MUNCA $I PROFESIUNEA 1, MUNCA, Ce este munca? In sens general, munca este 0 activitate cu efort, indreptata spre realizarea unui scop. In sens propriu, munca este acti- vitatea metodicd, prin care omul, stdpinind si transformind natura, pro- duce bunuri spirituale si materiale pentru satisfacerea nevoilor si nd- zuinfelor lui. Natura bwoferd omului'de-a gata toate bunurile de care are trebuinté. Pentru hrana, pentru a-si apdra trupul de intemperiile vremii pentrwa*sincreste-copiii, pentru.a-si-ocroti familia de atacurile animale- Jor sau semenilor sai, pentru~a-si implini nevoile religioase etc., omul trebuie _sé.trudeasca, sé desfasoareo-actiune..de_transformare a i, Si presteze un efort disciplinat, calculat, statornic, prin care sdMUNCA $I PROFESIUNEA tat ient. Omul are intii in minte copul si planul muncii sale si in realizarea ei nu sint angajate numai organele trupului, ci si puterile spiritului, care ¢ in permanenta activi- tate, Munca este un proces specific uman. Ea pune pecetea spiritului omenesc asupra naturii. Ea presupune ratiunea care formuleazé scopuri este expresia spiritului uman, De aici rezulté ci omul nu numai se adap- Pentru aceasta, el inventeaza unelte si le perfeclioneaza mereu spre a fi mai potrivite cu scopurile lui. Jmmuigejoeipanifestiannesar'sie ii,(Si cind zicem natura injelegem si natura fizic& si natura spiritualé, natura si omul). Bl.stapineste legile naturii-prin scunoastere. Pe de alta parte, . Natural, radacina este in spirit, trupul fiind un instrument intarit prin unelte in slujba spiritului. Aceasta in orice fel de muncéi Ir fizicd. Totusipmuncay prin: care se produc. bunuri_spirituale, muncay de , pentru ca in ea munca pentru producerea bunurilor predomina activitatea spiritului, si pentru ca in ea efortul trupesc este mai evident. Cum insa in amindoua felurile de munca este angajat individul intreg, cum aceste munci sint complementare, adic& se intregesc una pe alta, cum fiecare trebuie sé le presteze pe amindoud, i izica convie\uiascé-inedeplin&armonic. In. paradis,.Adam,a.prestat:si-munca : ie a fiz ae din). Diferentierea dintre cary oak munci este rezultatul evolutiei sociale. N&zuinta este ins ca insasi munca spirituala si se ingemaneze cu munca fizicd, muncitorul manual sa fie ridicat la nivelul muncitorului intelectual. Munca este o necesitate vitalé si instrumentul progresului. Prin munc&, omul este fauritor al culturii si civilizafiei si impinge omenirea inainte pe calea unui progres mereu innoit. Omenirea intreaga apare, de la inceputurile ei si pind azi, ca o mare colectivitate muncitoare, care prin munca stépineste pamintul si-] transforma dupa dorinfele sale, pro-152 DATORMLE CATRE NOI INSINE gresind de la stadiul primitivitafii pind la stadiul actual de cultura si civilizatie. 2. MUNCA IN VIATA CRESTINA iden, imel perechi de oameni fi da Dumnezeu porunca : Grasteti si va inmulfifi, umpleti pamintul si-] supu- neti pe el $i stapinjfi... peste orice vieuitoare pe pamint» (Fac. 1, 28), Po- Tunca aceasta include in ea intreaga istorie a neamului omenese, care prin muncé stapineste pamintul. E adevarat clin paradis munca era o bucurie, pentru c& ea era revarsarea fireasca in activitate a forelor psiho-fizice si pentru c& roada ei urma de Ja sine. Picatulya:inirodus in munct-ele- . Acesta e blestemul pacatului cd munca devine © lupta necontenita cu natura, care nu mai rodeste ca mai inainte si omul ¢ silit cu multa truda sa-si scoata hrana din pimint, in «sudoarea fruntii> sa-si cistige plinea sa (Fac, XIII, 17—19). Trudajaceasta,este_accentuaté sitde faptul caprin»revolta»simturilor contra_sufletului, munca devine neplacut&, omul avind o inclinare spre comoditate si viala de desfatari. Aceasta e pedeapsa, dar pedeapsa aceasta e spre binele omului: intti ca e ispasire a pacatului, al doilea c& e mijloc de purificare, de formare morald. De aceea — cu tot caracterul ei de trudé — munca ramine o bucurie, una din bucuriile reale si sinatoase ale vielii. Cici ea isi pas- freaza caracterul esential : de activitate umand pentru stapinirea naturii, Astfel c& legea muncii rémine legea vietii omenesti nu ca pedeapsa, ci ca destin. Aceasta se vede si din Detalég, care porunceste : «faseszilelisi adele CEE RR ziua a saptea — ziua de odihna — este inchinata D _Dumnezeului tau» (Exod XX, 9-10). Astfel, munca ities ‘divin&. Cartea Proverbelor trimite pe lenes la furnica este munca (VI, 6—11) si lauda pe cel harnic (XXXI, 1031). .. Dar mai presus de toate este insis i \Blaemuncit ca teslar pind la virsta de 30 de ani, ce cea ori sau ocrotitor, Tosif, iar ultimii trei ani ai viefii Lui au fost o neobosita activitate spiri- tuala, impreunaté cu o mare cheltuire de energie fizica. E activitatea unui misionar, care n-are unde s&-si plece capul, care este imbulzit de popor si noaptea, care propovaduieste neincetat, ca sa dea lumii viata din viata Lui. «Tatal Meu lucreaza si Eu lucrez» sta scris peste toat& viata Lui (Toan V, 17). De aceea majoritatea pildelor Lui le ia din cimpul muncii , (Semanatorul, muncitorii viei, seceratorii, negustorul, talanfii etc.). De aceea isi alege apostolii dintre muncitori, majoritatea find pescari, unulMUNCA $1 PROPESIUNEA 153 singur vames si cel chemat mai tirziu la apostolatul intre neamuri, @Srturar,(Pavel).Dar acest «carturar» — conform obiceiului evreiesc ca fiecare rabbi si cunoasci un mestesug — invajase mestesugul im- pletirii corturilor; nu vrea sa-si cistige existenfa prin propovaduirea Evangheliei, desi avea dreptul, de vreme ce Mintuitorul insusi, refe- rindu-se la propovaduirea Evangheliei, a zis: «Vrednic este lucratorul de plata sax (Matei X, 10), ci lauda lui este: «Argintul sau aurul sau haina nimanui n-am poftit, c& mfinile acestea au slujit trebuinjelor mele si celor ce sint cu mine. Noi n-am umblat fara rinduiala intre voi, nici n-am mincat de la cineva pfine in dar, ci lucrind cu osteneala si trud’ ziua si noapteas (Fapte XX, 33—35; 1 Tes. Ill, 7—10). Dupa calculele ce s-au facut, el lucra in atelier de la ora 5—II, intre orele 11—17 lucra in cimpul apostoliei, caici de la ora 17, in cetafile antice inceta orice activitate. Munca fizicé se impletea