S L U J B A SFINŢILOR PATRU

MUCENICI DE LA SINGIDUNUM:
DONAT - DIACONUL,
ROMUL - PREOTUL,
SILVAN - DIACONUL ŞI
VENUST, - FRATELE
GEAMĂN AL LUI DONAT.
 LA VECERNIA MICĂ Cel pururea viu, Mucenicilor; și,
printr-Însul vii fiind acum,
La Doamne, strigat-am... se pun cereți nouă pace și mare milă.
stihirile pe 4 ªi lanțuri răbdând pentru
glasul al 1:
Podobie: Prealăudaților Mucenici... Hristos, și tăierea capului, v-ați
veselit, fericiților, că v-ați
învrednicit a fi părtași, prin
u florile laudei veniți pe patimi, patimii Acestuia și
florile harului să sfintei Crucii Lui, Mucenicilor,
încununăm, credincioși- și Învierii Lui; de aceasta
lor, pe Sfinții Mucenici, învredniciți-ne pe cei care vă
pe Donat și pe Romul, cântăm cu dragoste.
pe Silvan și pe Venust, pe cei ce Slavă..., glasul al 6-lea:
cu miresmele Raiului ne Astăzi, adunându-ne cu
înmiresmează azi la cinstită bucurie, să prăznuim pomenirea
pomenirea lor, către Domnul cea preacinstită a purtătorilor
milă mijlocindu-ne. (de două ori) de chinuri ai lui Hristos, a lui
Pe idolii cei fără de glas, din Donat și Romul, a lui Silvan și a
piatră și din marmură, lui Venust, vlăstarele sfinte ale
preavitejește i-ați defăimat, cetății Singidunum și cetățenii
neînfricoșându-vă de osânda Împărăției celei cerești. Că se
morții, ci cu dragoste vestind pe roagă pururea lui Hristos
4 LUNA AUGUST

Dumnezeu să se mântuiască Și acum..., a Praznicului.

