilarea corectă şi eficientă a coloanelor de canalizare;
 Folosirea de unităţi monobloc pentru pomparea apelor uzate menajere, separarea grăsimilor şi a
uleiurilor.
Tendinţe de viitor:
 Utilizarea conductelor din cupru sau material plastic, prevăzute cu toate accesoriile necesare pentru
montaj (cleme, suporţi, bride, etc.);
 Folosirea conductelor din oţel zincat va fi limitată în principal la instalaţiile pentru combaterea
incendiilor;
 Îmbunătăţirea funcţiilor şi folosirea de noi materiale pentru elementele de automatizare, armături şi
accesorii;
 Folosirea unor noi generaţii de pompe, cu optimizarea consumurilor de energie şi eficienţă maximă;
 Adaptarea standardelor şi prescripţiilor tehnice în conformitate cu normele şi regulamentele din UE.
Perspective privind managementul instalaţiilor de alimentare cu apă (IAA):

1. Managerul trebuie să aibă o cunoaştere şi înţelegere detaliată a sistemelor IAA pentru a efectua o
operare şi întreţinere eficientă a acestora;
2. Furnizorii de echipamente trebuie să fie obligaţi să prezinte instrucţiunile de operare şi întreţinere a
echipamentelor, îndată ce acestea au fost montate în instalaţie;
3. În cazul clădirilor al căror proprietar este municipalitatea sau o asociaţie de proprietari, este
necesară schimbarea atitudinii faţă de instalaţiile/părţile comune, managerul având un rol important
în stimularea actorilor implicaţi în actul de decizie, pentru efectuarea investiţiilor potrivite la
momentul potrivit;
4. Este necesară reabilitarea în multe clădiri a tuturor instalaţiilor care se comportă necorespunzător,
ca urmare a neglijării îndelungate a operaţiilor de întreţinere;
5. Este necesară simplificarea la maxim a birocraţiei şi a procesului de luare a deciziilor care privesc
fluxurile financiare necesare instalaţiilor;
6. Un instrument important pentru deciziile privind stadiul reparaţiilor şi întreţinerea IAA este schema
de reparaţii şi întreţinere, care se bazează pe o cunoaştere detaliată a stării IAA;
7. Trebuie evitate situaţiile în care reparaţiile sunt efectuate numai după apariţia unei defecţiuni în
instalaţie!

5
CAPITOLUL 2
PLANURILOR DE INSTALAŢII
2.1. Semne convenţionale pentru instalaţii
Plan de situație
Profilul în lung
Cote
Detalii de
montaj
DESEN TEHNIC DE
INSTALATII
Proiecție
izometrica Releveu
Schema
coloanelor Desene în plan
Scara de reprezentare

6
Chenarul – element grafic care delimitează câmpul desenului;

Convenţional – stabilit printr-o convenţie;
Cota - valoarea numerică a dimensiunii reperului cotat. Se înscrie la mijlocul liniei de cotă, la 1-2 mm deasupra;
Cota radier – cota fundului căminului,
Cota terenului – nivelul terenului in stadiul final al lucrărilor,
Desen de execuţie – desen definitiv întocmit la scară, care serveşte la executarea produsului reprezentat,
cuprinzând toate datele necesare în acest scop;
Desen de instalații – mijlocul de reprezentare pentru execuţia instalațiilor interioare si exterioare aferente
clădirilor, pe baza principiilor generale , stabilite prin standarde privind proiectarea si executarea lor,
Desene de detaliu – reprezentarea elementelor de amânunt care nu par destul de clare pe desenele in plan si
schema, la o scara convenabila 1:10,...1:1.
Desene in plan – vederi ale instalațiilor la fiecare nivel al clădirii , întocmite pe planurile de arhitectura,
Format – spaţiul necesar executării desenului;
Hașuri – notari grafice convenționale pentru a pune in evidenta secțiuni prin diferite materiale,
Indicatorul – zona în care sunt înscrise datele necesare identificării desenului şi cele necesare realizării
obiectului desenat;
Linia de cotă - este linia pe care se înscrie cota respectivă, se trasează cu linie continuă subţire şi se termină la
unul sau ambele capete cu săgeţi. Se trasează paralel cu elementul cotat la o distanţă de minim 7 mm de linia de
contur;
Plan de execuție – cuprinde punctele de racord, rețelele subterane şi legătura lor cu clădirile din teren pe care
le deservesc la scara 1 ;500 sau 1 :1000,
Plan de situație – cuprinde obiectul proiectat in cadrul vecinătăţilor lui , cu reţele existente şi proiectate,
executat la scara 1 :500, 1 :1000 sau 1 :5000,
Profilul în lung – reprezintă la scara elementele necesare pozării în pământ a conductelor şi cuprinde cotele
corespunzătoare faţă de repere fixe,
Proiecţia ortogonală – proiecţia la care proiectantele sunt paralele între ele şi totodată perpendiculare pe
planul de proiecţie;
Proiecţie – reprezentarea pe un plan a unui obiect din spaţiu, a unei figuri etc.
Proiecție izometrică – reprezentarea prin metodele proiecţiei axonometrice, pe direcţiile axelor de coordonate
(perspectiva cavaliera),
Releveu – schema întocmită după o instalaţie existentă
Scheme de montaj – desene cu precizarea tuturor elementelor materiale ce alcătuiesc rețeaua,
Schiţa – un desen care se întocmeşte cu mâna liberă, respectând proporţiile între dimensiunile piesei în limitele
aproximaţiei vizuale;
Secţiunea – reprezentarea in proiecție ortogonala pe un plan a obiectului, după intersecția cu o suprafață de
secționare şi îndepărtarea imaginară a părţii de deasupra planului de secţionare;
Secțiuni verticale – reprezentarea elementelor verticale ale instalațiilor care deservesc toate nivelurile clădirii,
Vederea – proiecţia ortogonală care indică partea vizibilă a unui obiect.

7
Linii şi culori convenţionale pentru conducte care transportă fluide (extras din STAS 185/1 - 89)
Armaturi de serviciu (extras din STAS 185/3 - 89)

8
Semne convenționale pentru obiecte sanitare (extras din STAS 185/4 - 84)
Tipuri de linii din desenul tehnic

9
Hașuri utilizate în desenul tehnic

10
2.2. Citirea planurilor de instalaţii
2.2.1. Instalaţii exterioare de alimentare cu apă şi canalizare

11
Elementul desenat Notația Materialul şi diametrul

conducta publică (alimentarea de la reţeaua Fp 150 fonta de presiune cu diametrul de 150 mm
de apă)
colectorul principal al canalizării menajere Dn 400 diametrul nominal de 400 mm
căminul de racord CR 50 beton armat
colectorul clădirii racordate Dn 110 tub din PVC – U cu diametrul de 110 mm
colectorul canalizării pluviale Dn 110 tub din PVC – U cu diametrul de 110 mm
căminul de apometru Dn 50 beton
Profilul longitudinal al reţelei de alimentare cu apă şi al canalizării este necesar pentru executarea reţelelor
exterioare proiectate pe întreg traseul acestora.
Se întocmesc utilizând două scări :
 scara lungimilor 1:500
 scara înălțimilor 1:50 , mai mare , pentru a evidenţia variaţiile de nivel ale terenului şi pantă.
Desenul cuprinde :
 secțiunea prin teren ,
 axa căminului,
 căminele de vizitare, cu linia terenului amenajat,
 cota terenului,
 cota radierului,
 distante parțiale şi cumulate ,
 diametrele,
 pantele şi adâncimea căminului.

12
În figura de mai jos sunt prezentate profilele în lung pentru:
Elementul reprezentat Denumirea

_ _____ Rețea de canalizare pluvială
Conducta de canalizare menajeră şi pluvială
Hg Conducta de alimentare cu apă a hidranților

de gradină
Conducta de apă rece de la branșament
a
CP Cămin de canalizare pluvială

N Cămin de vizitare (nod de rețea de apa)
Dn Diametrul nominal al conductei
Hg Hidrant de gradină
He Hidrant exterior de combatere a incendiilor
C Cămin de canalizare menajeră
GS Gura de scurgere
CR Cămin de racord la canalizare

13
a. Rețeaua de alimentare cu apă între căminele N1 şi N3 şi pe întreg traseul N1 până la N9

14
b. Pentru canalizarea pluvială între căminele CP1 şi CP4
c. Pentru canalizare menajeră între C1 şi C4

15
Profilul longitudinal al canalizării este o secţiune efectuată prin axa canalizării exterioare, între două puncte
bine definite (de obicei două camine de canalizare).
Profilul longitudinal al reţelei exterioare de

canalizare pentru un ansamblu de clădiri
Profilul longitudinal este necesar :

 proiectantului, pentru stabilirea cotei tuburilor de canalizare din sistemul proiectat şi pentru determinarea
volumului de săpătura necesar întocmirii devizului;
 executantului, pentru realizarea instalaţiei de canalizare.
Profilul longitudinal al unui sistem de canalizare poate fi întocmit numai după ce s-au stabilit următoarele:
o traseul în plan şi dimensiunile tuburilor de canalizare;
o amplasarea tuturor căminelor de canalizare;
o modul în care se va amenaja terenul natural, existent înainte de începerea lucrărilor. După executarea
drumurilor, trotuarelor sau a deplasărilor de teren necesare din motive de sistematizare, terenul se
numeşte amenajat. Cota terenului amenajat poate diferi de cea a terenului natural cu valori mari
(cuprinse uneori între 0 şi circa 3 m);
o traseele conductelor de alimantare cu apa, gaze, electricitate sau canale termice care intersectează
canalizarea, raportate la sistemul de referintă comun (cota terenului amenajat);
o cota de ieşire a conductelor interioare de canalizare pentru toate clădirile racordate la reţeaua
exterioară;
o alte puncte obligate traversate de canalizare cum ar fi : un pasaj inferior traversat în defileu; diverse
denivelări ale traseului etc.
După cunoaşterea datelor de mai sus şi raportarea lor la un sistem unic de referinţă, atât în ceea ce priveşte
distanţele pe orizontală cât şi cele pe verticală, se poate face profilul longitudinal al reţelei.
Datele necesare efectuarii profilului longitudinal al unei reţele de canalizare se sistematizează într-un tabel.
Pentru claritatea desenului, dimensiunile pe orizontala şi cele pe verticală ale profilului, se execută la
scări diferite (de exemplu cele pe orizontală la scara 1 : 500, cele pe verticală la scara 1 : 50).
Metodologia de întocmire a profilului longitudinal este următoarea :
o se stabilesc tronsoanele al căror profil longitudinal se execută;
o pentru un traseu, profilul este limitat de două cămine; de exemplu, în desenul precedent este efectuat
profilul pentru căminele C1 şi C5. Pentru traseele C6-C1; C9-C4 etc., profilul se întocmeşte separat;
o din planul de situație se extrag cotele terenului natural şi ale terenului amenajat şi se trec in tabel;

16
o se înseamnă cota de ieşire din clădire a instalaţiilor interioare racordate la reţeaua exterioară şi cotele de
montare ale altor reţele exterioare, canale termice, conducte de apă etc., care trebuie ocolite, subtraversate
etc.
o se trasează conductele de canalizare şi se notează în tabel cota radierului canalului, calculate de la cota
terenului natural. Cotele în dreptul fiecărui cămin se stabilesc cunoscând distanţa faţă de căminul precedent
şi panta de montare;
o se calculează adâncimea săpăturii la cămine în funcţie de adâncimea căminelor. Pentru căminele obişnuite,
săpătura se execută cu 20-25 cm mai înaltă decât radierul căminelor.
Pentru antemăsurătoare se calculează volumul de săpătură pe tronsoanele dintre cămine, cunoscând cota
terenului de la care începe săpătura (de obicei, terenul natural), adâncimea şi lăţimea săpăturii.
Reprezentarea detaliilor - construcții ajutătoare

In planul de situație şi în profilul în lung – se reprezintă prin semene convenţionale , construcţiile anexe,
executate din beton:
 cămine de vizitare,
 cămine de apometre,
 separator de grăsimi,
 cămine de canalizare, etc.
Aceste construcții sunt reprezentate prin vederi şi secțiuni complet cotate.

17
2.2.2. Instalaţii interioare de alimentare cu apă şi canalizare

Instalațiile de alimentare cu apă rece şi caldă şi de canalizare a apelor uzate menajere şi pluviale, se reprezintă
pe aceleaşi planuri de arhitectură cu ajutorul semnelor convenţionale conform standardelor in vigoare.
Reprezentarea instalațiilor interioare de alimentare cu apă şi canalizare se realizează astfel:
A. Reprezentarea obiectelor sanitare in camera de baie şi bucătărie:
 se utilizează semnele convenționale;
 se trasează cu linie continuă de culoare neagră, ½ din grosimea liniei de reprezentare a conductelor ;
 se reprezintă la scara desenului;
 tipul şi caracteristicile se înscriu in listele de materiale ale proiectului , pe desene de detaliu, execuţie
sau montaj, in tabelul de componenţă sau legendă.
B. Reprezentarea in plan parter sau etaj curent:

 obiectele sanitare prin semnele convenționale;
 cotele de montaj care pot lipsi , fiind determinate de normele de montaj ;
 conductele de distribuție şi poziţia coloanelor de alimentare cu apă rece şi caldă şi de canalizare;
 legăturile la coloanele de canalizare şi alimentare cu apă;
 sifoanele obiectelor sanitare nu sunt figurate pe desen;
 indicarea diametrelor conductelor şi a armăturilor.
Planul camerei de baie
C. Schema coloanelor pentru un singur etaj este reprezentata prin:

 prin semne convenționale pentru coloane, cu piesele speciale ce le alcătuiesc ;
 dimensiunile țevilor şi cotele de nivel;
 reprezentarea obiectelor sanitare in schemă;
 derivațiile fiecărei coloane, armăturile;
 notarea diametrelor conductelor.

18

19
PLAN PARTER
Reprezentarea instalațiilor
interioare de alimentare cu
apă şi canalizare pentru o
clădire P+1 etaje
Reprezentarea instalațiilor în
planurile de arhitectură la scara
1:50 sau 1:100, cu ajutorul
semnelor convenționale,
conform STAS 185/1-89.

20
PLAN ETAJ
Reprezentarea obiectelor sanitare

şi a conductelor in plan etaj curent,
presupune aceleaşi reguli de
reprezentare şi cotare.
SCHEMA COLOANELOR
- numerotarea coloanelor
( dacă este cazul);
- legăturile la coloane;
- reprezentarea obiectelor
sanitare in schemă;
- indicarea diametrelor
conductelor;
- notarea cotelor de nivel
ale conductelor orizontale
faţă de nivelul pardoselii
parterului;

21
CAPITOLUL 3
PERFORMAREA INSTALAŢIILOR ÎN CONSTRUCŢII
3.1. Tehnologii moderne în instalaţiile tehnico – sanitare

Proiectarea, executarea, montarea, exploatarea şi postutilizarea acestor instalaţii se efectuează în conformitate
cu reglementările tehnice specifice, cuprinse în :
o acte legislative (decrete, legi, hotărâri şi ordonanţe guvernamentale) ;
o normative de proiectare şi executare, respectiv exploatarea instalaţiilor;
o ghiduri, regulamente, instrucţiuni;
o standarde;
Cele mai importante reglementări în domeniu sunt:
o Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare I9 ;
o Normativ pentru exploatarea instalaţiilor sanitare I9/1;
o Norme tehnice ISCIR;
o Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării construcţiilor;
o Regulament de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, nr.273/1994;
o STAS 1478 – Instalaţii sanitare. Alimentarea cu apă la construcţii civile şi industriale. Prescripţii
fundamentale de proiectare ;
o STAS 1795 – Instalaţii sanitare. Canalizarea interioară. Prescripţii fundamentale de proiectare.
3.1.1. SISTEMUL DE ŢEVI MULTISTRAT
În ultimii ani ţevile multistrat au un succes deosebit pe piaţa instalaţiilor datorită faptului că sunt alcătuite
atât din material plastic cât şi din metal (aluminiu) îmbinând astfel avantajele ambelor materiale.
Sistemul UNIPIPE face parte din această categorie întrebuinţându-se atât în tehnica sanitară, în instalaţiile de
încălzire cu corpuri statice cât şi în instalaţiile de încălzire prin pardoseală.
Datorită gamei dimensionale unice în multistrat de la 14 la 110 mm sistemul se poate folosi la aplicaţii casnice
şi la cele industriale.
Structura ţevii UNIPIPE este următoarea:
o banda de aluminiu care este suprapusă şi sudată longitudinal cu ultrasunete;
o straturi de adeziv special;
o straturi interior şi exterior de polietilenă PE – RT
Îmbinarea în sistemul UNIPIPE

Se poate face prin două variante:
o îmbinarea filetată cu piuliţă olandeză;
o îmbinarea prin presare.

22
3.1.2.TUBURI DIN FONTĂ

Alegerea canalizărilor din fontă pentru echipamentele din subsoluri constituie cea mai bună combinaţie posibilă
între durabilitatea instalaţiilor, fiabilitatea lor şi minimalizarea bugetului de întreţinere. Sunt produse de multe firme
printre care şi PONT-A-MOUSSON. Tuburile realizate prin centrifugarea fontei topite supuse unor procese termice
speciale dobândesc caracteristici mecanice superioare.
Caracteristicile tuburilor
2 2
 rezistenţa la tracţiune mai mare de 15 daN/mm pentru racorduri, şi mai mare de 25 daN/mm
pentru tuburi;
 rezistenţa la strivire 40 daN/mm;
2
 modul de elasticitate 11000 daN/mm ;
 durată de viaţă 50 ani.
Domeniile de utilizare ale produselor sunt:
 Aducţiuni de apă potabilă şi irigaţii:
 ţevi, racorduri şi accesorii cu diametre de 60-2000 mm.;
 conducte de legătură fiabile, uşor de montat;
 izolaţii interioare şi exterioare adaptate la toate situaţiile.
 Robinetărie:
 robinete – vane cu clapetă (peste două milioane de bucăţi în funcţiune);
 robinete fluture;
 hidranţi şi guri de incendiu;
 echipamente de protecţie a reţelelor de apă;
 accesorii de montaj.
 Canalizări:
 conducte INTEGRAL din fontă maleabilă cu diametre de 100-200 mm;
 gamă completă de produse din fontă maleabilă corespunzătoare exigenţelor de exploatare, adaptate
traficului modern.
 Produse pentru construcţii;
 conducte de evacuare a apelor menajere şi pluviale din clădiri;
 conducte exterioare de evacuare a apelor pluviale.
În ţara noastră produsele oferite de societatea PROLINE sunt:
 Tubulatură din fontă pentru construcţii
 Tubul SMU (Super Metallit a bouts Unis) cu capăt drept (fig.1) fără mufă se îmbină cap la cap prin intermediul
unui colier de strângere din inox cu 2 şuruburi din oţel galvanizat (fig.2): Acest tip prezintă avantajul unei
greutăţi mai reduse şi a unor facilităţi în lucrările de instalare şi de întreţinere.
 Tubul SMU-HB pentru efluenţii deosebit de agresivi chimic din laboratoare, industrii sau spitale, care prezintă
o protecţie întărită a suprafeţelor (fig.3)

23
3.1.3. INSTALAŢII INTERIOARE DIN CUPRU
Avantajele cuprului
a. Rezistenţa la coroziune
Ţevile de cupru au o rezistenţă foarte mare la coroziune, nu numai la acţiunea mediului ambiant ci şi la
acţiunea agenţilor corozivi din diferitele tipuri de apă vehiculată prin ele.
b. Rezistenţa mecanică
2 2
Rezistenţa mecanică a ţevilor din cupru este de ce puţin 200 N/mm la ţeava moale şi peste 300 N/mm
pentru ţevile dure.
c. Uşurinţa în montaj
Cuprul este un material foarte maleabil şi poate fi curbat sau altfel modelat destul de repede folosind
tehnologiile moderne. Ţevile se pot îmbina uşor şi repede folosind diferitele tipuri de fitinguri puse la dispoziţie de
firmele producătoare : capilare, cu inel de compresie, cu conexiune prin presare sau cu autostrângere.
d. Acţiune antibacteriană
S-a dovedit ştiinţific că datorită acţiunii cuprului împotriva anumitor bacterii, acesta joacă un rol important în
sănătate, fiind chiar indicat pentru instalaţiile de apă potabilă.
e. Costuri totale mai reduse
Deşi costurile iniţiale ale instalaţiei din cupru pot fi mai mari în comparaţie cu alte materiale, incluzând însă şi
costuri de întreţinere şi reparaţii, costul total este simţitor mai mic în cazul cuprului.
f. Domenii de utilizare
 apă caldă menajeră ;
 apă fierbinte ;
 instalaţii de gaz pentru încălzire şi gătit ;
 alimentare cu combustibil lichid pentru instalaţiile de încălzire ;
 centrale termice ;
 instalaţii de abur ;
 instalaţii medicale ;
 instalaţii pneumatice ;
 instalaţii hidraulice ;
 instalaţii frigorifice ;
 alte instalaţii de apă ;
 instalaţii de aer condiţionat.
3.1.4. INSTALAŢII INTERIOARE ŞI EXTERIOARE DE CANAL
Tuburi şi racorduri fonoabsorbante pentru instalaţiile interioare de canalizare

Ţinând cont de ponderea mare pe care instalaţiile de canalizare o ocupă în ansamblul instalaţiilor din cadrul
unei clădiri, firma VALSIR, producătoare a sistemului de tuburi şi accesorii SILERE, s-a preocupat de îmbunătăţirea
confortului fonic realizat de instalaţiile interioare de canalizare. Sistemul are caracteristici foarte bune de izolare
acustică, atenuând orice tip de vibraţie sonoră, cum ar fi cea provocată de lovitura apei asupra pereţilor tubului,
asupra coturilor şi ramificaţiilor.

24
Avantajele sistemului SILERE

- foarte rezistent la solicitări mecanice datorită tuburilor
robuste care nu permit deformări;
- rezistenţă la coroziunea provocată de acizi, agenţi
oxidanţi;
- durată de lucru de minim 10 ani;
- pierderi reduse de sarcină;
0
- câmp de lucru între 0 şi 95 C;
- rezistent la ape uzate având pH-ul cuprins între 2 şi 12.
Cămine de inspecţie şi curăţire

Pentru a asigura funcţionarea corectă şi exploatarea corespunzătoare a reţelelor de canalizare, precum şi
respectarea măsurilor de protecţie a mediului, se recomandă folosirea căminelor de inspecţie şi curăţire. În cazul
reţelelor de canalizare exterioară publică este recomandabilă dispunerea unui cămin de inspecţie şi curăţire cu o
frecvenţă de aproximativ 50 m., în funcţie de tipul apelor uzate care sunt evacuate prin reţeaua respectivă.
Valplast Industrie produce tubulatură şi fitinguri din PVC pentru reţelele de canalizare, cămine de inspecţie şi
curăţire, sisteme de drenaj, jgheaburi din PVC, sifoane de pardoseală, protecţie cabluri subterane şi tubare puţuri.
3.1.5.MODALITĂŢI DE PERFORMARE A INSTALAŢIILOR SANITARE
Rezervoare de spălare a closetului cu montaj în nişe sanitare

Produse de firma Geberit, aceste rezervoare sunt potrivite atât pentru vase de closet suspendate cât şi pentru
cele montate pe pardoseală. Rezervoarele mascate tip Geberit beneficiază de următoarele caracteristici: economie de
spaţiu, sunt igienice, economie de apă prin spălare cu timp reglabil, gamă variată de culori potrivite diverselor vase de
closet şi cerinţelor de design, întreţinere uşoară, acces facil la componentele interioare care sunt demontabile, plutitor
cu supapă silenţioasă, umplere rapidă, nivel de apă reglabil între 6-9 litri izolaţie anticondens.

25
CAPITOLUL 4
SISTEME EXTERIOARE DE ALIMENTARE CU APĂ
Adaptor Element (piesă) de legătură între două materiale diferite (ţevi,

robinete, fitinguri)
Adeziv Substanţă organică sau anorganică destinată să lipească (îmbine)
între ele, nedemontabil, două materiale
Aliaj Amestec solidificat a două sau mai multe metale
Apometru Aparat (sistem în general mecanic) destinat să măsoare cantitatea de
(contor de apă) apă care trece într-un interval de timp
Aparat de utilizare Sistem mecanic echipat cu arzător, destinat să consume gaz prin
arderea în arzător
Armătură Aparat montat într-o instalaţie, care permite reglarea, controlul,
verificarea, comanda şi siguranţa acestora
Azbociment Amestec omogen de ciment şi fibre de azbest
Cotă geodezică Diferenţa de nivel (înălţime) măsurată între cota (nivelul) luată ca
referinţă şi cota punctului a cărui cotă se exprimă
Filet Nervură (spiră) înfăşurată elicoidal pe o suprafaţă cilindrică sau conică
la interior sau la exterior
Fiting Pisă specială tubulară cu forme diverse, filetată la interiorul sau la
exteriorul intrărilor, cu rol de element de legătură
Flanşă Element de legătură între două conducte sub forma unei coroane
circulare
Înşurubare Asamblarea demontabilă a două piese cu filet
Gardă hidraulică Strat de apă în sifonul sau obiectul sanitar destinat să oprească
trecerea mirosului din canalizare în încăperi
Lipire Unirea a două sau mai multe elemente, prin presare, la rece sau la
cald, cu material de adaos
Mufă Manşon, tub scurt care se petrece peste ţeava (tubul) cu diametru
normal, în vederea îmbinării cu etanşare
Niplu Piesă specială (fiting) cilindrică pentru îmbinare având la exterior pe
capete, filet
Presare Operaţia prin care un corp este comprimat prin aplicarea
(exercitarea) unei forţe asupra lui
Panta hidraulică Panta de montare a unei conducte
Presiune Mărime fizică, definită ca raport între o forţă şi suprafaţa pe care se
exercită şi caracterizează starea unui fluid
Racord olandez Piesă specială cu filet care asigură îmbinarea demontabilă a două ţevi
Reducţie Element de legătură între două componente de instalaţii care au
diametre diferite
Ventil de reţinere Armătură, dispozitiv mecanic, care permite curgerea lichidului prin
conducte, într-un singur sens
Viteză de Viteza de curgere la care în conductele de canalizare se evită
autocurăţire depunerea materiilor solide purtate de apă

26
3.1. Apa potabilă şi calităţile ei

În funcţie de utilizările ce i se dau, apa trebuie să întrunească o serie de calităţi.
Astfel, apa necesară nevoilor menajere, apa industrială care intră în procesul de fabricaţie a produselor
alimentare şi, în general, orice apă destinată centrelor populate trebuie să îndeplinească condiţiile de potabilitate. Apa
industrială trebuie să îndeplinească condiţiile de calitate legate de procesul de fabricaţie.
Apa are proprietăţi organoleptice, fizice, chimice, bacteriologice şi biologice.
Proprietăţi organoleptice
Proprietăţile organoleptice sunt mirosul şi gustul.
Mirosul poate proveni din: substanţe minerale, substanţe organice în descompunere sau organisme vii.
Gustul se datoreşte gazelor şi substanţelor minerale dizolvate în apă.
Proprietăţi fizice
Proprietăţile fizice sunt: turbiditatea (tulbureala), culoarea, temperatura şi conductibilitatea electrică.
Turbiditatea se datoreşte unor substanţe solide de natură organică sau minerală pe care le poartă apa în
suspensie.
Culoarea este dată de anumite substanţe dizolvate.
Temperatura variază cu clima, cu anotimpul şi cu felul apei.
Temperatura apei de suprafaţă (râuri, lacuri) variază între 0 şi 26°C, a apei subterane între 10 şi 12°C dacă apa
se găseşte la 10—20 m in adâncime sub nivelul terenului.
Conductibilitatea electrică a apei este inversul; rezistivităţii ei la trecerea unui curent electric şi este
proporţională cu conţinutul ei de săruri dizolvate.
Proprietăţi chimice
În apă se găsesc dizolvate substanţe minerale, organice şi gaze, care pot să dea apei caracter acid sau
alcalin.
Una dintre cele mai importante proprietăţi chimice ale apei este duritatea, care depinde de cantitatea de săruri
de calciu şi magneziu dizolvate în apă.
În reţelele de alimentare cu apă, unele săruri se depun pe pereţii conductelor, micşorând secţiunea de trecere a
apei. Depunerile sunt cu atât mai mari, cu cât temperatura apei este mai ridicată.
Proprietăţi bacteriologice
Apa poate conţine bacterii banale, care nu au influenţă asupra organismului şi bacterii patogene, care produc
diverse boli.
O bacterie patogenă caracteristică pentru calitatea apei este bacilul coli, care în număr mare indică o
contaminare a apei.
Proprietăţi biologice
Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale şi vegetale, ouă sau larve de paraziţi sau alte organisme
biologice.
Controlul curent al calităţii apei potabile se efectuează de către unităţile care exploatează instalaţiile de
alimentare cu apă şi o distribuie consumatorilor.
Verificarea îndeplinirii condiţiilor de calitate pentru apa potabilă se efectuează de către laboratoarele de igienă
şi medicină.
4.2. Sisteme şi unităţi de măsură

Forma unei relații fizice este astfel alcătuită încât ea să nu depindă de alegerea sistemului de unităţi de
măsură,cu ajutorul căruia se exprima mărimile fizice din relaţia respectivă.
A măsura o mărime fizică înseamnă a o compara cu o mărime de aceeaşi natură aleasă drept unitate de
măsură; rezultatul operaţiei de măsurare este un număr (scalar) care arată de câte ori unitatea de măsură se cuprinde
in mărimea de măsurat.
Mărimile fizice se pot împărţi in mărimi fundamentale si mărimi derivate; corespunzător există unităţi de
măsură fundamentale si derivate. Prin mărimi fundamentale se înțeleg mărimile fizice, in număr cât mai mic,
convenţional alese, care servesc la alcătuirea unui sistem coerent de unităţi de măsură si cu ajutorul cărora se definesc
mărimile si unităţile de măsură derivate.

27
In tara noastră este adoptat Sistemul International de unităţi de măsură (SI), care cuprinde şapte mărimi si
unităţi de măsură fundamentale. Dintre acestea, in hidraulică se folosesc primele trei mărimi fundamentale:
lungimea(L), masa ( M ) si timpul (T).
4.3. Aparate şi instrumente de măsură

Pentru măsurarea presiunii fluidelor se folosesc următoarele aparate de măsurat:
 manometre cu membrană de separație ;
 manometre cu resort tubular ;
 traductor pneumatic de presiune ;
 manometru diferențial cu tub in forma de U.
Pentru măsurarea temperaturii se folosesc următoarele aparate de măsurat :
 termometre cu dilatare –drepte si de colt;
 termometre manometrice ;
 termorezistente ;
 termocupluri.
Pentru măsurarea debitului se folosesc următoarele aparate de măsurat:
 contoare volumetrice si de viteza ;
 debitmetre diferențiale si magnetice ;
 rotametre .
4.4. Hidraulica şi termotehnica aplicată

Hidraulica este știința care are drept obiect studiul echilibrului şi mișcării corpurilor fluide (lichide şi gaze ) şi al
interacţiunii acestora cu corpurile solide.
Pentru exprimarea legilor proprii , hidraulica folosește legile fizicii lichidelor si gazelor, precum si legile generale
ale mecanicii.
Hidraulica cuprinde:
 hidrostatica (statica fluidelor)- studiază legile repausului fluidelor
 cinematica fluidelor - descrie starea de mişcare a fluidelor
 hidrodinamica (dinamica fluidelor) - studiază legile mișcării fluidelor şi interacţiunea corpurilor fluide
cu corpurile solide.
Hidraulica are un pronunţat caracter aplicativ deoarece își propune să rezolve probleme practice:
 curgerea sub presiune a apei in conducte;
 curgerea prin orificii şi ajutaje;
 calculul instalaţiilor de pompare etc.
Aceste probleme de repaus sau de mişcare a fluidelor se întâlnesc la diferite tipuri de instalaţii pentru
construcții, cum ar fi:
 instalaţii interioare şi exterioare de alimentare cu apă ,
 instalaţii de canalizare ,
 instalații de încălzire centrală ,
 instalaţii de ventilare şi de condiţionare a aerului etc.
4.5. Sistemul de alimentare cu apă – Generalităţi

În procesul de formare şi concentrare a aşezărilor omeneşti, dar şi în locurile cu aglomerări pentru diverse alte
activităţi, se impune aproape în exclusivitate ca obligatorie prezenţa apei, aceasta fiind o componentă vitală a
existenţei. Cu cât procesul de organizare şi dezvoltare a acestor aşezări este mai evoluat cu atât sistemele care asigură
alimentarea cu apă sunt mai complexe şi mai diversificate.
O alimentare cu apă, problemă de stringentă actualitate şi acum, în mediul rural sau urban, trebuie să aibă în
vedere, la modul de principiu, următoarele elemente:
a) sursa de apă;
b) instalaţiile pentru captarea apei;
c) transportul apei de sursă la consumatori;
d) tratarea apei, dacă este cazul:
e) pomparea apei, dacă este cazul;
f) formarea unei rezerve de apă;
g) distribuţia apei la consumatori.

28
Sistemul de alimentare cu apă cuprinde:

 instalațiile exterioare
 instalațiile interioare de alimentare cu apă - pentru asigurarea necesarului de apa in scopuri
menajere, industriale , combaterea incendiilor.
Structura consumului de apă din clădiri de locuit , sociale –culturale , industriale , agrozootehnice:
o consum menajer – nevoi zilnice ( băut, spălat, preparat hrană, spălat rufe , vase ) .
o consum industrial – materie primă , intră în compoziţia unor produse; apă de răcire , agent
termic, spălare (minereuri);
o consum pentru combaterea incendiilor ;
o consum pentru nevoi publice – stropit, udat, spălat;
o consum pentru nevoi zootehnice – spălat grajduri, băut animale;
o consum tehnologic pentru sistemul de alimentare cu apă – spălat filtre, decantoare, pregătire
reactivi chimici (tratarea apei).
4.6. Instalaţii de alimentare cu apă

Elemente componente:
 sursa de alimentare
 sistemul de captarea a apei
 stații de pompare
 stații de tratare
 rezervoare de înmagazinarea apei
 rețele de distribuție

29
4.7. Scheme de alimentare cu apă

Aceste componente de principiu sunt organizate şi legate între ele astfel încât să servească în modul cel mai
fericit (bine) scopului, aşa cum se vede în schemă:
1 3 5
R
2 4 6 7
Părţile componente ale alimentării cu apă a unui oraş din surse de suprafaţă
1-sursa de apă (apă curgătoare); 2-captarea apei; 3-instalaţii pentru pomparea apei;
4-apeducte (conducte de transport); 5-staţie pentru tratarea apei; 6-rezervoare pentru înmagazinarea apei;
7-reţea de distribuţie a apei în centrul populat
Situaţia concretă cu particularităţile ei, a fiecărei aşezări, conduce la adoptarea unei scheme de alimentare sau
alta. Pentru acesta însă trebuie cunoscute funcţiile şi modul de realizare a lor, în raport cu fiecare componentă a
sistemului, aşa cum sunt prezentate sintetic în cele ce urmează.

30
Schema generală a unei alimentări cu apă industrială

1.sursa de apă, 2.instalaţii de captare, 3.instalaţii de tratare, 4. apeducte, 5.staţii de pompare,
6.rezervoare de înmagazinare, 7.rezervor de înălţime, 8.agregate industriale,
9.conducte apă caldă industrială, 10.turn de răcire, 11.bazin apa răcită, 12.conducta apă de adaos,
13.pompa de circulație, 14.15. conducte, 16.filtru
a) Sursa de apă
 asigură cantitatea de apă pentru toate nevoile de consum (băut, igienă, hrană, animale, industrie, etc.), pe cât
posibil în condiţii de calitate a apei cât mai apropiate de cele necesare consumatorului;
 după provenienţa apei sursele pot fi:
o
1) subterane (de adâncime), caracterizate de o temperatură aproximativ constantă +10 C pentru
o
adâncimi de până la 50 m, crescând cu câte un grad (1 C ) la fiecare 33 m adâncime şi o calitate care în
general răspunde exigenţelor de potabilitate;
2) supraterane (de suprafaţă), caracterizate de un debit în general mare, temperatură variabilă în
o o
funcţie de anotimp şi zona geografică, între 0 C şi +26 C, sau chiar mai mult şi condiţii de calitate care
aproape în exclusivitate impun o tratare prealabilă pentru a o aduce la cerinţele de potabilitate;
 problemă esenţială, pe lângă cele de ordin tehnic, o constituie protecţia sanitară a surselor de apă în scopul
prevenirii şi evitării contaminării şi poluării apei.
b) Captarea apei
 instalaţiile de captare preiau apa de la sursă şi o introduc în sistemul de transpot al apei;
 se realizează în moduri diferite, după provenienţa apei, astfel:
1) captări din ape de suprafaţă:
- captări în mal cu pompe cu ax orizontal;
- captări în mal cu pompe cu ax vertical;
- captări în albie;
2) captări din ape de adâncime:
- de mare adâncime-captări verticale cu puţuri (săpate, forate, înfipte);
- de mică adâncime-orizontale cu drenuri;
c) Instalaţiile de pompare a apei

Asigură mişcarea apei în sistemul de alimentare de la sursă până la cei mai dezavantajaţi consumatorii şi pot
lipsi în situaţia unor surse amplasate la o cotă geodezică (altitudine, înălţime) suficient de mare faţă de platoul (zona)
pe care este amplasat centrul populat deservit, pentru ca gravitaţional (prin cădere liberă), apa să ajungă până la cele
mai dezavantajate puncte de consum.
d) Instalaţiile de tratare a apei

 asigură corectarea calităţilor (proprietăţilor) apei de la sursă astfel încât acestea să răspundă cerinţelor de
calitate a consumatorului şi pot fi mai simple sau mai complexe după cum calitatea apei la sursă este mai
mult sau mai puţin bună; pot lipsi din schemă de regulă în aşezările rurale, unde necesarul de apă este mai
redus şi apa provine din surse de adâncime, captată sub forma unui izvor;
 corectarea calităţilor apei de cele mai multe ori este un proces complex în care sunt combinate procedeele
fizice cu tratamentele chimice, biologice, electrice sau de altă natură, specificitatea sursei de apă prin
caracteristicile ei conducând la alegerea soluției optime pentru tratare.