zilnic cu munca spiri- tual. Astfel a putut lisa el tuturor crestinilor porunca: «Cine.nu este si munceasca, nici sé nu m&nince» si «fiecare si munceasca cu miinile sale in pace $i si-si manince’piinea sa» (2 Tes. III, 10-127 cf, Efes. IV, 28). Porunca aceasta a devenit normativa pentru viata crestinilor, Ea pre{uieste deopotriva munca fizica, ridicind-o la demnitatea morala. a muncii spirituale, impotriva mentalita{ii antice care dispretuieste munca fizicé. Astfel ca Tertulian putea spune despre crestini c& ei sint pre- zenji pretutindeni in munca: ei sint muncitori agricoli, meseriasi, co- mercianfi, soldafi, functionari, profesori, matematicieni, implinind cu vrednicie si cinste toate profesiunile din vremea lor. Munca,era,o obli- galie fireasca si general pentru crestini. Numai cei ce nu puteau munci erau.ajutafi prin mila crestina ; ceilalti tofi erau obligati sa munceaseé; insdgi comunitatea interesindu-se adesea s4-i' invete un mestesug, si plasezein-munca. Nici, preofii-nuntréiau-tofi-numai.din-slujba- lor,.-ci practicau o meserie sau alte munci, spre a-si cistiga existenfa sia fi pilda credinciosilor dup sfatul_ si exemplul. Sfintului- Apostol Pavel. Didahia invafa: «Nici un crestin sa nu traiasca intre voi in lenevie» (c. XII). lar Constitufiile apostolice (I, 63 ; IV, 2) obliga pe parinfi s8-si invefe copiii © meserie. Un sinod din Cartagena indruma pe preofi sa-si insuseascd 0 meserie potrivita cu slujba lor, iar minastirileverau-nu-numai,comunitati de rug’, ci, si de munca ; «roaga-le simunceste!», aceasta era deviza lor si este deviza intregii vieli Crestine. Si aceasta pind in vremea de azi. Si astazi, crestinii, indiferent de ocupaia lor ca fauritori de bunuri materiale si spirituale, gasesc in credin{a lor forfele spirituale necesare154 DATORMLE CATRE NOI INSINE Pentru a-si pune intreg sufletul in munca lor, contribuind astfel pe toate santierele muncii la efortul creator colectiv pentru progresul ma- terial si spiritual al omenirii. 3, OBIECTU Cu toate acestea, s-au ridicat unele obiectii impotriva conceptici crestine despre munca, in sensul c& ea, prin Increderea ce 0 propagé in providenja divina si prin orientarea sa transcendent-eshatologica, ar devaloriza munca si ar anihila elanul muncii. Astfel, se citeazi cuvinte- le Mintuitorului : «Nu va ingrijiti ce veli minca $i ce vefi bea si cu ce va veli imbraca... céci stie Tatal vostru cel ceresc ca avefi trebuinla de toate acestea. Ci cautati mai inti Imparatia ui Dumnezeu $i toate acestea se vor adéuga vou» (Mat, VI, 25—33). Nu este aici un indemn de a nu munci si de a astepta totul de la Dumnezeu? Nu! Mintuitorul in aceste cuvinte stabileste in primul rind primatul grijii pentru desi- virsirea spiritului asupra grijii pentru bucuriile materiale ale vietii, in al doilea rind, vrea s&-1 scape pe omul timpului séu de apasarea zilnict a grijii de mincare, bautura si Imbracaminte, care ar cuprinde astfel intreg orizontul preocuparilor Ini. Omul credincios trebuie s& munceasci linistit, far ingrijorare, increzator in providenfa divina, care, precum da pasdrilor cerurilor hrana si imbraca crinii cimpului asa de minunat, tot asa va da cele de trebuinjé omului muncitor. A munci cu incredere in Dumnezeu, neincovoiat de grija, este sfatul Mintuitorului, pentru ca astfel sufletul si fie liber si si se poata dedica lucrarii de desavirsire religioasd-moralé. Munca cu grijé este munca de sclav, munca fara grij& este munca de om liber. Cel ce se sprijina pe providenta divina nu trind&veste, ci munceste cu incredere, Munca lui este eliberataé de povara grijii. In ce priveste indreptarea viefii spre transcendent si eshatologic, incercarea de a trage din ea concluzii false, de a 0 folosi ca pretext de ne- lucrare, este sever combatuté dintru inceput de Sfintul Apostol Pavel : «Va poruncim, fratilor, in numele Domaului nostru lisus Hristos sé va ferifi de tot fratele ce umbla fara rinduiala si nu dupa predania primita de Ja noi. Céci cind eram la voi va porunceam aceasta : cé daca cineva nu vrea s& lucreze nici si nu manince. Auzim ins& c& unii umbla la voi fra rinduialé nimic Incrind, ci iscodind. Unora ca acestia le poruncim sii rugam prin Domnul nostru lisus Hristos ca lucrind in liniste sa-si ménince plinea lor. lar de nu asculta cineva de cuvintul nostru, pe acela Sa-I Insemnati si si nu avefi amestec cu el, ca sa se rusinezen (2 Tes.MUNCA §1 PROFESIUNEA 155 UI, 6—10; 14), Mai mult, Apostolul sfatuieste ca din venitul muncii, crestinul s fie in stare nu numai sa se intretina pe sine si familia sa, ci sa faca si opere de milostenie (Efes. IV, 28). De unde imperativul acesta al muncii? Nu numai pentru nevoia de a nu trai pe spinarea altuia si de a-si cistiga singur piinea vielii. Nu! Ci si pentru considerentul c& viafa viitoare, imparatia cerurilor 0 cuce- resc silitorii, trindavii n-au ce céuta in ea. Prin munca pe care o prestezi in viata aceasta, cuceresti vesnicia. Munca ta este o slujb& adus& lui Dumnezeu (Efes. VI, 6—7) ; ea are valoare pentru vesnicie. Cit muncesti si cum muncesti, ce muncesti si pentru ce muncesti, ce faci cu rodul muncii tale, este unul din criteriile de judecata pentru stabilirea soartei tale vesnice. Caci daca la judecata din urma intrebarea esentialé ramine : «flamind am fost si Mi-afi dat s& m&ninc, gol si M-ati imbracat, strain si M-ati primit» etc. — toate acestea presupun munca. Munca este pusa in slujba fubirli, in slujba lui Dumnezeu si a aproapelui, primind astfel nu numai o valoare paminteasca, ci si una vesnica. Astfel, munca plasata in lumina transcendentului primeste o valoare, prin ea cuceresti vesnicia. De aceea, departe de a anihila elanul muncii, perspectiva trans- cendent-eshatologica di muncii crestine supremul avint, entuziasmul ce se bazeaza pe credinta si dragoste, pe nostalgia sufletului dup& Dum- nezeu. CONCEPTIA, CRESTINA DESPRE. MUNCA Unul din motivele muncii este producerea bunurilor necesare viefii : munceste Ca s& traiesti. Conceptia crestina incadreazi munca intr-o largi perspectiva réligios-morala. Deci crestinismul priveste munca din punct de vedere religios moral. Din aceasta valorificare principialé a muncii rezulta