CERQ – Chestionarul de Evaluare a Coping-ului Cognitiv-Emoțional

 CERQ este un chestionar multidimensional, construit pentru a identifica strategiile de coping

cognitiv (definite ca acele strategii cognitive de reglare a emoțiilor), pe care cineva le folosește după
ce a trăit anumite evenimente sau situații negative (cu ajutorul acestui instrument se poate evalua ce
gândesc oamenii în urma unor experiențe negative sau traumatice).

Este un chestionar de auto-evaluare format din 36 de itemi care se referă în mod exclusiv la ceea ce
gândește o persoană și nu la ceea ce face efectiv, atunci când trece prin experiențe de viață
amenințătoare sau stresante, putând fi administrat în populația normală și clinică, atât în cazul
adulților, cât și în cel al adolescenților în vârstă de 12 ani sau peste.

CERQ distinge nouă tipuri de diferite strategii de coping cognitiv:

 Autoculpabilizarea, care se referă la gândurile prin care dăm vina pe propria persoană

pentru ceea ce s-a întâmplat;

 Acceptarea, care se referă la gândurile prin care ne resemnăm față de ceea ce s-a întâmplat;

 Ruminarea, prin care ne gândim încontinuu la sentimentele și ideile asociate evenimentului

negativ;

 Refocalizarea pozitivă, prin care ne gândim la lucruri plăcute și nu la evenimentul în sine;

 Refocalizarea pe planificare, prin care ne gândim la pașii pe care îi vom urma pentru a ne

confrunta cu evenimentul;
 Reevaluarea pozitivă, prin care ne gândim să atribuim o semnificație pozitivă

evenimentului, în termenul unei dezvoltări personale;

 Punerea în perspectivă sau gânduri prin care minimalizăm gravitatea evenimentului, atunci

când îl comparăm cu alte evenimente;

 Catastrofarea, prin care accentuăm în mod explicit teroarea provocată de eveniment;

 Culpabilizarea celorlalți, prin care ne gândim să dăm vina pe ceilalți pentru cele

întâmplate.

Chestionarul poate fi folosit pentru a diagnostica persoanele, cu scopul de a evalua în ce măsură o

anumită persoană se abate de la norma grupului din care face parte, în ceea ce privește utilizarea
celor nouă strategii de coping cognitiv specifice. În acest fel, se poate afla măsura în care o persoană
utilizează stategii de coping adaptative sau dezadaptative, atunci când se confruntă cu evenimente
negative, informații importante pentru a ajuta la stabilirea scopului și conținutului tratamentului.