sufletele noastre. Maica lui Dumnezeu,
Și acum..., a Praznicului. însuflețitul chivot, astăzi la cer
Veniți să prăznuim se mută, dumnezeiasca scară a
Adormirea cea a-toată-lumea Domnului Puterilor.
vestită... (caută la Vecernia TROPARUL
mare). Glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru
LA STIHOAVNĂ nevoințele lor, cununile
Glasul al 2-lea: nestricăciunii au luat de la Tine,
Podobie: Casa Efratului... Dumnezeul nostru; că, având
Ceata de Ucenici se strânge de tăria Ta, pe chinuitori au surpat,
la margini în satul tău, Fecioară, zdrobit-au și ale dracilor
trupul să ți-l îngroape, cel neputincioase îndrăzniri.
primitor de Dumnezeu. Pentru rugăciunile lor,
Stih: Scoală-Te, Doamne, întru Hristoase Dumnezeule,
odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale. mântuiește sufletele noastre.
(Psalm 131, 8). Slavă..., Și acum..., al
Astăzi cu Îngerii veniți, toți Praznicului.
pământenii, ceată preastrălucită Întru naștere fecioria ai păzit,
la Adormirea Maicii lui întru adormire lumea nu o ai
Dumnezeu să închegăm. părăsit, de Dumnezeu
Stih: Juratu-S-a Domnul lui David Născătoare; mutatu-te-ai la
adevărul și nu-l va lepăda (Psalm 131, viață, fiind Maica Vieții, și cu
11). rugăciunile tale, izbăvești din
Trupul, Maică, ți-a fost străin moarte sufletele noastre.
Ecteniile și otpustul.
de stricăciune și, după legea firii,
s-a dat spre îngropare, dar
rămâne nestricat.
Slavă...,
Pe Sfinții Mucenici Donat,
Silvan și Romul, și pe Venust
asemenea, veniți, toți
credincioșii, să-i lăudăm cu
dragoste.
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA
LA VECERNIA MARE
După obișnuitul psalm, se cântă:
Fericit bărbatul..., starea întâi. Latrup, sfântul Venust, geamăn
Doamne, strigat-am..., se pun stihirile
pe 8, 3 ale Praznicului și 5 ale
Mucenicilor repetându-le pe primele
două.
Glasul al 8-lea:
Podobie: O, preaslăvită minune...
apul sub tăișul sabiei
smerit plecându-vă, ați
tăiat capul șarpelui de-
suflete-pierzător, de-
Hristos-vestitorilor; și
în râul sângelui vostru
înecând toți dumnezeii credinței
păgânești la Dumnezeu acum
îndrăznire-ați dobândit;
Căruia, dar, pentru noi rugați-
vă, Prealăudaților. (de două ori)
Toată întrarmarea lui satan și
năvălirile lui ați surpat,
Mucenicilor, armele lui
Dumnezeu apucând cu evlavie:
cu adevărul mijlocul încingând
și a dreptății platoșă îmbrăcând,
și sabia Duhului - cuvântul lui
Dumnezeu - ținând în mâini, și-
al credinței scut având, și-al
mântuirii coif. (de două ori)
Jertfă preoțește aducând lui
Dumnezeu pe pământ și pe sine
adusu-te-ai, Sfinte Romul, lui
Hristos, Celui ce i-ai jertfit,
5
diaconește alături stând Silvan
întru o ceată cu marele Donat,
căruia s-a unit și geamănul după
arătându-se și întru patimă.
Slavă..., glasul al 4-lea:
Pe Purtătorii de chinuri ai lui
Hristos, pe iubitorii bunei-
cinstiri de Dumnezeu, pe Sfinții
Donat și Romul, pe Silvan și pe
Venust, veniți, credincioșilor, să
îi cinstim cu laude și cântări
duhovnicești; că aceștia, prin
credință, strălucind în lume ca
niște luceferi luminoși și de
amenințările tiranului neînfri-
coșându-se, tot întunericul
idolilor l-au risipit, Crucea
adevărului ca pe o armă
nebiruită ținând; și acum, la
ceruri mutându-se, împreună
împărățesc cu Hristos, Căruia se
și roagă să se mântuiască
sufletele noastre.
Și acum..., a Praznicului.
Veniți să prăznuim
Adormirea cea a toată lumea
vestită, a Născătoarei de
Dumnezeu, celei cu totul fără
prihană; că astăzi îngerii
prăznuiesc cinstită mutarea
Maicii lui Dumnezeu, și la
veselie ne cheamă pe noi
pământenii, ca să strigăm cu
glas neîncetat: Bucură-te, ceea
ce te-ai mutat de pe pământ și la
6 LUNA AUGUST
cereștile lăcașuri te-ai dus!
Bucură-te, ceea ce ai adunat
întru una ceata ucenicilor prin
nor ușor; bucură-te, nădejdea și
mântuirea noastră, că pe tine
noi, neamul creștinesc, neîncetat
te fericim.
VOHOD
Lumină lină…
Prochimenul zilei
PAREMIILE:
Din Poorocia lui Isaia, citire:
(43: 9-14)
Neamurile toate laolaltă să se adune
și să se strângă popoarele! Care
dintre ele ne-au dat de știre aceasta și
ne-au făcut proorocii? Să-și aducă
martorii și să dovedească, să audă
toți și să zică: «Adevărat! Voi sunteți
martorii Mei», zice Domnul, «și
Sluga pe care am ales-o. Ca să știți,
să credeți și să pricepeți că Eu sunt:
înainte de Mine n-a fost Dumnezeu și
nici după Mine nu va mai fi! Eu, Eu
sunt Domnul și nu este izbăvitor
afară de Mine! Eu sunt Cel ce am
vestit. Cel ce am izbăvit și Cel ce am
prezis și nu sunt străin la voi. Voi
sunteți martorii Mei», zice Domnul.
«Eu sunt Dumnezeu din veșnicie și de
aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate
să iasă de sub puterea Mea și ceea ce
fac Eu, cine poate strica?» Așa zice
Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul
lui Israel.
Din Înțelepciunea lui Solomon,
citire:
(3: 1-9)
Sufletele drepților sunt în mâna lui
Dumnezeu și nu se va atinge de ele
chinul. Părutu-s-a în ochii celor
nepricepuți că au murit și ieșirea lor
din această lume s-a socotit pedepsire
și plecarea lor de la noi, sfărâmare,
iar ei sunt în pace. Că de ar fi
pedepsiți în fața oamenilor, nădejdea
lor este plină de nemurire. Și puțin
fiind pedepsiți, cu mari binefaceri
vor fi dăruiți, că Dumnezeu i-a ispitit
pe dânșii și i-a aflat vrednici de El.
Ca pe aur în topitoare i-a lămurit și
ca pe o jertfă de ardere de tot i-a
primit. Și în vremea cercetării lor vor
străluci și ca scânteile pe paie vor
fugi. Judeca-vor neamuri și vor
stăpâni popoare și va împărăți peste
dânșii Domnul în veci. Cei ce
nădăjduiesc spre El vor înțelege
adevărul și credincioșii vor petrece în
dragoste cu Dânsul. Că har și milă
este întru cuvioșii Lui și cercetare
întru aleșii Lui.
Din Înțelepciunea lui Solomon,
citire:
(4: 7-15)
Dreptul, de va ajunge să se
sfârșească, întru odihnă va fi. Că
bătrânețile sunt cinstite, nu cele de
mulți ani, nici cele ce se măsoară cu
numărul anilor, ci căruntețile sunt
înțelepciunea oamenilor, iar vârsta
bătrâneților, viața nespurcată.
Plăcut lui Dumnezeu făcându-se, l-a
iubit și fiindcă viețuia între păcătoși,
a fost mutat. Răpitu-s-a, ca să nu
schimbe răutatea mintea lui sau
viclenia să înșele sufletul lui. Că
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA 7
râvna răutății întunecă cele bune și Slavă..., glasul al 2-lea:
neînfrânarea poftei schimbă gândul
cel fără de răutate. Desăvârșindu-se Prealăudaților Mucenici ai
în scurt timp, dreptul a plinit ani Domnului, de chinuri
îndelungați; că plăcut era Domnului Purtătorilor, fericit este
sufletul lui. Pentru aceasta pământul care s-a adăpat cu
Dumnezeu S-a grăbit a-l scoate din sângele vostru și sfinte sunt
mijlocul răutății. Iar popoarele au corturile care au primit
văzut și nu au cunoscut, nici nu au
pus în gând una ca aceasta. Că har și
duhurile voastre; că în priveliște
milă este întru cuvioșii Lui și ați biruit pe vrăjmașul și pe
cercetare întru aleșii Lui. Hristos cu îndrăzneală ați vestit;
pe Care, ca pe un Bun, rugați-L
să se mântuiască sufletele
LA LITIE
noastre, rugămu-vă.
glasul 1:
Și acum..., a Praznicului.
Veniți cu bucurie, de Mucenici
iubitorilor, la dumnezeiescul
Mireasa cea cu totul fără
praznic al Purtătorilor de lupte prihană, și Maica buneivoințe a
și, minunându-ne de tăria Tatălui; ceea ce mai-nainte s-a
credinței și de răbdarea lor întrurânduit lui Dumnezeu spre
ispite, să slăvim pe Cel ce i-a lăcaș, prin împreunarea Lui cea
neamestecată, astăzi Preacurat
păzit nebiruiți și cu neveștejitele
cununi ale slavei i-a încununat, sufletul său, înaintea
pe Hristos, Iubitorul de oameni, Făcătorului și Dumnezeu și-a
Cel ce dăruiește lumii mare pus. Pe care puterile celor fără
milă. de trupuri, cu dumnezeiasca
Același glas. cuviință o cuprind, și la viață se
mută Maica vieții cu adevărat,
Un Singur Dumnezeu și Domn făclia Luminii celei neapropiate,
și Ziditor a toate mărturisind izbăvirea credincioșilor și
slăviții Mucenici și spre o nădejdea sufletelor noastre.
singură răsplată a nădejdii
căutând, o singură cale a vieții
au aflat: moartea cea pentru LA STIHOAVNĂ
Hristos; și chinurile ca pe niște Glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
avuții răpindu-le, cu moartea au
cumpărat viața. Pentru
rugăciunile lor, Dumnezeule, Întru slăvită Adormirea ta,
miluiește-ne pe noi. cerurile se bucură și oștile
8 LUNA AUGUST