si unele consecinte practice importante. Care este deci sensul muncii in concepfia crestina ? La aceasta intrebare putem raspunde : munca aré’un séns divin, un sens_social si un sens.personal. a. Sensul-divin al_muncii. Sensul divin al muncii rezulta din con- ceptia crestina despre relafia dintre Dumnezeu si om. Pe de o parte, | omul este chip,al-luiDumnezew care tinde sé ajungéla aseméinarea cu Dumnezeu ; pe de alta parte, Dumnezeu cheama pe om sa-I slujeasca si sé colaboreze cu El. Dumnezeu este activitate absoluta : «Tatal Meu lu- creaza si Eu lucrez», zice Mintuitorul. Omul care e chip al lui Dumnezeu este deci tot activitate ; munca este inerenta spiritului omenesc. Aceasta156 DATORILE CATRE NO! INSINE nergie a spiritului trebuie sa se desfasoare ca potentialitatile sé devin’ ctualitate si «chipul lui Dumnezeu» s ajunga la asemanare cu Dum- nezeu ; prin munca omul credincios se aseamana cu Dumnezeu. Dar'prin munca omul credincios este si slujitor si colaborator al Ini r eu. Munca lui este o slujb& adusa lui Dumnezeu si 0 actiune de colaborare cu lucrarea divina in lume. Pen ea lumii ezeu liunea de conservare, stépinire, perfectionare si mintuire a ei. Mo- delul desavirsit al acestei colaborari intre activitatea divina si activi- tatea umana i] avem in Iisus Hristos; orice lucrare a Lui este lucrare teandric&, adicd divin-umana. La fel, orice lucrare a omului indreptata spre realizarea binelui este lucrare teandrica, adica de colaborare intre jucrarea lui Dumnezeu si lucrarea omului credincios. Cu deosebirea ca, in lucrarea lui lisus, firea divina si cea umana sint unite in mod iposta- tic, pe cind in crestin unirea cu Dumnezeu este haricd. Astfel, lucrarea crestinului, sprijinita pe lucrarea lui Dumnezeu si pusa in slujba lui Dumnezeu, primeste o deosebité valoare si un deosebit avint. Ea pri- meste imboldul unei neincetate perfectionari din tendinja de asem&nare din ce in ce mai deplin cu activitatea divina si de colaborare din ce in ce mai desavirsit cu ea. Munca in conceptia crestina are deschise zarile unui progres infinit, pentru c& niciodata activitatea noastra nu va ajunge s& fie intru totul asemenea activitatii absolute a lui Dumnezeu. b. Conceptia crestina despre sensul social al muncii. 1 i i -omul nu este singur; el rf ‘relatie intre: dar intre omul organizat social 1 muncii oamenii sint solidari,,au-nevoie unul de Ituri vilizajia nu sint creatia oamenilor izolaji, ci creatia care intr-o impresionanta solidaritate a generafiilor a impins fnainte stipinirea omului asupra naturii. Porunca divind «Cresteli iva nmi si stapinifi pimintul» este indeplinité de fiecare generafie care duce mai departe cuceririle thaintasilor, de fiecare popor care contri- buie la cultura si civilizatia lumii. In aceast& vasté comunitate a omenirii, ca si in comunitatea mai restrins& din care face parte, fiecare ins isi are locul si misiunea sa. Munca este, astfel, 0 funcfie sociala, ea e pusa in slujba intregului, in slujba comunitafii. Fi J este necesara $i fiecare munca isi i ‘demnitatea sa»moralé. Nu existé munca injosi- toare, toate sint valoroase, pentru c& toate slujesc progresului si socie- eMUNCA $1 PROFESIUNEA 152 tatii. Acest lucru il concretizeaza Sfintul Apostol Pavel in imaginea tru- pului si a madularelor : «Daca ar fi tot trupul ochi, unde ar fi auzul Daca ar fi tot auz, unde ar fi mirosul ? Sint multe madulare, insa un sin- gur trup» si «m&dularele nu au toate aceeasi lucrare», dar. lucrarea fie cAruia este spre folosul trupului Intreg si al celorlalte madulare (1 Cor.) XII, 14—20; Rom. XII, 4—8). Si din acest punct de vedere, munca trebuie mereu perfectionata spre a sluji cit mai deplin la progresul culturii si al civilizatiei umane. ¢. Sensul personal al muncli. Munca are valoare si pentru individ ‘pensraree ei sociald nu inseamna negarea persoanei ; ea se realizeaza ca intregal ss PEOGTCS ORS, SNe OIS. Bi DUmAN. si ca fiecare membru sé fie pus la loci Tui. $i,si-si,poatd-desfésura capacitatile proprii la maxi Individul este obligat sa-si cunoasca indatoririle si aptitudinile si sa le fructifice prin munca in slujba colec- livitatii, iar societatea e obligata si ofere fiecdrui individ locul de munca potrivit cu vocatia sa si cu posibilitatile de manifestare ale for- felor sale. Munca este, deci, nu numai expresia societafii, ci si a per- soanei care o presteaza. Trecem peste relafia intre muncé si cistig, care e recunoscuta de Mintuitorul in cuvintele: «Vrednic este lucr&torul de plata sa» si ne oprim la relafia dintre muned $i persoand. Munca este manifestarea persoanej si instrumentul desdvirsirii ei. In munca e angajata intreaga persoana cu toate fortele ei pentru reali- zarea unui scop. De aceea, fiecare munca poartad pecetea persoanei ce © savirseste si contribuie la dezvoltarea capacitafii ei. Fortele exis- lente in om se manifesta prin munca si se desdvirsesc. Prin munca per- soana devine personalitate. ‘Acest aspect al muncii este concretizat de Mintuitorul in pilda‘talan= ‘filor. Talantii sint un complex de calitati innascute, vocalii sadite de Dumnezeu in firea fiecdrui om. Nu tofi au acelasi talant si aceeasi can- titatewdestalanji. Exista o varietate minunata de dotafii si calitativ si cantitativ. Si nu exist nimenea care sa n-aiba nici un talant. Biecare isi-are talantul sdu sie responsabil de felul cum si-l fructifica. Deci fie- care ¢ dator. sisi. cunoasca.vocatia, aptitudinile. $i forjele. si,sé-si_alea- g& munca in conformitate cu-vocajia sa. Caci talantul nu poate fi in- multit decit prin munca si anume prin munca potrivité cu vocatia, Alt- fel, iti ingropi talantul in pémint, prestind o munca mediocra, daci nu chiar vaétéamdtoare, Numai ‘munca pe linia vocatiei este instrumentul valorificarii calitafilor innascute, forfa de dezvoltare si desdvirsire a4158 DATORMULE CATRE NOI INSINE personalitatii. Geniul insusi, care este 0 dotatie nativé exceptionala, spre a se realiza adaugai la capacitatea sa o forjé de munca tot excep- fionala, C&ci cel cu cinci talanfi trebuie sé mai aduca cinci, cel cu doi talan{i trebuie s& mai aduca doi si cel cu un talant trebuie s& mai aduca unul. Fieciruia i se cere dupa