ANALIZA STRATEGIILOR ȘI FACTORILOR

MOTIVAȚIONALI CE INFLUENȚEAZĂ MUNCA

PROFESORILOR
Prof. Agavriloaei Paula
G.P.P. Pinocchio

Anchetă cantitativă pe bază de chestionar

1.1 Scopul proiectului de cercetare

Demersul investigativ urmărește să sintetizeze și să evidențieze opinia cadrelor
didactice cu privire la practicile de motivare ale personalului didactic, nivelul de satisfacție
sau stare de bine la locul de muncă, precum și percepția pe care aceștia o au în legătură cu
factorii motivanți specifici meseriei lor.
1.2 Ipotezele și obiectivele cercetării
Ipoteza generală
Statutul cadrelor didactice, percepția acestora asupra factorilor motivaționali și
practicile din școală, influențează semnificativ starea de bine și nivelul de motivație al
profesorilor din instituțiile educaționale.
Ipotezele de lucru
1. Există o relație statistică semnificativă pozitivă între practicile
motivaționale din școală și starea de bine la locul de muncă.
2. Există o relație statistică semnificativă pozitivă între percepțiile
profesorilor asupra factorilor motivanți și nivelul acestora de motivație.
3. Există o relație statistică semnificativă pozitivă între nivelul de
motivație și statutul cadrelor didactice (titulari / suplinitori, grad didactic 1 /
definitivat, studii medii / studii superioare).
Obiectivele cercetării
O1- investigarea practicilor de motivare ale cadrelor didactice;
O2- analiza percepțiilor referitoare la factorii motivaționali specifici meseriei de dascăl;
O3- determinarea nivelului de satisfacție la locul de muncă a cadrelor didactice.
O4- investigarea percepției asupra calității actului educațional.
1.3 Variabilele de lucru
 Variabile independente: practicile motivaționale, percepțiile referitoare la factorii
motivaționali, statutul cadrelor didactice
Variabile dependente: satisfacția la locul de muncă, motivația cadrelor didactice
1.4 Instrumentul cercetării, eșantionul de participanți și pasul statistic
Demersul investigativ a fost unul cantitativ și s-a bazat pe aplicarea unui chestionar
(Gokce, 2010), (anexa 1) prin care am analizat și evidențiat aspecte ce țin de motivația
cadrelor didactice. Chestionarul este format din patru categorii de itemi, care au analizat
motivația cadrelor didactice și satisfacția acestora la locul de muncă în funcție de aspecte ce
țin de percepții, practici și statut. Itemii din categoriile A, B și C au fost construiți conform
scalei Likert. Cei din categoria A au investigat nivelul de motivație al cadrelor didactice, cei
din categoria B au surprins percepțiile profesorilor asupra factorilor motivaționali, iar cei din
categoria C au analizat practicile de motivare ce asigură satisfacția la locul de muncă al
cadrelor didactice. Itemii din categoria D sunt meniți să surprindă detalii ce țin de statutul
respondenților.
Respondenții au fost 100 de cadre didactice din învățământul preuniversitar de stat,
care au participat voluntar la demersul nostru.