îngerești se veselesc; și tot Slavă..., glasul al 6-lea:

pământul se bucură, cântare de Pe cei ce Dumnezeului celui
petrecere glăsuind ție, Maicii viu slujitori s-au făcut și bine-
Stăpânului tuturor, ceea ce nu vestitori și pe Acesta înaintea
știi de nuntă, Preasfântă păgânilor cu vitejie L-au
Fecioară, care neamul omenesc mărturisit, pe Sfințiții Mucenici,
l-ai mântuit de osândirea veniți, fraților, să îi lăudăm; că
strămoșilor. prin credință întărindu-se, și
Stih: Scoală-Te, Doamne, întru întru nădejde bucurându-se și
odihna Ta, Tu și chivotul sfințirii Tale. prin dragoste cu Crucea Lui
(Psalm 131, 8). sufletește unindu-se, au nimicit
De la margini s-au adunat cei toată tirania vrăjmașului; și de
mai aleși între Apostoli, cu cununi învrednicindu-se,
dumnezeiasca voie, să te împreună cu cetele celor fără de
îngroape. Și de pe pământ la trupuri se roagă pentru sufletele
înălțime ridicată văzându-te, noastre.
glasul lui Gavriil cu bucurie ți-a Și acum..., a Praznicului.
strigat ție: Bucură-te, căruța a La Adormirea ta cea fără de
toată Dumnezeirea; bucură-te, moarte, Născătoare de
una care ai unit, cu nașterea ta, Dumnezeu, Maica Vieții, norii
cele de pe pământ cu cele de sus. au răpit pe Apostoli prin
Stih: Juratu-S-a Domnul lui David văzduh, și pe cei risipiți prin
adevărul și nu-l va lepăda (Psalm 131, lume, întru o ceată i-a pus
11).
înaintea preacuratului tău trup,
Ceea ce ai născut Viața, la care și îngropându-l cu cinste,
viața cea fără de moarte ai glasul lui Gavriil au strigat
trecut întru cinstită Adormirea cântând: Bucură-te, cea plină de
ta, înconjurându-te Îngerii, Dar, Fecioară Maică, care nu știi
Domniile și Puterile, Apostolii și de mire, Domnul este cu tine; cu
Prorocii, și toată făptura, și Fiul care împreună ca pe Fiul tău și
tău primind cu preacurate Dumnezeul nostru roagă-L, să
mâinile Sale sufletul tău cel fără mântuiască sufletele noastre.
prihană, Fecioară Maică,
Mireasă dumnezeiască. Acum slobozește..., Sfinte
Dumnezeule... și celelalte.
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA 9

TROPARUL
Glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru spăț duhovnicesc ne
nevoințele lor, cununile întind nouă astăzi,
nestricăciunii au luat de la Tine, diaconii Donat și
Dumnezeul nostru; că, având Silvan, împreună cu
tăria Ta, pe chinuitori au surpat, Romul cel preasfințit
zdrobit-au și ale dracilor și Venust, cel părtaș cu ei de
neputincioase îndrăzniri. cununile mucenicești și de slavă;
Pentru rugăciunile lor, pe aceștia, dar, să-i lăudăm cu
Hristoase Dumnezeule, credință, făcând pomenirea lor.
mântuiește sufletele noastre.
Slavă..., aceeași
Dacă se face binecuvântarea Și acum..., a Praznicului.
pâinilor, se cântă Troparul glasul al 4-lea:
Mucenicilor (de 2 ori) și al Podobie: Degrab ne întâmpină...
Praznicului Întru naștere fecioria ai A ta Adormire azi, Fecioară, o
păzit...(o dată).
prăznuim, la care a și venit Cel
prin tine întrupat, Hristos,
Dumnezeul nostru, cu slavă
negrăită, duhul tău să-l
primească, și te-ai mutat în
slavă, lumea nepărăsind-o, cu
mijlocirile tale pururi
acoperindu-ne.

LA UTRENIE După catisma a doua, se cântă

La Dumnezeu este Domnul... se cântă
troparul Praznicului (de două ori).
Slavă..., al Mucenicilor (o dată). Și Pentru legea Domnului
acum..., al Praznicului (o dată).
După prima catismă,
Sedealna întâi,
glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău,
Mântuitorule...
sedealna sfântului,
glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
moartea primind-o, la viață v-ați
mutat; pe care în cer o mijlociți
celor ce astăzi vă săvârșim
cinstitul praznic, de-Hristos-
iubitorilor.
Slavă..., aceeași
10 LUNA AUGUST

Și acum..., a Praznicului. Slavă..., glasul 1:

Sfântă Adormirea ta, Maică, Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte,
Cuvinte și Duhule Sfinte, zicând:
cinstind-o, te rugăm noi, robii Slavă Ție, Dumnezeule.
tăi: Pleacă urechea ta degrab Și acum..., același glas:
spre cei ce îți cântă cu râvnă și Bucură-te, ceea ce ești plină de har,
cu dragoste. Marie, Domnul este cu tine, zicând:
Și prin tine cu noi.
Polieleu: Robii Domnului... Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție,
Mărimurile Dumnezeule (de trei ori)!
Glasul 1:
Stih 1: Dumnezeu este scăparea După Polieleu, Sedealna.
noastră și puterea, ajutor întru glasul al 5-lea:
necazurile cele ce ne-au aflat pe noi Podobie: Pe Cuvântul...
foarte (Psalm 45,1).
Mărimu-vă pe voi, de-Hristos- Mărturia cea bună întru
încununaților Mucenici, Donat priveliște cu scump sângele
și Romul, Silvan și Venust, și vostru o ați pecetluit, de-
cinstim dumnezeiască pomeni- Hristos-încununaților Mucenici,
rea voastră. și acum la tronul Lui,
Stih 2: Vărsat-au sângele lor ca apa, îndrăzneală dobândind, rugați-
împrejurul Ierusalimului (Psalm 78, vă totdeauna pentru cei ce vă
3). facem pomenirea cu evlavie.
Stih 3: Că pentru Tine suntem uciși
toată ziua (Psalm 43, 24). Slavă... aceeași, Și acum... a
Praznicului.
Stih 4: Socotiți am fost ca niște oi de Îngereștile cete pe tine te
junghiere (Psalm 43, 24). slăvesc și pământenii cu râvnă,
Veniți toți credincioșii să Fecioară, te lăudăm, că mutatu-
lăudăm pe Purtătorii de chinuri, te-ai la cele cerești de pe
zicând: pe lauda Mucenicilor. pământ; și te rogi neîncetat
Stih 5: Trecut-am prin foc și prin apă,
Fiului tău și Dumnezeu să scape
dar ne-ai scos pe noi la odihnă (Psalm dintru primejdii pe cei ce îți
65, 11). cântă Mutarea, Preacurată, cu
Stih 6: Prin sfinți care sunt pe evlavie.
pământul Lui, minunate a făcut
Domnul toate voile Sale (Psalm 15, 3). Apoi Antifonul 1 al glasului al 4-lea:
Din tinerețile mele...
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA 11
Prochimen, glasul al 4-lea: Purtătorii de chinuri ai lui
Așteptând am așteptat pe Hristos bine oștindu-se, pe
Domnul și El a căutat spre mine, Veliar desăvârșit l-au înecat în
și a auzit rugăciunea mea (Ps. 39, curgerile sângelui lor. Căci cu
1-2). sabia fiind tăiați, purtători de
Stih: Și a pus pe piatră picioarele cunună luminat s-au arătat;
mele și a îndreptat pașii mei (Ps. 39, pentru aceasta se cinstesc și cu
3). credință se slăvesc.
Toată suflarea....
Canoanele
Evanghelia: Canonul Praznicului, cu irmosul pe 6
De la Matei (10, 23-31): și canonul sfinților, pe 8.
„Zis-a Domnul ucenicilor Lui:
Cântarea 1
Când vă vor prigoni în cetatea
Glasul al 4-lea:
aceasta, fugiți în cealaltă...” Irmos: Deschide-voi gura mea...
(caută joi în săptămâna a III-a după
Rusalii).
Psalmul 50. Pe cei ce luptatu-s-au lupta cea
bună pentru Hristos, pe Romul
Slavă..., glasul al 2-lea: și pe Donat, și pe Silvan, și pe
Venust să-i cinstim acum, a
Pentru rugăciunile Purtăto- laudei cunună cu dor
rilor Tăi de chinuri, Milostive, împletindu-le și cu evlavie.
curățește mulțimea greșelilor
noastre. Dorind frumusețile cele de
Și acum...același glas: sus, înțelepților, frumsețea celor
de jos ați socotit de nimic; și a
Pentru rugăciunile
capului tăiere ați răbdat-o, de
Născătoarei de Dumnezeu, Capul Bisericii nedespărțindu-
Milostive, curățește mulțimea vă.
păcatelor noastre. Slavă...,
Stih: Miluiește-ne, Dumnezeule, după
mare milă Ta și după mulțimea
Obroacele trupului muceni-
îndurărilor Tale curățește fărădelegile cește tăindu-vă, lumina Cuvân-
noastre (Ps. 50, 1-2). tului ați strălucit tuturor, ca
făcliile în sfeșnic așezate, pe toți
Și idiomela, luminându-ne, prealăudaților.
glasul al 2-lea: Și acum..., a Născătoarei:
12 LUNA AUGUST