capacitatea sa, nim&nui mai mult decit are si poate, dar fiecare e obligat sa fructifice deplin talantul primit. Prin munca arti ceea ce esti si-fi realizezi misiunea pe pamint. Munca este bucuria desfasurarii propriilor forfe si a dezvoltarii _propriilor capacitai. Dar munca nu este numai expresia persoanei si exercitarea capa- cilatilor ei, ci si factor de progres moral. Muncaspurificé:de_patimi: si cultiva virtutea, Ea ¢ instrument de-domolire a patimilor, de canalizare a forfelor, de disciplinare a firii, de formare morala, [n _primul rind, alungd trindavia care este izvorul tuturor viciilor. In al doilea rind, ea indreapté toate forfele spre un scop $i le chelluieste-in-folosul ei, nela- sindu-le-sase risipeascé in anarhia patimilor, Cel ce munceste n-are nici forfe, nici timp pentru lucrari desarte ; el este angajat cu toate for- tele in munca sa. Incaletreflearind*prin-muncd»se Jumineazd. rajiunea, se-ofeleste voinja, se zdmisleste rabdarea, barbdfia, stapinirea de: sine, constiineiozitatea, spiritul de sacrificiu si alte virtufi, «Prin munc& omul insusi inceteazi de a mai fi o padure salbatica si un pustiu nesanatos. Priveste cum in cele mai pufin importante feluri de munca, intreg sufle- tul omului se orinduieste intr-o armonie adevarata din clipa in care se ageaz la munca... cum omul e om! C&ldura blagoslovité a muncii nu este oare intr-insul ca focul purificator, in care orice otravd este ars& si chiar fumul acru prefacut in flacari stralucitoare si binefac&toare ?»... «Un haos fara forma, odata, incepind s& se invirteasca, din ce in ce, se rotunjeste, se rinduieste, nu mai este haos, ci un cosmos» “, Aceasta e puterea si binefacerea muncii. Din aceste sensuri ale muncii, rezulté demnitatea muncii ca atare, vrednicia morala a oricarui muncitor. Tot de aici rezulta lupta impotri- va exploatarii; muncitorul nu trebuie privit ca o fora. de munci, pe care s-o exploatezi pint la epuizare, ci ca un om, care trebuie sa fie ras- platit just pentru munca sa si caruia trebuie sa i se ofere posibilitatea unei viefi omenesti. De aici rezulta infréjirea muncitorului manual cu muncitorul intelectual ; amindoi particip’ la demnitatea muncii, amin- doi implinese o functie sociala si-si desavirsesc capacitatile prin munca. 45. Thomas Carlyle, Muned, sinceritate, tdcere, trad. Bucuresti, 1930, p. 30.MUNCA $1 PROFESIUNEA 159 5, PROFESIUNEA Profesiunea estejumiel de muncd devenitd stabild. Ea este stabili- tatea ‘in diferit2 feluri de munc& ce existd in societate. Dupa felurile muncii, exista si mai multe profesiuni. Profesiunea are un aspect social {obiectiv) si un aspect individual (subiectiv). Din punct de vedere social, profesiunea este o functie sociala durabila; ea grupeaza pe in- divizi in unit&ti de activitati variate, necesare pentru progresul socie- tatii_ca_intreg. Existasastfelyprofesiuniyintelectuale (judecdtori, artisti, profesori etc.) si profesiuni economice, (agricultoriy meseriasi, muncitori etc,), Pe masura progresului social si al complexitatii organizarii sociale se inmulteste si numarul profesiunilor. Societatea moderna, fafa de societatea primitiva, se caracterizeaza din acest punct de vedere printr-o varietate extraordinara de profesiuni. Toate acestea sint in slujba intregului si se conditioneaza reciproc. Daca asemanam socie- talea cu un trup, profesiunile sint organele acestui trup, care impl nesc diferite functii, fiecare si toate la un loc slujind trupului intreg si sprijinindu-se una pe alta. Exista intre ele o interdependenta organica, determinata de unitatea trupului si de faptul cd nici una nu e suficienta siesi, fiecare indeplinind numai un anumit fel de munca. Din punct de vedere subiectiv (individual), profesiunea este in pri- aul rind 0 vocatie. Ce este vocatia? E un complex de calitdfi native, care dau individului capacitatea si inclinarea de a exercita 0 anumitd muned, deci 0 anumitd profesiune. Fiecare profesiune spre a fi exer- vitald cu succes presupune capacitdfi specifice. Nu tofi oamenii pot fi de toate, ci fizcare are o dotafie a sa, o dotafie specifica. Deci, fiecare, conform cu dotatia sa, este potrivit pentru una sau alta din profesiuni. Complexul acesta de calitdji, care fac pe cineva apt pentru o profe- siune anumitd, se numeste vocatic. Celyce-arevocatic isi, implineste profesiuneascusdray, cu placere,.cu.entuziasm, pentru ca in ea nu nu- mai c lucreaza spre folosul societafii, ci isi si dezvolta propriile capa- citati, devenind 0 personalitate in domeniul respectiv. El este un bun profesionist. Pe cind cel ce n-are vocafie pentru profesiunea aleasa va lucra fara plicere si fara rezultat, sub presiunea nevoilor vietii; profesiunea pentru el nu va fi exteriorizarea persoanei sale in ceea ce aceasta ar2 mai bun, ci numai un mijloc necesar de cistig, de trai, Astfel, conceptia cresliné ne invafa ca la diversitatea functiilor sociale corespunde si o diversitate a aptitudinilor individuale. Este atit in interesul societatii, cit si in interesul individului, ca fiecare membru al societaii sa fie plasat la locul potrivit cu capacitatea Iui. In interesul societafii, pentru ca munca din vocatie este rodnica si este o contribufie160 DATORMLE CATRE NO! INSINE Ja progresul economic si cultural al societatii; in interesul individului, pentru c& munca din vocatie este instrumentul desavirsirii de sine ; ea e bucurie si entuziasm, De aici se vede ce importan{a are alegerea profesiunii, care nu-i 0 problema ce intereseazi numai individul, ci si societatea. Cu toate acestea, alegerea profesiunii nu este usoard. Ea presupune in primul rind 0 justi cunoastere de sine, Fiecare, inainte de a-si alege profesi- unea, trebuie sé se cunoasca pe sine insusi, ca sa-si dea seama cu care profesiune se potriveste, ce vocatie are. In acest scop se folosesc : autocunoasterea, sfatul parintilor, profesorilor, prietenilor si laboratoa- relor psiho-tehnice de orientare profesional. Toate mijloacele dispo- nibile trebuie puse in slujba acestei cunoasteri de sine. In ultima in- stanja, alegerea apartine celui ce o face. Dar el trebuie s-o faci in deplina sinceritate fafa de sine insusi si societate, fara a se lisa in- fluenfat