31
e) Apeductele (conducte de transport)

 asigură transportul apei de la sursă până la centrul populat şi pot de tip canal deschis sau închis (conductă),
de la sursă până la staţia de tratare şi numai de tip conductă (închis) de la staţia de tratare la centrul populat.
f) Rezervoare de înmagazinare
 au rolul de formare a unei rezerve de apă, de regulă cel puţin două în paralel amplasate la limita centrului
populat, astfel încât să asigure: compensarea variaţiilor de debit orare, continuarea alimentării cu apă la
apariţia unei avarii între sursă şi centrul populat (pe o durată scurtă de timp, în care se consideră că orice
avarie poate fi rezolvată, 2-3 zile) şi rezerva intangibilă necesară stingerii incendiilor cu apă.
g) Reţea de distribuţie
 realizează distribuţia apei în centrul populat printr-o reţea de conducte urmărind reţeaua stradală a localităţii,
în varianta: ramificată (arborescentă), inelară (buclată), sau mixtă.
4.8. Sisteme de captare a apelor

Construcțiile, instalațiile de captare se amplasează în amonte de aşezările omeneşti – evitând sursele de
poluare. Captarea cuprinde totalitatea construcţiilor şi instalaţiilor de la sursă.
A. Sursele de apă pentru o alimentare cu apă sunt următoarele:
Ape de suprafaţă: cursuri de apă: pârâuri, râuri, fluvii; lacuri naturale; iazuri, canale şi lacuri artificiale.
Ape subterane: cursuri subterane de apă din roci fisurate; ape freatice de mică adâncime sub influenţa directă a
apelor de suprafaţă din vecinătate; ape de adâncime (peste circa 40 m), fără a fi sub influenţa directă a apelor de
suprafaţă; izvoare din straturi care ies la suprafaţă datorită condiţiilor geomorfologice locale; din straturi constituite
din nisipuri de dune maritime.
În funcție de adâncimea râului, captarea se face : în albia râului sau în malul râului.
Captarea în malul râului cuprinde : priza, staţii de pompare apă brută, conducte
Prizele sunt construcții prevăzute cu :
 ferestre pentru pătrunderea apei, cu grătare de protecţie, pentru a împiedica pătrunderea corpurilor aduse
de apa ;
 2 compartimente –unul de priza in care intra apa si unul din care e aspirata apa de pompe . Intre cele doua
componente este o sita prin care apa trece in compartimentul din care e aspirata.
Schema unei captări in albia râului

a) cu pompa cu ax orizontal b) cu pompa cu ax vertical
1. camera de priză 9. rezervor de vacuum
2. stație de pompare 10. pompa cu ax orizontal
3. grătare 11. motor electric
4. ferestre (orificii) de priza 12. conducta de refulare a apei
5. stavile (vane) 13. pompa cu ax vertical
6. site 14. clapete de reținere
7. sorb 15. pompa de vid
8. conducta de aspirație a apei 16. vana

32
Priza cu crib in albia râului

1. crib din beton armat , 2. orificii (barbacane) pentru admisia apei ,
3. anrocamente(roci) pentru lestare (fixare), 4. suluri de fascine, 5. sorb
6.conducta de aspirație a apei
B. Captarea apelor subterane

Apele subterane se captează în două moduri: prin captări verticale şi prin captări orizontale.
În cazul captărilor verticale, apele subterane se captează prin puţuri săpate sau forate.
Soluţia cu puţuri săpate se utilizează în situaţiile în care straturile acvifere se găsesc la adâncime mică şi au debit
mare.
În cazul unui consum mic se folosesc puţuri săpate cu diametrul de 0,8—1,5 m, executate în mod curent din
tuburi prefabricate de beton, iar în cazul unui consum mai mare, puţurile se execută cu diametre peste 1,5 m, din
beton armat, în sistem cheson.
Pereţii puţului sunt prevăzuţi cu nişte orificii numite barbacane prin care pătrunde apa din stratul acvifer înspre
interior.
Soluţia cu puţuri forate se utilizează atunci când straturile acvifere sunt la adâncimi mari.
Puţurile se forează prin metoda hidraulică, forajul putând fi executat manual, semimecanizat sau mecanizat.
Forajul manual se aplică la puţuri cu diametrul până la 12" şi adâncimi până la 50 m.
Puţul este format din una sau mai multe coloane 1 din
ţeava de oţel care formează pereţii 1 (fig. 4) care se etanşează
4 la schimbarea de secţiune, iar în stratul acvifer se montează
o coloană perforată 2 din tablă galvanizată de 2—3 mm
grosime numită filtru; partea superioară a puţului este închisă
într-un cămin 3 executat din beton sau zidărie de cărămidă, în
care se realizează legătura dintre coloana puţului şi conducta
de deservire 5.
Fig. 4. Puţ forat
Când stratul de apă este situat la mare adâncime, apa din puţurile forate se extrage prin pompe submersibile
care se amplasează sub nivelul apei din puţ.

33
Captările orizontale se execută în straturile acvifere la care apa se găseşte la cel mult 7 m sub nivelul terenului
iar grosimea stratului de apă nu depăşeşte 2—3 m.
O captare orizontală se compune dintr-o cameră colectoare care primeşte apa din unul sau mai multe drenuri
sau galerii de captare (fig. 5).
c. Captarea apei din surse de suprafaţă. Apele curgătoare au debite foarte variabile, dar în general pot să
furnizeze debite mult mai mari decât apele subterane.
Fig. 5. Captare orizontală: 1 — puţ colector;

2 — cămin de vizitare; 3 — conductă aspiraţie; 4 - tuburi drenaj.
Amplasamentul prizei de apă trebuie să fie situat în amonte de localitatea deservită, unde apa nu poate fi
contaminată, pe malul concav, unde firul apei este cel mai apropiat de mal şi deci se realizează cea mai mare
adâncime (fig. 6).
Fig. 6. Amplasarea
captării la un râu
Orice captare aşezată pe malul convex al unui cot se va colmata foarte repede deoarece în această zonă se
produc depuneri de aluviuni aduse de viituri.
d. Captarea apei din râuri cu adâncime mare se poate face pe cursul apei, sau chiar pe mal, dacă este destul
de înalt şi abrupt (fig. 7).
Gura de priză superioară serveşte la admisia apei la nivelele ce întrec apele medii, deci în timpul apelor mari.
Când admisia se face prin priza de sus, cea de jos se închide pentru a împiedica intrarea apei mai încărcate cu
suspensii şi aluviuni. Dacă variaţia de nivel a apelor în râu nu depăşeşte 3—4 m se folosesc pompe obişnuite cu ax
orizontal, iar când variaţiile de nivel sunt foarte mari, se utilizează pompe cu ax vertical.

34
Fig. 7. Schema captării la malul unui râu cu adâncime mare:

1 — palplanşe; 2 — site; 3 — conducă de aspiraţie; 4 — pompă; 5 — conductă de refulare.
Dacă malul este puţin înclinat şi inundabil se adoptă schema unei captări în albie cu puţ colector şi sifon (fig. 8).
Pentru îndepărtarea depunerilor din camerele de priză se întrebuinţează pompe de nămol.
Fig. 8. Schema captării dintr-un râu cu malul puţin înclinat:

1 — sorb; 2 — conducta sifon; 3 — puţ colector; 4 — staţie pompare; 5 — pompă.
e. Captările din lacuri sunt la fel ca la râuri, după tipul captării la mal, dacă lacul are adâncime mică, iar
adâncimea lui maximă se găseşte lângă mal.
Dacă adâncimea se găseşte la depărtare de mal, se foloseşte schema din figura 9: priza 1; conducta sifon 2;
cameră colectoare 3; conductă aspiraţie 4; staţie pompe 5 şi conductă refulare 6.
Fig. 9. Schema captării dintr-un lac.

35
4.9. Instalaţii de pompare a apei

Pompele aspiră apa din rezervorul tampon , care are rolul de a atenua undele de presiune care apar la pornire
/ oprirea pompelor, precum si rol de acumularea apei, pentru consum in perioadele de vârf.
Când debitul de apă nu poate fi asigurat cu o pompa, se montează 2 sau mai multe pompe in paralel .
Când nu poate fi asigurată presiunea (înălțimea de pompare), cu 1 pompă, se montează 2 sau mai multe
pompe in serie .
Schema generală a instalației de

pompare
1. pompa centrifugă
2. conducta de aspirație
3. conducta de refulare
4. rezervor - tampon deschis
5. rezervor de înălţime
6. clapeta de reținere
7. vana de închidere

36
STATII DE POMPARE PREFABRICATE
Pompe, mixere, agitatoare FAGGIOLATI pentru domeniul de tratare si epurarea apelor uzate
STATII DE POMPARE

37
4.10. Instalaţii pentru îmbunătăţirea calităţilor apei

Proprietăţile apei din sursele naturale nu corespund întotdeauna cerinţelor consumatorilor.
Îmbunătăţirile ce trebuie aduse calităţii apei provenite din sursele de suprafaţă sunt următoarele: limpezirea,
care se realizează în separatoare de nisip (denisipatoare), decantoare şi filtre,- sterilizarea; decolorarea, eliminarea
gustului şi mirosului; corectarea temperaturii.
În cazul apelor subterane, în afară de sterilizări care se aplică numai apelor din primul strat, uneori mai sunt
necesare: reducerea durităţii (dedurizare); eliminarea fierului (deferizare); eliminarea manganului; eliminarea gazelor
(CO2) şi eliminarea clorurilor.
Staţia de tratare cuprinde totalitatea instalaţiilor de îmbunătăţire a calităţilor apei din natură. Schemele
instalaţiilor de corectarea calităţilor apei vor fi alcătuite, în principiu, în funcţie de natura şi proprietăţile apei captate
precum şi în raport de nevoile consumatorilor; astfel pentru tratarea unei ape de râu, în scopul de a asigura condiţiile
de potabilitate, construcţiile şi instalaţiile corespund celor arătate schematic în figura 10.
Corectarea calităţii apei se realizează prin procese specifice :
 Sedimentarea – depunerea suspensiilor mai mari de 0,2 mm in deznisipatoare
 Decantarea – depunerea suspensiilor mai mici de 0,2mm in decantoare .
 Tratarea cu coagulant – neutralizarea unor substanțe cu sulfat de Al.
 Filtrarea – in bazine închise sau deschise cu strat de filtrare din nisip. Apa circula de sus in jos. După
viteza de filtrare sunt filtre lente si filtre rapide. Pentru curăţarea filtrelor se introduce apa curată de
jos in sus .
 Dezinfectarea –cu clor , fluor .- aparate numite cloratoare sau clorizatoare. Clorarea se face cu Cl in
stare gazoasă .
 Reducerea durității apei
 Corectarea proprietăţilor organoleptice.
a. Decantarea apei
Se realizează prin separarea suspensiilor existente în apa supusă decantării folosind procesul de sedimentare,
separare care are loc în bazine în care apa se deplasează cu viteză mică.
Deoarece chiar în situaţia scurgerii apei cu viteze mici, nu se depun suspensiile fine, pentru îmbunătăţirea
procesului de sedimentare se foloseşte o metodă chimică de tratare a apei, care constă în introducerea în apă a unei
substanţe chimice care permite aglomerarea particulelor coloidale care alcătuiesc tulbureala apei şi depunerea lor.
Acest proces de tratare este cunoscut sub denumirea de coagulare iar substanţele chimice folosite sunt
denumite coagulanţi.
Fig. 10. Schema unei staţii de tratare:

1 — deznisipator; 2 — decantor; 3 — filtru; 4 — sterilizator.
Pentru procesul de decantare se folosesc denisipatoarele şi decantoarele.

Deznisipatoarele, sunt bazine în care se realizează separarea prin sedimentare a granulelor de nisip şi se
folosesc la tratarea apei de suprafaţă din râuri, reprezentând prima treaptă în procesul de limpezire a apei. După
modul de curgere a apei, deznisipatoarele pot fi orizontale sau verticale.
La intrarea într-un deznisipator orizontal (fig. 11) este prevăzut un grătar care reţine corpurile plutitoare de
dimensiuni mai mari, după care apa trece în camera de liniştire unde îşi reduce treptat viteza şi se distribuie cât mai
uniform pe toată secţiunea transversală a camerei şi în continuare, trece în camerele de depunere a nisipului.
Camera de deznisipare are la partea inferioară o porţiune în formă de pâlnie în care se strâng depunerile, care
se pot evacua continuu sau intermitent, manual, mecanic sau hidraulic.

38
Fig. 11. Deznisipator orizontal:

1- grătar ; 2 - stăvilar de închidere şi 3 de golire;
4 - canal de golire şi spălare; 5 - compartiment de deznisipare.
Fig. 11.1. Deznisipator orizontal

1. camera de liniștire si
distribuție a apei brute,
2. camera de depunere a
nisipului,
3. camera de colectare a apei
deznisipate,
4. canal de golire,
5. grătar,
6. bare de liniștire,
7. stavila la intrare,
8. stavila la ieşire,
9. stavila la golire
Decantor orizontal
1. compartimentul de distribuție
a apei brute
2. compartimentul de decantare
3. compartimentul de colectare a
apei decantate
4. groapa de nămol
5. galeria pentru colectarea si
evacuarea depunerilor
6. conducta de alimentare cu apa
bruta
7. conducta pentru evacuarea
apei decantate
8. preaplin
10. vana de golire

39
Decantor vertical
1. conducta de alimentare cu apa bruta
2. jgheab pentru apei decantate
3. conducta de evacuare a apei decantate
4. conducta de golire
5. conducta de preaplin
7. ușa
8. scara de acces
9. cilindru exterior ( peretele decantorului)
10. cilindru interior
DECANTOR LONGITUDINAL
LAMELAR - RSCLL -
Legenda:
1. Mecanism de antrenare
2. Dulap de comanda
3. Raclor
4. Cablu antrenare
5. Sina de ghidare
6. Țeavă submersibilă colector
apa
7. Stavila
8. Secţiune evacuare nămol
9. Electrovana
10. Mixer
Opțional:
11. Senzor de turbiditate
12. Blocuri lamelare

40
Raclor submersibil cu cablu si

raclor spumă pentru decantor
longitudinal lamelar -RSCSLL
Legenda:
1. Mecanism de antrenare
2. Dulap de comanda
3. Raclor
4. Cablu antrenare
5. Sina de ghidare
6. Lama racloare spuma
7. Jgheab colector apa
8. Secţiune evacuare nămol
9. Electrovana
10. Mixer
11. Stavila
Opțional:
12. Senzor de turbiditate
13. Blocuri lamelare
RACLOR PENTRU
DECANTOR CU
RECIRCULAREA
NAMOLULUI -RDR-
Opțional:
- Echipament automatizare
- Senzor turbiditate
- Electrovana pe conducta
evacuare nămol
- Senzor poziție pod
În decantoare se reţin suspensiile fine care nu au fost reţinute în deznisipatoare.

Decantoarele pot să funcţioneze fără tratare sau cu tratare cu coagulare .
După direcţia de curgere a apei, decantoarele pot fi orizontale, verticale sau radiale

41
DECANTOARE CU BLOCURI LAMELARE
b. Filtrarea apei
Este necesară deoarece prin decantare nu se obţine limpezirea apei decât în proporţie de 70—80%.
Pentru a se obţine o limpezire completă se folosesc filtre, apa trebuind să treacă printr-un mediu poros (strat de
nisip).
Filtrul (fig. 12) este un bazin format dintr-o camera de filtrare, o cameră de apă filtrată 6. conducte, rigole şi
vane.
Camera de filtrare are la partea inferioară un dispozitiv de drenare o, pentru evacuarea apei filtrate; pe drenaj
se aşează un strat suport de pietriş de 7—30 mm, iar poşte stratul suport se aşează stratul filtrant , alcătuit din nisip.
Apa pătrunde în filtru prin conducta 1, în partea superioară, străbate de sus în jos stratul filtrant şi trece prin fundul
drenant 5 în camera de apă filtrată 6.
Din această cameră, apa este condusă în afara filtrului, prin conducta de ieşire 2 . Filtrul este în permanenţă plin
cu apă, nivelul de apa din camera filtrată fiind mai scăzut decât cel din camera de filtrare, cu o diferenţă h, egală cu
pierderea de presiune la trecerea prin stratul filtrant. Filtrul mai este prevăzut cu o conductă de preaplin 4 şi de golire
3.
Filtrele se clasifică după viteza de filtrare în: filtre lente şi filtre rapide.
În filtrele lente viteza apei este apropiată de cea din straturile subterane, iar calitatea apei filtrate corespunde
cerinţelor apei potabile, puţind fi astfel folosită, fără a mai fi sterilizată.
Filtrele lente nu se recomandă pentru alimentări cu apă mari orăşeneşti, folosirea lor fiind indicată la alimentări cu apă
de mai mică importanţă, deoarece prezintă următoarele dezavantaje: cost de investiţie ridicat, ocupă o suprafaţă
mare, necesită o manoperă greoaie de curăţire.
Fig. 12. Schema unui filtru

42
Filtru lent
decantata
2. conducta de ieșire a apei filtrate
3. conducta de golire completa a
filtrului
4. conducta de golire a apei de
deasupra nisipului
5. preaplin
6. conducta de umplere cu apa pentru
spălarea filtrului
7. suportul materialului filtrant
Filtrele rapide se caracterizează printr-o viteză de filtrare mai mare. Ele pot funcţiona prin gravitaţie sau sub
presiune, după cum sunt deschise sau închise.
În figura 13 este reprezentat un filtru rapid deschis, în care apa este adusă de la decantoare prin conducta de
intrare 1 şi repartizată prin jgheaburi 9 pe toată suprafaţa filtrului. Apa parcurge straturile filtrante 8 de sus în jos,
trece prin fundul drenant 7 în camera de apă filtrată, de unde iese prin conducta 2, care, cu timpul, se colmatează.
Fig. 13. Filtru rapid deschis
Pentru funcţionarea normală a filtrului este necesară spălarea stratului filtrant şi îndepărtarea suspensiilor
depuse.
În acest scop se scoate filtrul din funcţiune şi se spală cu un amestec de apă şi aer care se introduce sub
presiune prin conducta 3, pe la partea inferioară a filtrului, prin dispozitivul de drenaj. Masa de nisip este răscolită, iar
suspensiile se desprind şi sunt antrenate de curenţii de apă în jgheaburile de colectare, de unde sunt evacuate prin
conducta de golire 5, la care se racordează preaplinul 6 şi conducta 4.
Dispozitivul de drenaj al filtrului are rolul de a asigura atât uniformitatea scurgerii apei filtrate pe întreaga
suprafaţă cât şi distribuirea uniformă a apei de spălare. Cel mai folosit sistem de drenare este cel cu crepine, care sunt
nişte piese din material plastic ce se fixează în placa de beton care susţine nisipul filtrant.
c. Sterilizarea apei
Sterilizarea apei la apele de suprafaţă este operaţia de tratare ce urmează după limpezire şi constă în
distrugerea bacteriilor patogene.
Sterilizarea apei se poate realiza prin următoarele metode:
 metode bazate pe agenţi chimici (clor, ozon);
 metode bazate pe agenţi fizici (căldură, electricitate, raze ultraviolete);
 metode biologice (membrana biologică a filtrelor lente);
 metode organoleptice (acţiunea bactericidă a ionilor metalelor grele: argint, cupru etc).
Metoda cea mai folosită este sterilizarea cu clor.
Clorul adus în butelii de oţel la 6—8 atm., se introduce în apă prin aparate automate de dozare construite din
materiale care nu sunt atacate de clor: PVC, sticlă.

43
Datorită faptului că sunt posibile scăpări de clor gazos, camera de clorizare trebuie prevăzută cu posibilităţi de
ventilare naturală sau mecanică.
Ozonizarea apei constă în introducerea în apă a unei doze de aer ozonizat care este produs în aparate speciale
prin descărcări electrice de înaltă tensiune. Ozonizarea nu se foloseşte în mod curent pentru sterilizarea apei din cauza
instalaţiei complicate şi a consumului mare de energie electrică.
Fierberea la o temperatură peste 100°C şi la o presiune de câteva atmosfere (pentru ca apa să nu treacă în stare
de vapori), distruge complet bacteriile. Metoda are un grad de folosinţă redus din cauza costului ridicat.
Instalații de dezinfecție cu clor

gazos
Legenda:
1. Aparat de clorinare
2. Ejector de clor
3. Circuit clor gazos
4. Instalație absorbție clor gazos
5. Circuit apa bruta
6. Circuit soluție clor
7. Circuit detectare scurgeri clor
gazos
8. Analizor clor rezidual
9. Tablou electric
Circuit clor gazos

Circuit apa bruta
Circuit apa amestecata cu clor gazos
Circuit electric

44
Instalație dezinfecție
cu hipoclorit
Legenda:
1. Rezervor
2. Circuit dozare hipoclorit
3. Supapa de presiune
4. Senzor de clor
5. Suport senzor
6. Regulator de clor
7. Tablou electric
Instalație de dezinfecție cu UV a Instalație de dezinfecție cu UV a apelor epurate

apelor epurate tip grătar pentru debite medii înainte de deversare, tip cuva pt. debite mari
d. Îmbunătăţirea proprietăţilor chimice ale apei

Proprietăţile chimice ale apei trebuie îmbunătăţite în special în cazul când apa de alimentare este folosită în
scopuri industriale. Când apa conţine o cantitate prea mare de săruri de fier şi mangan, operaţiile de corectare se
numesc deferizare şi demanganizare. În cazul sărurilor de calciu şi magneziu, operaţia de înlăturare a lor se numeşte
dedurizare, iar în cazul înlăturării bioxidului de carbon, operaţia se numeşte dezacidare.
Dedurizarea se asigură prin folosirea unor reactivi chimici şi prin cationizare, când apa este trecută printr-un
material filtrant (cationit) care transformă sărurile de calciu şi magneziu în săruri insolubile, care se pot elimina apoi
din apă prin filtrare simplă.

45
ECHIPAMENTE PENTRU POTABILIZARE

Stațiile de tratarea apei tip POTABIL proiectate si executate de firma sunt destinate tratării apelor de
suprafață din lacuri de acumulare, din captări de râuri, izvoare etc. in vederea potabilizării si introducerii apei
potabile obținută in reţeaua de apă potabilă pentru populație.
Fluxul tehnologic de potabilizare cuprinde următoarele obiecte:
 instalația de preparare si dozare hipoclorit pentru preclorare, destinată oxidării materiilor organice;
 instalație de preparare si dozare sulfat de aluminiu pentru coagularea materiilor in suspensie;
 instalație de preparare dozare carbonat de sodiu pentru corectarea pH;
 instalație de preparare dozare polielectrolit pentru floculare;
 decantor lamelar pentru limpezirea apei si sedimentarea nămolului, cu trecerea apei intr-un rezervor de apa
decantata;
 filtre cu nisip pentru filtrare sub presiune in scopul finalizării limpezirii apei;
 tablou de comanda-automatizare prin care se asigură funcţionarea automată a procesului de potabilizare;
 aparatura de măsură şi control a calităţii apei in procesul de potabilizare;
 obiecte opționale la solicitarea beneficiarilor:
1) sita manuala sau mecanica la intrarea apei brute in stație
2) rezervor de stocare a apei potabile
3) pompe de apa potabila daca este necesara pomparea in rețea de consum
4) instalație de deshidratat nămol
FUNCTIONAREA
Stația lucrează in regim automat cu următoarele cicluri de funcționare:
 intrarea apei brute este continuu comandata de senzorul de nivel pentru asigurarea nivelului minim necesar;
 dozarea sulfatului de aluminiu se face funcție de semnalul dat de turbidimetru,pentru a menține turbiditatea
intre anumite limite prestabilite,dar numai când este deschisa vana de intrare a apei in decantor;
 dozarea hipocloritului este comandata de senzorul de clor rezidual, pentru a menține conținutului de clor
intre anumite limite prestabilite;
 dozarea polielectrolitului funcționează in perioadele când este deschisa una din vanele de evacuare a
nămolului din decantor. Se mai deschide o perioada de timp prestabilit, funcție de semnalul primit de la
filtrele de nisip in momentul spălării acestora;
 vanele de evacuare a nămolului din decantorul lamelar se deschid pe rând, fiecare un timp prestabilit de
doua ori pe zi, dar nu in perioada de spălare a filtrelor de nisip;
 vana de intrare apa bruta stă deschisă tot timpul dacă nu se ajunge la nivel maxim in rezervorul de apă
decantată, când la comanda senzorului de nivel se închidea si oprește intrarea apei;
Regimul de lucru manual se folosește numai in cazul probelor, când fiecare acționare se face de la
butoanele tabloului de comanda.
AVANTAJE
Stație compactă cu randamente ridicate de potabilizare a apelor de suprafață.
Funcționează in regim automat, necesită personal redus de exploatare şi supraveghere.
Durata de viaţă ridicată datorată materialelor anticorozive, componente din care este executată.

46
STATIE DE POTABILIZARE A APEI "POTABIL 25"
4.11. Rezervoare pentru înmagazinarea apei

Rezervoarele au rolul de a acumula apa în următoarele scopuri: compensarea variaţiilor orare de debit,
stingerea incendiilor, alimentarea reţelei în caz de avarie la sursă sau pe conducta de aducţiune. După poziţia lor fată
de teren pot fi:
o rezervoare îngropate, fundate sub nivelul terenului;
o rezervoare aeriene aşezate pe o construcţie suport, deasupra nivelului terenului (castele de apă).
Rezervoarele îngropate se construiesc în general, cu secţiune circulară pentru următoarele capacităţi: 50 - 75 -
100 - 150 - 200 - 300 - 500 - 750 - 1 000 - 2 500 - 5 000 mc şi pot fi individuale sau cuplate, (fig. 17) având între ele 2
camera vanelor 1.
În jurul rezervoarelor pentru apă potabilă se prevăd zone de protecţie sanitară, a căror mărime se stabileşte în
conformitate cu normele sanitare.
Fig. 17. Rezervoare semiîngropate, cuplate.
Rezervoarele de înmagazinare se execută din beton armat monolit sau din elemente prefabricate şi sunt
prevăzute cu toate instalaţiile hidraulice, mecanice şi electrice necesare funcţionalităţii şi siguranţei.
Castelele de apă pot fi folosite la alimentarea cu apă potabilă sau industrială şi au ca elemente principale
fundaţia, turnul de susţinere al rezervorului şi rezervorul propriu zis.
Castelele se realizează în general din beton armat, turnul fiind executat prin glisare, iar rezervorul se liftează sau
se toarnă în cofraj executat la cota necesară.

47
Instalațiile aferente unui rezervor:

 instalație de alimentare – cu robinet cu plutitor , care comandă printr-o tijă deschidere , închiderea
robinetului in funcţie de nivelul apei din rezervor;
 instalație de preaplin – preluarea excesului de apa , in cazuri de avarie;
 instalație de golire;
 instalație de distribuție spre consumatori;
 conducta de aerisire.
Rezervor simplu, parțial îngropat in sol ,

cu acoperiș placă
2. robinet cu plutitor
3. conducta de distribuție a apei din
rezervor
4. sorb
5. conducta de racord la pompe
mobile pentru alimentarea cu apa
necesara combaterii incendiilor
6. conducta pentru dezamorsare
7. conducta de preaplin
8. conducta de golire a rezervorului
9. vane
10. piesa de trecere a conductelor prin
peretele rezervorului
11. nivelul rezervei de apa pentru
combaterea incendiilor
12. conducta de ocolire a rezervorului
de acumulare a apei
13. conducta de aerisire

48
Rezervoare de înălţime
 Castelul de apă – rezerva de apă , asigura debitul şi presiunea in rețeaua publică:
 instalație de alimentare, de preaplin, golire, distribuție, incendiu;
 instalație de iluminat, scări de acces , paratrăsnet;
 Cuva din beton , turn din beton , zidărie de cărămidă sau piatră, fundaţie;
 Se amplasează de obicei in zone industriale .
 Rezervor de înălţime pentru alimentarea instalaţiilor interioare din clădiri:
 instalații de alimentare, distribuție , preaplin, golire;
 se izolează împotriva înghețului – cutie de lemn, rumeguș;
 se montează pe postament din lemn , beton , profile metalice , cu tava din tabla de hotel zincat
pentru colectarea scurgerilor
Castel de apă

49
Rezervor precomprimat
4.12. Reţele pentru transportul şi distribuirea apei

Reţeaua de distribuire a apei dintr-un oraş este alcătuită din totalitatea conductelor, armăturilor şi
construcţiilor accesorii, începând de la rezervor şi până la branşamentele consumatorilor.
Reţeaua de distribuţie se compune din conducte principale şi conducte de serviciu.
Conductele principale au rolul de a transporta apa de la rezervor la zonele de consum, iar conductele de
serviciu transportă apa de la conducta principală până la conductele de branşament.
Conductele reţelelor de distribuţie se execută din tuburi de azbociment, policlorură de vinil, oţel, fontă, beton
precomprimat.
După forma pe care o au în plan, reţelele pot fi inelare (fig. 14) sau ramificate (arborescente) (fig. 15): apa din
rezervor 1 se distribuie prin conductele 2.
Fig.14. Reţea inelară
Fig.15. Reţea
arborescentă
Dispoziţia inelară a unei reţele este cea mai indicată, deoarece prezintă siguranţă în exploatare atât la consum
obişnuit şi mai ales în caz de incendiu, deoarece un defect pe un sector al reţelei nu lasă fără apă nici o parte din
localitate, pe când la o reţea ramificată un defect întrerupe distribuţia pe o mare parte din suprafaţa localităţii. în
acelaşi timp, reţeaua inelară micşorează, într-o mare măsură, acţiunea loviturilor de berbec şi necesită diametre mai
reduse de conducte.

50
Singurul dezavantaj al reţelelor inelare îl prezintă lungimea ceva mai mare a conductelor reţelei.
Reţelele subterane de alimentare cu apă pot fi pozate în şanţuri separate, în şanţuri comune, în canale şi galerii
edilitare (fig. 16).
Fig. 16. Pozarea conductelor în galerie edilitară: 1 -

apă fierbinte; 2 - apă rece; 3 - apă caldă; 4 - apa de
circulaţie; 5 — racord pluvial; 6 — racord menajer.
1-conducta principala (artera)

2-conducta de serviciu.
3-branşament
4-hidrant de incendiu
5-hidrant de gradină
6-conducta de distribuție in ansamblu
de clădiri
7-staţie de hidrofor
8-conducta de distribuţie in interiorul
clădirii
9-cladire
SCHEME DE DISTRIBUŢIE A REŢELELOR DE APĂ
După forma în plan se disting:

a) rețele ramificate - prin care apa circulă intr-o singură direcţie
b) rețele inelare – alcătuite din bucle sau ochiuri închise, la care apa poate ajunge din cel puţin două
direcţii
c) rețele mixte - cu porțiuni inelare şi porţiuni ramificate
După calitatea apei se disting :

 rețele de alimentare cu apă potabilă
 rețele de alimentare cu apă industrială

51
După valoarea presiunii necesare :

 Rețele de joasă presiune asigurată de motopompe
 Rețele de înaltă presiune cu stații proprii de pompare
După numărul de conducte de transport se disting :

 Rețele cu o singură conductă de distribuție a apei pentru uz menajer şi combaterea incendiilor.
 Rețele cu conducte separate pentru fiecare fel de consum : menajer industrial combaterea incendiilor.
 Rețele cu conducte comune pentru anumite categorii de consum a apei.
4.13. Amplasarea (pozarea) reţelelor exterioare de alimentare cu apă

Îngropate in sol – sub adâncimea de îngheţ stabilită pentru localitatea respectivă, distanţele minime
in plan orizontal si vertical precum si condiţiile de amplasare la traversări si încrucişări cu alte reţele
sau obstacole sunt indicate in următorul tabel :
o conductele se vor monta cu panta de 0,1% - 0,2%

o conductele se vor poza pe fundul şanţului care in prealabil a fost nivelat si prevăzut cu
un strat de nisip de 15 cm
o după pozarea conductei spaţiile libere rămase intre tub si peretele șanțului vor fi
umplute cu pământ selecţionat, apoi se adaugă un strat de nisip de 15 cm
o se vor lăsa spaţii intre extremităţile tubului sau îmbinări, pentru operaţiile de probă si
montări ulterioare.
Îngropate in canale de protecție

 când terenul este sensibil la umezire si nu pot fi respectate distanţele impuse faţă de
fundaţiile clădăriilor (conform Normativului P7-77)
 când conductele de apă trebuie protejate împotriva acţiunilor mecanice exterioare
 se evită amplasarea conductelor de alimentare cu apă rece in canale in care se montează şi
conducte de apa calda; se adopta soluţia de separare a două compartimente.
In subsolurile clădirilor
 când clădirile sunt prevăzute cu subsoluri sau cu canale mediane circulabile.
 la adaptarea acestei soluții conductele se izolează termic pentru a se evita încălzirea apei reci
 la traversarea rosturilor de tasare a pereților sau a fundațiilor clădirilor golurile sunt mai mari
decât diametrele exterioare ale conductelor cu 10…15 cm ; etanșarea golurilor se va face cu
material elastic.
 se va asigura accesibilitatea conductelor pentru întreținere si reparații in timpul exploatării
In galerii subterane vizitabile
 in cazuri speciale: artere cu circulație intensă, condiţii de teren foarte dificile nevoie de
supraveghere frecventa sau de intervenție rapida.
Aerian - pe porțiuni scurte ale rețelei. In acest caz producătorul trebuie să aibă bine precizate
condițiile de execuție şi exploatare.

52
4.14. Materiale specifice reţelelor exterioare de alimentare cu apă

La alegerea materialului conductelor pentru alimentarea cu apă trebuie luate în considerare următoarele
criterii:
• Costul iniţial
• Rezistenţa la rupere
• Treptele de presiune
• Rigiditatea
• Rezistenţa la încovoiere/turtire
• Combustibilitatea
• Uşurinţa în realizarea îmbinărilor
• Costul de montaj
• Durata de viaţă estimată
• Greutatea
• Rezistenţa chimică
• Susceptibilitatea la coroziune
• Prelucrarea facilă
• Dilatarea termică
• Pierderile de presiune în conducte
• Rigiditatea
• Spaţiul necesar
• Standardele şi specificaţiile tehnice în vigoare
• Dacă se pretează la montare îngropată
TUBURI DIN AZBOCIMENT

Conductele din azbociment sunt realizate dintr-un amestec de ciment, fibre de azbest şi apă.
 au greutate redusă, rezistă bine la presiune, îndoire, îngheţ, temperaturi înalte, foc.
 nu rezistă la lovituri şi şocuri.
 se utilizează la aducţiunile de apă şi la reţelele de canalizare.
 fibrele de azbest au o influenţă negativă asupra sănătăţii, pericolul fiind mortal dacă sunt inspirate în
plămâni.
 Conform HG 124/03 vor fi înlocuite urgent in mod sistematic,.
TUBURI DIN BETON ARMAT PRECOMPRIMAT

 utilizat la conductele de aducțiune sau artere pentru alimentarea cu apa a centrelor populate si a
industriilor.
 se fabrică cu diametrele nominale de : 400, 600, 800 si 1000 mm.

53
ŢEVI DIN PLUMB

Plumbul este cel mai vechi material utilizat în instalaţiile de apă.
 Diferite aliaje sunt disponibile pentru aplicaţii speciale;
 Îmbinările se execută prin lipire cu aliaj de cositor;
 Plumbul este utilizat pentru conductele de legătură la unele obiecte sanitare, pentru apele
uzate radioactive sau în laboratoare, pentru evacuarea apelor uzate corozive.
 Este din ce în ce mai rar utilizat în instalaţiile de canalizare, iar UE a interzis folosirea plumbului
în instalaţiile de apă, datorită pericolului pe care îl prezintă asupra sănătăţii.
ŢEVI DIN OŢEL

În instalaţii se utilizează ţeava neagră de oţel şi ţeava de oţel zincată. Ţevile din oţel pot fi laminate sau sudate.
 Ţevile din oţel au o rigiditate foarte bună, rezistenţă mare la compresiune şi rezistenţă structurală
ridicată.
 Ţevile din oţel se îmbină de obicei cu fitinguri filetate, dar şi prin sudură sau folosind flanşe.
 Durata de viaţă este doar de aproximativ 12…15 ani, în funcţie de debitul vehiculat, de caracteristicile
fluidului şi de calitatea acoperirii cu zinc.
ŢEVI DIN CUPRU

Ţevile din cupru sunt utilizate pe scară largă în instalaţii de alimentare cu apă deoarece:
 Se poate modela şi îmbina uşor, nu ocupă spaţiu mult, are un aspect plăcut;
 Nu permite formarea crustelor pe interior, iar pierderile de presiune sunt reduse (suprafaţă netedă);
 Greutatea este mică, transportul şi montajul se fac uşor, durata de viaţă este mare. Se îmbină cu
fitinguri, prin sudură.
Reguli pentru proiectare:
Ţevile din cupru nu sunt recomandate dacă apa are un pH mai mic de 6.5;
Preluarea dilatărilor termice se face la fel ca şi pentru conductele din material plastic;
Într-o instalaţie în care se montează atât ţevi din oţel, cât şi ţevi din cupru ,cuprul trebuie montat întotdeauna
după oţel în direcţia curgerii, pentru a evita pericolul de coroziune.