Născând mai presus de gând și păcătoșilor, sprijinitoarea

de cuvânt pe Cel mai presus de sărmanilor.
toate zidirile, te-ai arătat mai
presus decât Îngerii, Fecioară Condacul și Icosul Praznicului
Preacurată, tăria de neclintit a
SEDEALNA sfântului,
Mucenicilor.
Catavasia praznicului: Cea
împodobită cu dumnezeiasca slavă...
Cântarea a 3-a:
Irmosul: Pe ai tăi cântăreți...
A voastră mucenicie sfântă, ca
soarele lumii strălucind, a
risipit, Slăviților, ceața închină-
rii idolești, la cunoștința
Domnului cu adevărat îndrep-
tând pe toți.
Tăria Ta cea nebiruită având-
o slăviții Mucenici, toate mește-
șugirile vrăjmașului surpatu-le-
au, Hristoase Dumnezeule,
luând cununile veșnice.
Slavă...,
Roșindu-și veșmântul său în
sânge, diaconul Domnului,
Donat, și pe Venust asemenea,
pe fratele său cel după trup, spre
moarte întăritu-l-a, geamăn
avându-l și-n patimă.
Și acum..., a Născătoarei:
glasul 1:
Podobie: Mormântul Tău,
Mântuitorule...
Paharul lui Hristos cu
credință primindu-l slăviții
Mucenici și urmând Lui în
Patimi prin sânge săvârșitu-s-
au, întru totul umplându-se de
cerescul dor; și împreună cu
Domnul moștenesc acum,
Împărăția cerească și slava cea
veșnică.
Slavă..., Și acum..., a Praznicului.
Soborul preacinstit al
înțelepților Apostoli s-a strâns
preaminunat să îngroape cu
slavă trupul tău cel preacurat,
de-Dumnezeu-Născătoare Prea-
lăudată, cu care împreună au
cântat și mulțimile Îngerilor, cu
cinste lăudând Mutarea ta, pe
care cu credință o prăznuim.
Cântarea a 4-a:
Irmos: Cel ce șade întru slavă...

Osânda ce stă asupra noastră,

Fecioară, dezleagă-o degrab,
Mintea voastră bărbătească
Fiului tău rugându-te pentru cei în Hristos întărindu-vă, ați
care te cinstim, nădejdea lărgit, ca leii, gura împotriva
vrăjmașilor, ale credinței
păgâne oase preasubțiri,
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA 13
fericiților, cu îndrăzneală părtășia fără materie, de razele
zdrobindu-le. ei îi fac părtași pe cei ce îi laudă
Luptătorul împotriva cu credință și dragoste.
Ziditorului tuturor socotind să Slavă...,
plece cugetele voastre de Venust întărindu-se întru
neplecat spre închinarea puterea Domnului, geamăn lui
făpturii, Mucenicilor, biruitu-s- Donat fiind și în râvnă, pe calea
a, ca de o piatră izbindu-se. strâmtă neînfricoșat a pășit, cu
Slavă..., fratele său cel după trup astăzi
Uscăciunea rătăcirii ați tăiat- veselindu-se cu soboarele
o, Slăviților, cu preaascuțită Sfinților.
sabia cuvântului lui Hristos, Și acum..., a Născătoarei:
spre ascultarea credinței Ascultă, Stăpâna mea,
îndemnând pe toți și cu sângele suspinul păcătosului robului
pecetluindu-vă spusele. tău, care cu credință la
Și acum..., a Născătoarei: nesfârșite milele tale alerg,
Sufletul meu îl păzește, Fecioară, ceea ce ai născut pe
Născătoare de Dumnezeu, cu Adâncul milelor și cu milă
acoperirea aripilor tale; și îndreptează-mă.
scapă-mă de tot necazul, de
Cântarea a 6-a:
boală și de primejdie, Irmos: Cugetătorii de Dumnezeu...
mântuindu-mă și de văpăile
iadului.
Nici lanțul greu, nici
Cântarea a 5-a: primejdia, nici sabia, nici
Irmos: Spăimântatu-s-au toate... moartea nu au putut, Prea-
minunaților, să vă despartă de
Ieșit-ați biruitori prin Cel ce dragostea Celui care pe cruce
ne-a iubit pe noi, moartea cea mâinile Și-a întins.
prin sabie primind-o cu bucurie,
Prealăudaților, Donat și ªezând, Hristoase, în priveliș-
viteazule Venust, Romul - te pentru mărturisirea numelui
minunatul și Silvane - slăvitule. Tău, sfinții Tăi Mucenici, Donat,
Venust, Romul și Silvan,
Luminii celei cerești acum împărățesc cu Tine în veacul
împărtășindu-se Romul și veacului.
Silvan, preaminunații, prin
14 LUNA AUGUST