de motive laturalnice, ca egoismul (comoditate, cistig etc.), orgoliul sdu sau al parinjilor (stralucirea, puterea etc.). Motivul esen- tial s& fie vocatia, Momentul alegerii este de mare importanta, pentru ca el determina cursul viefii intregi, E adevarat c& pofi sd-fi schimbi profesiunea, daca ajungi la concluzia ca nu {i se potriveste si gasesti alta care corespunde intru totul capacitafilor tale. Dar aceasta este mai greu si mai compli cat, E mai bine ca dintru inceput sa pasesti pe calea cea buna. Schim- barea profesiunii din motive egoiste este de condamnat, ca si schim- barea necontenita a profesiunilor, care dovedeste lipsa de statornicie. Desigur, in alegerea profesiunii influenfeazd condifiile externe. Este un atribut al societ&fii sé deschida posibilita}i de formare si manifestare a capacitafilor in toate profesiunile, ca nimeni sa nu imbratiseze o pro- fesiune numai pentru ca e constrins de situafia materiala sau de alte condifii externe la aceasta. In ce priveste valoarea morald, nici 0 pro- fesiune in sine nu innobileazd sau injoseste; depinde de valoarea morala a celui ce o profeseaza, ca el sa fie onorat sau disprefuit. Cel ce implineste cu nevrednicie o profesiune insemnata din punct de vedere social este inferior celui ce implineste cu vrednicie una neinsemnata din punct de vedere social, Exist ins& si indeletniciri imorale pe care concepfia crestind le condamna. Acestea nu slujesc progresului socie- tafii, ci destrimarii ei, fiind puse in slujba patimilor omenesti. Asa: ca- métiria, vrajitoria, traficul de carne vie, chiromantia, exploatarea etc. Dupa ce fi-ai ales profesiunea, trebuie sd fii credincios ei, sa-ti legi sufletul de ea, s-o implinesti cu drag. Intii, desigur, e nevoie sd te pregd- testi temeinic spre a corespunde exigentelor ei. In al doilea rind, sdMUNCA $1 PROFESIUNEA 2 16H caufi sd-fi pertectionezi mereu munca, E 0 mare deosebire intre munca unui profesionist serios si munca unui diletant. In al treilea rind, sd evifi ispitele legate de profesiunea respectiva si sd o implinesti cu cinste, constiinciozitate, rivna, nu din sete de cistig, ci pentru binele comun si dragostea ciitre aproapele. A fi in comer cu cinste, a fi me- serias bun, a fi preot evlavios, a fi devotat la patul celor suferinzi etc., iat& tot atitea calitéfi legate de exercitarea profesiunilor respective, care constituie onoarea celor ce le practica. Crestinul in alegerea si practicarea profesiei este caléuzit nu numai de motivele sociale si individuale amintite mai sus, ci si de convingerea c& in profesiunea sa el este slujitor al Jui Dumnezeu, fiecare profesiune fiind 0 slujbé adusi lui Dumnezeu. Desigur, cea dintii slujire a lui Dumnezeu este preojia, dar — dupa invafatura Bisericii — si celelalte profesiuni sint puse in slujba lui Dumnezeu, prin scopul lor bun gi prin felul cum sint exercitate: ca pentru Dumnezeu si pentru oameni, din constiinfa $i nu de forma. Vocatia insasi est2 o dotatie de la Dumne- zeu.si, deci, chemare de Ja Dumnezeu, care obliga la urmarea si exer- citarea ei pentru Dumnezeu. De aceea, la alegerea profesiunii ne punem in fafa lui Dumnezeu, in marturisire si rug’, ca in lumina Lui sé ne vedem fara amagire drumul vietii, $i odaté pornifi pe acest drum, ca- latorim pe el sub ochiul lui Dumnezeu, stiind ca acolo unde sintem, sintem in slujba lui Dumnezeu, Care este ocrotitorul si judecdtorul su- prem, drept si plin de bucurie al realizarilor noastre. Pentru ca, econo- misind talantul ce |-am primit d2 la El, sé avem bucuria de a auzi glasul Parintelui ce zice: «Bine, slugé buna si credincioasa, peste pufine ai fost credincios, peste multe te voi pune, intra intru bucuria Domnului tau» (Matei V, 21). 6° PROFESTUNEA FEMEII © problema extrem de importanté pentru morala crestina este cea a profesiunii femeilor. Ea este o consecinfa a civilizatiei moderne, care acreat pentru femeie cu totul alte conditii de existenta si de viata decit cele din trecut, Din numeroase statistici, se cunoaste cu certitudine ca numérul femeilor este superior celui al barbatilor, cea ce determina in primul rind femeile raémase necdsatorite sa exercite o profesiune pen- tru intrefinerea vietii. Dar chiar si in cazul femeilor casatorite, exerci- tarea unei profesiuni e necesara atit pentru societate si familie, cit si pentru implinirea unei vocafii. La fel s-a constatat necesitatea profesi- unii pentru femeie si in cazurile de divor}, atunci cind ea isi cistiga Morala specials ~ 11| / | 1 1 162 DOTORIILE CATRE NOT INSINE singura mijloacele de trai. lata, deci, suficiente temeiuri, pentru ca si nu mai poata fi discufii in privinta unei egale indreptafiri — din punct de vedere moral — intre femeie gsi barbat pentru exercitarea unei profesiuni. Astazi, legislafiile statelor moderne — si indeosebi ale celor socia- liste — acorda femeii drepturi egale cu ale barbatului, atit in privinta pregatirii pentru diferite profesiuni, cit si in ce priveste exercitarea acestora, exceptie faicind unele profesiuni care pretind o munca foarte grea si periculoasa pentru sinatate, restricfie impus& de caracteristi- ciie biologice ale femeii. Care este punctul de vedere al moralei crestine cu privire la profesiunza femeilor 2 » Plecind de la principiul cd menirea femeii este in primul rind aceea le a naste si creste copii, iar in al doilea rind de a-i fi de ajutor bar- hatului ei intru toate, dar cu deosebire in lucrarile casnice si gospoda- ‘esti, idealul ar fi ca femeia cds&torita s& se poaté dedica intru toate acestor indeletniciri, la care e de altcum chemata chiar prin firea ei. e altfel, inc& Homer, prin gura lui Telemac, recomanda Penelopei, cre- dincioasa sotie a lui Ulise, sa se dedice indeletnicirilor casnice, lasind artele si indeletnicirile vitejesti pe seama barbajilor. Cu doua milenii si jumatate mai tirziu, marele Goethe exprima idei similare cu privire la indeletnicirea femeilor, recomandind fetelor si se ocupe de bucd- tarie, de cémara si de cusdturi si s prefere cartile de bucatarie in lo- cul oricérei alte lecturi. wee In conceptia crestind, femeia e ridicaté la rangul de tovardsa de viaja egala in drepturi cu barbatul : totusi, in alegerea