54
ŢEVILE DE PRESIUNE PVC

 obstinate prin extrudare
 se folosesc la distribuția apei potabile, rețele de irigații, rețele sub presiune
 îmbinările pot fi :
o rigide cu mufa lisa, prin lipire, utilizate in terenuri stabile, in zone fără activitate seismică
accentuată, in zona cu dilatare termică liniară scăzută:
o elastice cu mufa TECHNOGIUNTO demontabilă (etanșare cu inele de cauciuc elastomerice),
utilizate in terenuri instabile, in zone seismice si in zone cu dilatări termice liniare ridicate.
 piesele de legătura (fitingurile) pentru realizarea rețelelor de distribuție si alimentare cu apă vor fi din
PVC cu diametre intre 20 si 200 mm.
ŢEVILE DIN POLIETILENA PE HD

 se utilizează pentru realizarea rețelelor de aducțiune si distribuție apa potabila.
 diametrele variază intre 20 si 630 mm.
 in funcție de densitate pot fi : PE 80 sau PE 100.
Avantaje :
o au rezistenţă chimică foarte bună
o nivel redus de depuneri
o durata de viaţă de peste 50 de ani
o rezistenta la șocuri mecanice
o ușor de manevrat
Montaj :
o rețele cu diametrele intre 20 si 110 mm se montează cu ajutorul fitingurilor prin strângere mecanică
o rețele cu diametre intre110 si 630 mm montajul se realizează prin polifuziune ( sudura cap la cap )

55
ŢEVILE DE PRESIUNE DIN POLIPROPILENA RANDOM PP-R

Sunt utilizate la instalațiile de distribuție apa rece ( PN 10 ,PN16, PN 20 )
Montaj :
 îmbinare prin polifuziune se executa cu un aparat de sudura specializat cu polifuzoare (sudura cap la cap )
 îmbinare prin electrofuziune se realizează fuziunea de suprafaţă intre piesele de îmbinat.
Avantajele țevilor din polipropilena-random
 rezistenţă mai bună in zone cu activitate seismică datorită elasticităţi mai bune.
 siguranţă mai mare in funcţionare cu risc mai mic de pierderi de apă datorită modului de îmbinare
 interval scurt de punere in operă a rețelei
 flexibilitatea sistemului
 montaj rapid si ușor
 rigiditate superioară
TEVI MULTISTRAT Pex-Al

Reţelele din ţeavă multistrat din material compozit PE-Al-PE reprezintă o alternativă viabilă la ţevile din fier,
cupru sau material plastic. Sistemul Pex-Al combină ţevile compozite cu fitinguri cu compresiune din alamă sau PPSU,
şi cu sertizare.
Structură tub multistrat:
 Strat exterior: polietilenă de înaltă densitate reticulată - oferă protecţie împotriva factorilor externi
 Strat intermediar: aluminiu sudat longitudinal conferă o rezistenţă mărită împotriva dilatărilor asigură
protecţia împotriva oxigenului şi gazelor volatile
 Strat interior: polietilenă de înaltă densitate reticulată electronic oferă rezistenţă la coroziunea provocată de
apă şi acizi nu permite formarea depunerilor
 Straturi adezive: leagă cele două straturi de polietilenă de cel intermediar, din aluminiu, astfel încât ţeava se
comportă ca un sistem mono-compozit. datorită reticulării electronice, tuburile Alupex multistrat nu
influenţează prin gust şi miros, agentul transportat.
Avantaje:
o la coroziune externă şi internă
o rezistenţă la presiuni şi temperaturi ridicate
o durată de viaţă îndelungată
o greutate redusă manipulare uşoară,
o ţevile se pot îndoi manual instalare simplă şi rapidă, fără să necesite operaţii de filetare sau sudură.

56
ŢEVI ŞI RACORDURI DIN FONTĂ DUCTILĂ Dn60-2000 mm

Fonta ductilă se deosebește de tipurile tradiționale de fonta gri prin proprietăţile sale mecanice remarcabile
(elasticitate,rezistenţă la șocuri, întindere)
Avantaje:
 rezistă la presiuni înalte
 comportament excelent in caz de mişcări de teren si eroziuni
 rezistenţă excelentă la apele agresive.
Îmbinări:
o cu flanșe, în general mai folosite pentru instalațiile industriale,
o prin mufare STANDARD , pentru reţelele de aducţiune si de distribuţie, în general îngropate,
Concepția îmbinărilor STANDARD este realizată astfel încât presiunea de contact intre inelul de îmbinare din
elastomer si metal creşte odată cu presiunea interioară. Se asigură deci o etanşeitate perfectă.
ARMĂTURILE REŢELELOR EXTERIOARE DE APĂ

Vanele de linie – se aşează acolo unde distanţa dintre două ramificaţii a reţelei este mai mare de 600 m.
Vanele de ramificație – se vor amplasa astfel încât in caz de avarie să se poată izola porţiuni de maxim 100m.
Vanele de golire - se vor amplasa pe conducte principale in punctele joase.
Vanele de aerisire - se vor amplasa pe conducte in punctele înalte.
Vanele de linie, de ramificație cu Dn>100 mm precum si vanele de golire, aerisite vor fi prevăzute pentru
montare in cămine vizitabile sau cu tije de manevră protejate prin cutii cu capac.
Căminele de vizitare
 se vor executa din zidărie de cărămidă, beton sau prefabricate;
 înălţimea căminului va fi in funcţie de adâncimea de îngheţ;
 distanţa de la armături sau conducte până la fundul căminului va fi minim 30 cm

57
Hidranţii
Hidranții de incendiu se vor așeza de regulă pe conductele de serviciu, in special la intersecţia străzilor, precum
si de-a lungul lor. In cazul hidranţilor cu Dn>70mm se admite montarea lor direct pe conducte principale.
Hidranții subteranii sunt prevăzuți cu dispozitive de golire a apei pentru a se evita îngheţarea lor in timpul
iernii. Racordarea la reţeaua exterioară se face prin intermediul unei piese de legătură fixată cu flanşa de corpul
subteran al hidranților.
Hidranții de suprafață sunt ușor de identificat se pot racorda rapid la sursele de alimentare cu apă si la
echipamentul de stins incendii.
Hidranții pentru stropit spatii verzi se prevăd in toate ansamblurile de clădirii care au amenajate
peluze de iarba si flori. Se montează la nivelul terenului in cutii de protecție

58

59
CAPITOLUL 5
INSTALAŢII INTERIOARE DE APĂ
5.1. Racordarea instalaţiilor interioare la

reţelele exterioare de alimentare cu apă
Instalaţiile interioare din clădiri reprezintă un ansamblu de conducte şi accesorii care preiau apa din conducta
publică şi o transportă până la punctele de consum. Orice clădire este legată la conducta publică prin conducta de
branşament.
Un branșament poate alimenta o clădire sau mai multe (ansamblu de clădiri). Pe conducta de branșament se
montează :
 robinet – vana de concesie – pentru întreruperea alimentării cu apă in caz de nevoie ;
 blocul apometrului – apometru , vane - pentru înregistrarea consumului de apă .
Apometrul este un contor care măsoară debitul de apă - poate fi montat în subsol sau într-un cămin special de
apometru care se poate situa atât în interiorul clădirii, cât şi în exterior.
Lângă apometru se mai montează:
1. Un filtru mecanic;
2. Înainte de apometru se instalează un robinet de închidere pentru a permite verificarea sau înlocuirea
apometrului;
3. O vană de golire după robinetul de închidere, care permite verificarea clapetei de sens;
4. O vană de golire sau un racord pentru furtun pentru a permite golirea conductei.
În subsoluri, apometrul trebuie instalat:
1. Orizontal
2. La min. 0.2 m de la perete
3. La min. 0.2 m, respectiv max. 1.2 m deasupra pardoselii.

60
Figura 26: Blocul apometrului

1 – robinet de închidere
2 – apometru
3 – vană de golire pentru verificarea funcţionării
clapetei de sens
4 – clapeta de sens
5 – filtru
6 – racord pentru furtun
Apometrele principale la un hotel

1 – apometru pentru toate conductele de apă rece
2 – apometru pentru toate conductele de apă caldă
(intră apă rece pentru prepararea apei calde)
3 – apometru pentru apa cu utilizare specială
Branșamentele se execută din :

 țeavă de plumb pentru presiune , cositorite sau sulfatate la interior ( D = 20 ..30 mm)
 țeavă de otel zincat, ţevi PVC rigid tip G, tuburi de azbociment , tuburi de fonta de presiune ( D = 50..
100mm ).
Se montează îngropat sub adâncimea de îngheț ( 0,8 .. 1,5 m).
Montare : mufe , flanșe , sudare , înșurubare .
Branșamentul unei instalații
interioare la rețeaua exterioară
de alimentare cu apă
1. conducta publica
2. branșament
3. vana de concesie
4. căminul vanei de concesie
5. apometru
6. robinet de închidere
7. robinet de închidere si golire
8. conducta de ocolire
9. cămin apometru
10. conducta principală de
distribuție
11. coloane
12. canal tehnic
13. canal nevizitabil
14. clădire
15. limita de proprietate .

61
5.2. Clasificarea instalaţiilor interioare de alimentare cu apă
Instalațiile interioare sunt alcătuite din – conducte , armaturi , aparate , utilaje , pentru transportul distribuția
apei de la branșament , conducta publică , sursa proprie de apă , până la ultimul punct de consum.
După presiunea de serviciu , disponibilă apei in punctul de racord :
 instalaţii interioare racordate direct la conducta publică, sursa proprie – când presiunea din conducta
publică asigură presiune necesară funcţionării tuturor punctelor de consum din clădire .
 instalații interioare racordate indirect la conducta publică, prin intermediul unor instalații de ridicare a
presiunii când presiunea din rețeaua publică este mai mică decât presiunea necesară instalației
interioare.
 prin intermediul instalației de pompare cu rezervor de înălţime.
După scopul folosirii apei :
 instalaţii interioare de alimentare apă rece, apă caldă pentru consum menajer
 instalații interioare de apă rece pentru incendii
 instalații interioare de alimentare apă industrială.
După numărul rețelelor de distribuție :
 cu o rețea pentru toate consumurile (menajer, industrial de incendiu)
 rețele separate pentru fiecare categorie de consum
 rețele comune pentru anumite consumuri ( menajer si incendiu)
După poziția de montaj a conductei principale de distribuție :
 cu distribuție superioară
 cu distribuție inferioară
 cu distribuție mixtă
După forma rețelei de distribuție :
 rețea ramificată
 rețea inelară
 rețea mixtă
După regimul de presiune al apei
 cu o zonă de presiune
 cu două sau mai multe zone de presiune
5.3. Instalaţia interioară de alimentare cu apă rece

şi caldă pentru consum menajer
Elemente componente :
 conducte principale de distribuție – alimentare directă din branșament sau din instalația de ridicarea
a presiunii (instalații de hidrofor)
 coloane verticale – alimentate din conducta principală de distribuție ,
 conducte de legătură la punctele de utilizare a apei – apa ajunge la bateriile amestecătoare de apă
rece si apă caldă montate la punctele de consum ( cadă , chiuvetă , spălător )
 armături (robineţi,reductoare de presiune ,etc.)– montate in diferite puncte ale instalației.
 aparate de măsură si control (apometre,manometre,termometre)
Conductele se execută din țevi de otel zincat, cupru, plumb de presiune, polietilenă PE HD, PVC,
polipropilenă PP-R.

62
Instalația interioară
pentru distribuția apei
reci in scopuri menajere
1. conducta principală
de distribuție
2. coloana
3. conducta de legătură
la punctele de consum
ale apei
4. robinet de închidere si
golire
5. robinet cu ventil drept
pentru alimentarea cu
apa a rezervorului de
spălare a closetului
racord la bateria
amestecătoare

63
Schema de principiu a unei instalaţii interioare pentru distribuţia apei reci

1 – conducta publică; 2 – robinet de închidere din exterior a racordului de apă rece;
3 – bloc apometru; 4 – conductă de distribuţie orizontală; 5 – coloană;
6 – conductă de legătură la armăturile obiectelor sanitare;
7 – robinet de separare a obiectului sanitar; 8 – aerisitor;
9 – robinet de separare-golire la baza coloanei;
10 – racord în exterior pentru furtun de stropit alei şi spaţii verzi
Mod de racordare a obiectelor sanitare la reţeaua interioară

a) dulap sanitar; b) conductă specială de apă montată în pardoseală;
c) apometru; d) cutie terminală; e) conductă colectoare de canalizare;
f) distribuitor; g) trecere prin pardoseală; 1 - bucătărie;
2 - baie; 3 - coridor; 4 - cameră de zi; 5 - WC; 6 - baie de serviciu

64
5.4. Instalaţia interioară pentru distribuţia apei calde de consum

Conductele de distribuție a apei calde de consum au trasee paralele cu conductele de apă rece.
Se execută din țevi de otel zincat. Pe traseele orizontale conductele de apă caldă se montează deasupra
conductelor de apă rece.
Pe traseele verticale conductele de apă rece si apă caldă sunt paralele si la distanţe min. 3 cm, pentru a evita
transferul de căldură de la o conductă la alta .
Pentru compensarea dilatărilor se prevăd compensatoare de dilatare – lire de dilatație .
La baza coloanelor se montează robineţi de închidere, golire .
Temperatura apei calde de consum + 60 …..+ 65 ºC .
Instalație pentru circulația

apei calde de consum
1. aparat in contracurent
pentru prepararea apei
calde de consum
2. conducta de intrare a
agentului termic primar
3. conducta de ieșire a
agentului termic primar
4. conducta de intrare a apei
reci
5. conducta pentru
distribuția apei calde de
consum
6. conducta pentru circulația
apei calde
7. pompa pentru circulația
apei calde de consum
8. clapeta de reținere
9. robinet de închidere

65
5.5. Instalaţii interioare de apă pentru incendii

Sunt proiectate pentru a ţine sub control şi a stinge un eventual incendiu care ar putea să apară într-o clădire.
Au o mare importanţă, deoarece protejează atât bunurile materiale, cât şi viaţa ocupanţilor clădirii. Cele mai utilizate
tipuri de instalaţii pentru combaterea incendiului sunt cele cu hidranţi interiori şi cele cu sprinklere sau drencere.
Aceste instalaţii pot fi separate sau comune cu reţelele de alimentare cu apă potabilă sau industrială. De asemenea,
ele se pot prezenta în varianta umedă (conductele fiind pline cu apă şi aflate sub presiunea reţelei) sau uscată
(conductele nu sunt pline cu apă, iar alimentarea se face de către pompieri prin conectarea la
sistemul stradal de hidranţi sau la un bloc de pompe)
Punctele de consum sunt constituite de hidranţi interiori tip C (echipaţi cu furtunuri cu diametrul de 52 mm)
sau bobine cu furtunuri de diametru 25 sau 19 mm.
Rețelele de apă pentru hidranți de incendiu amplasați in interiorul clădirilor sunt obligatorii in :
 clădiri de locuit cu 12 sau mai multe etaje.
 clădiri pentru cazare (cămine, hoteluri,etc.),
 clădiri administrative, şcoli.
 localuri pentru alimentație publică (cantine, restaurante etc.)
 magazine(inclusiv depozitele anexe) cu suprafața mai mare de 300 mp.
 biblioteci, clădiri cu săli de spectacole
Instalaţia de alimentare cu sprinklere constituie un sistem integrat de conducte alimentate din una sau mai
multe surse şi montate la partea superioară a încăperilor, de care sunt ataşate sprinklerele, grupate în sectoare şi
având o aşezare regulată de tip matricial. Practic, un sprinkler este o duză care pulverizează apa după un anumit profil
spaţial.
Sprinklerul poate fi:
 Automat (duza este închisă de un element fuzibil care se declanşează la creşterea temperaturii peste
o anumită limită);
 Deschis (fără element fuzibil, caz în care se numeşte drencer); alimentarea lui cu apă se face prin
acţionarea unui robinet care în mod obişnuit se află în poziţia “normal închis”.
Instalaţia de sprinklere nu este proiectată în funcţie de probabilitatea de apariţie a unui incendiu în clădire, ci în
funcţie de gradul de severitate estimat al unui eventual incendiu.
Instalații de sprinklere sunt instalații automate care se compun in principiu din următoarele elemente
principale:
 sursa de alimentare cu apă,
 aparatele de control si semnalizare,
 conductele de distribuție
 capetele de sprinklere.
Instalația trebuie să fie in permanent sub presiune si se poate proiecta in următoarele sisteme: cu apă ,cu
aer comprimat, cu apă si aer.
Tipuri de sprinklere

66
Schema unei instalații cu

sprinklere cu apă
1- conducta de alimentare ;
2- robinet de închidere ;
3- robinet de comanda ;
4- conducta de distribuție ;
5- rețea de distribuție ;
6- capete de sprinkler
5.6. Instalaţii de drencere

Instalațiile de drencere servesc la crearea unei perdele de apă cu ajutorul cărora se limitează posibilitățile de
întindere a incendiilor si se asigură protecția contra acțiunii focului a unor elemente de construcții.
Drencerele se aşează la distanţe de 0,5 până la 2,5 m unul de altul in funcţie de locul unde sunt amplasate , de
scopul urmărit si de pericolul de incendiu.
Rețeaua de conducte pentru alimentare cu apă a drencerelor se poate face inelară sau ramificată.
Alimentarea cu apa a instalațiilor de sprinklere si drencere poate fi separată sau comună cu cea a hidranților
de incendiu sau cu cea de apă potabilă si industrială. Rețelele de conducte ale instalațiilor de sprinklere si drencere se
fac de obicei inelare însă pot fi executate si in sistem ramificat.
Rețeaua de conducte se execută cu țevi din oţel si îmbinări din piese fasonate din fontă maleabilă sau cu ţevi
din oţel si îmbinări din sudură. Acestea se vor monta cu o pantă de minim 1 % pentru diametre de până la 50 mm si
de cel puţin 0,5 % pentru diametre mai mari de 50 mm.
Schema unei instalații de drencere cu

acționare manuală

67
5.7. Instalaţii interioare cu distribuţie superioară

Distribuția superioară (cu staţie de hidrofor) se adoptă in general in cazul in care alimentarea cu apă la clădiri
se face cu ajutorul unui rezervor de presiune amplasat in pod, sau in cazul instalaţiilor in clădiri fără subsol
reprezentată prin figura de mai jos.
Schema izometrică a unei instalații interioare de alimentare cu apă cu distribuție superioară.

1-retea exterioară de alimentare cu apă rece a ansamblului de clădiri ; 2-conducta de racord ; 3-contor ;
4- robinet cu plutitor ; 5-rezervor tampon; 6- conducta de aspirație a pompelor; 7-pompa ; 8-conducta de refulare a
pompelor ; 9- conducta de ocolire ; 10- coloana de alimentare cu apa a rezervorului de înălţime; 11- rezervor de
înălţime ; 12- conducta de alimentare de la rezervorul de înălţime; 13- conducta de distribuție superioara ;
14- ramificație spre coloana ; 15- coloana ; 16- legătura la armaturile obiectelor sanitare ;
17- robinet de închidere pe conducta de legătură.

68
5.8. Instalaţii interioare cu distribuţie inferioară

Distribuția inferioară are conducta de distribuţie amplasată in subsolul sau la parterul clădirii şi poate fi vizibilă
sau in canal. Această distribuţie este cea mai uzuală necesitând lungimi minime de conducte si de izolaţii speciale in
comparaţie cu distribuţia superioară,reprezentată in figura de mai jos.
Avantaje: aspect estetic , execuție ușoară, posibilităţi uşoare de control , revizie si reparaţii, nu prezintă
pericol de îngheţ si nici de inundare a clădirii, consum redus de materiale.
Schema izometrică a unei instalații interioare de alimentare cu apă cu distribuție inferioară

1-reţea exterioară de alimentare cu apă rece a ansamblului de clădiri ; 2-camin de racord ;
3-contor ; 4-conducta de racord ; 5-conducta de distribuţie din interiorul clădirii ;
6- ramificaţie spre coloană ; 7-coloana ; 8-legătura armăturilor obiectelor sanitare ;
9- robinet de închidere si golire pe conducta de racord ; 10- robinet de închidere si pe coloana ;
11- robinet de închidere pe conducta de legătură
5.9. Instalaţii de prepararea apei calde de consum

Instalațiile pentru prepararea apei calde de consum sunt constituite din : aparate , conducte , armaturi ,
accesorii.
Aparatele de preparat apă caldă = schimbătoare de căldură.
Schimbătoare de căldura de suprafață, recuperative – formate din tronsoane tip - manta cilindrică , ţevi din
alamă, plăci tubulare, racorduri pentru intrarea / ieşirea apei calde de consum si a agentului termic încălzitor folosit (
apa fierbinte, apa caldă, abur ).
Schimbătoarele de căldură sunt prevăzute cu instalaţie de automatizare care menţine constantă temperatura
apei calde de consum.
Sunt aparate in contracurent, încălzirea apei de consum se face prin transfer termic , intre agentul termic si apa
de consum, prin peretele țevilor .
Schimbătoare de căldură cu acumulare de apă = boilere , compuse din : rezervoare cilindrice orizontale sau
verticale , serpentina prin care circulă agentul termic ( apă caldă , abur , abur fierbinte ) , racord la partea inferioară
pentru intrarea apei reci , racord la partea superioară pentru apa caldă de consum .
Cazane – încălzirea apei prin arderea unui combustibil , solid , lichid , gazos .
Încălzitoare electrice – boilere electrice – cu rezistenţă electrică , transmite direct căldura apei .
Pentru prepararea apei calde se folosesc : energie electrică , gaze naturale , energie solară.

69
În conformitate cu standardul STN 06 0320, apa caldă de consum (prescurtat ACC) este o apă potabilă care a
fost încălzită şi care îndeplineşte criteriile din STN 83 0611, adică este o apă folosită pentru spălatul corpului, a vaselor,
rufelor şi pentru curăţat.
Apa caldă de consum trebuie să îndeplinească o serie de condiţii sanitare şi de calitate. Aceste criterii se
referă în principal la:
 Parametri chimici;
 Temperatură;
 Cerinţe de igienă;
 Parametri fizici.
Există o serie de cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească şi echipamentele pentru prepararea şi distribuţia
ACC.
5.9.1. Metode de preparare a apei calde de consum

În funcţie de modul de transfer a căldurii se disting:
A. Sisteme de preparare ACC prin încălzire directă: ACC este preparată prin amestec direct cu agentul purtător
de căldură sau direct de la o sursă de căldură (gaz, petrol, sau electricitate), fără intermediari. Procesul de
încălzire al apei este legat de apariţia depunerilor (cruste) şi de corodarea suprafeţelor interioare.
B. Sisteme de preparare ACC prin încălzire indirectă: ACC este încălzită de la o sursă de căldură situată la
distanţă, prin transferul căldurii printr-un perete de separare la nivelul preparatorului de ACC, în majoritatea
cazurilor o serpentină.
Figura 36.Schema de preparare locală a ACC

A) schema legăturilor; B) schema măsurării parametrilor
P – contor de gaz M – volumul de gaz consumat
V – apometru Qi – puterea calorică a combustibilului
O – încălzitor η0 – eficienţa încălzitorului
MTV – volumul de ACC consumat tTV- temperatura de ieşire a ACC
MSV – volumul total de apă rece consumat tSV- temperatura apei reci
MSV – volumul de apă rece consumat fără încălzire tTV- temperatura ACC la punctul de consum
QN – căldura necesară pentru prepararea ACC
QS – căldura necesară pentru acoperirea pierderilor de căldură
În funcţie de locul unde are loc procesul de încălzire:

 Încălzire locală
 Încălzire centrală
 Încălzire la distanţă

70
Figura 37 Schema de preparare centrală a ACC

A) schema legăturilor; B) schema măsurării parametrilor
P – contor de gaz M – volumul de gaz consumat
V – apometru Qi – puterea calorică a combustibilului
O – încălzitor η0 – eficienţa încălzitorului
T – termometru în cutie tTV- temperatura de ieşire a ACC
KP –termometru calorimetric t´TV- temperatura ACC la punctul de consum
MTV – volumul de ACC consumat tSV- temperatura AR la intrarea în încălzitor
MCTV – volumul de ACC circulată SV – volumul de AR consumat pentru ACC
M´SV – volumul de apă rece consumat fără încălzire
tCTV – temperatura ACC circulată la intrare
QN – căldura necesară pentru prepararea ACC
QS – căldura necesară pentru acoperirea pierderilor de căldură
Figura 38: Schema de preparare centralizată a ACC (la distanţă)

QTV - încălzirea ACC
Mt - contor de căldură
MSV - apometru
R - distribuitor de ACC
Z - colector pentru circulaţia ACC
VD1, 2 - contoare la nivelul clădirii pentru ACC şi ACC circulată
ViBI - contor în clădire (cantitatea de ACC)

71
Figura 39: Sistem de distribuţie ACC

- distribuţie inferioară
TUV – ACC
Cirkulacia TUV– Circulaţia ACC
Studena voda – Apă rece (AR)
Ohrev TUV – Încălzirea ACC
Figura 40: Sistem de distribuţie ACC -

distribuţie superioară
TUV – ACC
Nadrz na vodu – Rezervor de apă
Figura 41: Sistem de distribuţie

ACC - distribuţie inelară:
sistemul este conectat la 2
surse independente de apă
rece
TUV – ACC

72
În funcţie de modul de încălzire, ACC se poate prepara:

A) într-o singură treaptă
B) în 2 sau mai multe trepte: ACC atinge temperatura dorită după trecerea prin mai multe aparate de
preparare, din motive funcţionale sau economice.
În funcţie de construcţia echipamentului de încălzire, ACC se poate prepara:

A) În boilere: se utilizează atunci când consumatorii solicită în unele momente mari cantităţi de apă, atunci
când cantităţile de apă cerute fluctuează sau dacă există o cantitate de energie limitată pentru încălzire.
B) În preparatoare instantanee de ACC: Apa este încălzită aproape instantaneu atunci când parcurge o
serpentină situată deasupra arzătorului, pentru a produce ACC la debitul maxim cerut, fără acumulare.
C) În sisteme hibride: un preparator de apă caldă menajeră se adaugă unui sistem de preparare ACC cu
acumulare, cu scopul de a acoperi pentru o scurtă perioadă de timp vârfurile de consum (de la 20 la 60
minute).
În funcţie de folosirea altor surse de încălzire, ACC se poate prepara:

A) Încălzire simplă: încălzitorul/preparatorul de ACC este echipat cu o singură sursă de căldură
B) Încălzire hibridă: într-un preparator de ACC, apa se poate încălzi de la mai multe surse de energie (apă
caldă, energie electrică etc.).
Procedee de încălzire a apei, în funcţie de agentul primar şi temperatura sa:

 În boilere sub presiune folosind combustibil solid, sau în preparatoare închise (sub presiune) folosind
energie electrică.
 În boilere sub presiune şi în preparatoare instantanee, încălzită indirect cu abur având o presiune
mai mare de 50kPa, sau apă fierbinte cu temperatura mai mare de 110°C.
 În aparate de încălzire sub presiune, încălzită indirect cu abur având o presiune de până la 50kPa,
sau apă fierbinte cu temperatura de până la 110°C.
 În încălzitoare hibride având surse interschimbabile de căldură, de exemplu apă fierbinte – apă caldă
– curent electric.
 În preparatoare instantanee amestecătoare, încălzită direct de apa caldă, sau de aburul de joasă
presiune dintr-un sistem deschis.
 Prin intermediul panourilor solare.
Figura 42: Preparator de ACC cu încălzire indirectă

1 – cazan cu gaz
2 – rezervor de acumulare cu sistem indirect
de preparare a ACC
3 – sistem de încălzire
4 – intrare apă rece
5 – ieşire ACC

73
Figura 43: Preparator de ACC cu încălzire

directă
Figura 44: Preparator hibrid de ACC
Figura 45: Preparator de ACC cu

acumulare, sub presiune
Figura 46: Preparator de ACC cu acumulare,

gravitaţional

74
Figura 47: Tipuri de boilere
Figura 48: Prepararea directă a Figura 49:Prepararea indirectă a ACC

ACC cu ajutorul energiei solare cu ajutorul energiei solare, cu boiler
orizontal
1. Pompa pentru apa rece 1 – Boiler orizontal
2. Rezervor de apă rece 2 – Vas de expansiune
3. Rezervor de acumulare ACC 3 – Pompă de circulaţie
4. Panou solar 4 – Panou solar
5. Golire 5 – Termometru
6 – Încălzitor electric
5.9.2. Circulaţia apei calde de consum

Un sistem de (re)circulare vehiculează ACC printr-un rezervor de acumulare şi prin încălzitor, prin intermediul
unei pompe. Acest tip de sistem oferă un foarte bun control al temperaturii ACC, faţă de situaţia când nu există
conducta de circulaţie.
Pierderile de căldură (în special noaptea, când consumul este redus) pe o reţea de distribuţie a ACC care nu
dispune de conductă de circulaţie, conduce la o mare risipă de apă, care ajunge la canal. Din cauza preţului ridicat al
apei şi al căldurii, este foarte important pentru utilizatori să beneficieze de temperatura de confort a ACC la punctele
de consum.

75
Figura 50: Exemple de circulaţie gravitaţională, respectiv forţată
Conducta de circulaţie situată în interiorul conductei de distribuţie ACC

O rezolvare mai economică ar consta dintr-un sistem ţeavă în ţeavă, în care conducta de circulaţie s-ar afla (pe
unele porţiuni de traseu) în interiorul conductei de distribuţie ACC.
Avantaje: pierderi de căldură mai mici, consum de material izolant mai mic şi montaj uşor. În schimb, rezultă un
sistem cu diametre mai mari şi necesită fitinguri speciale.
Încălzirea conductelor de pe distribuţia ACC
O altă soluţie constă renunţarea la conducta de circulaţie şi la montarea unui cablu electric încălzitor controlat
termostatic, de-a lungul conductelor de distribuţie a ACC, sub învelişul izolator al acestora. Astfel se pot compensa
pierderile de căldură spre exterior şi se poate păstra temperatura ACC la parametrii de confort. Cablul este alimentat
de la reţeaua de 230 V, 50 Hz şi poate asigura termo-dezinfecţia periodică a tuturor conductelor, la 65°C timp de 1 oră.
-1
Performanţa cablurilor trebuie să fie în domeniul de 9…12 W.m la temperatura de 55…60°C, iar lungimea maximă a
unui circuit trebuie să fie de maximum 100 m.
Figura 51: Sistem de încălzire electrică a conductelor de distribuţie a ACC

TUV – ACC , Samoreg. kabel – cablu cu autocontrol,
Studena voda – apă rece, 1 – preparator ACC, 2 – întrerupător

76
5.9.3. Exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de distribuţie a ACC

Exploatarea unei instalaţii de distribuţie ACC este costisitoare.
Cerinţe elementare pentru sistemele de ACC:
 Temperatura ACC la punctele de consum: 45…50°C, 24h/zi;
 Să existe suficientă presiune;
 Posibilitatea de a măsura foarte precis atât cantitatea de ACC consumată, cât şi căldura înglobată în ea;
 Pierderile de căldură pe conducte să fie reduse;
 Prepararea şi distribuţia ACC să se facă cu eficienţă cât mai mare.
Preţurile au un efect regulator asupra exploatării reţelelor şi asupra producerii de ACC. Contorizarea
consumurilor a dus la o scădere a consumului de ACC în sectorul clădirilor de locuit. Influenţe nefavorabile induc
furnizorii de ACC care recirculă volume mari de apă caldă înapoi la punctele termice, fără să existe consum. Din acest
3
motiv, preţul pe m de ACC creşte continuu. Problemele trebuie rezolvate sistematic.
Măsuri care pot fi luate:
 Scăderea temperaturii ACC la ieşirea din aparatul de preparare: Se pot face unele economii, dar
temperatura minimă la utilizator trebuie să nu coboare sub 45°C.
 Întreruperea furnizării ACC pe timpul nopţii: O mare cantitate de apă se răceşte pe conducte din cauza
stagnării (în lipsa consumului), iar risipa ar apare în momentul reînceperii consumului. Pe de altă parte,
durata întreruperii alimentării cu ACC este spinoasă, mai ales pentru cei care lucrează în timpul nopţii.
 Întreruperea furnizării ACC pentru câteva zile: Pare o măsură potrivită din punct de vedere economic, dar
are efecte nefavorabile asupra confortului locatarilor, iar repornirea este complicată, echilibrarea hidraulică
a circuitului schimbătorului de căldură fiind perturbată.
5.9.4. Izolarea termică a conductelor de ACC

Are ca efect reducerea pierderilor de căldură prin pereţii conductelor şi păstrarea temperaturii ACC. Alegerea
materialelor potrivite pentru izolarea conductelor se face pe baza parametrilor lor termotehnici.
Dintre aceştia, cei mai importanţi sunt:
 Conductivitatea termică λ (W/m.K)
 Densitatea ρ (kg/m3)
 Căldura specifică c (J/kg.K)
În standardul revizuit STN 73 6666, grosimea izolaţiei termice este prescrisă pentru un coeficient maximal λ
-1 -1.
=0,040 W.m .K Dacă conductele trec prin spaţii încălzite, grosimea izolaţiei se poate reduce la jumătate.
Tabelul 9: Grosimea minimă a izolaţiei în funcţie de diametru
DN (mm) siz,min (mm)
Până la DN 20 ≥ 20
De la DN 20 la DN 35 ≥ 30
De la DN 40 la DN 100 ≥ DN
Peste DN 100 ≥ 100
Pentru izolarea termică a conductelor de ACC în clădiri se folosesc următoarele materiale:

o Materiale fibroase clasice precum vata minerală, vata de sticlă etc. sub forma unor rogojini, centuri.
o Elemente cu un grad sporit de prefabricare of higher degree of prefabrication, de exemplu cochilii.
o Materiale izolatoare uşoare bazate pe cauciuc artificial, în principal poliuretan, polietilenă şi
elastomeri.
Figura 52: Tipuri de izolaţii

a) cochilii din fibre minerale cu folie de aluminiu, b) element izolator din vată de sticlă,
c) element izolator cu folie de aluminiu

77
Figura 53: Pierderile de căldură pe 1 m de lungime de conductă (W/m)
În fig. 53 sunt prezentate pierderile de căldură nominale pentru diametre de la DN 15 la DN50, pentru diferite
grosimi ale izolaţiei şi pentru diferite temperaturi ale apei.
Grosimea izolaţiei termice variază de la 10mm la 20mm, iar pentru calcule s-a presupus că
-1 -1
λ iz =0,04 W.m .K .
Figura 54: Pierderi de căldură nominale pe 1 apartament (W/ap.)

pentru conducte izolate, respectiv neizolate
Economii de energie datorate izolării conductelor de ACC

Au fost analizate trei blocuri din beton, cu 8 etaje şi 144 apartamente. La dimensionare distribuţiei ACC s-a
considerat că va avea loc o scădere a temperaturii apei calde de la 55° C (la sursă) la 50°C (la ultimul consumator). Au
fost calculate pierderile de căldură nominale pentru conducte izolate, respectiv neizolate (fig. 54).
3
Pentru un apartament mediu cu 3 persoane, care consumă anual 60m ACC/apartament se obţine un consum
teoretic de căldură pentru producere şi distribuţie cu conducte neizolate de 18,33 GJ/apartament.
3
În analiza făcută, cantitatea teoretică de căldură consumată pentru încălzirea a 1m de apă se
3
presupune a fi 0,18738 GJ/m . La reţeaua cu conducte neizolate, pentru apartamentul menţionat, 39% din căldură se
pierde prin conducte. Consumul teoretic de căldură în clădirile de locuit scade la 77,5% după izolarea coloanelor.

78
Figura 55: Pierderile de căldură proporţionale prin conducte şi consumurile proporţionale de căldură pentru
prepararea ACC în comparaţie cu cantitatea totală de căldură consumată pe 1 apartament (W/ap.)
1- Pierderile de căldură pe reţeaua de distribuţie cu coloane izolate %,
2- Căldura consumată pentru ACC în cazul coloanelor izolate %,
3- Pierderile de căldură pe reţeaua de distribuţie cu coloane neizolate %,
4- Căldura consumată pentru ACC în cazul coloanelor neizolate %,
Din analiza făcută rezultă că valoarea coeficientului de transfer termic pe partea apei şi respectiv a
conductivităţii termice a materialului conductei, influenţează doar în mod minimal pierderile de căldură. În schimb, o
importanţă decisivă o au rezistenţa la transfer termic a izolaţiei şi coeficientul de transfer termic pe partea aerului. La
debit neglijabil, pierderile de căldură nominale cresc. Coloanele ocupă (în exemplele analizate) aproximativ 56% din
lungimea totală a conductelor. Ele creează majoritatea pierderilor de căldură prin conducte: dacă sunt neizolate,
coloanelor li se datorează 77 % din pierderile totale de căldură prin conducte. Dar dacă sunt izolate, coloanelor li se
datorează doar 46 % din pierderile totale de căldură prin conducte.
Deci după izolarea coloanelor la o clădire de locuit, se poate obţine o reducere de până la 58% a pierderilor de
căldură în reţea.
5.9.5. Erori în exploatare

Erorile de exploatare a reţelei de distribuţie ACC reies cel mai adesea indirect, din cauza facturii pe care
utilizatorul trebuie să o achite pentru apa consumată.
Aceste erori se referă la:
 Consumul de ACC ineficient (o parte din utilizatori s-au debranşat din sistem, deci sistemul este acum
supradimensionat, se prepară prea multă ACC, care revine la sursă fără a fi consumată).
 Conductele de ACC sunt neizolate sau sunt prost izolate – pierderile de căldură mari prin conducte afectează
apa caldă, care va avea o temperatură necorespunzătoare.
 Presiunea apei reci la nivelul bateriilor amestecătoare – clapeta de sens lipseşte – consumul creşte.
 Nerespectarea perioadei după care trebuie făcută calibrarea apometrelor – 3 ani.
 Verificarea regulată a contoarelor proporţionale de ACC – eliminarea erorilor acumulate de apometrul de
ACC – diagnosticare timpurie.
În figura 56 este prezentat un exemplu privind cantităţile de AR şi ACC utilizate pentru umplerea căzii de baie.
Date de intrare: Temperatura AR = 15°C.
Temperatura ACC variază între 60 şi 38°C.
Temperatura potrivită pentru baie este 38°C.
Pentru realizarea acestei temperaturi în cada de baie, a fost modificată proporţia de amestec între AR şi ACC.

