Caz clinic Nr.

23 – Tetanos

Diagnosticul
1. Date epidemiologice: existența plăgii tetanigene.
2. Date clinice: trismus, rîs sardonic, contracturi paroxistice.
3. Diagnostic de laborator - este de mică utilitate practică. Cultivarea
pe medii anaerobe din plagă permite rareori izolarea Clostridium
tetani.
4. Determinarea nivelului seric de anticorpi anti-toxinici - un titru
egal sau mai mare de 0,01 u/ml face diagnosticul improbabil (dar
nu îl exclude).
Terapie intensivă
Bolnavul se internează obligatoriu în spital cu secții de terapie
intensivă. Se asigură un ambient liniștit, obscuritate, fără stimuli
senzoriali.
I. Neutralizarea toxinei circulante și împiedicarea formării de
noi cantități se face cu:
Ser antitetanic 20.000-30.000 UAI, în doză unică – trebuie de
administrat cît mai precoce, înaintea fixării TeNT la nivelul SNC.
Administrarea trebuie precedată de testare și desensibilizare..
Imunoglobulina tetanică umană este de preferat serului. Se
administrează 500 u. intramuscular. Are avantajul că nu produce
reacții de sensibilizare.
Deoarece tetanosul nu determină imunitate, se practică și imunizarea
activă, cu anatoxina tetanică.
 II. Suprimarea focarului tetanigen prin:
Tratamentul corect al plăgii (toaleta minuțioasă, excizia țesuturilor
devitalizate, extragerea corpilor străini). Debridarea plăgii se face
după administrarea de ser și sub protecția tratamentului antibacterian.
Tratament antibacterian (metronidazole 500 mg i/v *4/zi, la 6 ore,
timp de 7-10 zile).

III. Sedarea și prevenirea contracturilor paroxistice este un

obiectiv de importanță majoră.
 Se iau măsuri stricte pentru evitarea excitanților care pot declanșa
crize de contractură;
 Se evită orice manoperă, mișcări inutile;
 Se instalează o sondă nazogastrică permanent pentru alimentație și
o sondă pentru controlul diurezei;
 Bolnavul se supraveghează în permanent și nu se lasă niciodată
singur!.
Benzodiazepinele sunt medicamente de elecție:

 reduc anxietatea;
 produc sedare;
 acționează ca anticonvulsivant central;
 induc relaxare musculară prin facilitarea transmiterii GABA în
creier și măduva spinării.
Diazepamul (10-40 mg/kg, i/v, fracționat în subdoze la 3 ore interval)
sau Midazolamul (5-15 mg/oră).
Reglarea dozei se face în dependent de răspunsul clinic: reducerea
rigidității musculare, inhibiția contracturilor și sedarea bolnavului.