Slavă..., Tot în această zi pomenirea sfinților

Ieșind la luptă cu dragoste și Donat - diaconul, Romul - preotul,
patru Mucenici de la Singidunum:

calea săvârșind, fericiților, Silvan - diaconul și Venust - fratele

credința ați păzit, pentru aceasta geamăn al lui Donat.
ați și luat cununile dreptății Sfântul Mucenic Donat, diaconul.
gătite de Hristos. Acesta era rânduit cu slujirea de
Și acum..., a Născătoarei: diacon, pe care o îndeplinea cu multă
râvnă, cu sfințenie și cu tărie-
Vestindu-ți, Maică, măririle, sufletească, la biserica din
Curată Născătoare de Singidunum, localitate așezată pe
Dumnezeu, pe tine te cinstim toți Dunăre, aproape de cetatea
credincioșii cu dragoste, Sirmium, unde a fost ucis cu puțin
nădejdea și scăparea neamului înainte, prin chinuri și înec, în apele
râului Sava, tânărul episcop Irineu.
creștinesc. În aceste ținuturi se porniseră
mari prigoane împotriva slujitorilor
CONDAC, glasul al 4-lea: lui Hristos, din porunca împăratului
Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii... Dioclețian și a lui Galeriu, ajutătorul
său la conducere. Tânărul și
Să săltăm cu dragoste, toți neînfricatul diacon Donat nu putea
credincioșii, la al Mucenicilor să scape de furia conducătorilor
praznic cu totul luminos și să păgâni din aceste părți de lângă
cântăm: Bucurați-vă, stele marele fluviu, Dunărea, căci nu
slăvite ale bolții Bisericii. înceta să mărturisească în tot locul pe
Hristos. De aceea, din porunca
întâistătătorului acestor ținuturi,
ICOS Victorian, diaconul Donat a fost
Ca cei ce pururea sunteți prins într-o zi și aruncat în
închisoare. Aici nu a încetat să se
luminați cu Lumina cea în trei roage toată noaptea următoare să li
Sori, tot întunericul necunoștin- se dea, lui și tuturor împreună-
ței risipiți-mi, prealăudaților slujitorilor lui Hristos, curaj și tărie
Mucenici, ca să laud de-lumină- sufletească spre a înfrunta toată
purtătoare pomenirea voastră și urgia dușmanilor păgâni și să-i
luminat să cânt: Bucurați-vă, sprijine în acele grele încercări, nu
pentru susținerea vieții lor
stele slăvite ale bolții Bisericii. trecătoare, ci pentru slava și lărgirea
Împărăției lui Dumnezeu, prin
SINAXAR venirea tuturor neamurilor la
Sinaxarul zilei din Minei, apoi ascultarea Evangheliei mântuitoare.
acesta:
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA
A doua zi, în zori, întâistătătorul
Victorian l-a chemat pe Donat la el și
căuta să-i zdruncine piatra credinței
sale creștine, ca să sacrifice zeilor
mincinoși ai Imperiului Roman, în
slujba căruia el lucra orbește. Astfel,
l-a întrebat: „- Donate, cine te-a
convins să nu mai cinstești pe zeii
noștri, așa cum facem noi și
judecătorii noștri?”. La această
întrebare, care urmărea să-l arate că
nu mai este bun cetățean roman
întrucât părăsise credința în zeii
oficiali, socotiți protectori ai
imperiului, Donat a răspuns însă cu
curajul ce ieșea din întreaga ființă
înnoită prin Hristos și-i întărea și mai
mult convingerea sa creștină: „- Eu
nu pot cinsti pe zeii voștri, surzi și
muți, închipuiți prin metale, piatră
sau marmură, ci cinstesc pe Domnul
meu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
Celui viu, Care este adevăratul și
atotputernicul Dumnezeu”.
Auzind această mărturisire clară
și hotărâtă a dreptei-credințe a
smeritului și curajosului creștin, care
sta la judecata sa, întâistătătorul
Victorian s-a aprins de mânie și i-a
poruncit: „- Întoarce-te de la această
nebunie deșartă!”. Atunci, fiind lovit
în cele mai curate gânduri și
convingeri ale sale, dar sporindu-i-se
tăria credinței în adevăratul
Dumnezeu, fericitul Donat i-a
răspuns prin cuvinte ca de fulger: „-
Tu și judecătorii voștri sunteți
nebuni”, căci desigur era adevărată
nebunie ca să nu se vadă
deșertăciunea zeilor, închipuirea
minții lor bolnave și să nu vină și ei,
închinătorii acestora, la cinstirea
15
adevăratului Dumnezeu, Părintele
Cel ceresc, îngăduind supușilor lor să
se închine Acestuia.
Cuvintele pline de atâta curaj
creștin, reîntâlnit la păgâni și pe care
numai un închinător sprijinit pe
piatra tare a credinței adevărate a
putut să le glăsuiască, au înfuriat
peste măsură pe întâistătătorul
Victorian, care s-a aprins de o mânie
oarbă și a poruncit ca diaconul Donat
să fie pus în lanțuri. După aceea a
hotărât să i se taie capul, pentru că a
rezistat cu tărie tuturor încercărilor
sale de a-l depărta de Hristos și de a-
l readuce la credința păgână.
Astfel, la 21 august, anul 304, acest
Sfânt Mucenic dintre strămoșii
neamului nostru s-a săvârșit în
Domnul, prin ascuțișul sabiei, lângă
apele adânci ale Dunării, care n-au
despărțit, ci au unit întotdeauna pe
înaintașii noștri de același sânge și de
aceeași credință.
Sfântul Mucenic Romul, preotul.
În același timp cu Donat, diaconul
de la Singidunum, slujea în biserica
din vestita cetate Sirmium un preot
plin de har duhovnicesc, de iubire
jertfelnică și de tărie în dreapta
credință, cu numele de Romul. Unit
prin sfințenia vieții și curajul
convingerii creștine cu amintitul
diacon, preotul Romul lupta cu tărie
și fără frică pentru statornicia și
creșterea credinței celei adevărate și
pentru poporul credincios, care i se
încredințase, ca păstor sufletesc, gata
să-și pună sufletul pentru oile sale
