Despre viata albinelor:

Ca apicultor, daca vrei sa faci treaba buna, trebuie sa iubesti albinele. Trebuie sa le cunosti
firea si sa le ingrijesti. Recolta de miere depinde de felul in care ajuti albinele in momente de
restriste. Pentru asta e musai sa stii cum se imparte anul calendaristic al albinelor.

Cea mai grea perioada a anului este iarna. Din noiembrie sau de la primul val de frig, albinele
intra in perioada de "iernare". Albinele nu ierneaza ca ursul, adica nu "hiberneaza": ele sunt
active tot timpul insa iarna nu mai ies din stup. Cind e frig afara se string ghem in jurul matcii si
o apara cu caldura lor. In interiorul ghemului sunt 24 de grade constant si albinele stau "afanate"
ca sa permita matcii sa se miste. La exterior, ghemul e compact iar temperatura e cu 2-3 grade
mai ridicata decat in afara stupului. Cand temperatura scade, albinele dau din aripi si incalzesc
aerul pentru ca totul sa revina la normal. Apicultorul trebuie sa le dea de mancare acestor
"gardiene" ale stupului, caci altminteri le scade puterea si intreaga familie e pusa in pericol. Pe
perioada iernii albinele tin curat in stup, curata fagurii si scot afara "martirii" de la exteriorul
ghemului care au murit de frig.

In jurul datei de 10 ianuarie incepe cea de-a doua perioada a iernatului, adica albinele incep sa
creasca puietul de pe faguri. Pe masura ce creste ziua si temperatura de afara, puietul se dezvolta
iar albinele care l-au ingrijit imbatranesc. In februarie si martie apar din ce in ce mai multe
albinute iar in aprilie stupul e primenit: albinele care au avut grija de stup peste iarna mor si sunt
inlocuite de tinerele generatii. Acestea sunt viguroase si numai bune pentru cules nectarul din
care se va obtine mierea; dar tocmai din cauza efortului pe care il fac, ele au o viata mult mai
scurta, cam 35 de zile.

In mai familia este puternica si numeroasa. In iulie stupii au cea mai mare populatie de albine.
De aici incolo pina la sfarsitul toamnei, albinele vor munci ca sa faca miere buna.

Despre mierea cea buna

Mierea e cel mai sanatos aliment natural si nu degeaba se spune ca pe Taramul Fagaduintei
curg rauri de miere. Putina lume stie ca exista tratamente cu miere pentru aproape toate
tipurile de afectiuni. Bineinteles ca nu orice miere e buna, atat la gust cat si ca proprietati
terapeutice.

In primul rand mierea trebuie sa fie naturala, adica produsa de albine fara interventia
artificiala a apicultorului. Unii crescatori de albine dau acestora un fel de sirop de zahar care
e prelucrat intr-o miere de proasta calitate. Trebuie ca albinele sa isi ia singure nectarul din
flori si apoi sa transforme zaharoza din nectar in glucoza si fructoza. O miere naturala nu ar
trebui sa aiba mai mult de 20% apa, fiindca albinele "capacesc" celulele fagurilor si pun
mierea la pastrat doar dupa ce apa s-a evaporat in aceasta proportie.

Un alt criteriu al recunoasterii mierii naturale este "zaharisirea". Procesul de zaharisire sau
cristalizare este cat se poate de firesc si nu reprezinta o deteriorare a mierii. Mai mult, mierea
falsificata nu se zahariseste. Este doar o chestiune de gusturi alegerea intre mierea fluida si
cea cristalizata: unele natiuni nordice prefera chiar sa consume numai miere cristalizata
fiindca li se pare mai gustoasa si este sigur naturala. Pe de alta parte, mierea zaharisita poate
fi "dezlegata", adica adusa din nou la starea fluida prin fierberea borcanului intr-o cratita cu
apa. Dar, din pacate, mierea astfel de-cristalizata isi pierde unele din proprietati.