79
Figura 56: Proporţia amestecului AR/ACC pentru umplerea unei căzi de baie de
100 litri, la temperatura t = 38°C
Rezultatul comparaţiei:
1. ACC = 50° C şi AR = 15° C necesită ACC - 65,7 litri şi AR - 34,3 litri
2. ACC = 38° C şi AR = 15° C necesită: ACC – 100,0 litri şi AR – 0,0 litri
5.9.6. Reglarea şi echilibrarea reţelelor de distribuţie ACC
Instalaţiile de distribuţie a ACC care nu sunt echilibrate cauzează probleme atât producătorului, cât şi
consumatorilor. Aceste probleme se referă la parametri termici şi presiuni necorespunzătoare ale ACC livrate.
O soluţie avantajoasă este montarea de vane de echilibrare la baza coloanelor. Vanele de echilibrare sunt mai
ieftine decât vanele automate, dar trebuie ajustate cu scule speciale, folosind proceduri de echilibrare. Debitul este
mărimea reglată, nu temperatura. Temperatura poate fi măsurată. Vanele de echilibrare dau informaţii complete
despre condiţiile hidraulice din reţea, calculează corecţiile care se pot face, eventual ajustarea pompelor de circulaţie.
Ele fac posibilă diagnosticarea instalaţiei.
Utilizarea lor este necesară pentru reţele ACC mari şi complexe.
Figura 57: Schema

simplificată a unei
reţele de ACC
1- coloană ACC,
2- măsurătoare,
3- vană de echilibrare,
4- vană de reglaj

80
Figura 58 : Reţea de distribuţie

ACC neechilibrată: vezi distribuţia
de debit, căderile de temperatură
A, B, C, D =clădiri;
1- debitul, 2- distribuţia de debit,
3- circulaţia, 4- alimentare,
5- sursă, 6- temperatura ,
7- căderea de temperatură
Figura 59: Reţea de distribuţie

ACC echilibrată: vezi distribuţia de
debit, căderile de temperatură
A, B, C, D =clădiri;
1- debitul, 2- distribuţia de debit,
3- circulaţia, 4- alimentare,
5- sursă, 6- temperatura ,
7- căderea de temperatură

81
5.10. Instalaţia de hidrofor

Instalația de hidrofor este o instalație de pompare la care pe conducta de refulare a pompei se montează
un rezervor închis hidropneumatic = rezervor de hidrofor .
Se utilizează când presiune din conducta publică nu asigură presiunea necesară din instalaţia interioară, iar
consumul este neuniform in timp.
Pompele aspiră apa din rezervorul tampon si o refulează in rezervorul hidroforului la presiunea necesară
punctelor de consum, de unde apa la presiunea necesară ajunge la consumatori .
În recipientul de hidrofor se acumulează apa, care ajunge la un nivel si o presiune. Presiunea este determinată
de presiunea pernei de aer din recipientul de hidrofor – care este asigurată de un compresor.
Când apa ajunge la nivelul maxim aerul comprimat ajunge la presiunea maximă, care determină oprirea
pompelor, prin intermediul unui presostat cu contacte electrice .
Presostatul comandă oprirea si pornirea pompelor in funcţie de presiunea pernei de aer .
Pe măsură ce consumul de apă creşte, nivelul apei scade, perna de aer se destinde, presiunea aerului scade,
până ajunge la presiunea de pornire a pompelor . Presiune de pornire / oprire a pompelor este controlată si sesizată
de presostat cu contactul electrice .
Pompele pornesc când apa ajunge la nivelul minim si se opresc când apa ajunge la nivelul maxim in recipientul
de hidrofor . Pornirea / oprirea este comandată de un presostat , care sesizează presiunea pernei de aer . Perna de aer
este asigurată de un compresor .
Concluzii: - pompa asigura presiunea apei, perna de aer menţine apa acumulată in rezervor la presiunea creată
de pompă. Conductele –elemente închise pentru circulaţia fluidelor .
Schema instalației de hidrofor

1. conducta publica
2. branșament
3. apometru
5. robinet
6. robinet de închidere cu descărcare(golire)
8. distribuitor

82
11. pompe
12. clapete de reținere
14. recipient (rezervor) de hidrofor
15. compresor de aer
16. motor electric pentru antrenarea compresorului
17. filtru pentru aer
18. clapeta (ventil) de reținere pentru aer
19. ventil de siguranța
20. presostat
21. automat pentru acționarea motorului electric al pompei
22. conducta principala de distribuție a apei
23. coloana
24. conducta de legătura de la obiectul sanitar la coloana
25. punct de consum al apei (obiect sanitar)
26. hidrant interior pentru incendiu
27. robinet de închidere cu descărcare
28. sticla de nivel

83
5.11. Instalaţii de alimentare cu apă din surse individuale

Din sursele de apă individuale (puţuri), apa este pompată prin:
1. Micropompe cu sorb montat în puţ - la clădiri individuale;
2. Staţii de hidrofor automate - la clădiri cu regim mare de înălţime; acest sistem poate utiliza vasul tampon
deschis sau închis.
În unele cazuri, când consumatorii utilizează atât reţeaua publică, cât şi surse individuale de alimentare cu apă,
apare pericolul punerii în legătură a celor 2 tipuri de instalaţii şi a introducerii apei provenită din puţuri (cu eventuale
impurităţi) în conducta publică. Pentru a preveni acest fenomen nedorit, se folosesc clapete de sens.
Figura 28: Diverse

tipuri de pompe:
Dacă presiunea apei din reţea este mai mică decât presiunea minimă necesară funcţionării celui mai
dezavantajat consumator, se impune utilizarea unor soluţii de ridicare a presiunii apei. Această creştere a presiunii
poate fi obţinută utilizând:
 Pompe pentru ridicarea presiunii;
 Un rezervor de înălţime;
 O instalaţie de hidrofor.
Următorii factori funcţionali influenţează alegerea celui mai potrivit sistem:
 debitul maxim necesar, exprimat de obicei în l/s;
 volumul minim de apă care este posibil să fie solicitat în perioada de vârf de consum;
 frecvenţa şi durata consumului;
 presiunea necesară.
De asemenea, sunt şi alte criterii de care trebuie să se ţină cont:
 Costurile de investiţie;
 Costurile de exploatare;
 Tipul clădirii;
 Importanţa asigurării unei alimentări continue cu apă, fără întreruperi.
Figura 29: Ansamblu

complet de ridicare a
presiunii apei

84
5.12. Sisteme de protecţie

Protecţia la suprapresiune şi la curgere inversă (backflow)
După intrarea conductei de apă în clădire, se instalează:
1. Un filtru fin - protejează robineţii şi bateriile împotriva distrugerii premature;
2. Dispozitiv de prevenire a curgerii inverse (dispozitiv anti-refulare);
3. Vană pentru reglarea presiunii (reductor de presiune): reduce şi menţine presiunea apei în limite predefinite
(de exemplu sub 0.4 MPa).
Standardul STN EN 1717 introduce aceste măsuri în scopul prevenirii apariţiei unor avarii la elementele
componente ale instalaţiilor de alimentare cu apă, precum şi pentru prevenirea contaminării apei.
Figura 30: Blocul apometrului în interiorul clădirii
Există cinci metode de bază pentru a preveni pătrunderea apei dintr-un sistem cu apă nepotabilă în sistemul
cu apă potabilă (dacă între ele există o conexiune):
1. O pungă/strat de aer (separare fizică între reţele – mărimea ei trebuie să fie cuprinsă între 20 şi 100 mm
deasupra nivelului apei);
2. Un ansamblu cu două clapete de sens;
3. Un ansamblu bazat pe principiul “presiune redusă împotriva curgerii inverse” (compus din 2 clapete de sens
independente, un reductor de presiune diferenţial şi robineţi de probă);
4. Un dispozitiv presurizat de rupere a vacuumului (întrerupe vacuumul care cauzează aspirarea apei în direcţie
opusă curgerii atunci când apar condiţii de sifonaj invers, este compus dintr-o clapetă de sens şi o vană care
permite accesul aerului, ambele funcţionând independent)
5. Un dispozitiv atmosferic de rupere a vacuumului.
Toate trebuie montate în poziţie orizontală. Alte recomandări:
 În cele mai înalte puncte ale coloanelor se montează aerisitoare;
 Deasupra pardoselii de la nivelul cel mai inferior se montează vane de separare şi golire.
Figura 31:
Dispozitive
de protecţie

85
Protecţia împotriva ruginii şi a crustelor

1. Coroziunea este un fenomen de distrugere graduală în special a conductelor din oţel, printr-un proces chimic
(oxidare) sau prin acţiunea unui agent chimic;
2. Mediul înconjurător afectează suprafaţa exterioară a conductei prin influenţele corozive şi prin schimbările
de temperatură.
3. Suprafaţa interioară este distrusă prin coroziune mecanică, chimică sau electrochimică; în foarte puţine
situaţii apa transportată creează un strat protector.
Dacă apa este dură, sau dacă conţine minerale dizolvate sau particule solide în suspensie, ea trebuie tratată
înainte de utilizare. Fără un tratament adecvat, la temperaturi ridicate, sărurile din apă se vor depune, formând cruste
care vor reduce dramatic performanţele sistemelor şi echipamentelor de alimentare cu apă caldă şi încălzire. Dacă
preparatorul de apă caldă menajeră şi/sau conductele sunt în pericol de a fi corodate de apa care intră în clădire şi
alimentează instalaţia, trebuie luate măsuri de protecţie împotriva coroziunii, pentru a preveni fenomene nedorite
precum înfundarea conductelor, uzura prematură a armăturilor, creşterea consumului de
energie, creşterea riscului apariţiei unei avarii.
Măsurile de luptă împotriva coroziunii se referă la:
1. Alegerea corectă a combinaţiilor de materiale utilizate în sistem
2. Alegerea şi aplicarea unei metode de protecţie a suprafeţei conductelor
 Pasive (ex. tratarea şi izolarea suprafeţei conductelor)
 Active (ex. protecţia catodică)
 ratarea apei: utilizarea unor inhibitori sau ajustarea nivelului pH-ului şi controlul prezenţei
suspensiilor solide şi a oxigenului în apă.
Factori care trebuie luaţi în considerare când este vorba despre tratarea apei:
 Materialul conductei;
 Originea apei (subterană, de suprafaţă, conductă publică);
 Analiza chimică a apei;
 Parametrii fizici ai apei;
 Temperatura apei (min., max.)
 Utilizarea apei (apă de băut, apă pentru prepararea apei calde menajere);
 Cerinţe privind apa (calitate, cantitate, cronogramă de consum, presiune, debit)
 Dacă există spaţiul necesar pentru tratare.
Metode posibile de tratare a apei:
1. Tratare chimică
2. Tratare magnetică
3. Tratare fizică
Protecţia termică a conductelor

 Protecţia împotriva temperaturii din mediul înconjurător;
 Protecţia mediului înconjurător împotriva temperaturii ridicate a conductei;
 Preluarea dilatărilor termice.
Protecţia termică a conductelor subterane este realizată prin montarea lor la o adâncime situată sub adâncimea
minimă de îngheţ. Conductele montate suprateran trebuie izolate termic.
Grosimea minimă a izolaţie termice a conductei depinde de mai mulţi factori:
 Cazul conductelor montate aparent: 4 mm în spaţii neîncălzite, 9 mm în spaţii încălzite
 Cazul coloanelor şi ţevilor montate în canale: 4 mm dacă sunt separate, 13 mm dacă se află lângă
conducta de apă caldă.
Protecţia împotriva zgomotelor şi vibraţiilor
Surse de zgomot în instalaţiile de apă din clădiri:
 Debitul de apă trece prin armătura unui obiect sanitar;
 Fitingurile, în special unele dintre ele;
 Ţevile, echipamentele, zgomotele structurale;
 Lovitura de berbec: variaţia bruscă a debitului;
 Viteza prea mare a apei în conducte;
 Dispozitivele de prindere a conductelor montate aparent;
 Schimbările bruşte de direcţie;
 Pompele şi compresoarele care nu au postamentul izolat corespunzător.

86
Figura 32: Surse de zgomot în clădiri

1 – conducte de apă şi armături;
2 – armături care picură;
3 – neetanşeităţi ale conductelor;
4 – evacuarea apei uzate în
canalizare;
5 – ventilaţia forţată;
6 – zgomote structurale
Protecţia la deformări nedorite

Un lucru extrem de important este fixarea corectă a instalaţiei interioare pe elementele de construcţii:
1. Pentru conductele din oţel se recomandă folosirea de cârlige şi brăţări;
2. Este avantajos a utiliza cârlige făcute din acelaşi material ca şi conducta, mai ales în cazul conductelor din
plastic;
3. Conductele orizontale de diametru mare sunt susţinute de suporţi tip şa aşezate pe pardoseală;
4. Conductele nu trebuie să suporte şi greutatea armăturilor din oţel şi a apometrelor – acestea trebuie fixate
separat pe structura clădirii (crearea unor puncte fixe);
5. Conductele din plastic şi cele din cupru prezintă distanţe mai mici între 2 suporţi consecutivi decât conductele
din oţel;
6. Traversările elementelor de construcţii (pereţi, planşee) se fac prin intermediul manşoanelor. Conducta nu
trebuie să aibă contact mecanic cu manşonul, în caz contrar zgomotele şi vibraţiile care se propagă în lungul
conductei vor fi transmise structurii clădirii. De asemenea, dacă interspaţiul dintre conductă şi manşon nu ar
fi umplut cu un material absorbant (ex. cauciuc), în urma dilatărilor şi contracţiilor ţevii s-ar produce un
zgomot suplimentar datorită frecării.
Figura 33: Măsuri de

protecţie împotriva
zgomotelor
5.13. Configuraţia conductelor de distribuţie din interiorul clădirilor

Conducte de distribuție ramificate - se adoptă in toate cazurile in care nu se impune o siguranţă mărită in
alimentarea cu apă a consumatorilor. Forma ramificata prezintă avantajul unui consum mai redus de material datorită
atât realizării unor trasee mai scurte, cât si unor diametre mai mici; prezintă însă dezavantajul scoaterii din funcţiune a
consumatorilor situaţi in aval de punctul in care s-a produs defecţiunea pe conducta de distribuţie.

87
Conducte de distribuție inelare - se adoptă in cazul in care consumatorii necesită un regim continuu de
alimentare cu apă datorită unor condiţii legate de procesul tehnologic sau de combatere a incendiilor.
Conducte cu distribuție mixtă - parţial inelare, parţial ramificate, pot să apară in cazul in care se prevede o
distribuţie comună pentru consumatori care trebuie alimentaţi cu apă, fără întrerupere si consumatori obişnuiţi.
Alte scheme
Instalaţie interioară de
alimentare cu apă:
a) cu distribuţie mixtă (sistem
deschis); b) cu distribuţie
inferioară (sistem închis)
alimentare cu apă:
a) ramificată, cu distribuţie
inferioară; b) inelară

88
alimentare cu apă:
sistem combinat
(hibrid)
5.14. Scheme de alimentare cu apă ale reţelei interioare

Alimentarea directă sub presiunea apei se utilizează când presiunea apei in reţeaua publică este suficient de
mare pentru a asigura o funcționare permanentă a tuturor punctelor de consum; in clădiri până la 3-4 etaje este
schema cea mai folosită, fiind cea mai simplă.
Alimentarea cu rezervor de înălţime se adoptă in cazul când presiunea din conducta publică scade in timpul
zilei periodic (in orele de consum maxim) si nu mai este suficientă asigurarea funcţionării normale a tuturor punctelor
de consum; in acest caz apa se acumulează intr-un rezervor numit ''de înălţime''(amplasat in general in podul clădirii)
in perioada când presiunea apei din reţeaua publică este cea normală, iar in orele de presiune scăzută, datorită
consumului mărit pe reţea, instalaţia interioară este alimentată cu apa din acest rezervor.
Alimentarea cu pompa direct din rețeaua interioară se utilizează numai când consumul de apă este constant si
când presiunea apei in rețeaua publică nu este suficientă in permanenţă. În orele de presiune normală in rețeaua
publică alimentarea se face direct, iar in perioade de presiune scăzută se pune in funcțiune pompa. Pentru a
împiedica trecerea apei din rețeaua interioară in cea exterioară in timpul funcționării pompei, se montează pe
legătura directă un ventil de reținere.

89
Alimentarea cu pompa si cu rezervor de înălţime se folosește când presiunea in reţeaua publică este
permanent scăzută sau pe perioade mai lungi, insuficientă pentru funcţionarea normală a punctelor de consum, iar
consumul de apă este foarte variabil, cea ce face ca funcţionarea continuă a pompei să nu fie raţională. În acest caz
reţeaua interioară este alimentată si direct printr-o conductă de ocolire a pompei.
Alimentarea cu pompe si rezervoare pneumatice (stație de hidrofor) se utilizează când presiunea in reţeaua
publică este in mod permanent sau pe perioade lungi insuficientă pentru funcţionarea normală a tuturor punctelor de
consum, consumul de apă fiind variabil. Staţia de hidrofor este formată din pompele de alimentare, din unul sau mai
multe rezervoare pneumatice (recipiente de hidrofor sub presiune amplasate de obicei lângă pompe) si din accesoriile
respective). Schemele de alimentare cu apă cu staţie de hidrofor sunt cele mai uzuale in clădirile in care nu se poate
asigura funcţionarea instalaţiei direct cu apă la presiunea reţelei publice.

90
1. conducta publica
2. branșament
3. apometru
5. robinet
(golire)
8. distribuitor
11. pompe
12. clapete de reținere
14. recipient (rezervor) de hidrofor
15. compresor de aer
16. motor electric pentru antrenarea
compresorului
17. filtru pentru aer
18. clapeta (ventil) de reținere pentru aer
19. ventil de siguranță
20. presostat
21. automat pentru acționarea motorului
electric al pompei
22. conducta principala de distribuție a apei
23. coloana
24. conducta de legătură de la obiectul sanitar
la coloana
25. punct de consum al apei (obiect sanitar)
26. hidrant interior pentru incendiu
28. sticla de nivel
Alimentarea pe două sau mai multe zone se utilizează in clădirile foarte înalte a căror instalaţie necesită limitarea
presiunii pe zone, astfel încât in fiecare zona presiunea statică să nu depăşească 60 mcolH2O; de asemenea se
utilizează in clădirile in care la etajele inferioare sunt amplasate instalații cu consum mare de apă (bucătarii, spălătorii,
duşuri), iar presiunea reţelei publice poate asigura funcţionarea normală numai a punctelor de consum de la aceste
etaje. In schemele cu distribuţie pe zone, zona inferioară este alimentată în general direct cu apa din reţeaua publică,
iar zonele superioare si hidranţii de incendiu de la toate etajele de către o staţie de hidrofor.
a - cu pompa in rezervoarele de
înălţime ale celor trei zone.
b - cu alimentare intermediara de la
zona 1 la zona 2 si de la zona 2 la
zona 3.
c - cu alimentare separata pe cele trei
zone

91
5.15. Materiale şi echipamente specifice instalaţiilor interioare

La realizarea instalaţiilor pentru construcţii se utilizează o serie de materiale şi echipamente între care
conductele, armăturile şi fitingurile (piesele speciale) au un rol prioritar. Tipurile principale de conducte utilizate sunt:
tuburi din fontă de presiune şi de scurgere, tuburi din beton armat şi precomprimat, tuburi din azbociment, tuburi şi
ţevi din mase plastice, ţevi din oţel, ţevi din cupru, etc. Armăturile care se montează pot fi: de trecere, de închidere,
pentru reglare, pentru siguranţă, pentru golire, pentru comandă, etc.
MATERIALE:
Țevi si fitinguri metalice:
• Țevi din otel
• Fitinguri zincate
• Țevi si fitinguri din cupru
• Țevi din plumb de presiune
Țevi si fitinguri din materiale plastice
• Țevi si fitinguri din polietilena de înaltă
densitate PPHD
• Țevi si fitinguri din PVC
• Țevi si fitinguri din polipropilena PP-R
ARMĂTURI:
• Robinete de colt cu ventil
• Robinete cu ventil drept
• Robinete cu sertar si corp oval
• Robinete cu ventil sferic si racord
olandez
• Robinete de reținere cu ventil din
fontă
• Reductoare de presiune pentru apa
APARATE DE MASURA ŞI CONTROL:

• Apometre
• Termometre
• Manometre
5.15.1 Conducte. Rol şi proprietăţi

Conducta este un element de instalaţii închis, de formă tubulară, de obicei cu secţiune circulară, utilizat pentru
transportul fluidelor.
1. De cele mai multe ori, prin conductă se înţelege ansamblul format din tubul propriu-zis, fitinguri (elementele
de legătură), armături şi accesorii;
2. Funcţia elementară pe care o îndeplinesc conductele instalaţiei interioare este realizarea legăturii între
armăturile obiectelor sanitare şi reţeaua publică.

92
Cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească conductele:

Sanitare Sunt condiţii elementare (din punct de vedere igienic), prevăzute în norme şi standarde
Economice
 Să fie ieftine – economii în investiţii, montaj facil;
 Orice serviciu să fie obţinut în timp minim şi cu efort minim;
 Să se respecte criteriul calităţii: orice metru de conductă de proastă calitate montat în
instalaţie înseamnă de fapt o risipă de material, manoperă şi implicit reprezintă bani irosiţi.
Estetice Aspectul este motivat cultural: nu necesită de obicei costuri suplimentare (un anumit tip preferat de
armături pentru obiectele sanitare, etc.).
Pentru alegerea materialului conductelor trebuie să se ţină seama de:
 Compoziţia chimică a apei de alimentare;
 Mediul în care conductele vor fi instalate (dacă există pericol de incendiu, coroziune, lipsă de
igienă, posibilitatea apariţiei unor şocuri mecanice, etc.).
Conductele trebuie să respecte condiţiile de funcţionare şi să reziste la probe (presiune, temperatură).
Materialul conductelor de apă utilizate în instalaţiile interioare, conform standardului STN EN 806-1, poate fi:
1. Ţevi de oţel laminat;
2. Ţevi de oţel zincat;
3. Ţevi de cupru;
4. Ţevi de alamă;
5. Ţevi din material plastic;
6. Ţevi de sticlă;
cu menţiunea că pentru alimentarea cu apă potabilă nu se poate folosi ţeava de oţel neagră.
Proprietăţile conductelor:
 Etanşare optimă pentru fluide, siguranţă în funcţionare;
 Robusteţe: capacitatea de a prelua suprapresiuni, lovituri accidentale sau forţe externe;
 Rezistenţă la coroziune şi la variaţii de temperatură;
 O suprafaţă internă cât mai netedă (rugozitate mică, dar şi un număr minim de îmbinări);
 Elasticitate adecvată – capacitatea de a prelua dilatările datorate variaţiilor de temperatură, dar şi
eventuale deplasări ale elementelor de construcţii şi ale clădirii;
 Durata de viaţă cât mai lungă;
 Montaj, întreţinere, reparaţii / înlocuire cât mai uşoare.
Durata de viaţă normată a unei conducte, în funcţie de materialul din care este confecţionată, variază după cum
urmează: fontă – 80 ani, beton armat – 70 ani, plastic – 50…55 ani, oţel – 40 ani, azbociment – 30 ani.
Diametre nominale şi presiuni nominale:

Diametrul nominal şi presiunea nominală constituie elementele de bază pentru normalizarea şi standardizarea
conductelor.
 Sunt astfel normalizate dimensiunile, tipurile de fitinguri/îmbinări, valorile de calcul, procedurile de
producere, etc.;
 Utilizarea unor valori numerice specifice face posibilă cooperarea pentru crearea unui standard ISO care
reglementează în mod unitar producţia de conducte şi accesorii, indiferent de ţară;
Diametrul nominal - DN reprezintă o valoare numerică prin care se denumesc în mod unitar conductele şi accesoriile
acestora;
 Se obişnuieşte ca această valoare utilizată pentru “etichetarea” conductelor şi accesoriilor să fie un număr
întreg, cât mai aproape de dimensiunea reală de fabricaţie;
 În practica curentă, documentaţiile tehnice dau pentru DN valori care se exprimă în mm, de exemplu DN 200;
 În exprimările verbale se adaugă abrevierea DN, de exemplu “diametru nominal DN 10”;
 Se utilizează uzual următoarele trepte de DN: 8, 10, 15, 20, 25, 32, 40, 50, 65, 80, 100, 125, 150, 200;
 Unele documentaţii tehnice exprimă diametrul nominal în ţoli (1 zoll = 1 inch = 25.4 mm ; vezi Anexa A pentru
echivalarea treptelor dimensionale din ţoli în mm)
Presiunea Nominală - PN este (supra)presiunea maximă în regim de funcţionare la temperatura mediului ambiant (20
°C), la care este asigurată durata de viaţă normată a îmbinărilor conductelor şi armăturilor.
1. În literatura tehnică presiunea nominală se notează prescurtat PN, urmată de o valoare numerică
-1
(care exprimă presiunea în 10 MPa), adică PN 6 înseamnă o (supra)presiune în conductă în valoare
de 0.6 MPa;
2. Presiunea nominală este în realitate strict legată de temperatura de funcţionare.

93
Tabelul 1: Presiuni nominale şi clase de funcţionare (selecţie)
1
Presiunea Clase de funcţionare Presiunea
2
Nominală B A I II III de încercare
Temperatura de funcţionare (°C)
PN (MPa)
Minimă Maximă
-50 -25 +200 +300 +400
Presiunea de regim maximă ppmax (MPa)
0,4 0.04 0.04 0.04 - - 0,10
1 0.10 0.10 0.10 0.08 - 0,20
2,5 0.25 0.25 0.25 0.20 - 0,40
6 0.63 0.63 0.63 0.50 0,40 0,90
10 1.00 1.00 1.00 0.80 0,63 1,50
16 1.60 1.60 1.60 1.30 1,00 2,40
25 2.50 2.50 2.50 2.00 1,60 3,80
40 4.00 4.00 4.00 3.20 2,50 6,00
1 Clasele IV - IX se referă la temperaturi în funcţionare cuprinse între 425 şi 600°C.
2 Presiunea de încercare se referă la condiţii de testare la rece.
Figura 18. Dimensiunile conductelor

depind de material (oţel, cupru, plastic)
Conductele metalice şi cele ceramice sunt caracterizate practic prin diametrul interior (DN/DI), iar conductele
din material plastic şi cele din cupru, prin diametrul exterior (DN/DE).
Motive:
 Conductele din material plastic sunt produse pentru diferite trepte de presiune, prin schimbarea grosimii
pereţilor şi păstrarea constantă a diametrului exterior;
 În acest mod, fitingurile se pot utiliza în mod unitar pentru toate treptele de presiune;
 Diametrul exterior trebuie menţinut constant (indiferent de treapta de presiune) pentru a permite o potrivire
precisă cu diametrul interior al pieselor de legătură.
La alegerea materialului conductelor pentru alimentarea cu apă trebuie luate în considerare următoarele
criterii:
• Costul iniţial
• Costul de montaj
• Durata de viaţă estimată
• Greutatea
• Rezistenţa chimică
• Susceptibilitatea la coroziune
• Prelucrarea facilă
• Dilatarea termică
• Pierderile de presiune în conducte
• Rigiditatea

94

• Spaţiul necesar
• Standardele şi specificaţiile tehnice în vigoare
• Dacă se pretează la montare îngropată
Categorii de apă care circulă prin conducte:

Apă potabilă – apă curată, cu o compoziţie chimică şi bacteriologică corespunzătoare pentru a putea fi
consumată de oameni sau animale. Calitatea ei trebuie asigurată în conformitate cu standardele în vigoare
(Standardul STN 75 7111.Calitatea apei. Apă potabilă). Există în unele instalaţii şi o categorie inferioară de apă
(“service water”), inofensivă din punct de vedere igienic, dar nerecomandată pentru gătit sau consum.
Apă tehnologică – utilizată pentru diverse scopuri tehnologice, calitatea ei nu este general definită, ci trebuie
stabilită pentru fiecare caz în parte.
Apă caldă menajeră – provine din apa potabilă care a fost încălzită. Temperatura
minimă a apei calde nu trebuie să coboare sub temperatura corpului uman. În cazul particular al apei calde utilizate la
spălarea veselei, temperatura recomandată este cuprinsă între 52°C şi 55°C.
Apă uzată – 2 categorii principale:
 Apa uzată menajeră – apa uzată de la bucătării, băi sau closete; ea este denumită “NEAGRĂ” (dacă
conţine excremente umane) sau “GRI” (dacă nu conţine excremente umane).
 Apa meteorică – provine din precipitaţii şi este considerată convenţional curată.
Conductele de apă trebuie să fie cât mai scurte şi să urmeze traseul cel mai direct spre punctele de consum:
1. Trebuie utilizate sisteme complete de conducte, care includ elementele de prindere, protecţie, precum şi
tehnologii/kituri de întreţinere şi reparaţii;
2. Montajul conductelor trebuie făcut de aşa manieră încât să asigure stabilitatea instalaţiei şi a clădirii, să existe
un acces uşor pentru întreţinere şi reparaţii, iar eventualele defecţiuni/avarii să nu pericliteze integritatea
construcţiei;
Conductele de apă nu se vor instala:
1. În spaţii în care există pericol de îngheţ;
2. Pe/în anvelopa care protejează din punct de vedere termotehnic clădirea;
3. Sub fundaţiile din beton armat;
4. Îngropate în pământ sub pardoseala celui mai de jos nivel;
5. Pe pereţii care despart camerele de baie de dormitoare sau camere de zi,
1. dacă greutatea acestora este mai mică de 22 kg/m2;
6. În spaţii cu mediu toxic, mai ales dacă ulterior ajung în spaţii cu mediu benign;
7. În coşuri de fum sau canale de ventilare;
8. În/pe acoperişuri.
Conductele de apă se montează cu pantă în sens invers curgerii.
Ele trebuie să fie izolate termic. Grosimea minimă a izolaţiei depinde de locul în care sunt montate. Dacă există
pericol de coroziune din partea apei, se vor lua măsuri de protecţie (tratarea fizică, magnetică sau chimică a apei).
1. Fiecare conductă trebuie să aibă un singur branşament la reţeaua publică
2. Panta conductei de branşament este de min. 0,3 % spre conducta publică
3. Adâncimea minimă de montaj în pământ este de 1,2 - 1,6 m, max. 2 m;
4. Zona de protecţie împotriva distrugerilor provocate de avarii este de 2 m de ambele părţi ale conductei,
măsuraţi din axul conductei.
5.15.2. Materiale din care sunt confecţionate conductele

Alegerea materialului care să răspundă cel mai bine scopului şi cerinţelor tehnice, de calitate, estetice, etc.
constituie o problemă esenţială pentru ceea ce este o construcţie în ansamblul ei, cu utilităţile necesare, motiv care
impune cunoaşterea exactă, clară şi completă a materialelor şi caracteristicile acestora.
În structura instalaţiilor aproape în exclusivitate ponderea cea mai mare o ocupă conductele. Din acest punct
de vedere este necesară cunoaşterea materialelor din care se execută ţevile şi tuburile folosite la realizarea reţelelor
de conducte.
Clasificarea tuburilor şi ţevilor după natura materialului:
 tuburi din fontă: - de presiune;
- de surgere;
 tuburi din beton: - simplu pentru canalizări;
- armat centrifugat;
- precomprimat (Premo);
 tuburi din azbociment:

95
 tuburi şi ţevi din mase plastice:

a) –polietilena (PE): - de înaltă densitate (PE-HD);
- de medie densitate (PE-MD);
- reticulară (PER / VPE / PEX);
- reticulară PEXAL
b) – polibutilena (PB);
c) – polipropilena (PP): - homopolimerizată (PP-H);
- copolimerizată în masă (PP-C);
- copolimerizată static (PP-R);
d) – policlorura de vinil (PCV, denumire comercială PVC):
- de tip uşor (PVC-U);
- de tip mediu (PVC-M);
- de tip greu (PVC-G);
e) – policlorura de vinil clorurată (PVC-C sau CPVC);
 ţevi din oţel: - fără sudură laminate la cald, STAS 404;
- sudate longitudinal, STAS 7656 (negre sau zincate);
- sudate elicoidal, STAS 6898;
 ţevi din cupru: - ecruisat (dur, rigid), sub formă de bare drepte;
- recopt (moale), sub formă de colac;
 ţevi din plumb: - de presiune, sub formă de colac;
- de scurgere, sub formă de bare;
Ţevi din oţel

În instalaţii se utilizează ţeava neagră de oţel şi ţeava de oţel zincată. Ţevile din oţel pot fi laminate sau sudate.
1. Ţevile din oţel au o rigiditate foarte bună, rezistenţă mare la compresiune şi rezistenţă structurală ridicată.
2. Ţevile din oţel se îmbină de obicei cu fitinguri filetate, dar şi prin sudură sau folosind flanşe.
3. Durata de viaţă este doar de aproximativ 12…15 ani, în funcţie de debitul vehiculat, de caracteristicile
fluidului şi de calitatea acoperirii cu zinc.
Ţevi din fontă

Fonta ductilă este o fontă specială în compoziţia căreia s-a introdus magneziu, rezultând un material cu o
rezistenţă excepţională. Ca urmare, fonta ductilă a înlocuit în conductele publice fonta de presiune.
1. Prezintă o rezistenţă foarte bună la coroziune, ceea ce o recomandă pentru montarea subterană;
2. Fonta gri este un tip special de fontă care conţine şi siliciu. De obicei, conductele din fontă gri sunt emailate
sau cimentate pe interior;
3. Tuburile din fontă se îmbină uzual cu mufe şi garnituri de cauciuc;
4. Fonta este utilizată şi în instalaţiile de canalizare (fontă de scurgere);
5. Avantaje: rezistă la sarcini exterioare moderate, are o bună rezistenţă la foc, coeficienţi de rezistenţă
hidraulică reduşi;
6. Durata de viaţă este mare, s-a constatat că ţevile din fontă funcţionează fără probleme şi după 100 de ani;
7. Dezavantaje: fonta este casantă şi are greutate mare.
Ţevi din cupru

Cuprul a fost folosit de egipteni încă din anii 2500 î.e.n, iar romanii l-au utilizat pentru construcţia instalaţiilor
de alimentare cu apă şi a rezervoarelor. Ţevile din cupru sunt utilizate pe scară largă în instalaţii de alimentare cu apă
deoarece:
1. Se poate modela şi îmbina uşor, nu ocupă spaţiu mult, are un aspect plăcut;
2. Nu permite formarea crustelor pe interior, iar pierderile de presiune sunt reduse (suprafaţă netedă);
3. Greutatea este mică, transportul şi montajul se fac uşor, durata de viaţă este mare.
4. Se îmbină cu fitinguri, prin sudură.
Reguli pentru proiectare:
 Ţevile din cupru nu sunt recomandate dacă apa are un pH mai mic de 6.5;
 Preluarea dilatărilor termice se face la fel ca şi pentru conductele din material plastic;
 Într-o instalaţie în care se montează atât ţevi din oţel, cât şi ţevi din cupru, cuprul trebuie
montat întotdeauna după oţel în direcţia curgerii, pentru a evita pericolul de coroziune.

96
Ţevi din plumb

Plumbul este cel mai vechi material utilizat în instalaţiile de apă. Există ţevi din plumb de presiune şi ţevi din
plumb de scurgere (pentru canalizări).
1. Diferite aliaje sunt disponibile pentru aplicaţii speciale;
2. Îmbinările se execută prin lipire cu aliaj de cositor;
3. Plumbul este utilizat pentru conductele de legătură la unele obiecte sanitare, pentru apele uzate radioactive
sau în laboratoare, pentru evacuarea apelor uzate corozive.
4. Este din ce în ce mai rar utilizat în instalaţiile de canalizare, iar UE a interzis folosirea plumbului în instalaţiile
de apă, datorită pericolului pe care îl prezintă asupra sănătăţii (Pb face parte din categoria metalelor grele
care provoacă în timp otrăvirea organismului).
Tuburi din gresie ceramică antiacidă

Se foloseşte pentru sistemele de canalizare (montaj îngropat). Deşi rezistă foarte bine chimic la agresivitatea
solului şi la efluenţii corozivi, materialul este casant.
Îmbinarea se realizează cu mufe şi inele de cauciuc. S-a constatat că îmbinările realizate înainte de 1990 sunt
adesea defectuoase – au loc scurgeri din sistemul de canalizare.
Ţevi din sticlă

Sunt fabricate dintr-o sticlă specială (borosilicat cu slab conţinut alcalin) cu coeficient de dilatare termică redus.
Se utilizează în principal pentru canalizarea lichidelor corozive în industria chimică, farmaceutică şi alimentară. Sticla
este foarte casantă.
Tuburi din azbociment

Conductele din azbociment sunt realizate dintr-un amestec de ciment, fibre de azbest şi apă. Au greutate
redusă, rezistă bine la presiune, îndoire, îngheţ, temperaturi înalte, foc. Nu rezistă la lovituri şi şocuri. Se utilizează la
aducţiunile de apă şi la reţelele de canalizare. Fibrele de azbest au o influenţă negativă asupra sănătăţii, pericolul fiind
mortal dacă sunt inspirate în plămâni.
Ţevi din material plastic

Conductele din plastic sunt confecţionate dintr-un material care conţine ca ingredient esenţial una sau mai
multe substanţe organice polimerice. Dacă este supus la temperaturi ridicate şi la presiune, materialul plastic curge şi
poate fi uşor prelucrat sub formă de ţevi.
1. Avantaje: cost iniţial redus, greutate redusă, flexibilitate ridicată;
2. Rezistenţă ridicată la coroziune;
3. Ţevile pot avea lungimi mari;
4. Proprietăţile sunt date în tabelul 2, ca valori medii la temperatura de 20°C
Dezavantajele ţevilor din plastic:
1. Rezistenţă redusă la foc, producere de gaze toxice în momentul combustiei;
2. Rezistenţă redusă la solvenţi, nu pot suporta presiuni mari la temperaturi înalte;
3. Unele materiale plastice sunt susceptibile a-şi modifica structura dacă sunt expuse timp îndelungat la razele
solare;
4. Trebuie să fie protejate la şocuri mecanice;
5. Durata de viaţă depinde de temperatura de funcţionare. Cu cât temperatura este mai mică, rigiditatea
mecanică este mai mare.
De exemplu, dacă durata estimată de viaţă este de 50 ani, ţevile se vor putea folosi după cum urmează:
 PN 10 - doar pentru instalaţii de alimentare cu apă rece sau încălzire prin pardoseală;
 PN 16 - pentru instalaţii de alimentare cu apă caldă, dacă durata de viaţă proiectată nu este mai
mare de 25 de ani;
 PN 20 - pentru instalaţii de alimentare cu apă caldă şi pentru sisteme de încălzire.
În raport cu presiunea nominală, pentru conductele din plastic se disting următoarele trepte de presiune: PN
10, PN 12,5, PN 16 şi PN 20. Numerele reprezintă în acest context presiunea maximă admisă care oferă o durată de
o
viaţă de maxim 50 de ani la temperatura 30 C!
Se recomandă proiectarea unitară a instalaţiilor de alimentare cu apă rece şi caldă, dacă este posibil folosind
acelaşi tip de material plastic pentru conducte.