duhovnicești. Căci în acele vremuri
se porniseră cu gând de nimicire
împotriva închinătorilor lui Hristos
16 LUNA AUGUST
cei ce dețineau puterea imperială și
se socoteau obligați să apere
credinței deșarte, păgubești. Pe
acestea nu le mai respectau cei ce
veneau la lumina cunoștinței de
Dumnezeu și îmbrățișau prin
convingere și har religia cea nouă și
mântuitoare, pecetluită cu sângele
nevinovat al dumnezeiescului
învățător, pe Golgota.
După multe lupte și suferințe
îndurate pentru credința lui și a
păstoriților săi în Cel răstignit și
înviat, preotul Romul a fost prins și
dus împreună cu alții la localitatea
Cibales, aproape de cetatea Sirmium.
Aici i s-a tăiat capul cu sabia, ca și lui
Donat, diaconul, suferință pe care a
îndurat-o cu bucurie sfântă și totală
încredințare în Duhul lui Dumnezeu.
Prin vărsarea sângelui său
nevinovat, dăruit ca jertfă bine
mirositoare lui Dumnezeu, în floarea
vârstei, Romul, preotul, s-a
învrednicit de harul sfințeniei și a
primit cununile cerești. S-a săvârșit
în Domnul tot la 21 august, anul 304,
fiind cinstit pentru moartea sa
mucenicească prin care s-a renăscut
pentru viața cea adevărată și veșnică,
în ținutul Sirmium și mai departe, de
închinătorii lui Hristos. Mai târziu,
în veacul al VI-lea, sfintele lui moaște
au fost duse în localitatea Concordia,
din provincia Friul din Italia
nordică, unde s-au bucurat de multă
și adâncă cinstire.
Sfântul Mucenic Silvan, diaconul.
Încă un Sfânt Mucenic, Silvan,
diaconul, cinstește prin credința și
suferințele sale pentru Evanghelia lui
Hristos pe strămoșii noștri daco-
romani de la Dunăre, din care se
trăgea și pentru a căror credință
curată, mărturisită și de el, și-a dat
viața cea pământească.
Silvan slujea lui Dumnezeu, ca
diacon, la aceeași biserică în care era
rânduit Romul, preotul, în cetatea
Sirmium. Din neștiință se închinase
la început la idolii cei fără de glas,
ocrotiți de puterea stăpânitoare.
Dumnezeu l-a îndrumat însă pe calea
cea dreaptă, care ducea la El, și
atunci a părăsit de îndată, cu
dezgust, închinarea cea înșelătoare și
a disprețuit învățăturile mincinoase,
nimicitoare de suflet ce se
propovăduiau de către păgâni în
numele zeilor lor neputincioși.
Chemarea lui Dumnezeu i-a pătruns
întreaga sa ființă. Atunci L-a simțit
pe Hristos în inima lui și a început să
I se închine și să-I slujească cu
bucurie sfântă și cu curaj izbăvitor,
întărind prin învățătură și prin
completă dăruire, ca și prin exemplul
vieții sale, pe cei de o credință cu el.
Și-a sporit și mai mult lucrul său
duhovnicesc spre slava lui Dumnezeu
și binele aproapelui în biserica din
Sirmium, unde slujea, cu timp și fără
timp, ca diacon.
Cu tăria credinței celei noi, Silvan
disprețuia păgânătatea, cu
învățăturile ei înșelătoare pe care
conducătorii treburilor obștești
căutau să le impună supușilor lor
prin amenințări, frică și cruzime; dar
curajosul diacon îi îmbărbăta
întotdeauna ca să reziste acestor
încercări ce le-ar fi nimicit sufletele
lor. Atitudinea sa i-a atras ura și
dorința nesocotită de răzbunare a
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA
căpeteniilor păgânești, căci a fost
prins și dus împreună cu preotul său,
Romul, precum și cu alți mulți
închinători ortodocși, la localitatea
apropiată, Cibales. Aici a fost supus
la multe feluri de chinuri, după care
a gustat cu curaj moartea
pământească, dar s-a sculat din
moarte la viață și a ieșit învingător,
căci a ajuns biruitor în viața cea
veșnică, dobândind prin sângele
vărsat prin ascuțișul sabiei cinstea
sfințeniei în locașurile sfinților.
Astfel și-a agonisit viața în raiul
desfătării, prin suferință și sânge,
acest diacon daco-roman de la
Sirmium, asemenea atâtor mucenici
creștini, la 21 august, anul 304,
cinstind neamul din care se trăgea și
pământul pe care l-a stropit cu
sângele său cel nevinovat, lângă apa
Dunării.
Sfântul Mucenic Venust.
Cu uciderea lui Romul și Silvan, și
a multor altor creștini, la Cibales, nu
se săturase cruzimea conducătorilor
păgâni și, atunci, întâistătătorul
Victorian a purces la alte măsuri de
urmărire și de pedepsire a
închinătorilor, slujitorilor și
mărturisitorilor lui Hristos. Apoi a
poruncit ca să fie cercetate așezările
vecine cu cetatea Sirmium, reședința
sa, mai ales că el socotea necesare
aceste măsuri la Cibales, unde erau
mulți creștini tari în credința lor.
Aici s-a ajuns sa fie prins Venust,
frate geamăn al Sfântului Donat,
diaconul, de către slugile lui
Victorian. Nelegiuitul acesta a
poruncit celor ce i-au îndeplinit
dorința sa nesocotită ca Venust să fie
17
adus în fața lui. Atunci, privindu-l cu
ură și dispreț, Victorian i-a zis
acestui neînfricoșat închinător al
Dumnezeului Celui adevărat: „-
Venuste, îți amintești cum am pus sa
se taie capul fratelui tău geamăn,
Donat? Răzgândește-te și vin-o și adu
jertfă zeilor noștri pe care și noi și
împărații noștri îi venerăm, ca să nu
poruncesc să ți se facă și ție la fel!”.
Fără să se înspăimânte de aceste
amenințări și simțind cum îi sporește
curajul și tăria credinței sale, Venust
a răspuns surâzând: „Viu este
Domnul meu, Iisus Hristos, fiindcă
eu nu știu că există mai mulți
dumnezei, așa cum spui tu. Însă eu
cunosc pe Unul Dumnezeu, viu și
adevărat, pe Tatăl, pe Fiul și pe
Sfântul Duh, Care este și întreit și