Exista mai multe feluri de miere. Depinde din ce fel de flori isi iau albinele nectarul (ele
culeg si nectar si polen dar mierea rezulta doar din prelucrarea nectarului). Cea mai
cunoscuta miere e cea de salcam, care este obtinuta pe la sfarsitul lui aprilie sau inceputul lui
mai. Aceasta miere are culoarea albicioasa si aroma specifica. Apoi vine mierea de tei, prin
iunie, dar si aici totul depinde de vreme, de temperatura de afara. Iunie-iulie este perioada in
care se obtine mierea de floarea soarelui, care are virtuti terapeutice foarte mari, fiind buna
pentru cardiaci. Mierea poliflora se face vara din faneata si unii spun ca e cea mai buna la
gust. Altii spun ca cea mai aromata e mierea de izma pe care o obtin numai cei care merg cu
stupii in Delta Dunarii. Mie cel mai mult imi place mierea de otetar, o miere care miroase a
trandafiri; dar aceasta miere se obtine foarte greu si in cantitati foarte mici. Mai exista
"mierea de mana" provenita de la arbori ca bradul, molidul, stejarul, fagul. Aceasta este
singura miere de culoare inchisa, un brun foarte intunecat.

Orice miere este buna, cu conditia sa fie naturala. Si nici o miere nu poate fi judecata doar
dupa aspect fiindca gustul este cel care diferentiaza pana la urma o miere de alta. Pacat ca
tehnica nu e inca suficient de avansata ca sa va pot oferi miere de-a mea sa o gustati prin
Internet. Dar eu am incredere ca intr-o zi se va putea si asta, asa cum acuma se poate sa am
pagina mea de Web.

http://www.xnet.ro/http://www.xnet.ro/

Efectele mierii de albine in tratamente

Mierea este un aliment benefic si regenerator fiind folosita si ca medicament, in tratarea multor
afectiuni. Ea contine 79 la suta glucide, este bogata in substante minerale -- calciu, cupru,
magneziu, mangan, fosfor, potasiu -- si in vitamine -- B1, B2 si B6. Este usor de digerat si de
asimilat. Reprezinta si o importanta sursa de energie: 100 grame miere echivaleaza cu 328
calorii.
Datorita numeroaselor sale proprietati (tonifiante, sedative, expectorante, antiseptice) mierea
poate fi utilizata ca aliment-medicament impotriva anemiei, anorexiei, farinigitei, laringitei,
ulcerului gastrointestinal, insuficientei hepatice sau a infectiilor intestinale. Cura cu miere este
extrem de indicata chiar si in cazul sinuzitelor, tusei convulsive, crampelor musculare sau
insomniei.
In afara de rolul pe care il are in tratarea afectiunilor, mierea contribuie la cresterea rezistentei
fizice, combate oboseala si amelioreaza digestia.
In cazul in care este utilizata in tratamente, copiilor pina in cinci ani li se recomanda jumatate de
lingurita sau maxim o lingurita zilnic. Adolescentilor le sint indicate doua lingurite zilnic, iar
adultilor trei. Mierea poate fi folosita si in vindecarea ranilor, putind fi aplicata sub forma de
comprese. (Catalina Cara)