1.7 Rezultatele cercetării

Demersul investigativ a urmărit să sintetizeze și să evidențieze opinia cadrelor didactice
cu privire la practicile de motivare ale personalului didactic, nivelul de satisfacție la locul de
muncă, precum și percepția pe care aceștia o au în legătură cu factorii motivanți specifici
meseriei lor și a fost unul cantitativ, bazat pe aplicarea unui chestionar (Gokce, 2010), (anexa
1). Acesta este format din patru categorii de itemi, care au fost construiți să analizeze
motivația cadrelor didactice și starea de bine a acestora la locul de muncă în funcție de
aspecte ce țin de percepții, practici și statut. Respondenții au fost 100 de cadre didactice din
învățământul preuniversitar de stat din județul Suceava, care au participat voluntar la
demersul nostru în semestrul al doilea al anului școlar 2020-2021, iar pentru colectarea
datelor a fost folosit pentru o mai bună evidențiere a rezultatelor, un pas statistic intenționat ce
a constat în alegerea respondenților în mod egal în funcție de gen, 50% bărbați și 50% femei.
Am adunat informațiile într-o bază de date SPSS și am compus și redefinit variabilele astfel
încât să putem identifica nivelul ridicat (da) sau scăzut (nu) al temelor ce fac obiectul
prezentei analize.
Ne-am dorit să identificăm dacă nivelul de motivație și stare de bine al profesorilor din
învățământul preuniversitar din județ este unul ridicat, precum și dacă acesta este influențat de
practicile motivaționale din școală sau de statutul cadrelor didactice. Am mai dorit să aflăm
opiniile dascălilor legate de factorii motivaționali în cariera didactică și care este raportul
acestora cu nivelul lor de motivație.
Ipoteza 1
Există o relație statistică semnificative pozitivă între practicile motivaționale din școală
și starea de bine la locul de muncă
Cadrele didactice respondente au fost întrebate dacă ele consideră că pot influența unele
decizii care se iau la nivelul școlii. Răspunsurile au evidențiat faptul că 68% dintre acestea
apreciază că nu reușesc să facă acest lucru. Sentimentul că părerea lor contează este un
motivant foarte puternic în relațiile interumane și contribuie consistent la creșterea stării de
bine dintr-un colectiv, oricare ar fi acelea.Toți cei care consideră că nu pot influența unele
decizii în școala în care lucrează au un nivel căzut al stării de bine. Cadrele didactice
respondente consideră în proporție de 100% că sunt responsabile de educația elevilor cu care
lucrează și apreciază contribuția lor ca fiind una pozitivă la devenirea de mai târziu a acestora.
Practicarea cu responsabilitate a profesiei de dascăl nu este influențată de starea de
bine pe care aceștia o simt sau nu în școlile în care își desfășoară activitatea, iar cei mai
mulți nu se simt epuizați după program. Procentul de 28% care simte asta, considerăm că
este unul important, deoarece, din cauză că aceștia simt că activitatea la clasă îi epuizează
mental, că se simt obosiți când se trezesc dimineața și știu că au de mers o nouă zi la școală,
unde au multe responsabilități și dead-line-uri, activitatea lor la clasă pe termen lung poate
avea de suferit și, implicit, performanțele elevilor cu care lucrează. Cei mai mulți dintre
respondenții care se simt epuizați în desfășurarea activităților lor nu au o stare de bine
satisfăcătoare la locul de muncă. În proporție de 69% profesorii colaborează între ei, în
cadrul aceleiași școli discutând despre soluții de rezolvare ale unor probleme mai speciale
ale elevilor lor, cautând să implementeze practici care aduc noutate în demersurile lor
didactice, colaborând cu directorul școlii pentru buna desfășurare a actului educațional și,
uneori, împrumutându-și materiale pentru munca la clasă. Deși un procent de 31% poate fi
considerat mic, considerăm că nu trebuie neglijat, ci chiar semnalat ca fiind unul care poate
duce la izolare. Ar trebui identificate cauzele care stau la baza lipsei de colaborare și
întreprinse demersuri care să ducă la diminuarea acestei stări de fapt.
Majoritatea celor care colaborează cu colegii în cadrul activităților lor didactice, se
simt bine în școala în care lucrează, deci legăturile formale dintre colegi aduc cu ele
sentimentul de bine și de eficiență în activitatea zilnică a profesorilor din învățământul
preuniversitar. Schimbul de experiență aduce plus valoare muncii și implicit actului
educațional în ansamblul său. Cei mai mulți apreciază că primesc feedback pentru calitatea
muncii lor de la părinți, elevi, colegi și conducerea școlii. Cu toate acestea, am observat că
există un procent important, de 31%, care au afirmat că nu li se întâmplă acest lucru.
Considerăm că lipsa de feedback poate duce la rutină, autosuficiență și lipsă de inovare în
meseria de dascăl. Prin răspunsul primit de la părinți și copii, cadrele didactice își pot regla
din mers abordările didactice astfel încât să răspundă eficient și creativ tuturor nevoilor
educaționale ale elevilor cu care lucrează. Dacă acesta vine și din partea colegilor de muncă
sau a conducerii școlii într-un mod asertiv, nu poate aduce decât beneficii în munca la clasă.
Feedback-ul constructiv asigură starea de bine la locul de muncă, deoarece, cei mai mulți
respondenți care primesc feedback din partea părinților, elevilor și colegilor au o stare de
bine la locul de muncă. Dintre cei care au răspuns că nu primesc feedback, cei mai mulți nu
au o stare de bine bună la locul de muncă.
Cei mai mulți dintre profesorii care au participat la demersul nostru investigativ au
afirmat că se simt apreciați la locul de muncă pentru activitatea lor la catedră. Acesta este
motivul pentru care cei mai mulți nu-și doresc să se transfere în alte școli într-un timp relativ
scurt. Apreciază acest fapt ca fiind respect și le este suficient acest lucru ca în următorii ani
să continue la aceeași școală. Cei mai mulți sunt entuziaști când vine vorba de practicarea
meseriei lor zilnice. Acest lucru se datorează în principal faptului că au libertatea de a-și
amenaja sala de clasă așa cum își doresc astfel încât să devină spațiu sigur din punct de
vedere emoțional și fizic pentru elevii cu care lucrează, că simt energie pozitivă ori de câte
ori intră în sala de clasă și că simt că, dacă ar fi s-o ia iar de la capăt ar face aceiași meserie.
Entuziasmul face ca cei mai mulți dintre respondenți să se simtă bine la școală. Felul în care
aleg să se raporteze la meseria lor, îi face fericiți sau nefericiți. Cele mai multe cadre
didactice, 52%, au o stare de bine mulțumitoare la locul lor de muncă. Acestea știu ce
așteaptă de la ele conducerea școlii, au materialele necesare bunei desfășurări a actului
educativ, consideră că au posibilitatea să facă ce știu ele cel mai bine zi de zi, sunt încurajate
să se dezvolte, opiniile lor par, în mare parte să conteze, colegii lor sunt adepții unei munci
de calitate și au legături interumane cu colegii de muncă, în sensul că pot comunica atât
formal cât și informal cu aceștia. Îngrijorător este procentul mare de profesori care nu
consideră școala un loc în care starea lor este foarte bună. Ar trebui identificate cauzele
pentru care aceștia nu reușesc să se integreze astfel încât starea lor de bine să crească.
Putem afirma că ipoteza 1 s-a confirmat în totalitate și că starea de bine este
influențată semnificativ de nivelul de epuizare, cu sentimentul puterii de decizie, cu
entuziasmul, colaborarea și feedback-ul. Cu cât sentimentul de epuizare este mai accentuat,
cu atât starea de bine pe care o simt cadrele didactice este mai mică, cu cât simt că au o
putere mai mare de decizie, sunt mai entuziaști, colaborează mai bine cu colegii și primesc
feedback pozitiv pentru munca lor, cu atât mai mult le crește starea de bine la locul de
muncă.