profesiunii femeii, trebuie sa se {ina cont, in primul rind, de menirea si rostul ei in iamilie, iar in al doilea rind, de firea, caracterul si dispozifiile ei psihofizice. Ca urmare a acestora, este de dorit ca femeia si exercite numai acele profesiuni care nu sint incompatibile cu chemarea ei de sotie si mama, si care se potrivesc cu firea, caracterul si structura sa psihofizicé. De aceea cu drept cuvint spunea Wundt: «Femeia nu trebuie sa exercite vreo profesiune care s4-i depaseasca puterile ei firasti, La fel trebuie si raémina departe de ocupatiile ce se opun caracterului ei» 46. Ca urmare a acestora, femeia isi va putea alege o profesiune in conformitate cu firea si puterile ei. Bineinfeles ci aceasta nu inseamna desconsiderarea femeii, sau pu- nerea ei pe picior de inferioritate fafa de barbat, deoarece s-a putut constata c& femeile sint in general capabile si se pregdteascé pentru 46, Citat de Hr. Andrutsos, op. cit., p. 223.RASPLATA MUNCIT — RETRIBUTIA 168 orice profesiune pentru care se pregitese si barbafii: inginer, doctor, cercetator stiintific, vatman de tramvai, sofer, tractorist etc. Este nece- sar insa, ca profesiunea sa nu-i epuizeze forfele ; de asemenea, si nu fie potrivnica firii ei i sé constate ca intr-adevar n-a avut nici o che- mare pentru ea, Cit priveste modul in care femeia trebuie sa-si inde- plineasca obligatiile legate de profesiune, aceleasi considerafii sint va- labile si pentru ea, ca si pentru barbat. BIBLIOGRAFIE A. Mironescu, op. city p. 498—499; 1. Scriban, op. cit, p. 331336 H, Andrut'sos, op. cit. p. 211225; F. Schindler, op. city I, p. 346352 A. Koch, op. cit., p. 269276 ; 3. Mausbach, op. cit,, vol. Il, p: 188—191 ; INI, 41—4 B. Zaharescu, Curs elementar de economie politica, vol. 1, Sibiu, 1946 Em. Vasilescu, Crestinismul si munca, in «Telegraful roman», nr. 27—28, 3452; Sibiu, 1948 ; Gr. T. Marcu, Un muncitor manual, Sfintul Apostol Pavel, p. 45—69; in vol. «Bise- rica si problemele vremii», Sibiu, 1947 ; M. Moldovan, Dinamica muncii, vol, I, Introducere in stilul psiho-tehnic al muneii, Bucuresti, 1930 ; T. Carlyle, Muncd, sinceritate, tacere, Bucuresti, 1910; 1 Haesele, Le travail, trad. E. Bome s1 P. Linn, Paris, 1933 ; N. Mladin, Problema’ muncii in crestinism, in «Studi teologice», 1 (1949), nr. 3—4, p. 176-204; Pr. Prof. L. G. Munteanu, Sfintul Apostol Pavel — muncitor cu brajele, in «Studil teologice» III (1951), nr. 78; Asist. C. Pavel, Vrednic este Jucratorul de plata sa, in «Studit teologice», IV (1962), nr. 3A; Pr. Prof. D, Staniloae, Invajatura creslind despre muncd, in «Studii teologice» V (1953), nr. 1—: Prof. 0, Bucevschi, Munca si bucuria ei in conceptul crestin, in «Mitropolia Olteniei» VI (1954), nr. 11—1: Prof. Iustin Moisescu, lerarhia bisericeasca in epoca apostolicd ; anex’ : Texte biblice si patristice pentru pace si muncd, Craiova, 1955 Magistr. Sorin Cosma, Munca in comun in morala crestind, in «Studii teologice», XV (1963), nr. 3—4; Prof. C. Pavel, Rasplata muncii in concepfia moralei crestine, in «Mitropolia Olte- niei», XII (1971), nr. 3—4. E RASPLATA MUNCH, RETRIBUTIA Notiunea de muned si platd sint legate indisolubil, Mintuitorul araté aceasta prin cuvintele: «Vrednic este _lucratorul. de. plata,sa» (Luca X, 7). Intr-adevar, orice munca presupune, prin insasi natura ei, o vred- nicie fra care nu s-ar produce si confera, dupa efectuarea ei, un spor de vrednicie.164 DOTORIILE CATRE NOT INSINE Aceasta corespunde dreptului natural si logicii elementare. Este un principiu de morala elementara, este o datorie de stricta justifie, care, ins, are nevoie de a fi subliniata, pentru c& anumite societati au neso- cotit-o aproape intotdeauna. Religia crestina este prin excelenfa favorabila muncii, In sensui ei general de activitate metodica si facutd cu efort pentru crearea de bu- nuri materiale si spirituale in vederea satisfacerii nevoilor si aspirafii- lor trupesti si sufletesti ale omului, munca a fost ridicata in crestinism la o treapté de mare demnitate. Prin munca omul imita pe Dumnezeu care este prin excelent activ si creator (Ioan V, 17); prin munca omul credincios colaboreazé cu Dumnezeu in opera de desdvirsire a lumii; prin munca omenirea izbuteste sa stapineasca si sé transforme natura, ridicind-o la nivelul unui cadru prielnic pentru desavirsirea lui si pen- tru starea de fericire; in fine, prin muncé omul isi manifesta, dezvolta, desavirseste si valorificd aptitudinile, potentindu-le pina la gradul de virtuji, prin care se ridicd la rangul de personalitate si poate dobindi mintuirea. Astfel inteleasa, cresting Ba da waren " pregateste- ial vesaict. Fara munca umana, ala n-ar avea nici un rost. Ir ‘nu se poate doxdireste:sSvirsitearfentelor e Smtntuiril;dupé doctrina or- rehunesgle rataiptelenbune: nu, pol fi: Sdvir- sil unui, efort»prinsmunca. Munca este 0 con- difie sine qua non pentru mintuirea credinciosilor. Din aceasta rezulté ci este o mare diferenta intre atitudinea dis- prejuitoare a antichitatii fala de munca si atitudinea crestinismului. Doctrina crestiné a dat muncii un caracter divin, ridicind-o la rangul de instrument indispensabil credinciosului pentru mintuirea sa. Dar datoriei de a-munci-ti corespunde dreptul dea se bucura de ‘udelieanel § e.. Dreptul Ja, plata muncii sale este un drept natural (Prov. XI, 11; XII, 4; XIV, 23; XXVIII, 19). Sfffitulye\postol~Pavel incearc& sé demonstreze temeinicia acestui drept, aducind argumente : «Cine slujeste vreodata in oaste cu leafa sa? Cine sadeste vie si nu ma- nincd din roadele ei? Sau cine paste turma si din laptele ei nu ma- ninc& #1... oare nu spune si legea acelasi lucru ? Céici in legea lui Moisi este scris: «S& nu legi gura boului care treierd>, Dar oare de boi se in- grijeste Dumnezeu? Sau intr-adevar este vorba de noi? Da! Pentru noi s-a scris aceasta, Caci cine ara trebuie s are cu nédejdea cé va _ avea parte de cele asteptate. Dacd noi v-am semanat cele duhovnicesti, \ mare lucru este de vom secera pentru noi din cele trupesti ale voastre ? —RASPLATA MUNCII — RETRIBUTIA 165 ‘Asa a poruncit $i Domnul celor ce propovaduiese Evanghelia, sa traias~ | ca din Evanghelie» (1 Cor. IX, 