ORGANELE HEMATOPOIETICE

Hematopoieza este procesul de producere, multiplicare și specializare a celulelor sângelui în

maduva osoasă.
Produsii finali ai acestui proces sunt:
 celulele albe mature ale sângelui (care protejează corpul de infecții),
 celulele roșii mature ale sângelui (care transportă oxigenul la țesuturi și celule)
 trombocitele sau plachetele (care ajută la controlul sângerării dupa un traumatism).
Organele hematopoietice (formarea și maturarea celulelor sanguine) sunt clasificate în organe
primare și secundare. Organele primare sunt măduva osoasă și timusul, în timp ce organele
secundare sunt ganglionii limfatici și splina.
Eșecul sistemului hematopoietic provoacă boli grave care compromit viața pacientului.
Sângele este unul dintre cele mai dinamice țesuturi din corp.
Sângele este un fluid care circulă în interiorul sistemului circulator. Împreună cu limfa și lichidul
intercelular, sângele constitue mediul intern al organismului.
Volumul sanguin = 8% din greutate ≈ 5,6 litri
Componentele sângelui:
- Elemente figurate
- Plasma sanguină
Elementele figurate ale sângelui- reprezintă 45% din volumul sanguin:
- Globulele roșii( hematii sau eritrocite)
- Globulele albe( leucocite)-
- Plachetele sanguine( trombocitele)

Eritrocitele:
- celule fară nucleu (anucleate), aprox. 5 mil/mm3 la barbat si 4,5 mil / mm3 la femeie
- conțin hemoglobina (Hg), cu rol de transportor de O2 si CO2
- au durata de viață de 120 zile, apoi sufera hemoliza în splina (cimitirul globulelor rosii),
in ficat, maduva osoasa, ganglionii limfatici
- Eritropoieza (formarea globulelor rosii) - are loc la adult în maduva osoasa
hematopoetică, în special din oasele late

1
Leucocitele
- celule nucleate, mobile
- cu rol în apararea organismului
- între 4000-9000/mm3
Există mai multe tipuri de leucocite= formula leucocitară
- mononucleare(leucocite cu nucleu mic)- limfocite, monocite
- polinucleare sau granulocit( leucocite cu nucleu fragmentat)- neutrofile, eozinofile,
bazofile

Trombocitele( plachete sanguine)

- cele mai mici elemente figurate
- nu au nucleu
- sunt formate în maduva osoasă
- numarul lor în organism este de aprox. 300 000/mm3 (150 000-300 000/mm3)
- au capacitatea de a adera la suprafata capilarelor lezate; dupa aderare elibereaza substanțe
care intervin în coagulare
- creșterea nr trombocite=trombocitoză
- scăderea nr trombocite= trombocitopenie

Plasma sanguină
- este un lichid transparent ce prezintă o culoare uşor gălbuie, culoare ce este dată prin
intermediul pigmeţilor biliari.
- reprezintă 55-60% din volumul sângelui
- formată din apă 90% și substanțe solide 10%( substanțe organice/ anorganice)

Funcțiile sângelui:
Sîngele îndeplinește mai multe funcții:
1. funcția respiratorie – transport O2 și substanțele nutritive la țesuturi, iar CO2, la
plămâni;
2. funcția nutritivă- transportă substanțele nutritive din alimente de la intestine la diferite
țesuturi;

2
 3. funcția de termoreglare- transportă căldura de la organele interne spre suprafața
corpului;
4. funcția de menținere a homeostaziei hidro-electrolitice, metabolice, alimentare;
5. funcția de apărare a organismului- organismul uman vine permanent în contact cu
agenții patogeni (purtători de antigene) sau cu antigene libere( antigen=anticorp)
6. reglarea funcțiilor și asigurarea unității organismului- alături de SN, sângele
reprezintă o cale de legătură între structurile organismului; astfel, se asigură unitatea
organismului și adaptarea sa permanent la condițiile schimătoare de mediu;
7. funcția excretorie- transport produșii de catabolism( uree, acid uric, ammoniac) spre
organele excretoare( rinichi, piele, tract digestiv)
8. Funcția hemostatică- în cazul unei hemoragii, se declanșează un complex de mecanisme
de oprire a sângerării= hemostaza

Proprietățile sângelui
Sângele prezintă asemeni oricărei substanţe anumite proprietăţi fizico-chimice precum:

 Culoarea
 Densitatea
 Temperature
 Vâscozitatea
 Ph-ul.
Necesitatea menţinerii constante a acestor proprietăţi este un lucru indispensabil pentru
realizarea homeostaziei.
Culoarea sângelui
Este data prin intermediul hemoglobinei de la nivelul hematiilor şi diferă în funcţie de gradul de
saturare în oxigen a acesteia. Astfel, la nivel arterial sângele are o culoare de roşu intens, pe când
la nivel venos, are culoarea roşu- închis.
Densitatea sângelui
Este data de numărul de elemente figurate, dar şi de cantitatea de solviţi de la nivelul lui.
Densitatea normală a sângelui este la bărbaţi de 1061 şi la femei de 1057.
Temperatura sângelui

3
Se încadrează între 37,7◦C şi 38 ◦C până la un maximum de 40◦C la nivel hepatic şi un minim
de 36◦C la nivelul plămânilor şi scrotului.

Vâscozitatea
Poate fi definită ca fiind absenţa alunecării între straturi diferite de fluid, iar valorile sale normale
se încadrează astfel: 4,7 la bărbaţi şi 4,4 la femei, cu o medie de 4,6. Principalul factor ce
contribuie la realizarea vâscozităţii sângelui este reprezentat de numărul elementelor figurate.
Prin intermediul vâscozităţii este influenţată rezistenţa perfierică, iar prin aceasta, presiunea
arterială.
Ph-ul sanguin
Variaţiile ph-ului sanguin se face în mod normal între 7,38-7,42, o creştere a ph la 7,6-
7,8 determinând instalarea comei, la 6,8 sau 8 aparând decesul.