Ipoteza 2
Există o relație statistică semnificativă pozitivă între percepțiile profesorilor asupra
factorilor motivanți și nivelul acestora de motivație.

Distribuția rezultatelor a evidențiat faptul că 66% dintre cadrele didactice consideră

că nivelul de salarizare este un factor motivant în meseria de dascăl. Este interesant de
urmărit că un procent considerabil nu apreciază că valoarea veniturilor salariale îi poate
motiva sau demotiva în activitatea didactică. Cu atât mai interesante pot fi considerate
rezultatele cu cât întrebarea nu s-a referit la momentul în care au luat decizia de a practica
această meserie, ci după. Rezultatele arată că dacă nivelul salarial al profesorilor nu este
unul care să le satisfacă nevoile, atunci motivația lor în practicarea meseriei la un nivel
înalt scade. Dintre toți cei care au afirmat că veniturile materiale sunt motivante în
activitatea lor didactică, sunt motivați. Rezultatele sunt edificatoare și în cazul celor care
au afirmat contrariul deoarece rezultatele ne-au arătat sunt demotivați în activitatea lor la
catedră. În proporție de 100% cadrele didactice consideră că materia predată, potențialul de
dezvoltare, condițiile de muncă și respectul pe care îl primesc pentru meseria pe care o
practică este motivant puternic în activitatea lor. Majoritatea se consideră motivate în
activitatea lor la catedră și consideră că relațiile interpersonale pe care le dezvoltă la școală
pot fi considerate factori motivaționali în meseria de dascăl. Că stau la o cafea, că fac
schimb de materiale, că se consultă cu privire la gestionarea unor situații, face ca munca să
le fie mai eficientă și să considere că sunt utili în locul în care muncesc. Ele simt că pot
participa la luarea unor decizii importante în școală, că pot influența viața copiilor cu care
lucrează în bine și că au pe cine se baza în orice situație, iar relațiile interumane cu elevii îi
motivează foarte mult. Cunoscându-i își doresc tot mai mult să conteze în devenirea lor și
sunt determinați să caute, să identifice și să aplice la clasă cele mai potrivite și creative
metode de predare pentru a-i ajuta în evoluția performanțelor lor academice, emoționale și
sociale.
Considerăm că ipoteza 2 se confirmă în totalitate deoarece motivația corelează
semnificativ cu opiniile conform cărora veniturile, relațiile interpersonale cu colegii, și cele
interumane cu elevii, conștientizarea impactului pe care îl are profesia de dascăl în viața
elevilor, familiilor și societății în ansamblu și siguranța profesiei sunt privite ca factori
motivanți în practicarea meseriei.