7—14). Toata aceasta argumentare {ine sé dovedeasca dreptul slujitorilor Bisericii 1a mijloacele de intrefinere din partea Risericii pentru munca legata de aceasta slujire. Dreptul la hrana pentru slujitorii Bisericii este stabilit si in Ase- zdmintele apostolice *. In Vechiul Testament si in Noul Testament nu se precizeaz& quan- tumul acestei plati. La Evanghelia dup& Matei (X, 10) avem in locul termenului de plata (wotés) pe acela de hran& (e097). Hrana trebuie Juata aici in sensul termenului dps din rugaciunea domneasca, in- semnind toate bunurile necesare intrefinerii noastre. Din alte locuri reiese ci platastrebuiewsdevarieze dupa: cantitatea sivcalitateasmuncii-depuse. Astfel, din parabola talanjilor invajam cé oamenii sint inzestrati cu diferite aptitudini si puteri de munc’ deo- sebite. De aceea, fiecare trebuie sé-si puna in valoare capacitatea sa, in functie de vocatia pe care o are. Prin urmare, de la fiecare se cere dupa puterile sale. Din parabola lucratorilor din vie rezulté ca, in mod obisnuit, plata difera dup& numarul orelor lucrate. Aceasta se vede din surprinderea Tucratorilor veniti la muncé de dimineata fata de hot&rirea stépinului de a plati aceeasi plata si celor care lucreaz& numai citeva ore. In aceasta parabola se aplica, pe de o parte, justitia legalé, iar pe de alta parte, iubirea. Aceasta din urma e o plata ce depaseste criteriul cali- tatii si cantitajii muncii, avind in vedere criteriul nevoilor reale ale omului. Sfintul Vasile cel Mare, orinduind viata monahala, cere ca fiecare s&-si indeplineascd munca sa cu sirguinta; faptul cd insusi Dumnezeu ne supravegheaza trebuie si ne inspire o deosebila rivna si grija ca s facem lucrarea noastra in condifiile cele mai bune. In Vechiul Testament se afla multe locuri in care se porunceste a nu se nedreptafi lucratorii si a se da plata lucratorilor cu, ziua inainte de apusul soarelui (Deut. XXIV, 15; Lev. XIX, 13; Tobie IV, 14). Cu atit mai mult oprirea integrala a plafii care li se cuvine va fi osindité ca o adevarat& crima. Profetul Ieremia spune: «Vai de cel care-si zideste casa din nedreptate si-si face incdperi din faradelegi, care sileste pe fratele sau s’-i lucreze degeaba si nu-i da plata lui» (ler. XXII, 13). 47, Vezi Scrierile Parinfilor apostolici, vol. 1, p. 96.166 DOTORIILE CATRE NOI INSINE Profetul, Maleahi (III, 5).se ridica, de asemenea, «impotriva celor care opresc plata simbriasuluin. Isus Sirah este si mai categoric cind aseaza pe cei ce opresc sala- riul lucratorilor printre criminali : «Piinea celor lipsiti — zice el — este viafa saracilor si cel ce o ia pe aceasta omul varsarii de singe este. Cel ce ia hrana trebuitoare este ca si cel ce omoara pe aproapele sau $i cel ce opreste simbria slugii, ca cel ce varsa singe» (Sirah XXXIV, 23—24). Oprirea plaijii muncitorilor este cea mai cruda si mai brutalé forma de asuprire a omului. De aceea, in toate tratatele de morala crestina ste pusa printre pacatele strigitoare lacer, aléturi de omucidere, dupa cuvintele Sfintului Apostol Iacob (V, 4): «lata plata opritd de voi de la lucratorii cei ce v-au secerat farinele voastre striga si strigitele sece- ratorilor au intrat in urechile Domnului Savaot». Prin canonul 59 apostolic, Bisericayayosindit: opritea”platii- slujito- tilor séraci, calificind-o ca uciderea de frate “*. Tofi Sfintii Parinfi duc o luptd necrufatoare impotriva exploatato- rilor de robi, c&rora nu li se d&dea nici un fel de plat& pentru munca depusé si contra asupririi muncitorilor liberi, care nu aveau nici ei o situafie mai buna. Fericitul Augustin se arat& necrujator faté de bogatul care exploa- teazA pe sarac. El constata c& sint mulfi patroni care nu platesc muncito- rilor plata pe care le-o datoreaza “*, El avizeaza chiar la masuri extreme cind spune: «Sint cazuri cind se ia cuiva cu forta, contra voin- {ei lui, si aceasta nu-i nedreptate... nedreptate ar fi de partea celor care n-ar voi sa plateasc&» %, «Cel ce furaé sau rapeste ceva cu fora unui bogat este oare mai crud decit cel ce ruineazi pe un sarac_ prin camata @» Osindirea in termenii cei mai aspri a asupririi muncitorilor este una- nima in Sfinta Scriptura si Sfinta Tradifie. Nimeni n-ar putea gasi vreun loc ce s-ar putea interpreta ca 0 atitudine toleranta fafa de acest pacat. Peste tot, asuprirea muncitorilor este condamnata ca o crima. In min&stirile crestine, distribuirea muncii se facea dupa puterea de munca si pregatirea fiecdruia. Munca mai grea era data in seama celor mai puternici, iar celor mai slabi li se atribuia 0 ocupafie mai usoara. De asemenea, cei mai slabi mergeau la masa la orele 7, iar ceilalti la orele 9 sau 10 si chiar seara **, 48. Milas, op. cit 50. Ibidem, Sle vol. I, 1, p. 274, 49. Epistola CLIM, 23 ; PL. XXXII, 663. ;pistola CLIII, 23, P-L. XXXII, 665, 52, Palladius, Historia lausiaca, 38,RASPLATA MUNCIT ~ RETRIBUTIA 167 Cit despre odihnd, in Vechiul Testament s-a orinduit de Ja inceput odihna zilei a saptea si pentru robi, «pentru ca si robul tau si roaba ta s& se odihneasca ca tine» (Deut. V, 14). In Asezamintele apostolice (VIII, XXXIII) se fixeaz multe zile de odihna pentru sclavi, care corespund cu sarbatorile crestine. La celelalte popoare, sclavii lucrau fara incetare, cu exceptia roma- nilor, care acordau sclavilor anumite sarbatori. Ei nu primeau nici un fel de plata, ci numai intrefinere, asa ca si nu moara si sé-si pastreze capa- citatea de munca. Cind imbatrineau sau se imbolnaveau, nu mai prefuiau nimic si, deci, erau lasafi s4 moara cit mai curind. In legislatia greco-romana, sclavul nu era considerat ca 0 persoana, ci ca un lucru care se putea vinde si cumpara si asupra caruia stapinul avea dreptul de viata si de moarte. El nu avea familie sau patrimoniu, nici dreptul de a sta in justifie, iar cind i se pricinuia vreo nedreptate, nu sclavul, ci stépinul se putea plinge si putea cere daune. Era o stare legal& determinata de concepfia antichitatii despre persoana umana. Asu- prirea omului era considerata ca urmare a unei legi naturale, nu drept o convenfie omeneasca ; unii oameni erau considerafi prin natura sclavi, iar alfii prin natura stapini. é Condifiile inumane si crude in care