97
Tabelul 2: Proprietăţile ţevilor din material plastic

Unitate
Parametru de măsură PVC PVC-C HDPE PEX PP-1 PB
Densitate kg/m 1440 1540 920 950 900 1120
Punct de MPa 55 60 8 24 34 40
rupere
Rezistenţă la MPa 45 65 12 30 35 40
tracţiune
Ductilitate % 20 20 600 400 600 30
Modul de MPa 3000 3100 600 900 1300 2000
elasticitate
Rezistenţă la MPa 90 120 20 32 46 65
încovoiere
Rigiditate kJ/m 3-5 3 Nu crapă Nu crapă 7-15 15-20
Punct de °C 76 112 30 65 83 100
înmuiere
-5 -5 -5 -5 -5 -5
Coeficient mm/m.°C 8.10 7.10 18.10 20.10 15.10 7.10
de dilatare
termică
Coeficient W/m.K 0,15 0,14 0,34 0,43 0,34 0,21
de conducţie
termică
Domeniul de °C 5 … 40 5… 100 - 50 … +30 -50… +100 5 … 80 -40 … +90
utilizare
(temperatură)
Domeniile de utilizare ale diferitelor tipuri de ţevi din material plastic, precum şi sudabilitatea lor, sunt
prezentate în tabelul 3.
Tabelul 3: Domenii de utilizare ale ţevilor din plastic
Material Utilizare Sudabilitate

LDPE Apă potabilă 
HDPE Apă potabilă 
PEX Apă potabilă, apă caldă menajeră
PP-1 Apă potabilă, apă caldă menajeră cu restricţii 
PP-2 Apă potabilă 
PP-3 Apă potabilă, apă caldă menajeră 
PB Apă potabilă, apă caldă menajeră
PVC-C Apă potabilă, apă caldă menajeră
Tabelul 4: Comparaţie între 3 tipuri de ţevi care pot fi utilizate pentru instalaţiile de canalizare
Materialul conductei de
canalizare
Proprietăţi HDPE PVC Fontă
Rezistenţa de scurtă durată la temperaturi ale fluidului de până la 80°C √ √ √
Rezistenţa de lungă durată la temperaturi ale fluidului de până la 80°C √ √
Rezistenţa la solvenţi √ √
Rezistenţa la abraziune √ √
Rezistenţa la formarea crustelor (depuneri) √ √
Rezistenţa la radiaţia UV √
Necesitatea protejării conductei în cazul montării în terenuri agresive √
Rezistenţa la impact √ √
Flexibilitatea √
Materialul este reciclabil √
Eficienţa izolării fonice √ √
Uşurinţa în realizarea îmbinărilor √ √ √
Posibilitatea prefabricării √ √

98
În ultima perioadă, în instalaţii se utilizează din ce în ce mai mult ţevile multistrat:

1. Combină avantajele ţevilor din plastic cu avantajele ţevilor metalice;
2. Suprafaţa interioară a tubului (material plastic) prelungeşte durata de viaţă a conductei, fiind netedă din
punct de vedere hidraulic;
3. Stratul de metal intermediar asigură rigiditatea necesară împotriva suprapresiunilor, uniformitatea profilului,
elimină dilatările termice importante pe care le prezintă materialul plastic;
4. Stratul de plastic exterior are o funcţie de protecţie;
5. Îmbinările se realizează cu fitinguri din alamă cu suprafaţa nichelată, care au o durată de viaţă lungă;
6. Ţeava multistrat are parametri tehnici excepţionali şi se îmbină cu uşurinţă;
7. Îmbunătăţeşte parametrii acustici ai instalaţiei (stratul exterior din material plastic are proprietăţi
absorbante).
Figura 19: Tipuri de ţeavă multistrat
Problemele care apar în legătură cu conductele din plastic îşi au originea în:
1. Combinarea şi amestecarea produselor de la mai mulţi producători diferiţi, sau cu specificaţii tehnice diferite
(Acelaşi tip generic de ţeavă prezintă diferenţe de la producător la producător !);
2. Combinarea plasticului (ţevi, fitinguri, etc.) cu alte materiale care au o durată de viaţă mai mică (de exemplu
sistemul de distribuţie al apei se execută din plastic, iar distribuitorul din oţel);
3. Nu se respectă prescripţiile de montaj stipulate de către producător (de exemplu distanţa dintre elementele
de susţinere) şi nu se permite deplasarea conductei (compensatori “U”);
4. Utilizarea conductelor din plastic pentru instalaţiile de combatere a incendiilor, fără ca acestea să fie
protejate la foc;
5. Legături/îmbinări între plastic şi metal.
Trebuie ţinut cont de faptul că producătorii ţevilor din material plastic îşi ajustează produsele în funcţie de
cererea pieţei. În viitor se prevede că vor apărea noi materiale plastice, iar cele clasice vor avea parametrii radical
modificaţi.

99
5.15.3. Recunoaşterea şi caracterizarea conductelor
Alegerea materialului cel mai potrivit pentru realizarea unui anume tip de instalaţie, care să răspundă cel mai
bine scopului necesită o cunoaştere cât mai bună a materialelor şi a caracteristicilor acestora.
Tipul conductei caracteristici Domeniul de utilizare Modalităţi de îmbinare

- se uzinează cu mufă Reţele de apă sub presiune, Cu mufă şi etanşare prin
tuburi din fontă sau cu flanşă - îngropate numai cu mufă ştemuire
de presiune - rezistenţă bună la - neîngropate de preferinţă cu Cu flanşe şi etanşare cu
coroziune flanşe garnitură
tuburi din beton - se fabrică cu mufă şi Umedă cu mortar de ciment
Reţele exterioare de canalizare
simplu cu cep şi buză Uscată cu inel de cauciuc
tuburi din beton - se fabrică la un Cu mufă şi etanşare cu frânghie
Reţele de alimentări cu apă şi de
armat capăt cu mufă şi unul gudronată şi mortar de ciment
canalizări exterioare
centrifugat drept sau mastic bituminos
tuburi din beton - se fabrică cu mufă;
Cu mufă la un capăt şi prag
armat - au rezistenţă bună Reţele de alimentări cu apă prin
inelar la celălalt, iar etanşarea
precomprimat la agresivitatea gravitaţie sau sub presiune
cu inel din cauciuc
(Premo); solurilor normale
- au capetele
calibrate prin Cu mufă (manşon) din
Reţele de alimentări cu apă sub
tuburi din strunjire, azbociment şi inele din cauciuc
presiune şi mai rar la canalizări
azbociment - au rezistenţă la şi cu mufă din fontă şi flanşe
interioare
coroziunea (tip Gibault)
electrochimică
- Reţele exterioare de alimentare
- au rezidenţă mare cu apă, instalaţii de încălzire,
ţevi din oţel Sudare oxiacetilenică sau cu arc
la presiuni interne reţele şi instalaţii de gaz, reţele
(laminate şi electric, cu flanşe, cu mufă şi
mari şi sarcini termice
sudate) prin înşurubare
dinamice - Instalaţii interioare de apă rece
şi apă caldă
- Instalaţii de interioare de apă
- rezistenţă bună la
rece şi apă caldă şi instalaţii de
ţevi din cupru oxigen şi radiaţii uv. Prin lipire (moale), prin
încălzire
(ecruisat-dur, - flexibilitate şi presare, prin strângere (cu
- instalaţii de oxigen
recopt-moale) rezistenţe mecanice piese speciale filetate)
- instalaţii frigorifice şi de
bune
climatizare
- Flexibilitate mare; - instalaţii interioare de apă rece şi Prin lipire (moale), prin
ţevi din plumb - rezistenţă mare la caldă (de presiune); ştemuire, prin strângere (cu
radiaţii ultraviolete - instalaţii interioare de canalizare piese speciale filetate)
tuburi şi ţevi din - flexibilitate mare - reţele de apă şi gaz sub presiune şi Sudare prin polifuziune şi
polietilenă de - rezistenţă slabă la reţele de canalizare a apelor uzate electrofuziune
înaltă şi medie căldură şi la menajere, numai în montaj îngropat Prin presare şi etanşare cu inel
densitate ultraviolete - instalaţii interioare de apă rece din cauciuc la diametre mici
ţevi din poli-
- flexibilitate, - instalaţii interioare de încălzire şi
etilenă reti- Prin strângere şi prin presare
- rezistent la - instalaţii sanitare interioare de
culară (PER, VPE, cu fitinguri speciale
temperatură apă caldă sau rece
PEX);
Prin strângere cu piuliţă şi ogivă
ţevi din - flexibilă, şi rezistentă - instalaţii interioare de încălzire şi
tăiată
polietilenă la temperatură şi instalaţii sanitare interioare de apă
Prin presare cu fitinguri
reticulară PEXAL îmbătrânire caldă sau rece
speciale

100
Tipul conductei caracteristici Domeniul de utilizare Modalităţi de îmbinare

- rezistenţă la lovire,
Prin strângere cu fitinguri
flexibilitate
- instalaţii sanitare interioare de speciale
ţevi din - rezistenţă mare la
apă caldă sau rece şi instalaţii Sudare prin polifuziune şi
polibutilenă întindere şi fluaj, la
interioare de încălzire electrofuziune
abraziune şi tensiune
mecanică
- rezistenţă chimică, - instalaţii interioare de apă
ţevi din Sudare prin polifuziune şi
- flexibilitate foarte potabilă şi de canalizare
polipropilenă electrofuziune
redusă - instalaţii de încălzire
ţevi din
- poate fi modelat la Lipire cu adeziv
policlorură de - instalaţii interioare de canalizare
cald în mod repetat Sudare prin polifuziune
vinil de tip uşor
ţevi din poli- - instalaţii interioare şi reţele
- poate fi modelat la
clorură de vinil de exterioare de apă potabilă sub Sudare prin polifuziune
cald în mod repetat
tip mediu şi greu presiune
- rezistenţe mecanice
ţevi din - instalaţii interioare de încălzire şi
mari Lipire cu adeziv
policlorură de - instalaţii sanitare interioare de
- rezistenţă
vinil clorurată apă caldă sau rece
electrochimică
Important de reţinut!
o Proprietăţile materialului conductei sunt determinante în alegerea tipului de conductă pentru o
folosinţă sau alta.
o Modalităţile de îmbinare a conductelor infuienţează alegerea materialului după cum montarea se
face în exterior aerian sau subteran şi în interiorul clădirilor peste finisaje, mascat sau îngropat.
5.15.4. Îmbinarea prin sudare a ţevilor din polietilenă de înaltă densitate (PEHD)
Ţevile din PEHD (polietilenă de înaltă densitate), în funcţie de diametru (d) se pot suda: cap la cap, cu
manşon, tip şa, în ramificaţie, sau cu element rezistiv.
Polietilena este un material termoplastic, flexibil, insipid, inodor, netoxic ce se descompune aproape de +300
o o
C şi se înmoaie în jurul temperaturii de +115 C.
Modul de prelucrare al polimerilor termoplastici, respectiv comportarea lor la sudare este funcţie de relaţiile
reciproce dintre factorii externi (temperatură, timpul de acţionare a temperaturii, presiunea de contact, timpul de
acţionare a presiunii, etc.) şi structura polimerilor, care este strict determinată de mecanismele de legătură
moleculară.
Sudarea polimerilor termoplastici se poate realiza în domeniul de temperaturi cuprinse între înmuierea-
respectiv topirea cristalelor şi temperatura de degradare termică.
În vederea realizării în bune condiţii a îmbinărilor sudate a ţevilor din polietilenă de înaltă densitate este
necesară asigurarea următoarelor condiţii:
 încălzirea şi menţinerea pieselor în zona de sudare la o anumită temperatură de sudare Ts;
 realizarea unui contact cât mai bun al suprafeţelor pieselor de sudat în zona de îmbinare;
 asigurarea unui timp optim de desfăşurare a procesului de sudare.
În procesul de sudare temperatura este factorul cel mai important, de aceea toate procedeele de sudare sunt
legate de încălzirea , respectiv de introducerea de energie termică la locul contactului dintre piesele ce urmează a fi
sudate.
Sudarea cap la cap cu element încălzitor – se recomandă la ţevile din PEHD cu diametre peste 110 mm (d ›
110 mm).
1) pregătirea pentru sudare:
o în echipamentul de sudare aşezat pe o suprafaţă orizontală plană se montează bacurile având mărimea
corespunzătoare ţevilor ce urmează a fi sudate;
o în vederea compensării (evitării) eforturilor de încovoiere care pot apare în ţeavă în echipamentul de sudare,
se recomandă utilizarea unor dispozitive cu role pentru susţinerea ţevilor de o parte şi de alta a
echipamentului de sudare;

101
o capetele ţevilor ce urmează a fi sudate se curăţă de impurităţi pe aproximativ 0,5 m, la exterior şi interior
(după posibilităţi);
o nu se admit defecte ale capetelor ţevilor cum ar fi: neregularităţi ale suprafeţelor, neomogenităţi ale culorii,
ovalitate, etc;
o se introduc ţevile în bacurile echipamentului de sudar, astfel încât lungimea liberă a capătului ţevilor să fie de
aproximativ 30-40 mm;
o se potriveşte atât înălţimea cât şi poziţia dispozitivelor de susţinere a ţevilor, astfel încât ţevile să fie în
contact cu partea inferioară a bacurilor;
o se închide partea superioară a bacurilor şi se măsoară excentricitatea; dacă excentricitatea este mai mare
decât cea admisă, bacurile se desfac şi se încearcă găsirea unei poziţii optime prin rotirea ţevilor;
o ţevile fixate definitiv, prăfuite sau cu alte impurităţi care nu pot fi elimina-te în stare uscată se curăţa cu o
lavetă (cârpă) îmbibată cu alcool tehnic, tetraclorură de carbon sau alţi diluanţi pentru grăsimi care nu lasă
urme la evaporare;
o după uscare se montează în echipament freza şi se începe prelucrarea capetelor de ţeavă alegând forţa de
apăsare astfel încât discurile aşchietoare să se acţioneze uşor;
o frezarea se continuă până când lungimea materialului desprins de pe suprafeţele frontale ale ţevilor are o
lungime de aproximativ 1,5 ori (o dată şi jumătate) lungimea circumferinţei ţevii;
o forţa de apăsare se va reduce treptat la zero, fără desfacerea bacurilor;
o cele două capete se îndepărtează, se scoate freza din echipament iar capetele ţevii se aduc din nou în
contact; capetele ţevilor se apasă cu forţa de sudare verificându-se excentricitatea şi deschiderea acestora,
care dacă sunt în limitele admise se poate începe sudarea;
o elementul încălzitor se curăţă cu o cârpă care nu conţine fibre sintetice şi nu lasă scame;
o cel puţin o dată pe zi, la începerea programului de lucru se verifică menţinerea şi uniformitatea temperaturii
pe suprafaţa elementului încălzitor;
o
o nu se admit variaţii ale temperaturii elementului încălzitor mai mari de ± 5 C faţă de cea indicată de acesta;
o
o elementul încălzitor se aduce la temperatura de sudare, T= (200-220) C, utilizându-se temperaturi mai
scăzute (spre limita inferioară) pentru ţevi cu grosime mai mare.
2) sudarea propriu-zisă
o sudarea se face conform diagramei de sudare;
o capetele de ţeavă se îndepărtează pentru a introduce elementul încălzitor între acestea, după care apropiind
lent ţevile se apasă cu forţa (presiunea) de încălzire până când pe circumferinţa ţevilor apare un inel de
material topit;
o menţinerea ţevilor în această fază se face un anumit interval de timp (conform diagramei), după care forţa de
apăsare se reduce treptat la zero;
o la epuizarea timpului de încălzire, ţevile se depărtează la (50-60) mm, iar elementul încălzitor se retrage
(îndepărtează);
o se aduc din nou în contact capetele ţevilor apăsând cu o forţă ce va creşte progresiv până la valoarea forţei
necesară sudării;
o
o forţa se menţine la această valoare până la răcirea îmbinării (aprox. +40 C), după care se reduce trepat la
zero;
o nu este permisă răcirea îmbinării sudate prin ventilarea aerului sau cu apă.
3) condiţii de lucru
o procesul de sudare se va desfăşura în condiţii atmosferice bune-fără măsuri de protecţie suplimentare, când
o
temperatura mediului ambiant este de minim +5 C (lipsa curenţilor de aer, precipitaţii atmosferice);
o când condiţiile atmosferice sunt neprielnice (vânt, lapoviţă, ploaie, ninsoare) locul de sudare va fi protejat
obligatoriu cu cabine gen cort încălzit.
4) asigurarea calităţii
o la încheierea lucrărilor este necesar ca executantul să prezinte beneficiarului „cartea tehnică” a lucrării, care
să cuprindă:
- calitatea şi dimensiunile ţevilor şi fitingurilor folosite;
- numele şi poansonul sudorului;
- documente atestând toate controalele de calitate efectuate, etc.

102
5.15.5. Piese speciale. Armături
Polietilenă de înaltă Piesă pentru cuplare PVC-piese Ţevi şi fitinguri din Ţevi PVC-G (greu)
densitate din fontă (Gibault) speciale cupru
Robinet de trecere Robinet de trecere Robinet de trecere Robinet de reglare

(închidere) (închidere)
Piese instalatii de apa

103
ARMĂTURI PENTRU CONDUCTE

104
PIESE SPECIALE PENTRU CONDUCTE PEXAL

105
PIESE SPECIALE PENTRU CONDUCTE DIN POLIETILENĂ DE ÎNALTĂ DENSITATE (PE-HD)

106
Pompe pentru instalații de

recirculare apă caldă
menajeră
Pompe centrifugale de
înaltă presiune & debit
mare
Hidrofoare pentru clădiri mari

107
Rezervoare – tampon
Aceste rezervoare au fost concepute
si realizate pentru stocarea apei potabile.
Sunt turnate dintr-o singură bucată si
sunt confecţionate din polipropilenă
alimentară de foarte bună calitate, fapt
ce asigura protecţia împotriva razelor
ultraviolete. Sunt uşoare, incasabile, uşor
de manipulat si la cerere pot fi prevăzute
cu accesoriile necesare: robineţi cu
plutitor, robineţi de golire, preaplin.
Domeniile de utilizare sunt: instalații
hidrosanitare, instalații de irigație,
tratament al apei, industria chimică.

108
5.16. Întreţinerea instalaţiilor

Funcţionare – utilizare fără incidente sau probleme; periodic se fac verificări asupra gradului de uzură şi
deteriorărilor.
Întreţinere – operaţiuni pentru păstrarea parametrilor de funcţionare ai instalaţiei în limite normale fără a
cheltui sume importante de bani;
Reparaţie – înlocuirea unui element din instalaţie, corectarea funcţionării lui sau adăugarea de noi materiale;
Reconstrucţie – aducerea construcţiei la condiţiile iniţiale, după eliminarea prin înlocuire a elementelor uzate –
la capătul duratei de viaţă a respectivelor elemente;
Modernizare – intervenţii făcute cu scopul de a îmbunătăţi o stare de lucruri existentă.
 Întreţinerea este secretul unei durate de viaţă îndelungate şi a funcţionării tuturor componentelor
oricărei instalaţii;
 Furnizorul instalaţiei descrie metodele de întreţinere şi frecvenţa lor în protocolul care se încheie la
punerea în funcţiune a instalaţiei;
 Pentru clădirile importante se recomandă a utiliza reguli de funcţionare;
 Strategia pe termen lung în domeniul întreţinerii trebuie să se bazeze pe trecerea de la întreţinerea
preventivă clasică la întreţinerea de tip predictiv şi proactiv.
Principiile sunt:
1. Cuantificarea statutului şi calităţii operaţiilor de întreţinere prin indicatori cheie;
2. Siguranţă;
3. Directive tehnico-organizaţionale privind performanţa sistemului
4. Concentrarea asupra cauzelor problemelor, nu asupra consecinţelor.
5.16.1. Funcţionarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor de distribuţie a apei

1. Apa este transportată prin conducte la consumator. Alimentarea neîntreruptă cu apă este o condiţie de bază
a unui trai decent.;
2. Montarea şi repararea instalaţiilor interioare de apă trebuie făcută de personal specializat, care să asigure
funcţionarea instalaţiei în conformitate cu documentaţia aprobată şi cu standardele;
3. Lucrările pot începe după obţinerea autorizaţiei de construcţie şi aprobarea documentaţiei;
4. Operatorul de apă local (compania de apă din zonă) trebuie înştiinţat cu privire la orice instalaţie nouă sau
operaţie majoră de întreţinere;
5. Într-un jurnal trebuie înregistrate toate etapele de evoluţie ale lucrărilor cu date tehnice, economice, probe
de presiune, etc.;
6. Operatorul de apă local este autorizat să constate în orice moment care este starea de funcţionare a
apometrului;
 Proprietarii clădirii, angajaţii sau chiriaşii trebuie să permită obligatoriu accesul personalului
competent la apometru;
 Instalaţia interioară de apă poate fi debranşată de la conducta publică dacă interesul public este pus
în pericol, până la remedierea defecţiunilor/ problemelor;
 Proprietarul / consumatorii sunt obligaţi să repare imediat defecţiunile la conductele de apă, în
special cele care dau naştere la scurgeri. Reparaţiile datorate uzurii sau utilizării improprii se vor
suporta de către utilizatori.
 Presiunea de alimentare trebuie menţinută în permanenţă, cu excepţia cazului în care există o avarie
sau apare pericolul de îngheţ.
Exemple de bună practică:
 Păstraţi un plan al instalaţiei la loc sigur. Un exemplar protejat ar fi bine să existe lângă apometru.
Lângă ramificaţii este bine să existe tabele / schiţe de orientare;
 Periodic verificaţi apometrul pentru a descoperi eventuale fluctuaţii bruşte ale consumului de apă;
 Verificaţi “neînchiderea debitului” pe apometre cel puţin o dată pe lună;
 Stabiliţi un plan pentru cazuri de urgenţă;
 Stabiliţi o frecvenţă de verificare a funcţionării tuturor armăturilor şi fitingurilor în funcţie de calitate
apei şi a materialului conductelor.
 Verificaţi buna funcţionare a tuturor fitingurilor de 3 ori pe an. Robineţii trebuie învârtiţi/folosiţi cel
puţin o dată la 3 luni, pentru a evita depunerea crustelor pe suprafaţa lor;
 Verificaţi filtrele de cel puţin 2 ori pe an şi ori de câte ori alimentarea cu apă este întreruptă;
 După perioade îndelungate în care instalaţia nu a fost folosită, acesta trebuie bine spălată în interior
cu cantităţi suficiente de apă.

109
Tabelul 5: Măsuri care trebuie luate în funcţie de durata de nefolosire al instalaţiei interioare de apă, independent de
materialul conductelor (după DIN 1988)
Perioada de Măsuri înaintea absenţei Măsuri după reîntoarcere
absenţă
>3 zile Apartamente: Se închide robinetul Se deschide robinetul de închidere al instalaţiei
de închidere al Se lasă apa să curgă la canal min. 5 minute
instalaţiei
Case: Se închide robinetul Se deschide robinetul de închidere
instalaţiei de după Se lasă apa să curgă la canal min. 5 minute
apometru
>4 Apartamente: Se închide robinetul Se deschide robinetul de închidere al instalaţiei
săptămâni de închidere al Se spală întreaga instalaţie
instalaţiei
Case: Se închide robinetul Se deschide robinetul de închidere
instalaţiei de după Se spală întreaga instalaţie
apometru
>6 luni Se închide robinetul de închidere al Se deschide robinetul de închidere al instalaţiei
instalaţiei, se goleşte instalaţia Se spală întreaga instalaţie
Se deconectează instalaţia de la Se va informa operatorul local de apă sau
reţea. instalatorul autorizat
>1 an Se reface legătura instalaţie la reţea
5.16.2. Drepturile şi îndatoririle managerului instalaţiilor
Managementul instalaţiilor are printre alte îndatoriri activităţi precum funcţionarea, întreţinerea şi reparaţiile,
făcute pe baza unui plan. Serviciile prestate de un manager se divid în trei grupe, în funcţie de criteriul necesităţii:
1. Sarcini de bază cu referitoare la instalaţiile din clădiri (alimentarea cu apă, cu electricitate, cu căldură, aer
condiţionat, gestionarea deşeurilor, a ascensoarelor etc.).
2. Managerii realizează activitatea de audit şi inspecţii periodice la instalaţiile sanitare, pentru a verifica dacă
corespund normativelor în vigoare şi se ocupă de remedierea eventualelor defecţiuni descoperite.
3. Se ocupă de activitatea obişnuită de întreţinere şi reparaţii, curăţenie, dezinfecţie, diverse livrări etc.
4. Sarcini privind îmbunătăţirea calităţii şi parametrilor funcţionali ai clădirii – planul financiar strategic, planuri
pe termen lung de întreţinere şi reconstrucţie a unor elemente majore, analize tehnico-economice de
eficienţă, precum şi alte servicii suplimentare (întreţinerea spaţiilor verzi, paza şi securitatea, poşta clădirii
etc.)
Managementul se poate face doar în baza unui contract propus de proprietarii clădirii.
Managerul/proprietarul instalaţiei interioare de apă este obligat:
1. Să respecte clauzele în baza cărora instalaţia a fost aprobată şi regulile de operare confirmate;
2. Să menţină sistemul în bune condiţii de funcţionare astfel încât să nu pună în pericol viaţa ocupanţilor şi
siguranţa proprietăţii;
3. Să asigure o inspecţie tehnică profesionistă a sistemului, care să includă monitorizarea şi măsurarea
anomaliilor;
4. Să ia măsuri (pe cheltuială proprie) pentru eliminarea neajunsurilor din sistem;
5. Să acorde atenţie instrucţiunilor emise de operatorul local de apă, dacă acestea sunt necesare în situaţii
speciale.
6. Managerii trebuie să participe la acţiuni care să asigure protecţia împotriva inundaţiilor.
Optimizarea activităţii de întreţinere, reparaţii şi funcţionare contribuie la armonizarea bugetului în timp,
astfel încât proprietatea/clădirea să fie menţinută în bună stare.
Mecanismul organizaţional este important din acest punct de vedere – sistemul de întreţinere şi reparaţii al
clădirii constă dintr-o serie de înregistrări permanente (certificate) care stau la baza planului de întreţinere şi reparaţii.

110
5.16.3. Documentaţia de funcţionare a instalaţiei sanitare
Documentaţia pleacă de la:

a. Statutul de clădire nouă SAU
b. Constatarea stării tehnice a unei clădiri existente, pe baza unei analize făcute de profesionişti.
Documentaţia de funcţionare – este un dosar care cuprinde informaţii tehnico-economice (date, planşe), precum şi
încredinţarea controlului funcţionării unui serviciu de management. Ea conţine:
 Documentaţie pentru decizii
 Documentaţie de operare, pentru un control ridicat, eventual pentru inspecţii.
Documentaţia necesară pentru luarea deciziilor are mai multe părţi:
 Partea de normative (standarde privind funcţionarea);
 Partea desenată (planşe utile pentru funcţionare);
 Partea de registru (înregistrarea operaţiunilor).
Dacă este necesar, se mai adaugă alte documente:
 Certificat privind instalaţia sanitară (“paşaport”);
 Documentaţie privind construcţia clădirii;
 Inventarul utilităţilor de bază care se află în funcţiune;
 Registrul contabil al unei operaţiuni;
 Date statistice privind operaţiunile;
 Registru pentru deciziile şi agrementele privind funcţionarea instalaţiilor sanitare (apă-canal);
 Înregistrarea rezultatelor inspecţiilor privind securitatea şi sănătatea;
 Registru cu echipamentele care necesită inspecţii tehnice de siguranţă şi un dosar cu
documente privitoare la activităţile de audit;
 Registru cu accidentele de muncă şi avariile în funcţionarea instalaţiilor, precum şi
defecţiunile echipamentelor.
Instalaţiile sanitare funcţionează şi sunt întreţinute pe baza unor reguli de operare:
1. Ele se stabilesc de către proiectant, furnizor şi consumator în funcţie de clauzele precizate de
executant la predarea lucrării;
2. Ele conţin o scurtă descriere a sistemului, planşe şi fotografii referitoare la funcţionare, descrierea
operaţiunilor de manipulare şi întreţinere, condiţiile pentru inspecţie, activităţile personalului în caz
de avarii, reguli de siguranţă etc.;
3. Instrucţiunile privind activitatea de service asupra instalaţiei pot să fie menţionate parţial în
documentaţie;
4. Furnizorul este obligat să informeze în scris consumatorul cu privire la modul de operare şi
întreţinere a echipamentelor;
5. Furnizorul avertizează pe investitor despre frecvenţa minimă estimată a operaţiunilor de întreţinere
şi audit;
6. Respectarea regulilor de funcţionare este vitală atunci când se solicită garanţia. De exemplu, trebuie
respectate: temperatura maximă a apei, frecvenţa de curăţire a filtrelor, inspecţia armăturilor,
frecvenţa auditului periodic, etc.;
7. Este foarte importantă înregistrarea metodelor şi a momentelor în care sistemul a fost spălat sau
verificat, principiu valabil şi în cazul probelor şi operaţiunilor de întreţinere efectuate asupra
armăturilor.
Documentaţia este parţial arhivată la producător şi parţial furnizată consumatorului.
Producătorului îi rămân în arhivă documentele referitoare la construcţie, aprobări, calitatea materialului, modul
de producere, precum şi raportul de audit. Utilizatorul primeşte o copie a raportului de audit, o listă cu piese de
schimb şi instrucţiuni pentru operare şi întreţinere.
5.16.4. Întreţinerea periodică

Toate instalaţiile necesită o verificare periodică, care este legată de activitatea de întreţinere:
 Părţile metalice trebuie protejate împotriva coroziunii;
 Un mediu umed şi neglijarea întreţinerii pot produce corodarea rapidă şi înlocuirea prematură
a echipamentelor;
 Robineţii trebuie învârtiţi/mişcaţi periodic şi uneori necesită schimbarea garniturii de
etanşare.

111
Stabilirea unui program clar de întreţinere sezonieră poate preveni apariţia avariilor:
 Toamna este momentul pregătirii clădirii/instalaţiei pentru iarna care se apropie;
 În timpul iernii sunt necesare operaţii de rutină, verificări şi reparaţii cât mai rapide ale
defecţiunilor;
 Primăvara este momentul în care se evaluează deteriorările produse în timpul iernii şi se
pregătesc şi chiar încep lucrările de reparaţii care se vor derula în timpul verii;
 Vara este anotimpul cu cele mai multe sarcini privind activitatea de întreţinere.
Este important a acorda o atenţie sporită modului în care se face proba de presiune, funcţionării robineţilor,
stării accesoriilor, a rezervoarelor subterane, a pompelor.
5.16.5. Diagnosticul stării tehnice a instalaţiei de distribuţie a apei

Starea tehnică a instalaţiilor de distribuţie a apei se caracterizează prin:
 Defecţiuni atât pe partea de apă rece, cât şi pe partea de apă caldă; funcţionare defectuoasă a
robineţilor;
 Hidranţii de incendiu sunt deterioraţi;
 Materialul conductelor este îmbătrânit - deteriorări, depuneri de cruste, coroziune.
Diagnosticul tehnic: prin intermediul inspecţiei vizuale se pot obţine o mulţime de informaţii – date pentru
evaluarea construcţiei prin prisma siguranţei, a condiţiilor igienice, vârstei, consumului de energie, costurilor de
funcţionare şi a cerinţelor utilizatorilor.
Procesarea datelor obţinute dă o imagine despre evaluarea clădirii şi despre oportunitatea unor decizii privind
protecţia, întreţinerea, reconstrucţia sau modernizarea acesteia. Diagnosticul instalaţiilor din clădire (apă, canalizare,
încălzire, gaz, electrice, ventilare, aer condiţionat, ascensor, etc.) se realizează prin inspecţie vizuală (element cu
element sau căutare detaliată) .
Următorul pas după evaluare este găsirea şi compararea opţiunilor privind reparaţiile:
 Studiul soluţiilor tehnice se aplică la orice tip de reparaţii, fie ele mici, medii sau mari;
 Acestea reprezintă documente care contribuie la luarea deciziilor cu privire la soluţia optimă
şi la alegerea furnizorului;
 Bugetul alocat diferitelor soluţii tehnice determină necesitatea stabilirii unui cost iniţial
pentru reparaţiile dorite şi constituie baza planurilor financiare de întreţinere şi reparaţii.
5.16.6. Localizarea defectelor în instalaţia de alimentare cu apă

Tabelul 6: Defecte cu cauze mecanice
Acţiuni din exteriorul conductei
Defect Motiv Protecţie
Fisuri în conducte - Sarcina pământului - Montaj în canale
- Sarcina construcţiilor - Montaj în conductă de protecţie
- Impact - Limitarea contactului direct cu construcţiile
- Temperaturi extreme - Thermal protection by depth of placing
- Thermal insulation
Acţiuni din interiorul conductei
Deformări importante - Greutatea fluidului din - Respectarea distanţei dintre suporţi în funcţie
(săgeată) conductă de materialul conductei
Tabelul 7: Defecte cu cauze igienice

Aspirarea apei - Apariţia unei depresiuni în - Dispozitiv de rupere a vacuumului
contaminate conductă (datorate loviturii de - Clapetă de sens
berbec, de exemplu) - Modul de manevrare a vanelor
Stagnarea apei şi - Stagnarea apei în rezervoare - Folosirea sistemelor cu pompare
scăderea calităţii instantanee
acesteia
Creşterea - Ţevi neizolate - Izolaţie termică de calitate pentru
temperaturii apei - Ţevi montate în apropierea conducte
la peste 12°C unor surse de căldură

112
Tabelul 8: Defecte datorate materialului conductei

Acţiuni din exteriorul conductei
Modificări în lungul - Sarcini datorate greutăţii - Respectarea distanţei dintre suporţi
conductei (încovoieri, armăturilor în funcţie de materialul conductei
dilatări, contracţii) - Montajul greşit al conductelor - Izolarea termică
- Variaţii de temperatură - Localizarea punctelor fixe şi a celor
mobile
Acţiuni din interiorul conductei
Coroziunea - Compoziţia chimică a apei - Tratarea apei
- Temperatura apei - Alegerea corectă a materialului
- Viteza apei - Limitarea vitezei maxime
- Eroziunea datorită particulelor - Zincare, bituminare, cimentare etc.
- Combinaţia cupru + oţel zincat
Depuneri de cruste - Compoziţia apei - Tratarea apei
- Viteza apei - Suprafaţa interioară netedă
- Rugozitatea ţevilor - Viteză suficient de mare a apei
Cavitaţia - Apariţia depresiunilor - Asigurarea unei presiuni suficiente
Durata de viaţă a conductelor subterane de apă depinde de:

1. Rezistenţa ţevilor la efectele coroziunii interne şi externe;
2. Rezistenţa mecanică a ţevilor (la impact şi vibraţii, îngheţ, etc.);
3. Calitatea şi durabilitatea materialului folosit pentru etanşare;
4. Armăturile instalate pe conducte şi posibilitatea înlocuirii lor;
Cauzele defecţiunilor pot fi: mecanice, igienice sau datorate materialului (tab. 6- 8)
5.16.7. Remedierea neajunsurilor din sistemele de alimentare cu apă

În mod paradoxal, neajunsurile şi reclamaţiile referitoare la instalaţiile de alimentare cu apă sunt relativ puţine
deoarece:
1. Presiunea existentă la punctul de racord al instalaţiei interioare la conducta publică este suficient de mare
pentru a compensa eventualele pierderi de presiune sporite datorate subdimensionării conductelor;
2. Dacă apare o problemă, ea nu este pusă în legătură cu o proiectare defectuoasă;
3. Unele neajunsuri nu pot fi raportate, datorită lipsei/întocmirii defectuoase a contractului;
4. Majoritatea sistemelor au ieşit din garanţie;
5. După părerea locatarilor, zgomotul produs de mişcarea apei prin conducte nu reprezintă o deficienţă de
proiectare care ar trebui reclamată.

113
Figura 34: Exemple

de greşeli care
provoacă neajunsuri
5.16.8. Costuri ale sistemelor de alimentare cu apă
Energia înglobată în instalaţiile sanitare este importantă. O proiectare economică ar reduce toate aceste
costuri. Lucrările de săpături contribuie în medie cu aproximativ 50% la costul final al instalaţiei (variază de la 20%
pentru ţevi cu DN mare, până la 70% pentru ţevi de diametru mic).
1. Înlocuirea conductelor este foarte costisitoare – costului ridicat al săpăturilor i se adaugă costul pentru
demontarea conductei vechi;
2. Sistemul de alimentare cu apă trebuie proiectat şi exploatat astfel încât să-şi îndeplinească menirea cât mai
mult timp posibil;
3. Există puncte de vedere alternative: proiectul trebuie făcut pentru a rămâne neschimbat mult timp, sau el
trebuie gândit pentru o expansiune/dezvoltare economică viitoare;
4. Conductele de diametru mic sunt foarte dificil de curăţat în comparaţie cu cele de diametru mare.
5.16.9. Măsuri de reducere a costurilor sistemelor de distribuţie a apei
Trebuie implementate programe de reducere a consumurilor de apă. Aceste programe se bazează pe 6 paşi:
1. Diagnosticarea şi studiul modului de utilizare al apei şi a hidraulicii reţelei (punctul de consum, conductele de
distribuţie, rezervoarele de stocare);
2. Detectarea pierderilor de apă din reţele şi înlăturarea lor;
3. Repararea armăturilor obiectelor sanitare care nu mai etanşează eficient şi înlocuirea lor cu altele moderne şi
economice din punct de vedere al consumului;
4. Schimbarea mentalităţilor/obiceiurilor privind consumul de apă şi aplicarea unor măsuri de raţionalizare a
acestuia;
5. Informarea, sensibilizarea şi antrenarea publicului, de exemplu prin publicitate.

114
Măsurile care pot fi luate pentru reducerea consumului de apă se împart în 2 categorii:
 Măsuri active – consumul este micşorat fără ca utilizatorul să simtă o scădere a nivelului său de
confort;
 Măsuri pasive – pot avea ca efect scăderea confortului utilizatorului, de exemplu măsurile financiare
legate de creşterea preţului apei şi/sau contorizarea individuală a consumului.
5.16.10. Contorizarea apei – element de management

Apometrele înregistrează volumul de apă consumat. Stabilirea precisă a consumului de apă este necesară atât
din punct de vedere economic, cât şi din punct de vedere al eficienţei în exploatare. Pe fiecare conductă de
branşament există un contor principal, a cărui citire va fi facturată de către distribuitorul local de apă.
1. Dacă este necesară subdivizarea consumului (de exemplu între mai mulţi locatari), se vor instala contoare
individuale pentru punctele de consum din clădire;
2. Se vor respecta în acest caz normele privind regimul contoarelor (calibrarea periodică a apometrelor);
3. Apare nevoia de a găsi un echilibru între creşterea complexităţii sistemului (şi a costului său) şi domeniul de
aplicaţie şi economiile estimate.
Figura 35: Apometrele principale la un hotel

1 – apometru pentru toate conductele de apă
rece
2 – apometru pentru toate conductele de apă
caldă (intră apă rece pentru
prepararea apei calde)
3 – apometru pentru apa cu utilizare specială
Conducta situată aproape de pardoseală este pentru combaterea incendiilor.