Royal Jelly - Bee Power

Produsele apicole sunt folosite de secole pentru a completa şi îmbogăţi regimul alimentar al
oamenilor şi, de-a lungul timpului, pentru a preveni şi combate durerea şi diversele afecţiuni.
Stupul, locul unde trăiesc zeci de mii de albine care îşi împart locuinţe dintre cele mai strâmte, se
poate lăuda cu o serie de activităţi uimitoare. Prin cercetări îndelungate şi observaţii minuţioase,
omul a reuşit să le înţeleagă aproape în totalitate. Una dintre acestea se leagă de numeroasele
secrete ale lăptişorului de matcă. În interiorul stupului, albinele construiesc fagurii, alcătuiesc şi
întreţin celulele acestora. Şi tot aici sunt hrănite generaţiile noi de albine – în primele trei zile cu
lăptişor de matcă, apoi cu un amestec de miere şi polen. Nectarul adunat de albinele lucrătoare
este adus aici şi prelucrat, după care polenul este introdus în celulele fagurelui, iar stupul este
aerisit şi protejat.
Lăptişorul de matcă este o secreţie consistentă şi lăptoasă produsă de glanda faringeală a aşa-
numitelor albine-doici. Cu aceasta este hrănită noua generaţie de albine în primele trei zile de
viaţă, în timp ce viitoarele albine-matcă se bucură de acest tratament şi după încheirerea acestei
perioade. Aceasta face ca ritmul creşterii lor să fie dublu faţă de al celorlalte albine şi reprezintă
principalul motiv pentru care acestea au o extraordinară longevitate: ele trăiesc patru sau cinci
ani, faţă de celelalte albine care nu trăiesc decât în jur de patruzeci de zile. Producând peste 3
000 de ouă pe zi (egalul greutăţii sale) de-a lungul întregii vieţi, albina-matcă se apropie probabil
de recordul absolut în materie de fertilitate în natură. Aceste proprietăţi de excepţie au intrat
inevitabil în atenţia cercetătorilor o dată cu înţelegerea felului în care trăiesc şi se organizează
albinele, iar cercetările legate de proprietăţile lăptişorului de matcă continuă şi în prezent.
Cercetătorii au arătat că lăptişorul de matcă are în componenţa sa toate vitaminele B, iar vitamina
B5 (acidul pantotenic) şi vitamina B6 sunt prezente în cantităţi semnificative. Cea din urmă este
cea mai importantă sursă naturală de acetilcolină, care este în acelaşi timp un hormon şi un
neurotransmiţător. Deoarece neurotransmiţătorii sunt conducătorii impulsurilor electrice de la un
nerv la altul, suplimentele care conţin cantităţi semnificative de lăptişor de matcă ameliorează
considerabil funcţiile cerebrale şi reprezintă un adevărat ajutor pentru cei care suferă de tulburări
de memorie. Alte vitamine care se găsesc în lăptişorul de matcă sunt vitaminele A, C, D şi E.
Lăptişorul de matcă este şi o importantă sursă de proteine, conţinând 18 aminoacizi diferiţi, pe
lângă acizi graşi nesaturaţi, glucoză naturală şi minerale.
Una dintre primele proprietăţi observate a fost efectul pe care lăptişorul de matcă îl are asupra
procesului de îmbătrânire. S-a demonstrat că lăptişorul de matcă încetineşte procesul de
îmbătrânire, deoarece hrăneşte pielea cu incredibila sa gamă de substanţe nutritive, şi reduce
semnificativ ridurile. De asemenea, întăreşte sistemul imunitară şi contribuie la vindecarea
astmului bronşic. Este folosit în tratamentul asteniei (slăbiciune sau debilitate generală), al
pacienţilor care suferă de depresie şi al adolescenţilor afectaţi de dureri de creştere. Cercetările
mai recente arată că prezintă proprietăţi excelente care îl fac extrem de util în tratamentul şi
prevenirea senilităţii şi în perioada de convalescenţă.
De secole, medicina tradiţională chineză foloseşte lăptişorul de matcă pentru tratarea bolilor de
ficat, a reumatismului, artritei, anemiei, flebitei (inflamaţia venelor), a ulcerului gastric şi a
asteniei fizice şi psihice. Nu în ultimul rând, el determină o îmbunătăţire a performanţelor
sexuale şi ajută la combaterea simptomelor menopauzei şi ale andropauzei.
În ansamblul lor, aceste calităţi fac din lăptişorul de matcă un supliment nutritiv universal,
recomandat tuturor pentru optimizarea şi păstrarea unui regim alimentar sănătos, raţional şi
eficient.