unul Dumnezeu”.
Iată cum Venust, despre care nu
știm că îndeplinea vreo slujire în
Biserică, ci numai că era un creștin
neclintit în credința sa, mărturisea cu
convingere nezdruncinată unitatea
dumnezeirii și treimea Ipostaselor
sau a Persoanelor divine, a Tatălui, a
Fiului și a Sfântului Duh.
Atunci Victorian a poruncit cu
mânie: „- Ce vrei mai mult? Sacrifică
zeilor!”. Aceasta ar fi însemnat o
lepădare totală a credinței creștine
cu care Venust își hrănea sufletul său
și cu care era legat pentru veșnicie.
De aceea, adunându-și toate puterile
sufletești, ancorate pe credința sa
nestrămutată în ajutorul lui Hristos,
i-a răspuns cu curaj și cu hotărâre și
gata de a înfrunta suferințele și
moartea pământească din partea
acestui păgân cu multă putere
18 LUNA AUGUST
lumească: „- Nu sacrific zeilor tăi
neadevărați și plini de putreziciune,
ci aduc lui Dumnezeu-Tatăl, Care
locuiește în Ceruri, jertfă de laudă”.
Această mărturisire de credință a
lui Venust, plină de hotărâre și curaj,
care dă sufletelor puterea de a
înfrunta toate suferințele, a umplut
de mânie pe păgânul Victorian, lipsit
de orice simțire pentru adâncurile
sufletelor create de Dumnezeu. Și
astfel a poruncit slujitorilor săi ca să-
l prindă pe Venust și să-l ducă în
afara cetății Cibales, iar acolo să i se
taie capul cu sabia.
Cu mult curaj și încredere
desăvârșită în puterea lui Dumnezeu,
Venust a pășit pe drumul ce ducea
spre ieșirea din cetate, rugându-se
neîncetat și simțind cum sufletul său
se înălța pe încetul de la cele
pământești către cele cerești. Iar în
această stare de bucurie divină de
abia a mai simțit ascuțișul sabiei care
i-a retezat capul, făcând să înceteze
viața lui trecătoare, dar ușurându-i
nașterea pentru viața cea pururea
fiitoare din ceruri.
Și astfel sângele său nevinovat l-a
sfințit și pe el și locul pe care s-a scurs
și l-a învrednicit să petreacă în ceata
celor la fel ca el din ceruri, care
înconjoară Tronul dumnezeiesc și se
bucură de privirea slavei celei
veșnice.
Ca și mulți alți mucenici creștini
Venust a crezut cu tărie că harul cel
de sus s-a coborât în lume prin
Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat,
Care a întemeiat pe pământ
împărăția Sa, adică Sfânta Biserică.
Astfel s-a săvârșit în Domnul
Sfântul Venust, tăindu-i-se capul
împreună cu alți închinători și
mărturisitori, la 21 august, anul 304,
sporind ceata mucenicilor din
neamul strămoșilor noștri daco-
romani, trăitori pe malurile Dunării.
Cu ale lor sfinte rugăciuni,
Doamne, miluiește-ne și ne
mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a:
Irmos: N-au slujit zidirii...
Nestatornicul
noian al
păgâneștilor credințe, Sfinților,
înțelepțește trecând, cu sfinte
suflările Mângâietorului, la
limanul cel dumnezeiesc al
liniștii, fericiților ați ajuns.
Untdelemnul sfânt al Duhului
turnându-se asupra voastră de
sus, lupta credinței ați dus cu
armele Domnului, Prealăudați-
lor, și semețul cap al celui rău l-
ați zdrobit cu a capului tăiere.
Slavă...,
Străluciți fiind cu nezidite
razele Luminii celei în trei Sori
și împurpurat având veșmântul
în sângele vostru mucenicesc,
lăudați în veci pe Dumnezeu,
Slăviților, cu soboarele din
ceruri.
Și acum..., a Născătoarei:
Toate limbile laudă
Adormirea ta, Maică a
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA
Domnului, prin care te-ai și
mutat, Fecioară, la Fiul tău,
Căruia toți cântăm:
Prealăudate, Doamne al
Părinților și Dumnezeule, bine
ești cuvântat.
Cântarea a 8-a:
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioși...
Întru preacuratele locașuri
primindu-vă Dumnezeu, Prea-
lăudaților, pururea cu Îngerii și
cu soborul Sfinților întru lumina
feței Lui vă veseliți cântând: Pe
Domnul lucrurile lăudați-L și
preaînălțați-L pe El întru toți
vecii.
Iarna idolească străbătut-ați,
de râvna dumnezeiască
aprinzându-vă și împotrivindu-
vă neslăbit păcatului, până la
sânge, Sfinților, și dănțuiți,
cântând: Pe Domnul lucrurile
lăudați-L și preaînălțați-L pe El
întru toți vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și
pe Sfântul Duh, pe Domnul.
Laudă Ție se cuvine, Treimii
celei Preasfinte și dumnezeiești,
Căreia de-a pururea ne
închinăm cu dragoste; pătrimea
Mucenicilor striga în priveliște,
cu gura lor vestind adevărul și
pecetluindu-l cu a sângelui
vărsare.
Și acum..., a Născătoarei:
19
A ta Adormire, Preacurată,
Puterile sus și Începătoriile,
Îngerii, Arhanghelii, Tronurile,
Domniile, și Heruvimii o slăvesc,
și Serafimii toți, iar cei de jos o
cântă cu râvnă și o preaînalță
întru toți vecii, Maică.
Cântarea a 9-a:
Irmos: Tot neamul pământesc.
Ușile cerești cu slavă s-au
deschis vouă, slăviților, și are
Biserica întâi-născuților, celor
scriși în cer, sufletul vostru
minunat, prealăudaților, unde
este glasul cel prăznuitor și
neînserata lumină a Domnului.
Danie de preț în Sfintele
Sfinților ați fost, Slăviților, și
vison Bisericii celei din ceruri,
prealăudaților, cu razele
mucenicești împodobindu-o,
pentru care Îngerii și oamenii
dănțuiesc, pomenirea făcându-
vă.
Slavă...,
Iartă, ca un Bun, mulțimea
păcatelor celor ce Te cinstim,
pentru Mucenicii Tăi,
Preamilostive Judecătorule,
pentru Venust și geamănul
Donat - diaconul, pentru Romul
- preotul cel minunat și slăvitul
Silvan, slujitorul Tău.
20 LUNA AUGUST