Preţul apei creşte în fiecare an cu aproximativ 20% sau chiar mai mult. Astfel, oamenii sunt obligaţi să
economisească apa, iar una dintre metode ar fi (aşa cum s-a arătat) contorizarea individuală a fiecărei unităţi locative
(ex. apartament).
1. Datele privind consumul sunt necesare pentru evaluarea eficienţei şi impactului programelor de reducere a
consumului de apă;
2. Contorizarea individuală reflectă măsurătorile dintr-un anumit sector;
3. Soluţia este utilă şi atunci când un unic proprietar gestionează mai multe tipuri diferite de utilizări ale apei;
4. Se pot obţine date interesante privind caracteristicile fiecărui punct de măsură: obiceiuri, perioade de
utilizare, cronograma de consum, apariţia unor consumuri anormale.
Înainte de a semna un contract de contorizare individuală, trebuie avut grijă de mai multe aspecte:
 Localizarea coloanelor de la care sunt legate punctele individuale de consum pentru a realiza o
instalare cât mai economică a contoarelor;
 Verificarea stării conductelor;
 Un sistem aflat la limita duratei de viaţă nu se recomandă a fi supus unei astfel de operaţiuni:
apometrul introduce în sistem o pierdere de presiune apreciabilă şi în plus, apometrul ar putea fi
distrus;
 Cea mai bună soluţie este instalarea contoarelor individuale doar în sistemele noi, proiectate cu
distribuţie orizontală, astfel încât fiecare apartament are nevoie de maximum 2 contoare.

115
Secvenţa acţiunilor care trebuie îndeplinite pentru execuţia contorizării individuale este prezentată mai jos:
Audit asupra modului de utilizare al apei, al istoricului consumului, a stării conductelor

de apă, rezervoarelor de stocare şi apometrelor existente.
Alegerea punctului de instalare al contorului individual se va face în funcţie de datele

furnizate de audit şi de nivelul de sub-contorizare dorit.
Procedura fizică de instalare poate presupune lucrări de excavare, construcţia unor

firide pentru apometre, instalarea de conducte şi cabluri electrice de alimentare,
respectiv legare la pământ pentru apometrele cu citire de la distanţă.
Instalarea propriu-zisă a apometrelor şi conectarea în reţeaua de citire de la distanţă

(dacă este cazul).
Datele înregistrate sunt un puternic element de management:
Datele privind Managementul apei

consumul de apă
 Evaluarea impactului acţiunilor întreprinse

 Reconsiderarea cererii de apă
 Controlul consumului
 Permite un management descentralizat

116
CAPITOLUL 6 - INSTALAŢII DE RIDICARE A PRESIUNII APEI
6.1. Instalaţii de ridicare a presiunii apei

Staţia de pompare reprezintă un ansamblu de construcţii, instalaţii şi utilaje, cuprizand :
 Echipamentul electromecanic – pompe, motoare electrice pentru antrenarea pompelor si instalaţiile
electrice de forţă;
 Instalaţii hidraulice – conducte, armături (vane), aparate de măsură si control;
 Instalaţii auxiliare pentru manevrarea utilajelor şi echipamentului hidraulic;
 Clădirea (construcţia) in interiorul căreia se montează echipamentul electromecanic si instalaţiile,
numită si camera pompelor.
După poziția pompelor faţă de nivelul terenului, stațiile de pompare pot fi :
 supraterane
 semiîngropate
 subterane
In instalaţiile interioare de alimentare cu apă, staţiile de pompare se folosesc atunci când presiunea de
serviciu disponibilă Hdisp din conducta publică in punctul de racord este permanent sau in anumite perioade mai
mică decât presiunea necesară in instalaţia interioară, iar consumul de apă este uniform in timp. Acesta este cazul
frecvent al instalaţiilor industriale, in care consumul de apă pentru nevoi tehnologice este practic constant in timp.
Stațiile de pompare pot alimenta cu apă direct consumatorii industriali sau indirect , prin intermediul rezervoarelor
de înălţime.
Stația de pompare pentru alimentarea directa cu apă a consumatorilor

Instalaţia de pompare se compune dintr-un rezervor-tampon care poate fi deschis (adică pus in legătură cu
atmosfera prin conducta de aerisire) sau închis (aflat sub presiunea unei perne de aer comprimat), care este
alimentat cu apă din conducta publică prin conducta de branşament si din care aspiră pompa ce ridică presiune apei si
o refulează in instalaţie spre punctele de consum. In orele când presiunea disponibilă este suficientă, apa se distribuie
direct din conducta publică prin conducta de ocolire, robinetele de pe această conductă fiind deschise. In perioadele
de presiune scăzută intră in funcţiune pompa, care aspiră apa din rezervorul-tampon si o refulează in instalaţie. O
clapetă de reţinere montată pe conducta de ocolire împiedică trecerea apei din instalaţia interioară in reţeaua
exterioară in timpul funcţionării pompei. Pe conducta de refulare a pompei se montează de asemenea o clapetă de
reţinere care împiedică trecerea apei din instalaţia interioară prin pompa spre rezervorul-tampon, când nu
funcţionează pompa .
Stația de pompare pentru alimentarea cu apa a rezervoarelor de înălțime

In perioadele in care presiunea disponibilă a apei din conducta publică devine mai mică decât presiunea
necesară in instalaţia interioară, rezervorul de înălţime este alimentat cu apă cu ajutorul pompelor, care aspiră apa
dintr-un rezervor – tampon deschis alimentat din conducta de branşament si o refulează in rezervorul de înălţime .
Pe conducta de refulare a pompei se montează o clapetă de reţinere, care împiedică întoarcerea apei din
rezervorul de înălţime prin pompă in perioadele când pompa nu funcţionează .
Pornirea, respectiv oprirea automată a pompei se pot realiza cu ajutorul unui nivostat prevăzut cu contacte
electrice.

117
1- conducta publica
2- conducta de
bransament
3- rezervor tampon
deschis
4- distribuitor
5- plutitor
6- conducta de aerisire
7- pompa
8- clapeta de retinere
9- conducta de ocolire
10-clapeta de retinere
11-instalatie ( puncte de
consum)
Instalaţia de hidrofor
Instalaţia de hidrofor reprezintă o instalaţie de pompare la care pe conducta de refulare a pompei se montează
un rezervor închis, numit recipient de hidrofor. Acesta conţine la partea inferioară apa si la partea superioară,
deasupra nivelului apei, aer comprimat.
Instalaţia de pompare cu recipient de hidrofor se foloseşte atunci când presiunea disponibilă a apei din
conducta publică in punctul de racord este temporar sau permanent mai mică decât sarcina hidrodinamică
necesară a apei din instalaţia interioară, iar consumul de apă din clădiri este neuniform in timp.
Instalaţiile de hidrofor se prevăd in special pentru alimentarea cu apă a ansamblurilor de clădiri de locuit, in
care debitul de apă consumat prezintă variaţii mari in timp intre valorile maxime si minime, datorită
nesimultaneităţii in funcţionare a diferitelor puncte de consum ala apei in scopuri menajere.
Alcătuirea instalaţiei de hidrofor

Instalaţia de hidrofor se compune din următoarele elemente:
rezervor-tampon care poate fi închis, aflat sub presiunea unei perne de aer comprimat, sau deschis , adică
pus in legătură directă cu atmosfera printr-o conductă de aerisire. In instalaţiile de hidrofor se utilizează
rezervoare – tampon deschise, care sunt alimentate cu apă din conducta publică prin conducta de
branşament. Rezervorul - tampon deschis este alimentat cu apă prin intermediul unor robinete cu plutitor
(cel puţin două, pentru siguranţă în exploatare), montate la un distribuitor comun care este alimentat cu apă
din conducta de branşament.
Robinetele cu plutitor asigura menținerea practic constanta a nivelului apei in rezervorul-tampon deschis;
pompele pentru ridicarea presiunii apei, care aspiră apa din rezervorul – tampon deschis si o refulează in
instalaţia interioară la punctele de consum prin intermediul recipientului de hidrofor. Pe conducta de refulare
a pompei se montează o clapetă de reţinere, care are rolul de a împiedică întoarcerea apei din hidrofor spre
pompă, in perioadele când pompa nu funcţionează;
recipientul de hidrofor in care apa refulată de pompă este menţinută la nivelul de presiune creat de pompă
de către aerul comprimat aflat deasupra apei. Recipientul de hidrofor este prevăzut cu racorduri de intrare
si de ieşire a apei; cu racord pentru intrarea aerului comprimat si pentru montarea supapei de siguranţă,
racorduri pentru armăturile indicatorului cu sticla de nivel, cu racord pentru montarea manometrului
necesar pentru citirea presiunii din interiorul recipientului şi cu racord pentru golirea apei din recipient

118
compresorul de aer care serveşte pentru crearea pernei de aer comprimat din recipientul de hidrofor.
Compresorul de aer este pus in funcţiune la pornirea instalaţiei de hidrofor când se creează perna de aer
comprimat si in timpul exploatării instalaţiei, când este necesară completarea pernei de aer comprimat. Pe
conducta de refulare a aerului comprimat, la ieşirea din compresor, se montează o clapetă de reţinere care
are rolul de a împiedică întoarcerea si evacuarea aerului din hidrofor prin compresor, în exterior
instalaţia de automatizare pentru pornirea si oprirea automată a pompei, compusă dintr-un presostat cu
contacte electrice, care comandă acţionarea motorului electric de antrenare a pompei, circuitele electrice si
automatul de pornire-oprire a motorului electric al pompei;
armaturile de închidere, de siguranţă care au rolul de a asigura instalaţia contra suprapresiunilor
accidentale;
rețeaua de conducte care face legătura intre rezervorul-tampon, pompe, hidrofor si conductele de distribuţie
a apei;
6.2. Montarea instalaţiei de ridicare a presiunii apei cu pompe

Curgerea apei de la un nivel energetic dat, la unul superior, se poate realiza numai dacă se transmite apei o
anumită energie necesară pentru ridicarea ei la înălţimea respectivă si pentru învingerea rezistențelor hidraulice
întâmpinate la transportul prin conducte. Această energie este transmisă apei de către pompa care transformă
energia mecanică dată de motorul de antrenare in energie hidraulică .

119
Clasificarea pompelor
Pompele sunt mașini hidraulice , din categoria generatoarelor hidraulice , care transformă energia mecanică
Em, primită la arbore in energie hidraulică Eh, in scopul vehicularii apei care primește energie utilă:
După principiul de funcționare, generatoarele hidraulice se clasifică conform STAS 7215 in :
Turbopompe, care pot fi :
o centrifuge ( monoetajate , bietajate , multietajate , in simplu sau dublu flux );
o elicoidale ( diagonale normale sau rapide, axiale normale etc .);
Pompe volumetrice :
o cu piston;
o rotitoare (cu angrenaje, cu palete oscilante sau culisante, cu inel de lichid, cu pistoane
rotative etc );
o ejectoare ( elevatoare ).
Pompe speciale, de diferite tipuri :
o pentru incendiu, cu antrenare prin transmisie cardanica de la motoarele autospecialelor de
intervenție;
o pentru transportul substanțelor agresive chimic .
Curbele caracteristice , ale unei pompe centrifuge

Prin curbe caracteristice ale unei pompe centrifuge se înțeleg curbele de variație a înălţimii de pompare cu
debitul pompei (caracteristica de sarcină a pompei) a puterii cu debitul pompei si a randamentului cu debitul
pompei, la turaţie constantă .
Valorile debitului Q ( m³/h ), ale înălţimii de pompare H ( kPa ) si ale puterii P(kW), corespunzătoare
randamentului maxim η max , la turația pentru care a fost proiectată si executată pompa, numită turaţie nominală,
se numesc caracteristicile nominale ale pompei centrifuge si sunt înscrise pe o placă indicatoare fixate pe corpul
pompei .
Caracteristicile nominale ale pompelor centrifuge sunt redate in cataloagele de pompe ale firmelor
constructoare .
Caracteristicile principale ale unei pompe utilizate in instalații sunt:
 debit de volum;
 înălţime de pompare;
 înălţime totală netă absolută la aspiraţie;
 putere absorbită;
 randament;
 turație;
 dimensiuni de gabarit.
Funcționarea pompelor cuplate

Cuplarea a 2 sau mai multe pompe este des utilizată in practică, fie pentru mărirea debitului sau presiunii
intr-o instalație existentă, fie pentru o mai suplă utilizare a capacitații de pompare, in funcție de debitele si
presiunile valabile ale consumatorilor de pe rețea.
In principiu există 2 moduri de cuplare a pompelor si anume in paralel si in serie . Dacă sunt mai mult de
două pompe , cuplarea se poate face si in serie - paralel sau paralel - serie , acestea fiind montaje destul de
complexe , dar care permit o apreciabilă suplețe a grupului de pompare .
Cuplarea in paralel a 2 sau mai multe pompe are ca scop principal mărirea debitului trimis pe o rețea .
Analiza comportării cuplajului se face grafic, cu ajutorul caracteristicilor interioare ale pompelor si exista 2
tipuri de cuplare si anume : pompe identice si pompe diferite .
Cuplarea in serie a 2 sau mai multe pompe are ca scop principal mărirea înălţimii de pompare a apei
debitată de ansamblu. Pompele fiind montate in serie , debitul care trece prin pompe este același, iar
sarcina cuplajului este egală cu suma sarcinilor produse de fiecare pompă in parte . Se pot realiza cuplaje
in serie cu pompe identice sau cu pompe diferite. O aplicație a utilizării acestui gen de cuplaj o constituie
pompele cu mai multe etaje, la care rotoarele înseriate au fiecare o caracteristică interioară specifică , iar
caracteristica agregatului rezultă din însumarea acestora .

120
6.3. Tehnologia de montare a instalaţiei de hidrofor
Montarea instalației de hidrofor

Stațiile de hidrofor servesc la crearea presiunii necesare in instalațiile interioare, atunci când presiunea din
rețeaua publică nu asigură alimentarea cu apă a obiectelor sanitare de la partea superioară a clădirii, sau când regimul
de funcționare al apei din conducta publică este întrerupt in timpul zilei. O stație de hidrofor se compune din unul sau
mai multe recipiente de hidrofor legate in paralel la instalația interioară, din două sau mai multe pompe centrifugale,
de asemenea legate in paralel din care una este de rezervă, dintr-un rezervor tampon pentru înmagazinarea apei si un
compresor.
Rezervorul-tampon (închis sau deschis) , pompele , recipientele de hidrofor, compresorul de aer, distribuitorul
de aer comprimat, distribuitorul de apă, conductele de legătură , armăturile de închidere ( vane, robinete ), siguranța
( ventile de supape de siguranțe ) si reglaj ( clapete de reținere ), aparatura de automatizare precum si instalația
pentru măsurarea si înregistrarea consumului de apă din clădiri se amplasează si se montează in interiorul unei
construcții independente numita stație de hidrofor.
De regulă, clădirea stației de hidrofor face corp comun cu clădirea punctului termic pentru prepararea apei
calde de consum sau cu centrala termică a ansamblului de clădiri. Amplasarea stației de hidrofor se face in centrul de
greutate al consumatorilor, pentru a rezulta o soluție economică, a rețelei de distribuție a apei din ansamblul de
clădiri. Se recomandă ca motoarele electrice ale pompelor si compresorului să se amplaseze către interiorul stației,
pentru a fi ușor manevrabile in caz de defecțiune.
In interiorul stației de hidrofor, utilajele, aparatele, armăturile si conductele se amplasează astfel încât să se
asigure :
accesul ușor al personalului de exploatare pentru manevrarea vanelor sau pentru întrețineri si reparații
curente ;
utilizarea la maximum a spațiului tehnic disponibil, pentru evitarea supradimensionărilor construcției
respective.
In scopul reducerii ( evitării) transmiterii zgomotelor si vibrațiilor de la pompe si compresorul de aer prin
instalație (rețeaua de conducte ) la elementele de construcție, se iau măsuri de izolare fonică prin :
montarea pompelor si compresorului pe un postament din beton prevăzut cu un strat de plută de 8-
10 cm grosime;
montarea unor amortizoare elastice intre pompe si rețea.
Pentru colectarea apei scurse pe pardoseală de la presetupele pompelor sau de la golirea unor părţi ale
instalației si evacuarea ei la canalizare, in interiorul instalației de hidrofor se prevede un recipient de pardoseală cu
capac si grătar metalic, racordat la conducta exterioară de canalizare.
Montarea recipientelor de hidrofor

Recipientele de hidrofor se montează pe postamente din beton perfect orizontale prevăzute cu strat de plută
expandată de 6 cm grosime, pentru amortizarea vibrațiilor. In postamentul de beton se incastrează buloane de
prindere.
Recipientul de hidrofor se aşează pe postament in așa fel încât buloanele să treacă prin găurile flanșelor ce
sunt sudate pe ştuţurile ( picioarele) de susţinere a hidroforului . Apoi sunt introduse pe fiecare bulon piuliţe de
strângere. După așezarea la poziția definitivă, se desfac capacele de vizitare si se verifică sudurile interioare executate
in fabrică. In această etapă de montaj se solicită venirea unui specialist al inspecției pentru metrologie si cazane,
pentru a constata starea recipientului . Garnitura capacului se unge cu miniu de plumb si apoi se remontează .
Recipientul se supune la proba de presiune cu apă, cu această ocazie se verifică si funcționarea supapei de
siguranță la presiunea pentru care este calibrată.
Montarea rezervorului - tampon deschis

Rezervorul – tampon se execută de obicei din tablă neagră de oţel si se vopsește la interior si exterior cu
vopsea anticorosivă. Acest rezervor se montează fie pe soclu executat din beton, fie pe grinzi așezate pe pardoseala
încăperii .
Pentru amortizarea vibrațiilor , intre rezervor si grinzile de susținere se prevăd bucăţi de cauciuc.
După fixarea pe fundație se montează distribuitorul cu robinete cu plutitor si sorbul pompei (numai in cazul
unor rezervoare cu capacități mari) , împreună cu conductele de legătură intre aceste elemente si instalația
exterioară . Apoi se montează cu șuruburi capacul gurii de vizitare, până la spălarea finală efectuată înainte de
recepționarea instalației.

121
Montarea rezervorului de înălţime

Rezervoarele de înălţime se folosesc in următoarele cazuri :
 când presiunea apei din conducta publică nu asigură alimentarea cu apă de la partea superioară a
clădirii;
 când regimul de funcționare al apei in conducta publică este întrerupt in anumite perioade ale zilei;
 când este necesară o presiune constantă a apei la punctele de consum din industrie.
Alimentarea cu apă a rezervorului de înălţime se face direct din conducta publică, când presiunea apei este
suficientă să alimenteze rezervorul, fie prin intermediul pompelor de apă.
Alimentarea cu apă a rezervorului cu ajutorul pompelor se face automat, la comanda unui plutitor care
anclanșează sau declanşează întrerupătorul, pentru pornirea lor.
Montarea pompelor instalației de hidrofor

Pompele se montează pe fundații ( postamente) din beton prevăzute cu un strat de plută pentru amortizarea
vibrațiilor, amplasate cât mai aproape de rezervorul tampon pentru ca , conductele de aspirație si de refulare să se
poată racorda la pompa cu rezistenţe locale ( curbe sau coturi ) cât mai puține .
Se recomandă : cota axului pompei să fie sub cota nivelului minim al apei din rezervorul tampon deschis.
Montarea conductelor si a armaturilor de închidere, siguranță si control in instalațiile de hidrofor

Principalele armături din instalația de hidrofor sunt : armaturile sticlei de nivel si sticla de nivel , robinetele de
închidere si reglare , ventilul de siguranță , manometru .
Recepția instalației de hidrofor

După montarea si racordarea recipientului de hidrofor , se efectuează recepția instalației de către o comisie
din care fac parte : beneficiarul, delegatul ISCIR ( organul de verificare metrologica a instalațiilor ) si reprezentantul
executantului.
Beneficiarul poate solicita cu această ocazie efectuarea unor probe de funcționare a instalației de hidrofor si
de distribuție a apei.

122
CAPITOLUL 7 - INSTALAŢII DE CANALIZARE
7.1. Alcătuirea şi funcționarea instalațiilor exterioare de canalizare
7.1.1. Sisteme de canalizare exterioară
Sistemul de canalizare exterioară cuprinde ansamblu de conducte, construcţii şi dispozitive, care colectează,
transportă, epurează şi evacuează ape uzate dintr-un centru populat sau industrial, numit bazin de canalizare, intr-un
emisar ( râu, fluviu, mare, lac).
Sistemele pot fi:
Sistem unitar – o singură rețea de canalizare pentru ape uzate menajere industriale si ape pluviale.
 se adoptă in localităţi importante
 avantaje – cheltuieli reduse pentru funcționare, exploatare, întreţinere.
 dezavantaj – la ploi torențiale conductele suprasolicitate, se poate produce inundarea subsolurilor
clădirilor.
Sistem separativ – rețele de canale separat pentru ape uzate si separat pentru ape meteorice .
 sistem adoptat in localităţi mici .
 dacă terenul este in pantă scurgerea apelor meteorice se face la suprafaţa străzilor folosind rigole.
Sistem mixt – sistem unitar si separativ

123
7.1.2. Schema de canalizare exterioară
Schema cuprinde reprezentarea in plan orizontal a elementelor care formează sistemul de canalizare:
rețeaua exterioară de canalizare compusă din:
1 - canale de serviciu, 2- colectoare secundare, 3- colectoare principale, 4 – sifon de canalizare, 5 – camera de
intersecție, 6 – camera de deversare, 7 – canal de deversare, 8 – gura de descărcare, 9 – emisar.
instalații de pompare
instalații de epurare
teren de valorificare a nămolurilor rezultate din procesul de epurare.
Colectoarele de canalizare pot fi faţă de emisar: paralele, perpendiculare, radiale, ramificate.
7.1.3. Rețele exterioare de canalizare
Rețeaua exterioară de canalizare constituie partea din sistemul de canalizare care cuprinde canale si
construcții anexe, având rolul de colectare şi transportare a apelor uzate şi meteorice de la căminele de racord ale
instalaţiei interioare a clădirilor până la emisar.
Rețele exterioare secundare – se amplasează in interiorul ansamblurilor de clădiri, preiau apele din căminele
de racord ale instalațiilor interioare.
Reţelele secundare de canalizare din ansamblul de clădiri se execută, în general, în sistem, unitar. La reţelele
exterioare secundare, racordarea instalaţiilor interioare de canalizare a apelor uzate menajere, industriale şi
meteorice, care sunt concepute în sistem separativ, se face prin conducte distincte în căminele exterioare de record.
De exemplu, pentru un ansamblu de clădiri de locuit în fiecare cămin exterior de record sunt evacuate din clădiri prin
conducte separate apele uzate menajere şi respective, apele meteorice.
Pentru reţelele exterioare de canalizare din ansambluri de clădiri se utilizează, în general, tuburi de canalizare
cu secţiune circulară, din următoarele materiale: beton simplu sau beton armat, materiale ceramice, gresie antiacidă,
materiale plastice şi mai rar din fontă şi oţel.
Tuburile din beton sunt cele mai utilizate pentru ape uzate neagresive sau slab alcaline (pH=8-10); se fabrică cu
diametre între 200 şi 1000 mm. Îmbinarea tuburilor din beton se realizează fie cu mufe, fie cu cep şi buză.

124
Reţeaua de canalizare pentru un ansamblu de cladiri :

1 – racord principal, 2 – idem pentru ape mateorice, 3 – cămin de record,
4 – canal colector secundar, 5 – gura de scurgere, 6 – cămin de vizitare, 7 – canal termic; 8 – clădire
Căminele de racord ca şi cele de vizitare se pot executa din zidărie de carămidă, din beton sau tuburi de beton
prefabricate. Secţiunile căminelor sunt standardizate, iar înălţimea lor variază în funcţie de cota de montare a
tuburilor de canalizare. Pentru accesul personalului de întreţinere în timpul exploatării reţelei, căminul este prevăzut
cu o gură de acces închisă cu un capac metalic montat pe o ramă încastrată în beton, iar în interior sunt prevăzute o
serie de trepte fixate în peretele lateral.
La reţeaua exterioară secundară de canalizare din ansambluri de clădiri se racordează şi gurile de scurgere a
apelor meteorice care sunt amplasate la rigole. Gurile de scurgere sunt prevăzute cu depozit pentru colectarea
depunerilor prin sedimentare şi sifon care are rolul de a împiedica ieşirea gazelor rău mirositoare din conductele de
canalizare în atmosferă. Apele canalizate de rigola intră în gura de scurgere prin capacul metalic prevăzut cu orificii ale
acesteia şi după sedimentarea impurităților grosiere, ies prin sifon şi tubul de record, în conducta exterioară de
canalizare.
În interiorul unor platforme industriale şi pe căile mai puţin circulate, apele meteorice sunt canalizate prin
rigole acoperite cu plăci perforate din beton.
a – tubulară fără talpă, cu mufă b – idem, cu cep si buză
c – tuburi cu talpă, cep şi buză

125
Conductele exterioare secundare de canalizare au traseul paralel cu conturul clădirilor şi se amplasează pe cât
posibil în spaţii verzi. Pentru a se efectua cât mai puţine intersecţii între reţelele de canalizare exterioară şi cele de
alimentare cu apă, gaze etc., se recomandă amplasarea reţelelor de canalizare paralele cu una din laturile clădirii, iar
celelalte reţele paralele cu latura opusă.
Adâncimea de montare a tuburilor din reţeaua exterioară de canalizare depinde de urmatorii factori:
 cota de îngheţ a pamântului care variază între 0,8 şi 1,0 m;
 cota de ieşire a conductelor de canalizae din interiorul clădirilor;
 pantele normale de montare, care asigură curgerea apelor uzate cu nivel liber;
 adâncimea de montare creşte odată cu lungimea traseului de canalizare;
 anumite obstacole care trebuie ocolite prin coborârea nivelului canalizarii.
Adâncimea de montare a tuburilor de canalizare în punctul cel mai indepărtat al canalizării determină cota de
montare pentru întreaga reţea, până la canalul colector principal.
Rețele exterioare principale – colectează apele din rețelele secundare prin intermediul căminelor de racord.
Pot fi executate in sistem unitar, separativ, mixt, adoptând scheme paralele, perpendiculare radiale, ramificate.
Colectoarele principale de canalizare, care preiau apele uzate din reţelele secundare şi le transportă până la
staţia de epurare şi de aici la emisar, se amplasează în lungul străzilor din centrele populate sau zonele industriale.
În general, se utilizează canale închise din beton simplu sau armat, prefabricate sau turnate pe loc, cu secţiuni de
diferite forme (ovoide, clopot, semieliptic etc.).
Reţeaua exterioară principală de canalizare cuprinde o serie de construcţii accesorii unor debite variabile,
asigurându-se regimul de curgere cu nivel liber. Astfel, pentru preluarea debitelor mari de apa ce apar în cazul unor ploi
abundente pe anumite reţele de canalizare exterioară, se pot prevedea bazine de retenţie, care permit înmagazinarea
temporară a apelor uzate. De asemenea în anumite puncte ale reţelei se execută cămine de canalizare. Caminele sunt
construcţii anexe ale retelelor exterioare de canalizare, care asigura accesul la reţea, trecerea apelor uzate dintr-un
tronson în altul, efectuarea unor operaţii de exploatare sau întreţinere. Căminele montate pe reţelele de canalizare
exterioară pot fi de vizitare a reţelei, de rupere de pantă, de spălare etc.
Tuburi din beton pentru canalizare exterioară principală

a. cu secțiune ovoidală, b. cu secțiune tip clopot circular cu bolta prefabricată.
Căminele de rupere de pantă sunt construcţii anexe care permit disiparea energiei apei, astfel încât viteza pe canal
să nu depasească valorile maxime admise. Aceste cămine realizează coborârea nivelului canalizării exterioare cu o cota h
variabilă în funcţie de cota radierului canalizării din aval, cotele terenului etc. În interiorul căminului se montează uneori
elemente pentru intensificarea disipării energiei apei uzate.
Căminele de spălare servesc pentru curăţarea reţelei exterioare de canalizare şi sunt prevăzute în interior la
intrarea şi ieşirea apei uzate, cu câte o clapetă cu lanţ pentru acţionare.
În prima faza a procesului de spălare, accesul apei uzate în conducta de intrare este liberă şi cel din conducta de
ieşire închis. Apele uzate se acumulează în cămin până la nivelul conductei de siguranţă şi apoi se deschide brusc
clapeta conductei de ieşire, producând o curgere la secţiunea plină cu viteza mărită a apei uzate către avalul
căminului. Se realizează astfel antrenarea impurităţilor depuse pe fundul canalelor.
Construcții anexe ale rețelelor exterioare de canalizare – asigură funcționarea, exploatarea, întreţinerea
reţelelor de canalizare.

126
Se compune din:
 guri de scurgere - colectează ape meteorice si ape de spălare a străzilor - amplasate la marginea părţii
carosabile a drumului, lângă bordura trotuarului.
 guri de scurgere cu depozit si sifon –folosit in sistemul unitar. Sifon cu garda hidraulică.
 guri de scurgere fără depozit si fără sifon –folosit in sistemul separativ.
 guri de zăpadă – colectarea si transportul hidraulic al zăpezii.
 cămine de acces la reţea - care pot fi:
 cămine de vizitare –amplasate la schimbarea diametrelor, schimbarea pantelor, schimbarea
direcţiei, la intersecţia a două canale nevizitabile.
 cămine de spălare – acumulează apa pentru spălarea canalelor din avalul căminului .
 cămin de rupere de pantă – amplasate in punctele in care terenul are denivelări mari, terenul are
panta mare > panta maximă admisă, apa are viteza mare, producând eroziunea canalului. Căminul
reduce viteza apei.
 camere de racord – unirea a două sau mai multe canale.
 traversări – construcții necesare trecerii unor obstacole( râuri, văi, alte conducte, şosele, căi ferate)
 bazine de reținere – acumularea temporară a apei meteorice
 deversoare –pentru descărcarea apelor meteorice in emisarul cel mai apropiat
 guri de descărcare – evacuarea apelor in emisar.
Gura de scurgere cu depozit si sifon

1 Grătar carosabil din fonta
2 Bordura trotuarului
3 Depozit
4 Sifon
5 Racord la canalizarea exterioara
Gura de scurgere fără depozit şi fără sifon

1 Grătar cu rama din fontă
2 Tub din beton
3 Bordura trotuarului
4 Racord la canalizarea exterioară

127
Cămine de vizitare
a) cu fundație proprie si pereți din prefabricate, b) construit pe colector,
c) cu pereți din zidărie de cărămidă sau beton turnat pe loc
1. fundaţie, 2. tub prefabricat, 3. rigola, 4. camera de lucru, 5. trepte, 6. perete din cărămidă
Cămin de spălare de linie , cu clapete din fontă

1.Peretele căminului
2.Clapeta
3.Lanţ
4.Tub de canalizare
Cămin de rupere de pantă

128
Cămin de rupere de panta cu elemente

interioare de disipare a energiei
1 – canal de intrare a apei uzate;
2 – idem, de ieşire;
3 – disipator de energie.
Cămin de spălare a rețelei de

canalizare
1 – canal de intrare a apei uzate;
2 – canal de ieșire;
3 – clapeta;
4 – lanț;
5 – conducta de siguranță;
6 – capac.
Canalele şi conductele care alcătuiesc reţelele exterioare de canalizare trebuie să îndeplinească o serie de
condiţii de calitate, impuse de caracteristicile apelor uzate transportate, de structura şi configuraţia terenului în care
se montează etc.
Condițiile principale ce trebuie îndeplinite sunt următoarele :
 să reziste la sarcinile mecanice sau de altă natură la care sunt supuse;
 să fie impermeabile, adică să nu permită infiltraţia şi extrafiltraţia;
 să fie rezistente la agresivitatea apelor uzate transportate;
 să aibă o rugozitate cât mai redusă.
7.1.4. Instalații de pompare a apelor uzate

Instalațiile de pompare se folosesc când nu e posibilă curgerea gravitațională. Apele sunt colectate in bazine si
apoi evacuate cu pompe.
Instalațiile de pompare pentru apele uzate se clasifică după următoarele criterii:
 După tipul pompelor:
 pompe cu ax orizontal ,
 pompe cu ax vertical
 După poziția bazinelor in raport cu sala motoarelor electrice care antrenează pompele:
 cu bazinul sub sala motoarelor
 cu bazinul adiacent sălii motoarelor
 cu bazinul amplasat in exterior de sala motoarelor.
 După poziția de amplasare a stațiilor –faţă de teren:
 subteran ,
 suprateran ,
 semiângropat.

129
Instalație de pompare a apelor uzate având

bazinul de recepție amplasat sub sala
motoarelor
1.Conducta intrare ape uzate
2.Bazin
3.Pompa
4.Racord de aspirație
5.Conducta de refulare
6.Clapeta de reținere
7.Vana de închidere
8.Motor electric
9.Placa beton armat
Instalații de pompare a apelor uzate având bazinul de recepție adiacent sălii motoarelor electrice
a) Pompa cu ax vertical, b) Pompa cu ax orizontal
1.Conducta intrare ape uzate, 2.Bazin, 3.Pompa, 4.Racord de aspirație, 5.Conducta de refulare
Instalație de pompare a apelor uzate având

bazinul de recepție amplasat in exteriorul sălii
motoarelor electrice
1.Bazin
2.Pompa
3.Conducta de aspirație
4.Conducta de refulare

130
7.1.5. Instalații de epurare a apelor uzate menajere si industriale
Epurare - neutralizarea substanțelor nocive - combaterea poluării mediului înconjurător.

Autoepurare - proprietatea solurilor si a apelor de a reduce substanțele organice si le transformă in substanțe
minerale.
Apele uzate evacuate de consumatorii menajeri sau industriali conţin o cantitate importantă de substanțe
provenite din corpurile lichide, solide şi gazoase cu care au venit în contact în timpul folosirii.
De exemplu apele uzate menajere se încarcă cu substanţe minerale şi organice provenite din reziduurile
animale, cu resturi de mâncare, nisip, gunoaie etc.
Apele uzate industriale conţin diverse substanțe toxice, leşii, uleiuri, provenite din procesele de fabricaţie
sau răcire la care au fost folosite.
Deversarea impurităţilor şi a reziduurilor de natură minerală sau organică în emisari modifică, regimul lor
hidraulic şi echilibrul biologic natural. Substanțele chimice existente în apele uzate (crezolii, fenolii), alterează
proprietăţile naturale ale apei din râuri, făcându-le improprii pentru alimentarea cu apa. a zonelor populate,
distrugându-le flora şi fauna.
Pentru atenuarea efectului poluant al apelor uzate, acestea se epurează înainte de evacuare în emisar.
Epurarea este o operaţie de tratare fizico-chimică şi biologică a apelor uzate, prin care se urmăreşte
reducerea concentraţiei substanțelor nocive, până la limitele admise de normele igienico-sanitare.
Metodele de epurare utilizate depind de caracteristicile apelor uzate. Din acest punct de vedere apele
uzate se clasifică în :
o ape uzate menajere, provenite din instalaţii interioare ale clădirilor de locuit, publice sau ale
comerţului orăşenesc;
o ape uzate industriale, evacuate de intreprinderile industriale, unităţile agrozootehnice,
construcţii, transporturi etc.;
o ape uzate orăşeneşti care sunt un amestec de ape uzate menajere şi meteorice, cu ape industriale
colectate din interiorul unui oraş.
Metode de epurare :
 epurare mecanică,
 mecano–chimică ,
 mecano – biologic
Instalații de epurare mecanică
Epurarea mecanică constă în reţinerea substanţelor insolubile prin fenomene fizice ( decantare, deznisipare,
fermentare), aflate în apă cu ajutorul unor construcţii şi instalaţii a caror alcătuire diferă după mărimea
suspensiilor şi procedeele de epurare utilizate.
Epurarea mecanică se realizează în principal cu urmatoarele elemente: gratare şi site de reţinere,
deznisipatoare, separatoare de nisip şi decantoare.
Epurarea mecano-chimică este o metodă tehnologică de epurare prin care apele uzate sunt tratate cu
reactivi chimici (prin neutralizare, diluare, coagulare etc.) şi apoi sunt epurate mecanic pentru reţinerea
substantelor rezultate din respectivele reacţii.
Instalația de epurare mecanică - părţi componente:
 grătare din bare metalice inclinate – pentru reținerea si zdrobirea elementelor plutitoare
 deznisipatoare – reținere nisip
 separator de grăsimi
 decantoare – se decantează nămolul – apa rezultată este evacuată in emisar, iar nămolul este extras
cu pompe si introdus in rezervoare închise de fermentare.
 rezervoare de fermentare – se degajă gaz metan care poate fi folosit de consumatori (centralele
termice)
 platforme de uscare a nămolului . Apele rezultate din procesul de uscare sunt evacuate in emisar iar
nămolul uscat este folosit in agricultura ca îngrăşământ.

131
Instalație de epurare mecanică a apelor uzate

1.grătar din bare metalice, 2.deznisipator, 3.separator de grăsimi, 4.decantor orizontal, 5. emisar, 6.pompa,
7.rezervor închis de fermentare, 8.consumator ( centrala termică ), 9. platforme de uscare a nămolului.
Schema tehnologică de epurare mecanică

1 – grătare; 2 – deznisipator; 3 – separator de grăsimi;
4 – decantor radial; 5 – emisar; 6 – stație de pompare;
7 – rezervor de fermentare metanică; 8 – gazometru;
9 – centrala termică; 10- paturi de uscare.
Instalații de epurare mecano-chimică

 epurarea mecanică este combinată cu dezinfectarea apelor decantate
 dezinfectare cu clor –distrugerea microorganismelor ( microbi, bacterii) care ar contamina mediul
ambiant.
Epurarea mecano-biologică foloseste activitatea unor microorganisme care oxidează sau mineralizează
substanţele organice aflate în apa uzată. Această reacţie este precedată de o epurare mecanică, al carei scop
este îndepărtarea unei parţi din impurităţi, în vederea măririi productivităţii întregii instalaţii.
7.1.6. Probarea, receptia şi exploatarea reţelelor exterioare de canalizare
După terminarea lucrărilor de montaj înainte de astuparea tranșeei, reţelele de canalizare se probează,
după cum urmează:
o se verifică pantele de montaj ale conductelor, printr-un nivelment executat cu aparate
topometrice. Se fac cel puțin două vizări la 100 m, din care nu trebuie să rezulte devieri ale cotei
radierului mai mari de ± 5 cm;
o se efectuează o probă de etanşeitate. Pentru canalele din beton sau bazalt îmbinate prin mufe
ştemuite cu frânghie gudronată, tronsonul se umple cu apă la înălţimea de 1m deasupra crestei
canalului din amonte. La canalele cu cep şi buză se umple tubul la gradul de umplere de calcul
(circa 1/2 din diametru) şi se verifică vizual comportarea gulerelor de etanşare .
După efectuarea acestor probe şi verificarea execuţiei căminelor, instalaţia poate fi recepţionată.
Reţelele exterioare de canalizare sunt exploatate de întreprinderile de gospodărie orăşenească, prin
echipe specializate care dispun de dispozitive pentru curăţirea canalelor şi de maşini dotate cu pompe pentru
spălarea şi desfundarea conductelor.