Ipoteza 3
Există o relație statistică semnificativă pozitivă între nivelul de motivație și statutul
cadrelor didactice (titulari / suplinitori, vechime la catedră, studii).
Cele mai multe cadre didactice respondente au studii universitare, 93%, dar cu bucurie
putem privi că 7% dintre cadrele didactice care lucrează în preuniversitar și care au
participat la demersul nostru investigativ au studii postuniversitare. Nivelul de motivație nu
este dat de nivelul studiilor deoarece jumătate din cei cu studii postuniversitare se simt
demotivați. Am putea încerca să identificăm care sunt cauzele care stau la baza acestor
situații. Putem avea în vedere faptul că nu le este folosit întregul potențial și că, poate de aici
se nasc la unele dintre ele frustrări. Participanții la studiu sunt de toate vârstele. De la
debutanți până la cei care se apropie de vârsta pensionării. Acest aspect al demersului nostru
ne dă încredere să afirmăm că rezultatele evidențiază realitatea existentă la nivelul întregului
palier legat de vechimea la catedră. Singura categorie de profesori care nu sunt motivați într-
un procent mare sunt cei care au o vechime cuprinsă între 0 și 5 ani. Acest lucru poate fi
explicat de dificultățile examenelor de titularizare și de complexitatea celor de definitivat.
Considerăm că ipoteza 3 se confirmă în totalitate deoarece motivația corelează
semnificativ cu vechimea și tipul de contract. Pentru un prag de semnificație p = 0,01, dacă
sunt titulari și cu cât au vechime la catedră mai mare cu atât sunt mai motivați în practicarea
meseriei de dascăl.
2. Limitele cercetării
Instrumentul utilizat, pasul statistic și eșantionul pot fi considerate limite ale demersului
investigativ.
3. Posibile direcții de cercetare
Poate fi făcută o analiză a efectelor aplicării unor măsuri menite să crească nivelul de
motivație și satisfacție la locul de muncă al cadrelor didactice.

Bibliografie:
1. Chelcea, S., Metodologia cercetării sociologice, Editura Economică,
Bucureşti, 2001;
 2. Gokce, F. (2010).Assessment of teacher motivation, School Leadership &
Management, 30: 5, 487— 499.
3. Sempane, M.E., Rieger, H.S. șiRoodt, G. (2002). Satisfacția locului de muncă în
raport cu cultura organizațională. South African Journal of Industrial Psychology, 28(2), 23 -
30.
4. Sinclair, C. (2008). Atragerea, formarea și reținerea cadrelor didactice de înaltă
calitate: efectul educației inițiale a cadrelor didactice în îmbunătățirea motivației, realizării
și păstrării cadrelor didactice. In D. M. McInerney& A. D. Liem (eds). Teaching and
learning: International best practice (pp. 133- 167), Charlotte North Carolina: Information
Age Publishing.
5. Zlate, M. (2007). Tratat de psihologieorganizaţional-managerială, vol. II,
EdituraPolirom, Iaşi, vol. II, p. 387-389.