Și acum..., a Născătoarei: Azi, pe Donat și pe Romul, pe

Sufletul acum și trupul, și Silvan și pe Venust, pe bine-
mintea mea ție le încredințez, - vestitorii Evangheliei păcii, cu
sufletului să-i solești cele ce sunt râvnă și credință să îi cinstim,
spre folosul lui, și trupului să îi iubitorii de Mucenici, ca rugă-
omori toate săltările, iară tori să ni-i facem la Dumnezeu,
mintea, Maică, să îmi luminezi, Dătătorul bunătăților.
ca să-ți cânt, Preacurată, Învredniciți de cununile cele
mărindu-te. veșnice și îmbrăcați cu haină
înroșită în sânge, la tronul
LUMINÂNDA Împăratului tuturor stați acum,
glasul al 2-lea: Mucenicilor; și Lui rugați-vă
Podobie: Femei, auziți... pururea pentru noi, mântuire
Soborul mucenicilor cu mijlocindu-ne.
dragoste să-l lăudăm și să săltăm Celor ce facem al vostru
întru cele de praznic, toți praznic, Slăviților, cununile
credincioșii, cinstind pe Romul cântării împletind cu credință,
și pe Silvan, și pe Donat, milă și mântuire ne mijlociți, și
diaconul, și pe Venust, al său iertarea păcatelor, la Milostivul
geamăn, ca rugători să ni-i și Dreptul Judecător, Muceni-
facem la Împăratul a toate. cilor, de-a pururea.
Slavă... Și acum..., a Praznicului. Slavă... A Mucenicilor.
Pe norii cerului ceata de glasul al 5-lea:
ucenici se adună să îngroape Zi strălucită de prăznuire
cum se cuvine pe Maica astăzi lumii s-a făcut, că luceferii
Domnului nostru, de față și Soarelui Dreptății nouă
Împăratul venind cu oastea răsărind și strălucind în lume
cerească. lumina cunoștinței de
Dumnezeu, cu razele muceniciei
LA LAUDE lor, pe toți ne cheamă la veselie
Se pun stihirile pe 6 si cântăm trei ale duhovnicească. Pentru aceasta
Praznicului (vezi Minei) și acestea și bucurându-ne, să îi cinstim,
trei ale Mucenicilor. strigând cu credință: Bucurați-
glasul 1: vă, luminătorilor ai lumii și ai
Podobie: Ceea ce ești bucuria... credinței vestitorilor; bucurați-
vă, jertfe însuflețite și arderi de
 ZIUA A DOUĂZECI ȘI UNA 21
tot cuvântătoare; bucurați-vă, oi Întru împărăția Ta când vei veni,
care cunoașteți pe Dumnezeu și pomenește-ne pe noi, Doamne, când
de Dumnezeu sunteți cunoscute; vei veni întru împărăția Ta.
bucurați-vă, cei ce pe vrăjmașul Pe 12
cel netrupesc în trup l-ați biruit, Fericiți cei săraci cu duhul, că a
prealăudaților Donat și Romul, acelora este împărăția cerurilor.
Silvan și Venust, cei părtași cu Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor
mângâia.
Îngerii și cu Mucenicii în ceată, Pe 10
cu care dimpreună lui Hristos
Fericiți cei blânzi, că aceia vor
rugați-vă să se mântuiască moșteni pământul.
sufletele noastre. Fericiți cei flămânzi și însetați de
Și acum... Al Praznicului: dreptate, că aceia se vor sătura.
Cântați, popoare, Maicii Pe 8
Dumnezeului nostru, cântați; că Fericiți cei milostivi, că aceia se vor
astăzi prealuminat sufletul său l- milui.
a pus în preacurate palmele .....
Celui ce s-a întrupat dintr-însa Fericiți cei curați cu inima, că aceia
fără sămânță, Căruia se și roagă vor vedea pe Dumnezeu.
neîncetat să dăruiască lumii ......
pace și mare milă. Fericiți făcătorii de pace, că aceia
fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Doxologia Mare. Troparele,
Ecteniile, Otpustul, Ceasul întâi. ......
Fericiți cei prigoniți pentru
dreptate, că a acelora este împărăția
cerurilor.
........
Fericiți veți fi când, din pricina
Mea, vă vor ocărî și vă vor prigoni și,
mințind, vor zice tot cuvântul rău
împotriva voastră.
Nicilanțul greu, nici
LA LITURGHIE primejdia, nici sabia, nici
moartea nu au putut, Prea-
minunaților, să vă despartă de
Fericirile se pun din cântarea a 3-a a
Praznicului pe 4 și din cântarea a 6-a
dragostea Celui care pe cruce
a Sfinților, pe 4. mâinile Și-a întins.
22 LUNA AUGUST

Bucurați-vă și vă veseliți, că plata CONDAC, glasul al 4-lea:

voastră multă este în ceruri. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...
ªezând, Hristoase, în priveliș- Să săltăm cu dragoste, toți
te pentru mărturisirea numelui credincioșii, la al Mucenicilor
Tău, sfinții Tăi Mucenici, Donat, praznic cu totul luminos și să
Venust, Romul și Silvan, cântăm: Bucurați-vă, stele
împărățesc cu Tine în veacul slăvite ale bolții Bisericii.
veacului.
Slavă..., Apostolul
Ieșind la luptă cu dragoste și Epistola către Romani (8, 28-39)
calea săvârșind, fericiților, Fraților, știm că toate împreună-
credința ați păzit, pentru aceasta lucrează spre bine...
(Caută la ziua de 18 iulie).
ați și luat cununile dreptății
gătite de Hristos.
EVANGHELIA
Și acum..., a Născătoarei:
Evanghelia de la Luca (12, 8-12)
Vestindu-ți, Maică, măririle, Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oricine
Curată Născătoare de va mărturisi pentru Mine ...
Dumnezeu, pe tine te cinstim toți (caută la liturghia din 21 octombrie).
credincioșii cu dragoste,
nădejdea și scăparea neamului CHINONICUL:
creștinesc. Întru pomenire veșnică va fi
dreptul, de auzul rău nu se va
TROPARUL teme.
Glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru Alcătuită, în canoanele metrice
bizantine, de Sabin Preda, cântărețul
nevoințele lor, cununile Bisericii Sfântului Grigorie Palama.
nestricăciunii au luat de la Tine,
Dumnezeul nostru; că, având
tăria Ta, pe chinuitori au surpat,
zdrobit-au și ale dracilor
neputincioase îndrăzniri.
Pentru rugăciunile lor,
Hristoase Dumnezeule,
mântuiește sufletele noastre.