132
7.1.7. Materiale şi echipamente specifice instalaţiilor de canalizare exterioară
Fitinguri PVC pentru canalizare

exterioară
Tuburi pentru canalizare

exterioară PVC
Cămin inspecție si
curăţire PVC

133
Inel de aducere la cota
Con superior cu trepte
Inel cu trepte
Placa de acoperire
Element inferior realizat

din tub de beton cu
radier, produs unicat, cu
radier drept
Cămine pentru canale cu diametrul mare

Se utilizează la canalizări gravitaționale cu diametru mare sau pentru cămine de vizitare ale canalelor de
cabluri. Se poate livra şi in varianta cu etanşare cu inele de cauciuc. Elementele de inel cât şi cele pentru conuri se pot
produce cu sau fără trepte metalice, după necesităţi.
Tipurile recomandate: 0192/12 , 0232/12, 0262/12, 0150/258/15, 0200/258/15, 0250/258/15.
Stații de epurare
Ministaţia de epurare SBR LEADER este un sistem pentru tratarea apelor uzate menajere (capabil să preia si să
epureze apa uzată provenita de la un număr de 4 pana la 150 locuitori echivalenţi) destinat imobilelor:
o locuințe particulare,
o case de vacanţă, pensiuni,
o hoteluri,
o sedii de societăţi,
o secții de producție
care nu sunt conectate la un sistem centralizat de canalizare
Incorporând tehnologia de ultima oră in domeniul epurării apelor menajere (SBR sequencing batch reactor -
in traducere reactor biologic cu alimentare secvențială) ministaţia SBR LEADER asigură o calitate a efluentului care
permite evacuarea acestuia in orice receptor natural.

134
Principiul de funcționare - SBR
Fazele de lucru a stației de epurare SBR LEADER (reactor cu funcționare secvențială):
• Alimentarea: Apa uzată intră in primul compartiment unde substanţele solide se

separă si sunt reţinute in partea inferioară a acestuia. Din acest compartiment lichidul
este pompat in compartimentul de aerare SBR.
• Aerarea: Procesul de epurare biologică are loc in compartimentul SBR. Prin

secvenţe scurte de aerare si liniştire controlate, milioanele de microorganisme
dezvoltate in interiorul compartimentul consumă materia organică din apă, accelerând
procesele de descompunere.
• Limpezirea: Această fază permite sedimentelor uşoare aflate in suspensie să se

depună pe fundul compartimentului de aerare, iar apa limpezită rămâne in partea
superioară, de unde va fi preluată de air-lift-ul de evacuare.
• Evacuarea apei astfel limpezite se face către receptori naturali (sol, curs de apa, puţ
absorbant, sau stocată in diverse recipiente pentru lucrări de agricultură).
• Reîntoarcerea nămolului se face după evacuarea apei limpezite, fiind transferat

înapoi in compartimentul de tratare primară, de unde procesul se reia, asigurându-se
astfel un ciclu de epurare complet.
Atenție!
In funcție de numărul de utilizatori ai stației aceasta necesită vidanjări periodice ale
nămolului depus pe fundul compartimentelor, de regula la 18-24 luni.
Aceste stații de epurare nu au in interiorul componente electromecanice, in contact cu

apa, deci gradul de întreținere al lor este extrem de redus. Toate componentele
necesare funcționarii stației sunt in interiorul tabloului de comandă, aflat la exteriorul
stației de epurare.
Tabloul de comanda, dotat cu minicalculator performant,

permite ajustarea ciclurilor de funcționare pentru o mai
buna flexibilitate a procesului de epurare, iar modul
vacanta permite trecerea intr-o funcționare de
menținere pe perioada cât stația nu este utilizată.
Nămolul produs de stație este complet stabilizat, nu are

miros si poate fi folosit in agricultura.
Întregul echipament de epurare SBR LEADER funcționează fără degajare de mirosuri.
Montare Ministaţia de epurare SBR LEADER

135
Separatoare de hidrocarburi
Principiul de funcționare
Conform standardelor UE, orice spălătorie auto, service, stație de carburanți platforme industriale, trebuie să
aibă rigole, deznisipatoare si sisteme de pre-epurare cu separator si decantor de produse petroliere, pentru a
preveni poluarea mediului cu produsele petroliere folosite in activitatea curentă.
Principiul de funcționare al separatoarelor de hidrocarburi se bazează pe diferența de greutate specifică dintre
apă si hidrocarburi, respectiv a materialelor solide aflate in apele reziduale.
Prezenta substanțelor care pot conduce la formarea unor emulsii stabile trebuie evitata încă din faza de
proiectare.
Apa uzată intră in separator prin racordul de intrare, curgerea fiind liniştită de spărgătorul de jet instalat in
interior. Particulele grosiere (nămolul) se separă gravitaţional decantându-se la fundul separatorului in primul
compartiment (decantor de nămol). In continuare, apa uzată intră in compartimentul de separare a hidrocarburilor,
unde, datorită diferenţei de greutate specifică, hidrocarburile se separă formând un strat la suprafaţa apei.

136
Filtrul coalescent ajută la separarea particulelor foarte fine de hidrocarburi existente in apa uzată. Din camera
de separare, fluidul schimbă direcţia de curgere si trece prin filtrul coalescent si print-un sistem de șicane. Filtrul
coalescent este alcătuit dintr-un amestec de fire dispuse intr-o structură aleatoare care creează microturbulenţe
locale si o curgere tridimensională. Acest regim de curgere are rol de a prelungi si intensifica contactul efluentului cu
suprafața fibrelor.
Micro-picăturile de ulei, prea fine pentru a fi separate in prima fază, ajung astfel in contact cu fibra si aderă la
aceasta. In timp, prin aderarea mai multor picături se formează una mai mare, care datorita forţei ascensionale, se
desprinde si urcă la suprafaţă. Sistemul de şicane reţine aceste picături sub forma unei pelicule fine la suprafaţă
interstiţiului dintre ele, de unde sunt îndepărtate prin golire (vidanjare).
Apa curata este evacuată de sub stratul de hidrocarburi pe principiul vaselor comunicante, gravitațional.
Ramificaţie reglabilă

137
7.2. Alcătuirea şi funcționarea instalațiilor interioare de canalizare

138
7.2.1. Rolul instalațiilor de canalizare interioară
Colectarea apelor uzate si evacuarea lor din rețeaua de canalizare interioară, in reţeaua de conducte de
canalizare exterioară prin căminul de racord .
Apele uzate sunt:
 ape uzate menajere – clădiri civile, social –culturale , industriale,
 ape uzate industriale – din procesele tehnologice, pot fi curate ( răcirea utilajelor, condiționarea
aerului ) sau cu impurităţi ( substanţe chimice )
 ape meteorice (pluviale) - precipitații, topire zăpadă
Caracteristicile apei uzate
Pentru evacuarea apelor uzate din reţeaua interioară in reţeaua exterioară, apa trebuie să îndeplinească
anumite condiţii :
o să nu atace materialul conductelor,
o să nu conţină păcură, benzine, gazoline, care pot produce amestecuri detonante
o să nu conţină substanţe otrăvitoare ( toxice), agenţi patogeni (produc boli)
o să nu conţină substanţe radioactive
o să nu aibă temperatura mai mare de + 40 - 50°C.
Când apele nu respectă condiţiile impuse, se tratează local in instalaţii de epurare, înainte de a fi evacuate in
reţeaua exterioară. Funcţie de natura si provenienţa apelor uzate, instalaţiile de canalizare interioare se clasifică in:
 instalații pentru ape uzate menajere, clădiri civile , social-culturale , industriale;
 instalații industriale ;
 instalații pluviale – pentru toate categoriile de clădiri.
7.2.2. Elemente componente ale instalaţiei interioare de canalizare
Elementele componente ale instalaţiei interioare de canalizare menajeră se clasifică în funcţie de poziţia lor şi
de rolul pe care îl îndeplinesc:
1. Conductă de legătură– între obiectul sanitar şi coloană
2. Coloana de canalizare – conducta verticală
3. Conducta de ventilare – realizează aerisirea instalaţiei: poate fi separată, comună, suplimentară sau
dublată
4. Conducta colectoare orizontală – conductă orizontală în interiorul clădirii (ţine până la 1m înainte
de ieşirea din clădire)
5. Accesorii – piese de curăţire, goliri, separatoare, sifoane, şi vane – toate asigură buna funcţionare a
sistemului.
Obiecte sanitare sunt: lavoare, spălătoare pentru vase, căzi de baie, cadă de dus, chiuvete, closete.
Materiale pentru obiecte sanitare: faianță, porţelan, fontă, gresie, tablă de zinc, tabla de oţel zincat, material
plastic, tablă de inox, beton mozaicat ( spălătoare tip jgheab ).
Armături pentru obiecte sanitare:
o robinete – ( apă caldă in stânga si apă rece in dreapta )
o baterii amestecătoare de apă caldă cu apă rece
o ventile de scurgere - permite racordare obiectelor sanitare la sifonul de scurgere , in general din
alamă.
o sifonul obiectelor sanitare – sub ventilul de scurgere, din fontă, material plastic. Au strat permanent
de apă – garda hidraulică – împiedică pătrunderea gazelor nocive din reţeaua de canalizare in
încăpere. Au capac demontabil pentru curăţarea in timpul exploatării.
o sifoane de pardoseală – au rolul de a colecta apele de pe suprafeţele pardoselilor, sunt cu garda
hidraulică: pot fi:
- simple - colectarea apelor numai de pe suprafața pardoselilor
- combinate –are racorduri laterale pentru colectarea apelor de la cadă, lavoar
- sifon de plintă – montat la plintă
Rețeaua de conducte se compune din:
 tuburi de fontă
 țevi de scurgere
 țevi din PVC tip U.
Îmbinare – prin mufare. Etanșare – frânghie gudronată + plumb; ciment; mastic bituminos; adezivi( pentru PVC )

139
Instalaţia trebuie proiectată pentru a asigura o circulaţie adecvată a aerului în toate conductele, fără a exista
pericolul de sifonaj sau aspiraţie a gărzilor hidraulice în condiţii normale de utilizare.
Instalaţie de canalizare menajeră

cu conducte de legătură neventilate
1-cadă de baie;
2-lavoar;
3-closet;
4-sifon de pardoseală;
6-coloană;
7-conductă de legătură;
9-conductă de ventilare.
Instalaţie de canalizare menajeră cu conducte de legătură ventilate

1-cadă de baie; 7-conductă de legătură;
2-lavoar; 9-conductă de ventilare;
3-closet; 10-conducta de ventilare suplimentară
5-dispozitiv pentru admisia aerului; 11-conducta de ventilare secundară
6-coloană;

140
Detaliu referitor la dispozitivul pentru admisia aerului
Sifoane de pardoseala
a) simplu cu ieșire verticală, b) combinat cu ieșire verticală si cu un racord,
c) combinat cu ieșire orizontală si cu un racord, d) sifon tip U cu un colector
Ventile de scurgere pentru obiectele sanitare

a) pentru lavoare si spălătoare, b) pentru rezervoare de closet,
c) pentru cazi de baie, d) ventil de preaplin pentru cazi de baie

141
Sifoane cu gardă hidraulică pentru obiecte sanitare

a) pentru lavoare , b) tip s din plumb, c) tip p din plumb, d) tip butelie cu corp din fonta
1. corpul sifonului, 2. dop de curățire, 3. racord la obiectul sanitar, 4. racord la canalizare,
5. garda hidraulică, 6. capac demontabil pentru curăţire, 7. racord olandez
Sifon pentru lavoar

a) ansamblu, b) sifon montat la lavoar
1.ventil de scurgere, 2.preaplin, 3. garnitura din cauciuc de 2mm grosime,
4.garnitura din cauciuc de 3mm grosime unsa cu vopsea alba groasă, 5.rondele din plumb moale
7.2.3. Alcătuirea şi funcționarea instalațiilor interioare de canalizare a apelor uzate

menajere
o obiecte sanitare
o sifon de scurgere
o conducte orizontale de legătura de la obiectele sanitare la coloane
o coloane –conducte verticale
o colectoare –conducte orizontale
o cămin exterior de racord la canalizarea exterioară.
o piese de curăţire
o conducta de ventilare cu căciulă de protecţie
o sifon de pardoseală

142
Schema instalației interioare de canalizare a apelor uzate menajere

1.obiecte sanitare, 2.sifon, 3.conducte de legătură, 4.coloane, 5.conducte orizontale (colectoare)
6.cămin exterior de racord, 7. piesa de curăţire, 8. conducta de ventilare principală,
9. căciula de protecţie, 10. sifon de pardoseală
Evacuarea apelor uzate de la obiectele sanitare, prin conducta de legătura la coloana

1.obiect sanitar (lavoar), 2. ventil de scurgere , 3. sifon,
4. conducta de legătură la coloană, 5. coloana de scurgere

143
7.2.4. Funcționarea instalației de canalizare interioară

In conductele orizontale de legătura de la obiectele sanitare la coloană, apa curge gravitaţional, fie cu nivel
liber, fie la secţiunea plină a conductei, in funcţie de gradul de utilizare a obiectului sanitar. Pentru aceasta, conductele
de legătură trebuie să aibă un anumit diametru corespunzător debitului de apa evacuat si să fie montate cu o anumită
înclinare faţă de orizontală, numită panta de curgere. Dacă panta de curgere este prea mare, descărcarea apei din
obiectul sanitar prin conducta de legătură in coloană se va face brusc si va apărea o zonă de depresiune (presiune mai
mica decât presiunea atmosferică) in conducta de legătură, care va produce aspiraţia gărzii hidraulice a sifoanelor in
coloană, gazele nocive putând pătrunde apoi din coloană prin obiectele sanitare in încăperi. Acelaşi fenomen se poate
produce si când la aceiaşi conductă de legătură la coloană sunt racordate mai mult de patru obiecte sanitare, datorită
creşterii debitului de apă, deci si a vitezei de evacuare prin conductă. Daca panta de curgere este prea mică, viteza de
curgere a apei uzate este prea mică si suspensiile existente in apă nu pot fi antrenate, astfel că se depun prin
sedimentare, putând duce la înfundarea conductei.
În coloane apa curge prin cădere liberă; la debite mici are loc o scurgere peliculară instabilă, fie sub forma unei
elice cilindrice fie sub forma unei pelicule de valuri având suprafaţa liberă in contact cu aerul care circulă prin coloana
de jos in sus (in contracurent cu apa). Pe măsură ce debitul de apă creşte, curgerea in coloană este perturbată, au loc
ruperi ale peliculei si se pot forma diafragme sau dopuri de lichid care separă in coloane zone de depresiune, si de
suprapresiune (presiune mai mare decât presiunea atmosferică). În punctele de depresiune ale coloanei se produce
aspirația gărzii hidraulice din sifoanele obiectelor sanitare, iar in punctele de suprapresiune are lor refularea apei
uzate din coloana prin conductele de legătura si obiecte sanitare in încăperi. Pentru a evita aceste situații, coloanele
trebuie puse in legătură permanentă cu atmosfera prin conducte de ventilare (aerisire), pentru ca, in interiorul
coloanelor, pe întreaga lor înălţime, presiunea amestecului gaze nocive-aer să fie egală cu presiunea atmosferică,
asigurându-se in acest fel evacuarea rapidă si sigură gazelor nocive in atmosferă.
În conductele orizontale (colectoare) la care sunt racordate coloanele, curgerea apei uzate are loc
gravitațional, cu suprafața liberă, pentru a se asigura evacuarea continuă a gazelor nocive, prin coloane in atmosferă.
Din această cauză, secţiunea transversală a conductei orizontale colectoare este numai parţial umplută cu apă. Se
defineşte gradul de umplere u al conductei colectoare ca fiind raportul între adâncimea h a curentului de apă si
diametrul interior d al conductei
u = h /d ; umax admis 0,65
Spre deosebire de apa uzată convenţional curată (inclusiv apa meteorică), apa uzată menajeră conţine
amestecuri de diferite substanţe dizolvate sau nu, de provenienţă organică sau anorganică, cu dimensiuni diferite.
Aceasta face ca, in timpul curgerii prin colectare de canalizare, unele substanţe să plutească la suprafaţă si să fie
antrenate de apa, iar altele să se menţină in suspensie in masa lichidului sau să se depună prin sedimentare, ducând la
micşorarea continuă a secţiunii de curgere până la înfundarea conductei. Pentru a se evita acest lucru, conducta
orizontală colectoare se montează cu o anumita pantă de scurgere i
i = tg α = H / L .
Pentru același diametru al conductei orizontale colectoare de canalizare, la o pantă minimă de montaj
corespunde o viteză minimă de curgere a apei, la care toate substanţele in suspensie pot fi antrenate, numită viteza
de autocurățire a conductei; la o pantă maximă corespunde o viteză maximă de curgere a apei, peste a cărei valoare
se produc procese de eroziune (deteriorare) a conductei.
Pantele minimă şi maximă ale conductei

colectoare orizontale în funcţie de dimensiuni
Pentru a asigura o funcţionare sigură si o exploatare raţională a instalaţiei de canalizare menajeră, viteza de
curgere a apei prin conducte orizontale colectoare trebuie să fie mai mare decât viteza minimă de autocurăţire, care
este de 0,7 m/s peste conducte din fonta de scurgere si PVC tip U si mai mică decât viteza maximă , care este de 4 m
/s ( 0,7 m/s < w < 4 m/s) .

144
Pantele normale de montaj ale colectoarelor orizontale de canalizare au valori diferite, in funcție de diametrele
acestora. Intr-o conductă orizontală de canalizare având diametrul d si panta I de montaj date, viteza w de curgere a
apei poate să crească sau să scadă in funcţie de creşterea sau scăderea debitului G de apa evacuat.
G = sw(m3 /s ) .
in care s reprezintă aria secțiunii transversale a curentului de apă in conductă de diametru d, iar viteza w a apei . In
practică debitul de apă uzată se exprimă in litri pe secundă ( l/s ).
In scopul controlului funcţionării si al intervenţiei in caz de înfundare in timpul exploatării, pe reţelele de
canalizare se prevăd piese si dispozitive de curăţire. Astfel, pe coloane se prevăd (tuburi) de curăţire la primul si
ultimul nivel si din două in două niveluri, precum si in punctele care prezintă pericol de înfundare a ţevii .
Pe conductele orizontale, tuburile de curăţire se amplasează in aşa fel încât să fie posibilă curăţirea conductei
in ambele sensuri. Conductele suspendate sub tavane se curăţă printr-un cot cu capac folosit ca dispozitiv de curăţire
si amplasat in instalaţie. Asemenea dispozitive se montează, de regulă, pe conducte de legătură la care sunt racordate
mai mult de trei – patru obiecte sanitare.
Tuburi , piese si dispozitive de curăţire

a) Piesă de curăţire (poziţie verticală, pentru coloane),
b) Piesă de curăţire montată pe o conductă orizontală de canalizare
c) Cot cu capac pentru curăţire
1. Piesa de curăţire, 2. Capac, 3. Colector orizontal, 4. Cot cu capac pentru curăţire
7.2.5. Montarea ţevilor de scurgere din PVC

În interiorul clădirilor ţevile de scurgere de tip PVC se pot monta aparent sau îngropate în elementele de
construcție - în şanţuri acoperite cu rabiţ şi tencuite; iar în exterior îngropate direct în pământ (fie în canale vizibile sau
nevizibile).
Montarea coloanelor de scurgere din ţevi de PVC precum şi racordarea în scurt (<20 cm) a obiectelor sanitare
o
la coloane se vor executa numai la temperaturi de lucru mai mari de 10 C.
Pentru preluarea dilatărilor, la conductele de scurgere a apelor menajere executate din PVC se folosesc
compensatoare de dilatare axiale din PVC. Acestea sunt alcătuite dintr-o singură piesă; prin partea de sus se introduce
capătul conductei care se poate deplasa liber în interiorul compensatorului, etanşarea realizându-se cu inel special de
cauciuc, iar în partea de jos compensatorul se îmbină cu capătul conductei, prin lipire în mufă.
Compensarea dilatărilor pe coloanele verticale de scurgere a apelor menajere se asigură numai prin
compensatoare axiale montându-se câte un compensator de dilatare la fiecare nivel al clădirii la care coloana
deserveşte cel puţin un obiect sanitar. Se realizează câte un punct fix la jumătatea distantei dintre două
compensatoare vecine care sunt obligatorii la orice sistem de compensare şi un punct fix la ultimul planşeu de sus al
clădirii.
Compensarea dilatărilor la conductele orizontale pentru scurgerea apelor menajere montate aparent, se
asigură de obicei prin schimbările normale de direcţie ale traseelor conductelor respective; numai în cazul în care
aceste schimbări de direcţie nu pot prelua suficient dilatările se recurge şi la compensatoare de dilatare.
La conductele orizontale pentru scurgerea apelor menajere montate îngropat, se prevăd compensatoare de
dilatare în cămine de vizitare numai pe porţiunile de conducte a căror lungime depăşeşte 30 m. Pe porţiuni foarte
lungi se pun compensatoare de dilatare de maximum 30 m între ele.

145
Ramificațiile de pe coloanele din PVC pentru scurgerea apelor uzate de la bucătării trebuie să fie încadrate de
două puncte fixe obişnuite, unul deasupra şi altul dedesubtul ramificaţiei, în imediata apropiere a acesteia, pentru a se
împiedica deplasarea în sus sau în jos a ramificaţiei, atunci când se scurge apa fierbinte.
7.2.6. Ventilarea instalațiilor interioare de canalizare menajeră

Ventilarea (aerisirea) rețelei interioare de canalizare a apelor uzate menajere este necesară (după cum s-a
arătat) pentru evacuarea gazelor nocive (rău mirositoare, toxice sau otrăvitoare) degajate din apa uzată si se
realimentează cu tiraj natural, ca urmare a diferenţei de nivel pe înălţimea coloanei si a diferenţelor de densităţi ale
gazelor si respective a aerului exterior. Tirajul este mărit prin acțiunea vântului in secțiunea de evacuare a gazelor din
coloana in atmosferă.
Conductele de ventilare a rețelei interioare de canalizare pot fi :
conducte de ventilare principală formate din prelungiri ale coloanelor de scurgere până deasupra
acoperişului sau terasei, executate din conducte de acelaşi material (PVC tip U sau fontă de scurgere) ca si
coloana. In secţiunea de ieşire a gazelor nocive in atmosferă se prevăd căciuli de protecţie pentru a împiedica
pătrunderea apei, zăpezii etc. Ventilarea principală a canalizării (prin coloane de scurgere) se realizează
atunci când la o coloană sunt racordate un număr mic de obiecte sanitare si cu conducte scurte de legătură:
conducte se ventilare secundară utilizate atunci când conductele de legătură intre obiectele sanitare (sau
grupurile sanitare) si coloane sunt lungi si colectează apele uzate de la un număr mai mare de 4…5 obiecte
sanitare. Conducta de ventilare secundară se racordează la conducta principală de ventilaţie (coloană) printr-
o conductă orizontală de legătură, montată sub plafon cu panta ascendentă către coloană , pentru evacuarea
gazelor ,
conducte de ventilare suplimentară care se prevăd atunci când, la mai multe etaje, capetele conductelor de
legătură se găsesc aproape pe aceeaşi verticală .
Conductele de ventilare secundară si suplimentară se execută din aceiaşi materiale ca si coloanele de scurgere
(PVC tip U şi fontă de scurgere) si, de regulă, au diametrul constant pe întreaga înălţime. Pe aceste conducte se
montează piese tuburi de curăţire la fiecare etaj la care se racordează conductele de legătură ale obiectelor sanitare .
Ventilare secundară a instalației de canalizare

1.coloana de scurgere
2., 3. conducte de legătură de la obiectele sanitare la
coloană
4.coloana de ventilare secundară
5. conducta de ventilare principală
6.piesa de curăţire
7.caciula de protecţie a conductei de ventilare
8. conducta de ventilare secundară

146
Racordare obiectelor sanitare la conducta

de ventilare secundară a reţelei de
canalizare
1. coloana de scurgere
2., 3. conducte de legătură de la obiectele
sanitare la coloană
4.coloana de ventilare secundară
5. conducta de ventilare principală
6.piesa de curăţire
7.caciula de protecţie a conductei de
ventilare
8. conducta de ventilare secundară
Schema ventilării suplimentare a

rețelei de canalizare
1. coloana de scurgere
2. conducta principală de
ventilare
3. conducta suplimentară de
ventilare
4. piesa de curăţire
5. conducta colectoare
7.2.7. Instalații interioare de canalizare a apelor meteorice

Ape meteorice –provin din ploi, topirea zăpezii, de pe acoperişurile clădirilor.
o receptor de ape meteorice –colectează apele de pe o anumită suprafaţă,
o conducta de legătură de la receptor la coloana
o coloane
o conducte orizontale colectoare
o cămin de racord la rețeaua exterioară de canalizare

147
Acoperișurile sunt cu pante de scurgere spre receptorul de ape meteorice.

Rețeaua de conducte se execută din ţevi din oţel, din PVC tip U, fontă de scurgere.
Instalația interioară de canalizare a apelor

meteorice
1.receptor ape meteorice
2.conducta de legătură de la receptor la
coloana
3.coloană
4. piesa de curăţire
5. colector orizontal
6. cămin exterior de canalizare
Receptoare pentru colectare si

evacuarea apelor meteorice de
pe terase si acoperișuri
a. Pentru terase circulabile
b. Pentru terase necirculabile
c. Receptor cu parafrunzar
7.2.8. Principii de proiectare ale instalaţiei interioare de canalizare menajeră
La proiectarea, execuţia şi reconstrucţia canalizărilor interioare se va ţine cont de prevederile standardelor în

vigoare: - STN EN 476, STN EN 12056, STN EN 12109,STN 73 6762:
 Instalaţia de canalizare menajeră trebuie să evacueze apele uzate de la toate obiectele sanitare din
clădire, în condiţii sanitare şi de siguranţă. Sistemul va fi astfel proiectat încât să fie protejat împotriva
depunerilor de materii pe conducte şi a înfundării acestora, şi să aibă piese de curăţire adecvate şi în
număr suficient pentru a permite o curăţire uşoară a instalaţiei. Materialul conductei de canalizare

148
trebuie să aibă suprafaţa interioară netedă, rezistenţă la acţiunea chimică a apelor uzate şi a mediului
exterior, rezistenţă la abraziune şi durabilitate în timp.
 Conductele care au durata de viaţă mai redusă trebuie să fie protejate împotriva loviturilor, să fie uşor
accesibile şi uşor de înlocuit. Materialele utilizate în canalizările interioare sunt:
• Metalice şi aliaje (fontă de scurgere, oţel, cupru, alamă, plumb),
• Nemetalice (gresie ceramică, azbociment, beton simplu, beton armat, sticlă),
• Plastic (PVC, PE, PP, ABS).
 Tipuri de îmbinări: ştemuite, prin compresiune, filetate, cositorite, cu mufă şi garnitură, lipite, prin
termofuziune, sudate etc.
 Conductele de canalizare se montează aparent pe pereţi sau mascat în ghene
 La canalizare pot fi deversate doar substanţele permise, conform normelor în vigoare.
Detaliu referitor la conducta de

legătură
1- curbă de racord; 2- coloană;
3- conducta de legătură
Standardul EN 12056 “Instalaţii interioare de canalizare gravitaţionale” introduce o clasificarea a instalaţiilor de

canalizare domestice, în funcţie de numărul de coloane şi de gradul de umplere al conductelor de legătură:
 Tipul I : o coloană, conducte de legătură parţial umplute – utilizat în ţara noastră
 Tipul II : o coloană, conducte de legătură de diametre mici – grad de umplere 0,7 (utilizat în Ţările
Scandinave),
 Tipul III : o coloană, conducte de legătură funcţionând la secţiune plină – h/d= 1,0 (utilizat în Marea Britanie),
 Tipul IV : coloane din mai multe conducte verticale, fiecare transportând alte tipuri de ape uzate (de ex. apă
“gri” şi apă “neagră”).
La dimensionarea conductelor, trebuie să se ţină cont de valorile limită ale debitului (Qmax) şi ale diametrelor
nominale (DN), conform standardelor STN EN 12056 şi/sau normelor locale (STN 75 6762).
7.2.8. Exploatarea şi întreţinerea instalaţiei de canalizare

Armăturile şi accesoriile trebuie verificate şi curăţate periodic.
Lucrările de întreţinere amânate/neglijate pot duce la apariţia unor avarii foarte neplăcute pentru utilizatori,
atât din punct de vedere economic, cât şi estetic, olfactiv etc.
La canalizarea meteorică – curăţirea periodică a depozitelor de la gurile de scurgere, de preferinţă după ploaie.
Depunerile pot fi eliminate prin spălarea conductelor sub o mică pantă.
Curăţirea periodică (în funcţie de sezon) îndepărtează sedimentele de pe conducte, din sifoane, vane antiretur,
clapete, etc.
Figura 73:
Echipamente
pentru
curăţirea
canalizării

149
ASPECTE NEGATIVE DINTR-O INSTALAŢIE SANITARĂ
Imaginea1 Imaginea 2 Imaginea 3
Imaginea 4 Imaginea 5
Imaginea 6 Imaginea 7

150
7.2.10. Materiale şi echipamente specifice instalaţiilor de canalizare interioară
SIFOANE DE PARDOSEALA
Sifon pardoseală cu două intrări şi o ieşire Sifon pardoseală cu ieşire verticală,cu o intrare laterală
Sifon pardoseală suez cu o ieşire din PVC Sifon pardoseală suez cu o intrare şi o ieşire din PVC
Sifon 100x100 cu ieşire laterală cu grătar plastic Sifon 100x100 cu ieşire verticală cu grătar plastic
Sifon de pardoseală cu protecţie la curgere inversă

151
Vană automată antiretur cu blocarea manuală a clapetei şi capac de curăţire
Racord WC direct Racord WC excentric
Ventil din plastic

152
Sifon pentru chiuvetă simplu fără ventil Sifon pentru chiuvetă simplu cu ventil 1 ½ Sifon pentru chiuvetă dublu fără ventil
Sifon cadă Sifon cădiță duş
Piese de curăţire cu dop filetat

153
GURI DE SCURGERE DE TIP INDUSTRIAL
Aceste produse au fost proiectate si

dezvoltate pentru a suporta încărcări
hidraulice si mecanice mari in condiţii
industriale, cu diametre de 75, 110, si
160 mm (ex: industria alimentara,
chimica, farmaceutica etc.).
Gurile de scurgere industriale
corespund amplasării in pardoseli
sclivisite de beton sau in pardoseli
prevăzute cu diferite straturi de
acoperire.
Pot fi prevăzute cu grătare de diferite
capacităţi, coşuri de filtrare, separatoare
de nămol sau închizătoare demontabile
contra mirosului
Clapetă reţinere Reducție Piesă de curăţire
Sisteme de conducte din fontă ductilă

154
Baterii amestecătoare
Receptoare de acoperiș

155
Stație pompare ape uzate
Exemplu de folosire a
pompelor în instalaţia
interioară de canalizare a
apelor uzate menajere: cu
bazin de colectare şi pompe
monobloc

156
Pompe pentru valorificarea

apei pluviale
Rezervor pentru
sedimentarea
materiilor în
suspensie

157
Protecţia împotriva materiilor indezirabile
Separator de grăsimi

158
Soluţii pentru economia de apă potabilă, reutilizarea apei “gri”

159
CAPITOLUL 8
TERMENI . FIŞE TEHNICE. FIŞE TEHNOLOGICE.
FAZE EXECUŢIE ÎN DOMENIUL INSTALAŢIILOR TEHNICO-SANITARE
8.1. GLOSAR DE TERMENI

Conversia DN 10 mm = 3/8“
mm – ţoli DN 15 mm = 1/2“
DN 20 mm = 3/4“
DN 25 mm = 1“
DN 32 mm = 5/4“
DN 40 mm = 6/4“
DN 50 mm = 2“
Cruste Dacă apa este dură, sau dacă conţine minerale dizolvate sau solide în suspensie,
ea trebuie tratată. Fără un tratament adecvat, se vor acumula depuneri de piatră
sau calcar, care vor afecta negativ echipamentele de încălzire şi performanţele lor,
eficienţa armăturilor, etc.
Dacă apa este “moale” şi agresivă, pe suprafaţa interioară a instalaţiei se vor
găsi silicaţi, calcar şi materii organice. Cel mai adesea acestea apar în zonele în care
stratul de protecţie a fost deteriorat. Au o formă conică, înălţimea până la 25 mm
şi diametrul de până la 50 mm (capacitatea de transport a conductei poate fi
redusă cu mai mult de 50%).
Coroziunea punctiformă se produce din cauză că straturile minerale nu sunt
niciodată uniforme.
Curenţi vagabonzi Curenţii vagabonzi apar în apropierea instalaţiilor electrice care alimentează
mijloacele de transport în comun (tramvai, tren etc.). Coroziunea se produce în
momentul în care curentul continuu intră prin zonele neprotejate în conductă.
Conducta devine conducătoare de electricitate şi curentul iese afară la suprafaţa
conductei prin alte zone neprotejate. În aceste puncte, metalul devine anodic şi ca
rezultat, se produce “scurgerea” particulelor lui în electrolit, dacă solul este
suficient de umed şi conductiv.
Domeniu de Domeniul de funcţionare este o denumire generică pentru corelaţia care există
funcţionare între domeniul presiunilor şi cel al temperaturilor de funcţionare. El este limitat de
presiunea maximă şi de temperatura minimă/maximă de funcţionare.
De exemplu, denumirea PN/II indică faptul că presiunii nominale PN i se asociază
domeniul 2 de funcţionare, când temperatura maximă a fluidului prin conductă
este 300°C.
În practică se face de multe ori o greşeală atunci când este vorba despre
exprimarea presiunii în conducte – de exemplu dacă se afirmă că presiunea în
conductă este de 0,5 MPa, de fapt este exprimată suprapresiunea în raport
cu presiunea atmosferică, iar presiunea în scara absolută are valoarea de 0,6 MPa.
Unităţi de măsură pentru presiune:
1 MPa = 10 bar, 10 atm = 1 MPa (corespunde la PN 10)
1 atm  1 bar  100 kPa  10 m H2O
Fitinguri Noţiunea derivă din limba engleză, din verbul “to fit”= a (se) potrivi. Doar pentru
instalaţiile de apă rece se utilizează aproximativ 33 tipuri de fitinguri (din fontă
maleabilă, alamă, plastic etc.).
În ceea ce priveşte oţelul, pentru apă se utilizează doar fitinguri din oţel zincat.
Alegerea fitingurilor se face pe baza criteriilor estetice şi de igienă.

160
Filtru fin Protejează armăturile împotriva murdăriei şi impurităţilor (nisip, rugină, etc.).
Problema majorităţii filtrelor este modul lor de curăţire (de obicei neigienic) şi
durata dintre 2 curăţiri succesive. De aceea au fost inventate filtrele
semiautomate, a căror curăţire se face prin clătire sub presiune în curent invers de
apă. Persoana care se ocupă cu întreţinerea are o singură sarcină – să deschidă
vana de golire timp de 10…15 secunde şi să evacueze impurităţile. Astfel, pentru
curăţire se consumă 10 litri de apă pe lună.
Lovitura de berbec Lovitura de berbec în instalaţiile sanitare se manifestă printr-un zgomot

puternic, care este produs de unda de presiune care se naşte atunci când curgerea
apei este brusc oprită. Această creştere bruscă de presiune este generată de obicei
de manevrarea bruscă a unui robinet sau a unei vane, unda de şoc reflectându-se
înainte şi înapoi prin sistem. Un robinet cu sertar sau orice altă vană cu cursă
rapidă este mai predispusă să producă lovituri de berbec decât o vană cu sferă.
Lovitura de berbec nu este doar o sursă de disconfort sonor pentru locatari, dar
poate produce distrugerea conductelor.
Lovitura de berbec poate fi eliminată prin instalarea unor dispozitive care să
absoarbă şocul, prevăzute de obicei cu cameră de aer pe conductă sau aşa-numiţii
opritori ai loviturii de berbec. Ei sunt proiectaţi în aşa fel încât apa din sistem să nu
ia contact cu perna de aer: odată instalate, aceste dispozitive nu mai necesită
întreţinere. Instalarea lor se face cât mai aproape de sursa care produce lovitura
de berbec
Protecţia activă Este recomandată acolo unde izolaţia conductei este distrusă, poroasă sau
a conductelor uzată. Fierul din sol şi din apă nu corodează dacă potenţialul său în raport cu
împotriva pământul este mai mic de aproximativ 0,85 V. Protecţia activă este o metodă de
coroziunii scădere artificială a potenţialului metalului, sub valoarea minimă periculoasă.
Metode de protecţie activă:
 Catodică, cu o sursă exterioară de curent
 Catodică, cu anozi electrici
 Descărcări electrice
 Combinate.
Proba de Toate deschiderile vor fi obturate cu dopuri înainte de începerea procedurii de
etanşeitate probă. Pentru probă se va utiliza apă fără impurităţi.
la apă Se evacuează tot aerul din sistem. Se umple instalaţia până sus cu apă. Apa
rămâne în sistem cel puţin un timp minim necesar înainte de începerea probei:
 În conducte din beton 2 ore
 În conducte de fontă 1 oră
 În conducte din plastic sau oţel 0,5 ore.
Se face o inspecţie pentru a vedea dacă sistemul este etanş la toate îmbinările.
Scăderea nivelului apei, după ce conducta era plină, constituie o indicaţie despre
prezenţa unor scurgeri (neetanşeităţi). Întregul sistem, inclusiv accesoriile, vor fi
inspectate cu atenţie. Proba de presiune se face la cel puţin 3 kPa, dar cel mult 50
2
kPa şi durează 1 oră. Instalaţia este acceptată dacă pierderile de apă per 10m de
-1.
suprafaţă interioară sunt mai mici decât 0,5 l.h
Dacă există pericolul de îngheţ al apei, proba va fi făcută cu aer.