erau silifi sa traiasca si si mun- ceasca sclavii sint pe deplin cunoscute, spre a mai fi nevoie sa staruim asupra lor. Ceea ce credem necesar sé aratam aici pe scurt este numai atitudinea crestinismului fata de sclavi, intrucit sclavia este institujia care a constituit cea mai grava abatere de la principiul enuntat in titlul acestei prelegeri. Este adevarat cé si la poporul evreu a existat scalvia, dar ea n-a fost niciodata atit de aspra ca la celelalte popoare. Existau doua cate- gorii de sclavi: sclavii israilifi si sclavii straini. Sclavul israilit, cdzut in starea aceasta fie ca pedeapsi pentru vreun furt nerestituit, fie cu titlul de compensatie pentru datoria neplatita, era. tratat cu oarecare putea dobindi lesne libertatea, fie intr-un serviciu echiva- lent cu datoria, fie cu prilejul unui an sabatic sau jubiliar. El era mai curind o sluga lipsité vremelnic de libertate (Lev. XXV, 39). Nu putea fi refinut in robie decit cel mult sase ani, fntr-al saptelea an, trebuia cliberat, iar stpinul avea datoria s&-i daruiasca vite, cereale, ulei, vin, pentru ca eliberarea lui sa fie eficienta si durabila. Sclavul strain, cazut in robie prin cumparare sau captivitate, era tratat mai pujin bine. In principiu, sclavia era perpetua (Lev. XXV, 44— 46). St&pinul il putea bate, dar fari a avea dreptul de a-] ucide sau rapi. O cit de mic& ran& facut sclavului ii didea acestuia dreptul la168 DOTORIILE CATRE NOI INSINE eliberare (Exod XXI, 26—27) si totusi, daca sclavul moare peste citeva zile din pricina loviturilar primite, stépinul nu este pedepsit pentru ca «este stipinul lui» (Exod XXI, 21). Cu totul alta este conceptia Noului Testament, Robul este la tel cu toata lumea. Sfintul Pavel proclama egalitatea tuturor oamenilor : «Nu este iudeu, nici elin, nu este rob, nici liber, nici parte barbateasca, nici femeiasca, fiindca tofi sintem una in Iisus Hristos» (Gal. III, 28). Crestinismul procedeaza cu prudenta si pe calea lenta, dar sigura, a transforméarii sufletelor. De aceea el recomanda robilor supunere, dar innobilat& de iubirea lui Dumnezeu, nu de team, ci de incercare meri- lorie, care va fi cindva rasplatita (Efes. VI, 5—8). Sfintul Apostol Pavel porunceste stapinilor de a nu-i ameninta pe sclavii lor (Efes. VI, 9) si de a fi drepti cu ei. «St&pinilor, porunceste Apostolul Pavel, dafi robilor vostri ce le datorafi si ce li se cuvine» (Col. IV, 1), iar in epistola catre Filimon, acelasi Sfint Apostol reco- manda stapinului Filimon sa-1 primeasci pe sclavul Onisim ca pe un frate. In secolul al IV-lea, Sfintul Grigore de Nazianz, Sfintul Grigore de Nisa, Sfintul Ioan Gur de Aur, Fericitul Augustin se ridicé cu multé energie impotriva sclaviei. Dar condamnarea sclaviei a arditat-o Bise- rica cu deosebire prin aceea ca sclavii primeau acelasi botez, partici- pau la aceleasi agape, se imprtaseau din acelasi potir, aveau aceleasi feluri de morminte si se inmormintau in aceleasi cimitire ; erau primifi in cler, putind deveni chiar superiorii stpinilor lor. Contra prevederilor din legile civile, Biserica a recunoscut casa- toria sclavilor si a validat casatoriile cu cei liberi. Sclavii crestini, de- venifi martiri, se bucurau de acelasi cult ca toi ceilalfi. Sfintul Cle- ment Romanul §* vorbeste de mulfi crestini care s-au facut ei insisi sclavi, pentru a putea astfol elibera ei pe alfii. In secolul III se string fonduri anume pentru eliberarea sclavilor, care se facea de obicei la Pasti si Rusalii ¥. Crestinul Hermes, sub Traian, a eliberat de Pasti 1250 sclavi ; cres- tina Melania, 8000 de sclavi intr-o singura zi. In secolul IV, Sfintul Ambrozie si Fericitul Augustin vind odoa- rele bisericesti pentru a réscumpara pe sclavi. Biserica aduna si adopté pe copiii orfani expusi sclaviei. Direct si indirect, Biserica a influentat legislatia antic trecind in ea restricfii care au ameliorat conditiile sclavilor. Imparatii Constantin 53. Scrisoare catre Corinteni 55, in Scrierile Parinfilor apostolici, vol. I, p. 14.—143, 54. Agezdmintele apostolice IV, IX, vol. Il, p. 108.RASPLATA MUNCIT — RETRIBUTIA 169 cel Mare si Justinian pedepsesc atentatele la liberlatea si pudoarea sclavilor. Justinian declara sclavia ca fiind impotriva dreptului natu- ral. Constantin cel Mare opreste infierarea sclavilor pe fafa, «unde sta chipul frumusefii divine» si interzice supliciul pe cruce al _sclavilor. Daca sclavul murea, din pricina maltrat&rilor, st&pinii erau culpabili de omucid. Impératul Teodosie elibereaz& pe tofi copii vinduti de tatél lor §, Desi prin aceasta nu s-a desfiinfat definitiv exploatarea, care de acum ‘inainte va cunoaste forme mai ascunse, dar tot atit de grave, to- tusi trebuie si recunoastem, ca s-a realizat un progres apreciabil in ce priveste condifiile si plata muncii. Din cele ardtate, pe temeiul Sfintei Scripturi, a Sfintei Tradifii, a legislafiei si a viefii crestine, rezulta urmatoarele concluzii : 1) Munca in concepfia crestind este 0 datorie principald pentru tofi cei apfi s-o exercite. E 0 lege fundamental a viefii si o porunca divina. Ea are drept scop: intrefinerea viefii personale, familiale si a celor lipsifi; dezvoltarea si desavirsirea aptitudinilor personale si perfectio- narea naturii externe si, in fine, indeplinirea tuturor sarcinilor date noua de Dumnezeu. In consecina, fara munca nu exist mintuire. 2) Din scopul ei inalt rezult& si demnitatea ei deosebité. Munca manualé si munca intelectuald sint deopotrivd de onorabile. 3) Lenea este rusinoasd si degradantd, pentru ca impiedica reali- zarea menirii omului, duce la parazitism, furt, répirea bunurilor celor saraci etc,, pe scurt, la situafia de a fi nu numai inutil, dar chiar déuna- tor societatii, intrucit, in loc de a produce bunuri pentru sine si pentru alfii, lenesul consum si ceea ce produc alfii. 4) Concluzia logica ce reiese din premisele stabilite mai sus este ca plata muncii este un drept elementar, sfint si inalienabil al persoa- nei muncitorului, Aceasta plata trebuie s& fie justd si reald, adica sai corespunda calitafii si cantita}ii muncii depuse si si implineasca, pe cit e cu putin{&, toate nevoile materiale si spirituale ale muncitorului si familiei sale.