161
Proba de Proba finală a sistemului se face prin intermediul testului cu fum (“peppermint”).
etanşeitate la Aceste teste certifică faptul că toate armăturile sunt etanşe la gaze şi la apă, iar
mirosuri gărzile hidraulice ale sifoanelor sunt impenetrabile.
 Se umplu toate sifoanele cu apă
 Se produce un fum gros inofensiv (sau se utilizează un aparat special
dedicat), care este pus în legătură cu capătul inferior al canalizării
 Când fumul apare la partea superioară a conductei de ventilare, aceasta se
va închide. Apoi se creează şi se menţine o presiune de 0,4 kPa.
 Pierderile se localizează acolo unde fumul sau mirosul scapă din sistem,
sau se foloseşte aplicarea unei soluţii cu săpun pentru zonele suspecte.
Testul este acceptat dacă după 0.5 ore de la umplerea conductelor, nu se sesizează
fum sau miros nicăieri în clădire.
Tratarea chimică Schimbul de ioni este un proces chimic de îndepărtare a contaminanţilor ionici
a apei dizolvaţi în apă. Dedurizarea prin metoda schimbătorilor de ioni realizează
îndepărtarea ionilor din depunerile (crustele) de Ca şi Mg şi înlocuirea acestora cu
ioni de Na, care sunt mult mai solubili.
Dezavantaje:
o Costuri relativ mari pentru substanţele chimice
o Scade conţinutul în calciu din apă (sub 20 mg la 1 litru de apă).
Deionizarea este un proces de schimbare de ioni utilizat pentru înlăturarea tuturor
sărurilor dizolvate în apă. Presupune trecerea unui debit de apă prin 2 schimbători
de ioni cu răşini.
Osmoza inversă este o metodă utilizată în principal pentru desalinizarea apei. Apa
este forţată sa treacă sub presiune printr-o membrană. Membrana reţine
moleculele de Na sau Cl sau orice macromoleculă.
Tratarea fizică Este cea mai progresistă metodă, care utilizează un câmp electromagnetic
de tip variabil. Acest câmp degradează combinaţiile calciului şi magneziului din apă. Costul
electrodinamic iniţial este mare, dar costurile de operare sunt minime.
Echipamentele sunt proiectate să trateze apa la intrarea în clădire. Ele utilizează
impulsuri special modulate de curent alternativ de înaltă frecvenţă (7 500Hz).
Cele mai noi echipamente combină procesul de degradare a compuşilor de Ca şi
Mg cu măsurarea, examinarea şi ajustarea funcţionării, toate informaţiile fiind
afişate pe ecran.
Tratarea fizică Această metodă a fost dezvoltată în Austria în jurul anului 1985. Câmpul
de tip electrostatic de mare tensiune (6 500 V; 0,0008 A) modifică sărurile calcaroase.
electrostatic Microcristalele formează conglomerate care nu au suficientă forţă de adeziune
pentru a se prinde de suprafaţa interioară. Apa acţionează ca o soluţie nesaturată şi
treptat dizolvă crustele. Tot procesul are efect 3 zile.
Acest aşa-numit efect MAITRON are avantaje:
 Nu schimbă conţinutul chimic al apei, menţine toate mineralele necesare
vieţii şi nu este poluant;
 După curăţire, stratul anticoroziv creat prelungeşte durata de viaţă a
conductei
 Se utilizează în conexiune cu filtrarea automată – rezultă un sistem
autoprotectiv, care nu necesită practic întreţinere.

162
Tratarea Caracteristica comună a tuturor metodelor de tratare nonchimice este aceea că

magnetică nu schimbă compoziţia fluidului (spre deosebire de cele chimice), ci doar
a apei construcţia/aranjarea cristalină a sărurilor dizolvate în apă.
Un câmp magnetic staţionar care acţionează asupra apei îi schimbă acesteia
parametrii fizici şi chimici. Se pot utiliza magneţi permanenţi sau electromagneţi.
Rezultatul este o mărire a vitezei de generare a cristalelor de sare, care vor avea
masă şi dimensiuni reduse. Astfel, acestea vor crea un reziduu sub forma unui
nămol fin şi nu se va forma o crustă dură. Se recomandă ca acest tip de tratament
să fie combinat cu un separator tangenţial de impurităţi. În condiţii staţionare,
apa îşi păstrează parametrii obţinuţi prin magnetizare timp de aproximativ 10…14
ore, iar în condiţii dinamice până la 2 săptămâni.
apa industriala Apa destinată consumului în procese industriale, tehnologice, precum si altor
nevoi; este lipsită de calităţi de potabilitate;
apa potabila apa care îndeplineşte indicatorii de potabilitate prevăzuţi de legislaţia în vigoare;
ape uzate menajere Apele rezultate din folosirea apei în gospodarii, instituţii publice si servicii, care
provin mai ales din metabolismul uman si din activităţi menajere si igienico-
sanitare;
ape uzate provenite Toate deversările de ape folosite în activităţile economico-industriale sau
din activităţile corespunzând unei alte utilizări a apei, decât cea menajeră;
economice
ape uzate freatice Ape provenite din drenarea pânzelor freatice;
ape meteorice Apele ce provin din precipitaţii atmosferice. Sunt considerate ape meteorice si
apele care provin din stropirea si spălarea drumurilor publice sau private,
a grădinilor si curţilor imobilelor;
autoritate Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie
competenta Comunala – denumita în continuare ANRSC;
acces la reţea Dreptul utilizatorului serviciilor publice de alimentare cu apa potabila, de a se
racorda si folosi în condiţiile legii, reţelele de distribuţie;
aviz de principiu de Aviz scris eliberat de operator; privind posibilitatea tehnica de racordare a
branşare/ racordare viitorului utilizator; se eliberează la cererea viitorului utilizator spre a-i servi
pentru obţinerea unor autorizaţii sau avize de la terţi;
aviz de branşare/ Document scris dat de către furnizorul de servicii de apa si de canalizare, în
racordare legătura cu posibilităţile si condiţiile de alimentare din instalaţiile sale a unui
consumator cu apa, respectiv, de preluare în instalaţiile sale de canalizare publica
a apelor uzate evacuate de utilizator; Branşarea/racordarea poate fi:
o la instalaţiile administrate de operator; în acest caz avizul se emite în baza
unei documentaţii tehnice vizate de operator
o la instalaţia interioara a unui imobil care este deja racordat;
branşament Partea din reţeaua publica de distribuţie care face legătura între reţeaua
publica si reţeaua interioara a unei incinte sau clădiri aparţinând utilizatorilor.
Branşamentul deserveşte de regula un singur utilizator. Branşamentul până la
contor, inclusiv căminul de branşament si contorul, aparţine reţelei publice de
distribuţie a apei, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia. Pot face
parte din reţeaua publica numai branşamentele care au fost executate cu
respectarea legislaţiei în vigoare privind calitatea în construcţii.

163
branşament clandestin Branşament executat fără avizul operatorului

caracteristici tehnice Totalitatea datelor si elementelor de natură tehnică, referitoare la o instalație;
consumator fraudulos - persoana fizica si/sau juridica care beneficiază de serviciile de alimentare cu
apa sau de canalizare în următoarele condiţii :
- fără aviz de racordare si fără a avea un contract de furnizare încheiat cu
operatorul
- fără a declara numărul real de elemente care stau la baza stabilirii consumului
în pauşal
- fără respectarea avizului de racordare, în sensul preluării unor cantităţi de apă
din amonte de aparatul de măsura
consum de apa Cantitate de apa consumata în condiţiile unui branşament clandestin sau a unui
fraudulos consumator fraudulos
caracteristici tehnice Totalitatea datelor si elementelor de natura tehnica, referitoare la o instalaţie;
cămin de contor de Construcţie componenta a sistemului de distribuţie a apei potabile, aparţinând
branşament/reţea sistemului public de alimentare cu apa, care adăposteşte contorul de branşament
/ reţea, cu montajul aferent acestuia;
contor de branşament Aparatul de măsurare a volumului de apa consumat de utilizator, care se
montează pe branşament, între doua vane/robinete, la limita proprietăţii
utilizatorului, fiind ultima componenta a reţelei publice, în sensul de curgere al
apei potabile; în cazul în care branşamentul nu îndeplineşte condiţiile pentru a
face parte din domeniul public contorul de branşament se montează cât mai
aproape de punctul de delimitare a instalaţiilor;
contor de reţea Aparatul care măsoară consumul de apă potabiă la mai multe asociaţii de
locatari/proprietari sau la mai mulţi utilizatori individuali ori care măsoară
transportul de apa dintr-o zona în alta a reţelei publice;
contract Act scris încheiat între operator si utilizator prin care se stabilesc condiţiile
tehnico-economice potrivit cărora operatorul va presta serviciul de alimentare cu
apa si canalizare;
echipament de Aparatura si ansamblul instalaţiilor care servesc la măsurarea parametrilor apei
măsurare furnizate, a debitului si/sau a presiunii;
grad de asigurare în Nivel procentual de asigurare a debitului si presiunii apei necesare
furnizare consumatorului intr-un interval de timp, precizat in anexa la contractul de
branşare/racordare si utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apa si de
canalizare;
imobil Orice clădire sau teren, cu destinaţie de locuinţa, social–culturala,
administrativa, de producţie industriala, de prestări servicii, inclusiv terenul
aferent, cu regim juridic dovedit. În cazul blocurilor de locuinţe, la care terenul
aferent nu este delimitat, se considera imobile toate acele blocuri care au adrese
distincte;
indicatori de Parametri ai serviciului de furnizare pentru care se stabilesc niveluri minime de
performanţa generali calitate, urmărite la nivelul operatorului si care sunt condiţii de acordare sau
retragere a licenţei, dar nu sunt prevăzute penalizări în contractele de furnizare în
cazul nerealizării parametrilor;
canalizare;
distincte;
canalizare;

164

distincte;
indicatori de Parametri ai serviciului de furnizare pentru care se stabilesc niveluri minime de
performanţa generali calitate, urmărite la nivelul operatorului si care sunt condiţii de acordare sau
retragere a licenţei, dar nu sunt prevăzute penalizări în contractele de furnizare în
cazul nerealizării parametrilor;
indicatori de Parametri ai serviciului de furnizare a căror niveluri minime de calitate se
performanţa garantaţi stabilesc si pentru care sunt prevăzute penalizări în licenţa sau contractele de
furnizare, în cazul nerealizării lor;
instalaţii interioare de Totalitatea instalaţiilor aflate în proprietatea sau administrarea utilizatorului,
apa potabilă amplasate după apometrul/contorul de branşament, în sensul de curgere al apei,
sau, daca branşamentul nu este contorizat, după punctul de delimitare dintre
reţeaua publica si instalaţia interioara de utilizare a apei si care asigura transportul
apei potabile preluate din reţeaua publica la punctele de consum si/sau la
instalaţiile de utilizare; branşamentele care nu îndeplinesc condiţiile pentru a face
parte din reţeaua publica fac parte din instalaţiile interioare;
instalaţii interioare de Totalitatea instalaţiilor aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului,
canalizare care asigura preluarea si transportul apei uzate de la instalaţiile de utilizare a apei
până la căminul de racord din reţeaua publica; racordurile care nu sunt predate
proprietarului sistemelor publice de apa si canalizare fac parte din instalaţiile
interioare;
întrerupere Sistarea programata a serviciului de alimentare cu apa si/sau de canalizare
programata efectuata de furnizor în scopul executării unor lucrări în sistemul public de apa si
canalizare;
licenţa Act tehnic si juridic, emis de autoritatea competenta, prin care se acorda o
permisiune unei persoane juridice - româna sau străina, de exploatare comerciala
a sistemului public de apa si de canalizare si/sau de furnizare a serviciului public de
apa si de canalizare;
operator (prestator) Persoana juridica titulara a unei licenţe de furnizare prestare, emisa de ANRSC,
care asigura furnizarea apei potabile si/sau industriale, respectiv preluarea,
epurarea si deversarea în emisar a apelor uzate;
pauşal Sistem de stabilire a cantităţii de apa consumate intr-un interval de timp, in
funcţie de tipul receptorului de apa, pe baza unor norme de consum;
presiune de serviciu Presiunea ce trebuie asigurata de operator, în punctul de branşare, astfel încât
sa se asigure debitul normat prevăzut în avizul de racord, la utilizatorul amplasat în
poziţia cea mai dezavantajoasa;
proprietar al Autoritatea administraţiei publice locale reprezentate prin Consiliile locale
sistemelor publice de
alimentare cu apa si
canalizare locale
punct de consum Imobil branşat/racordat reţelele publice de apa si/sau canalizare; un utilizator
poate avea unul sau mai multe puncte de consum ;
punct de delimitare a Locul în care instalaţiile aflate în proprietatea sau administrarea utilizatorului se
instalaţiilor de racordează la instalaţiile aflate în proprietatea sau administrarea operatorului
alimentare cu apa furnizor/prestator de servicii. Delimitarea dintre instalaţiile interioare de
dintre operator si canalizare si reţeaua publica de canalizare se face prin căminul de racord, care este
utilizator prima componenta a reţelei publice, în sensul de curgere al apei uzate;
racord Partea din reţeaua publică de canalizare care asigură legătura dintre utilizator si
canalizarea publica. Racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord,
aparţine reţelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanţare a realizării
acestuia ; Pot face parte din reţeaua publica numai racordurile care au fost
executate cu respectarea legislaţiei în vigoare privind calitatea în construcţii;

165
receptor de apa Element fizic al unei instalaţii interioare de apa dotat cu un robinet, prin care se
face prelevarea apei;
regim de restricţie Regim în care este necesara reducerea consumului de apa potabila si / sau
industriala;
regim de avarie Regim în care datorita deteriorării sistemului public de producere, transport si
distribuţie a apei potabile si /sau industriale sau a sistemului public de canalizare,
operatorul este în imposibilitate de a asigura furnizarea apei si/sau preluarea apelor
uzate;
reţea publica de Partea din sistemul public de alimentare cu apa respectiv din sistemul de
alimentare cu apa sau canalizare, alcătuita din reţeaua de conducte, armaturi si construcţii anexe care
de canalizare asigura distribuţia apei, respectiv preluarea, evacuarea si transportul apelor de
canalizare la/de la doi sau mai mulţi utilizatori independenţi, respectiv de la doua
sau mai multe persoane fizice ce locuiesc în case individuale ori de la doua sau mai
multe persoane juridice ce administrează câte un singur condominiu, astfel cum este
definit el de lege.
Părţile componente ale unei reţele de alimentare cu apă, precum si cele ale unei
reţele de canalizare sunt amplasate, de regulă, pe domeniul public; in cazul in care
condiţiile tehnico-economice sunt avantajoase, reţeaua publică de alimentare cu apă
sau de canalizare poate fi amplasată, cu acordul proprietarului, si pe terenuri
private.
Nu constituie rețele publice:
 rețelele de distribuție aferente unei singure clădiri de locuit, chiar dacă
aceasta este administrată de mai multe persoane fizice sau juridice;
 reţelele de distribuţie aferente unei incinte proprietate privată pe care se află
mai multe locuinţe despărţite de zone verzi si alei interioare private;
 reţelele de distribuţie aferente unei platforme industriale, in care drumurile de
acces si spaţiile verzi sunt proprietate privată, chiar dacă aceasta este
administrată de mai multe persoane juridice;
Secțiune de control Locul de unde se prelevează probe de apă in vederea analizelor de laborator,
acest loc fiind:
• pentru apa potabilă si industrială: căminul de branşament/apometru;
• pentru apa uzată: ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului, înainte
de debuşarea acesteia in reţeaua de canalizare a localităţii;
Servicii de apă si de Activitățile de utilitate publică si de interes economic general, aflate sub
canalizare autoritatea administraţiei publice locale, care au drept scop asigurarea apei potabile
si a serviciilor de canalizare pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor;
Serviciul public de Cuprinde, in principal, activitățile de captare, de tratare a apei brute, de transport
alimentare cu apă si de distribuție a apei potabile si industriale la utilizatori;
Sistem public de Ansamblul construcţiilor si terenurilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor
alimentare cu apa funcţionale si dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de
potabilă alimentare cu apă potabilă. Sistemul public de alimentare cu apă potabilă cuprinde,
de regula, următoarele componente:
a) captări;
b) aducțiuni;
c) stații de tratare a apei brute;
d) stații de pompare, cu sau fără hidrofor;
e) rezervoare pentru înmagazinarea apei potabile;
f) rețele de distribuție;
g) branșamente până la punctul de delimitare;

166
Sistem public de Ansamblul construcțiilor si terenurilor aferente, instalaţilor tehnologice,

canalizare echipamentelor funcționale si dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul
public de canalizare. Sistemul public de canalizare cuprinde, de regulă următoarele
componente:
a) racorduri de canalizare de la punctul de delimitare;
b) rețele de canalizare;
c) stații de pompare a apelor uzate;
d) stații de epurare;
e) colectoare de evacuare spre emisar;
f) guri de vărsare in emisar;
g) depozite de nămol deshidratat;
Sistem de canalizare Sistemul public de canalizare care asigură colectarea, transportul, epurarea si
divizor evacuarea in emisar, separată, a apelor uzate si a apelor meteorice;
Sistem de canalizare Sistemul public de canalizare care asigură colectarea, transportul, epurarea si
unitar evacuarea in emisar, in comun, atât a apelor uzate, cât si a apelor meteorice;
Sistem de canalizare Sistemul public de canalizare de pe teritoriul unei localităţi, care se realizează atât
mixt prin sistem de canalizare divizor, cât si prin sistem de canalizare unitar;
Serviciul public de Cuprinde activitățile de utilitate publică si de interes economic general, aflate sub
alimentare cu apă autoritatea administraţiei publice locale, care au drept scop asigurarea apei potabile
potabilă pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţii;
Serviciul public de Cuprinde activitățile de utilitate publică si de interes economic general, aflate sub
alimentare cu apă autoritatea administrației publice locale, care au drept scop asigurarea apei
industrială industriale pentru toți utilizatorii de pe teritoriul localității. Apa industrială este
destinată utilizatorilor ale căror procese tehnologice nu necesită utilizarea apei
potabile;
Serviciul public de Cuprinde, in principal, următoarele activităţi: colectarea si transportul apelor uzate
canalizare de la utilizatori la stațiile de epurare, epurarea apelor uzate si evacuarea apei
epurate in emisar, colectarea, evacuarea si tratarea adecvată a deșeurilor din gurile
de scurgere a apelor meteorice si asigurarea funcționalității acestora, supravegherea
evacuării apelor uzate industriale in sistemul de canalizare, evacuarea si tratarea
nămolurilor si a altor deșeuri similare derivate din activitățile prevăzute mai sus,
precum si depozitarea lor;
Utilizator Orice persoană fizică sau juridică, proprietară sau cu împuternicire dată de
proprietarul unui imobil, având branșament propriu de apă si/sau racord de
canalizare, si care beneficiază, pe baza de contract, de serviciile operatorului.

167
Adaptor Element (piesă) de legătură între două materiale diferite (ţevi, robinete,
fitinguri)
Adeziv Substanţă organică sau anorganică destinată să lipească (îmbine) între ele,
nedemontabil, două materiale
Aliaj Amestec solidificat a două sau mai multe metale
Apometru Aparat (sistem în general mecanic) destinat să măsoare cantitatea de apă care
(contor de apă) trece într-un interval de timp
Armătură Aparat montat într-o instalaţie, care permite reglarea, controlul, verificarea,
comanda şi siguranţa acestora
Azbociment Amestec omogen de ciment şi fibre de azbest
Filet Nervură (spiră) înfăşurată elicoidal pe o suprafaţă cilindrică sau conică la interior
sau la exterior
Fiting Pisă specială tubulară cu forme diverse, filetată la interiorul sau la exteriorul
intrărilor, cu rol de element de legătură
Flanşă Element de legătură între două conducte sub forma unei coroane circulare
Înşurubare Asamblarea demontabilă a două piese cu filet
Lipire Unirea a două sau mai multe elemente, prin presare, la rece sau la cald, cu
material de adaos
Mufă Manşon, tub scurt care se petrece peste ţeava (tubul) cu diametru normal, în
vederea îmbinării cu etanşare
Niplu Piesă specială (fiting) cilindrică pentru îmbinare având la exterior pe capete, filet
Presare Operaţia prin care un corp este comprimat prin aplicarea (exercitarea) unei forţe
asupra lui
Presiune Mărime fizică, definită ca raport între o forţă şi suprafaţa pe care se exercită şi
caracterizează starea unui fluid
Racord olandez Piesă specială cu filet care asigură îmbinarea demontabilă a două ţevi
Reducţie Element de legătură între două componente de instalaţii care au diametre
diferite
Ventil de reţinere Armătură, dispozitiv mecanic, care permite curgerea lichidului prin conducte,
într-un singur sens

168
8.2. FIŞE TEHNICE
TUBOPLAST SA FIŞA TEHNICĂ Cod. (articol)

3700, ORADEA, CONTOARE DE APĂ RECE MULTIJET MECANISM USCAT
Şoseaua Borşului, nr. 3M – tip MTK DN 15...50 mm
Caracteristici tehnice:
 Rotor cu paletă şi transmisie magnetică;
o o
 Temperatura de lucru +30 [ C] (maxim +50 [ C]; ); Presiune nominală: Pn=16 [bar],
 Dispozitiv de indicare superuscat, etanş faţă de pătrunderea apei, de tip combinat:
3 3
- numeric pentru m : 0.....9999 m ;
3
- analogic pentru submultipli de m ;
3
 Valoarea diviziunii de 0,0001 m
 Dispozitiv suplimentar de detectare a debitului de primire;
 Sită pentru filtrarea impurităţilor la intrarea în contor;
 Pierderea de presiune la Qmax: 1 [bar]:
 Clasă metrologică B şi C, cu Aprobare de Model nr. 147/94 ;
 Erori tolerate: ±5 % pentru Qmin ≤ Q ≤ Qt; şi ±2 % pentru Qt ≤ Q ≤ Qmax

169
FIŞA TEHNICĂ Cod. 1.5450

ROTENBERGER DISPOZITIV CU ACUMULATOR PENTRU PRESAREA 1.5440
FITINGURILOR 1.5420
Domeniu de utilizare: îmbinarea prin presare a conductelor din cupru (sau PEXAL)
Echipare:1.5420-în cutie fără bacuri; 1.5450-cu bacuri M 15-22-28; 1.5440-cu bacuri SV 15-22-28
Caracteristici tehnice:- acumulator-12 V / 2.0 Ah, Ni-Cd, sau 12 V / 3.0 Ah, NiMH;
- uşor de mânuit şi puternică;
- nu depinde de reţeaua electrică;
- permite lucrul în poziţii dificile;
o
- permite rotirea capului de presare până la 270 ;
- controlul electronic asigură realizarea presiunii necsare.

170

171
8.3. FIŞE TEHNOLOGICE
Tipuri de îmbinări, materiale necesare utilizate pentru îmbinare şi materialele din care sunt executate la
diverse accesorii;
1) tip de îmbinare specifică;
2) materiale auxiliare necesare îmbinării;
3) materialul din care sunt făcute;
1 Cu flanşe
2 Garnituri de etanşare, şuruburi cu piuliţă
3 Fontă
1 Prin înşurubare (cu filet)
2 Şnur pentru etanşare (loctite) sau fire (şuviţă) de cânepă, pastă de

etanşare
3 alamă
1 Cu flanşe
2 Garnituri de etanşare, şuruburi cu piuliţă
3 fontă
1 Prin lipire cu aliaj
2 pastă decapantă, aliaj pentru lipit (cositor-bobină)
3 Ţeavă de cupru
1 înşurubare (cu filet)
2 Şnur pentru etanşare (loctite) sau fire (şuviţă) de cânepă, pastă de

etanşare (vopsea pe bază de ulei)
3 alamă

172
FIŞĂ TEHNOLOGICĂ - Executarea reţelelor de canalizare exterioară
Echipamente/reguli de
Scule, dispozitive, Organizarea locului de Controlul calităţii lucrărilor pe
Operaţii şi faze de lucru sănătate şi securitate în Materiale
verificatoare, utilaje muncă operaţii şi faze de lucru
muncă
- Controlul tranşeei trebuie să se
- Metrul
- Lucrătorii vor purta echipament facă în conformitate cu proiectul
--Panglica de oţel
de protecţie. Pământul rezultat din - Dimensiunile în plan, panta şi
1. Trasarea şi executarea Scânduri de trasare Furtun de nivel
- SDV-urile vor fi în stare bună de săpătură se depozitează la adâncimea tranşeei trebuie să
tranşeei şi patului Nisip - Ţăruşi şi capre pentru
funcţionare distanţa minimă de 1 m de corespundă cu dimensiunea din
conductelor trasare
- Se vor respecta normele de SSM la marginea săpăturii proiect
- Hârleţ
specifice lucrărilor de săpătură - Pereţii nu trebuie să prezinte
- Târnăcop
crăpături şi surpări locale
Conductele vor fi aşezate pe
Chingile respectiv cablurile pentru Tuburi pentru marginea tranşeei pe
Maşini şi dispozitive pentru Se verifică sub aspect vizual
2. Montarea conductelor lansarea în tranşee vor fi verificate canalizare aceeaşi parte, asigurând
lansare (macarale pe pneuri, fiecare tub (fisuri, etc.)
în tranşee să nu aibă fisuri şi să suporte Materiale de stabilita-tea acestora cât
şenile, trepiede, etc.)
greutatea tubului etanşare mai aproape de locul de
lansare
- Lucrătorii vor purta echipament
de protecţie.
3. Umplerea parţială cu Pământ ca Pământul se aşează peste
- SDV-urile se vor mânui astfel - Lopată Se verifică sub aspect vizual să nu
pământ peste canale, material de mijlocul tubului, lăsând
încât să se evite accidentarea - Cazma fie astupate îmbinările
lăsând îmbinările libere umplutură liberă zona îmbinării
- Se vor respecta normele de SSM
specifice lucrărilor de săpătură
- Lucrătorii vor purta echipament
- Pompă pentru încărcarea
de protecţie. Sursa de apă sau rezervorul
4. Verificarea la tronsonului
- SDV-urile se vor mânui astfel Sursa de apă se aduc în imediata Se verifică sub aspect vizual
etanşeitate între două - Vas gradat pentru
încât să se evite accidentarea vecinătate a tronsonului de fiecare îmbinare în parte
cămine consecutive măsurarea cantităţii de apă
- Se vor respecta normele de SSM probă
care se adaugă
specifice lucrărilor de săpătură
- Lucrătorii vor purta echipament Pământ ca
Pământul se aşează în
de protecţie. material de - Lopată
straturi şi se compactează Se verifică sub aspect vizual să se
5. Umplerea parţială cu - SDV-urile se vor mânui astfel umplutură şi după - Cazma
pe toată lungimea canalului încadreze în zona reliefului şi
pământ peste canale încât să se evite accidentarea caz beton sau - Scule şi utilaje adecvate
şi se reface zona verde, sau amenajarea din care face parte
- Se vor respecta normele de SSM îmbrăcăminte pentru îmbrăcăminte rutieră
carosabilul
specifice lucrărilor de săpătură rutieră

173
FIŞĂ TEHNOLOGICĂ - Montarea obiectelor sanitare
Operaţii şi faze de Echipamente/reguli de sănătate şi Scule, dispozitive, Organizarea locului de Controlul calităţii lucrărilor pe
Materiale
lucru securitate în muncă verificatoare, utilaje muncă operaţii şi faze de lucru
- Lucrătorii vor purta echipament de

- Metrul
protecţie. Suprafaţa peretelui
- Ruletă Se verifică sub aspect vizual
1 Trasarea axei - SDV-urile vor fi în stare bună de respectiv zona obiectului
Cretă, creion - Nivelă cu bulă de aer planeitatea
obiectului sanitar funcţionare sanitar se curăţă şi se
- Riglă Se verifică starea suprafeţei
- Se vor respecta normele de SSM asigură planeitatea
specifice lucrărilor de montare
Obiectul sanitar
- Lucrătorii vor purta echipament de Echipamentul Armăturile să fie stabile şi
protecţie. pentru etanşe pe ob. sanitar
- Chei fixe Obiectul sanitar se aduce
2. Echiparea - SDV-urile vor fi în stare bună de alimentarea cu Ventilul de scurgere fixat stabil
- Chei reglabile la locul de montare, unde
obiectului sanitar funcţionare apă (rece şi şi etanş
- Chei speciale se echipează
- Se vor respecta normele de SSM. caldă) Orientare corectă a orificiului
specifice lucrărilor de montare Sifonul pentru de evacuare a apei
obiectul sanitar
Obiectul sanitar Fixarea corectă, la poziţie a

- Chei fixe
- Lucrătorii vor purta echipament de echipat obiectului sanitar
- Chei reglabile Existenţa la locul de
protecţie. Ştuţ de racord la Racordarea etanşă la
- Chei speciale montare a obiectului
3. Montarea - SDV-urile vor fi în stare bună de canalizare canalizare şi la alimentarea cu
- Scule cu acţionare sanitar, accesoriilor şi
obiectului sanitar funcţionare Şuruburi şi dibluri apă
electrică rotopercutoare sculelor
- se vor respecta normele de SSM. pentru fixarea Respectarea cotei de montare
- Şurubelniţe
specifice lucrărilor de montare dispozitivelor de Asigurarea orizontalităţii în
susţinere planul superior
- Lucrătorii vor purta echipament de
- Pompă pentru
protecţie.
încărcarea tronsonului
4. Verificarea - SDV-urile se vor mânui astfel încât Sursa de apă Se verifică sub aspect vizual
- Vas gradat pentru Sursa de apă
funcţionării să se evite accidentarea fiecare îmbinare în parte
măsurarea cantităţii de
- se vor respecta normele de SSM.
apă care se adaugă
Specifice lucrărilor de săpătură

174
FIŞĂ TEHNOLOGICĂ - Montarea colectoarelor instalaţiei interioare de canalizare
Echipamente/reguli de Scule, dispozitive, Organizarea locului de Controlul calităţii lucrărilor pe

Operaţii şi faze de lucru Materiale
sănătate şi securitate în muncă verificatoare, utilaje muncă operaţii şi faze de lucru
- Lucrătorii vor purta

- Metrul
1. Trasarea axei echipament de protecţie.
- Ruletă
longitudinale şi a poziţiei - SDV-urile vor fi în stare bună Eliberarea traseului de Se verifică sub aspect vizual
Cretă, Creion - Nivelă cu bulă de aer
punctelor de intersecţie de funcţionare obstacole starea suprafeţei
- Riglă
respectiv piese speciale - Se vor respecta normele de
SSM.
echipament de protecţie. Dispozitive de - Chei fixe Fixarea corectă, la poziţie a
Existenţa la locul de
- SDV-urile vor fi în stare bună susţinere - Chei reglabile disp de susţinere
2. Montarea dispozitivelor montare a dispozitivelor
de funcţionare Auxiliare pentru - Scule cu acţionare Respectarea cotei de montare
de susţinere de susţinere, accesoriilor
- Se vor respecta normele de dispozitivele de electrică rotopercutoare Asigurarea orizontalităţii în
şi sculelor
SSM. susţinere - Şurubelniţe planul de susţinere

echipament de protecţie. Fixarea corectă, la poziţie a
Tuburi pentru - Chei fixe Existenţa la locul de
- SDV-urile vor fi în stare bună tuburilor şi pieselor speciale
3. Montarea conductelor reţea - Nivelă cu bulă de aer montare a tuburilor şi
de funcţionare Respectarea cotei de montare
Piese speciale pieselor speciale
- Se vor respecta normele de Asigurarea pantei de montare
SSM.
Se verifică sub aspect vizual
reţeaua
echipament de protecţie.
4. Verificarea pantei şi Se verifică panta de montare
- SDV-urile se vor mânui astfel Apă pentru - Nivelă cu bulă de aer
cotei de montare, Sursa de apă Se verifică cotele în punctele
încât să se evite accidentarea probare - Metrul
verificarea etanşei-tăţii, caracteristice
- Se vor respecta normele de - ruletă
verificarea funcţionării Se verifică funcţionarea
SSM. specifice lucrărilor de
(evacuarea corectă şi completă
săpătură
a apei)

175
8.4. FAZE DE EXECUŢIE
Etapele (fazele) îmbinări de calitate, sigure şi stabile în timp,

a conductelor diverselor categorii de instalaţii
1. Tăierea perpendiculară pe axul ţevii 2. Curăţirea interioară a fitingului (dezoxidare)
3. Debavurarea exterioară a capătului ţevii 4. Calibrarea capătului ţevii
5. Curăţirea de oxizi şi impurităţi mecanice a 6. Debavurarea interioară a capătului ţevii

suprafeţei de îmbinat (dezoxidare )
7. Aplicarea pastei de lipit pe capătul ţevii 8. Încălzirea zonei de lipit la temperatura de topire a
aliajului (material de adaos)

176
9. Îmbinarea ţevii cu fitingul 10. Aplicarea materialului de adaos (cositor)
materialul cupru
îmbinarea Lipire cu aliaj de lipit
Faza 1 Poziţia 1 SDV Tăietor cu role
Faza 2 Poziţia 3 SDV Debavurator de exterior
Faza 3 Poziţia 6 SDV Debavurator de interior
Faza 4 Poziţia 4 SDV Calibrator
Faza 5 Poziţia 5 SDV Pâslă de şlefuit
Faza 6 Poziţia 7 SDV Pastă decapantă
Faza 7 Poziţia 2 SDV Perie de interior
Faza 8 Poziţia 9 SDV -
Faza 9 Poziţia 8 SDV Lampă cu gaz
Faza 10 Poziţia 10 SDV -

177
FAZELE UNEI ÎMBINĂRI LA SISTEMELE REŢELELOR

REALIZATE DIN MASE PLASTICE.
Tăierea tubului
- se face cu ajutorul unui tăietor cu role, prin închiderea progresivă a
tăietorului şi rotirea într-un plan perpendicular pe axa longitudinală a ţevii,
sau cu foarfeca specială pentru ţeavă (se recomandă tăietorul cu role)
SDV-uri - chei fixe
FAZA 1
Calibrarea şi şanfrenarea tubului
- este o operaţie obligatorie înainte de introducerea racordului
(partea cu două o-ringuri) în tub ;
- se execută prin introducerea axului calibrator în tub şi rotirea
acestuia până la obţinerea unei suprafeţe perfect cilindrice la interior ;
- după calibrare se face şanfrenarea (teşire) cu ajutorul frezei
SDV-uri - chei fixe
FAZA 2
Montarea racordului
- se introduc pe tub cu atenţie piuliţa orientată cu filetul spre capătul
ţevii (eventual prin rotire uşoară), şi inelul de strângere despicat cu partea
conică spre piuliţă;
- interiorul tubului şi o-ringurile se ung cu pastă siliconică pentru
introducerea mai uşoară în
- se introduce în tub racordul prin împingere (eventual şi rotire) uşoară, până
când garnitura de teflon de pe racord se aşează perfect pe capătul tubului
FAZA 3 SDV-uri - calibrator

Strângerea inelului despicat prin înşurubarea piuliţei
- inelul crestat (despicat) se aduce la capătul ţevii, imediat lângă
racord ;
- piuliţa introdusă pe capătul ţevii se aduce peste inel şi se
înşurubează liber cu mâna asigurându-ne că aceasta a prins drept (nu se
încalecă spirele filetelor) ;
- cu chei fixe adecvate mărimii piuliţei se execută strângerea cu simţ
până la strângerea completă
SDV-uri - chei fixe

FAZA 4
Foarte important!
Înainte de a începe calibrarea asiguraţi-vă că axul calibrator nu prezintă crestături sau muchii ascuţite, care pot
deteriora suprafaţa interioară de etanşare a ţevii.
La montajul îngropat, în şapă sau sub tencuială se va folosi numai ţeavă izolată !
Nu se recomandă montarea îngropată a fitingurilor.

178
8.5. DIVERSE SCHEME
Separarea consumului de apă rece la baia unui apartament

prin montarea unui apometru pe derivaţia din coloana existentă

179
Schema unei instalaţi de apă caldă menajeră

şi a instalaţie interioare de apă rece
 roşu - instalaţia interioară de apă caldă menajeră;

 albastru-instalaţia interioară de apă rece;

180
SCHEMA DE PREPARARE A APEI CALDE MENAJERE

CU AJUTORUL ENERGIEI SOLARE

Curs Instalatii Sanitare

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs Instalatii Sanitare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE ŞI PREZENTARE GENERALĂ 1

INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE SUPORT CURS calificare Nivel 3

5.5. Instalaţii interioare de apă pentru incendii 65

INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE SUPORT CURS calificare Nivel 3

7.2. Alcătuirea şi funcționarea instalațiilor interioare de canalizare 137

INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE SUPORT CURS calificare Nivel 3

INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE SUPORT CURS calificare Nivel 3

1.1. Scurt istoric al instalaţiilor de alimentare cu apă şi canalizare

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Figura 1 Un desen de la începutul secolului 20 prezintă instalaţiile sanitare

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Figura 2 Instalaţie de canalizare menajeră (desen din anul 1878)

1.2. Situaţia actuală în domeniul instalaţiilor sanitare

Caracteristici ale obiectelor sanitare moderne:

Armăturile pentru apă:

Armăturile pentru combaterea incendiilor:

Referitor la apa caldă menajeră:

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

1.3. Perspective de viitor privind alimentarea cu apă

Evoluţia sistemelor de canalizare:

Perspective privind managementul instalaţiilor de alimentare cu apă (IAA):

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

2.1. Semne convenţionale pentru instalaţii

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Chenarul – element grafic care delimitează câmpul desenului;

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Armaturi de serviciu (extras din STAS 185/3 - 89)

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Tipuri de linii din desenul tehnic

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Hașuri utilizate în desenul tehnic

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

2.2. Citirea planurilor de instalaţii

2.2.1. Instalaţii exterioare de alimentare cu apă şi canalizare

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Elementul desenat Notația Materialul şi diametrul

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

În figura de mai jos sunt prezentate profilele în lung pentru:

Elementul reprezentat Denumirea

Conducta de canalizare menajeră şi pluvială

Hg Conducta de alimentare cu apă a hidranților

CP Cămin de canalizare pluvială

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

a. Rețeaua de alimentare cu apă între căminele N1 şi N3 şi pe întreg traseul N1 până la N9

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

b. Pentru canalizarea pluvială între căminele CP1 şi CP4

c. Pentru canalizare menajeră între C1 şi C4

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Profilul longitudinal al reţelei exterioare de

Profilul longitudinal este necesar :

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Reprezentarea detaliilor - construcții ajutătoare

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

2.2.2. Instalaţii interioare de alimentare cu apă şi canalizare

B. Reprezentarea in plan parter sau etaj curent:

Planul camerei de baie

C. Schema coloanelor pentru un singur etaj este reprezentata prin:

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

Reprezentarea obiectelor sanitare

SUPORT CURS CALIFICARE nivel 3 INSTALAŢII TEHNICO-SANITARE

3.1. Tehnologii moderne în instalaţiile tehnico – sanitare