Abordări educative ale teoriei inteligențelor multiple

Prof. Agavriloaei Paula

G.P.P. Pinocchio, Fălticeni

Teoria inteligențelor multiple a fost dezvoltată în anul 1983 de Howard Gardner,
profesor la Universitatea Harvard. El sugerează că noțiunea tradițională de inteligență
bazată pe coeficientul de inteligență dovedește anumite limite. El propune opt tipuri diferite
de inteligență care să acopere o paletă mult mai largă a intelectului uman. Tipurile de
inteligență, cele opt dimensiuni fundamentale ale conceptului de inteligență multiplă,
potrivit teoriei lui Gardner, sunt: verbală - lingvistică, logico-matematică, spațială,
kinestezică, muzicală, intrapersonală, interpersonală și naturalistă. Mai târziu, Howard
Gardner a introdus și tipul de inteligență existențială. Gardner afirma că, în majoritatea
sistemelor educaționale și culturale, se acordă importanță doar inteligenței lingvistice și
celei logico-matematice, neglijându-se celelalte dimensiuni ale inteligențelor multiple.
Teoria inteligențelor multiple provoacă profesorii să lucreze cu elevii în așa fel încât
fiecare copil să beneficieze de oportunitatea de a învăța pe căi care să se potrivească cu
modul lui unic de gândire. Abordarea învățării conform acestei teorii nu înseamnă că pentru
învățarea unui lucru trebuie folosite, întotdeauna, toate cele opt canale, ci explorarea a cât
mai multe posibilități de a învățare. Teoria inteligențelor multiple mărește plaja
posibilităților de învățare - asimilare a cunoștințelor dincolo de metodele convenționale,
verbale și logico-matematice utilizate în majoritatea școlilor. Autorul nu susține faptul că
teoria inteligențelor multiple este o teorie perfectă, dar că este o imagine extinsă a definiției
clasice a inteligenței.
Inteligența lingvistică are în vedere abilitățile de comunicare și exprimare,
capacitatea de a da nuanțe, ordine și ritm cuvintelor. Copiilor cu o puternică inteligență
verbală le place să citească, să scrie, să povestească, învață cu ușurință limbi străine.
Inteligența logico-matematică reprezintă capacitatea de a lucra cu cifrele,
deductibilitatea, gândirea logică, relaționarea. Copiii cu inteligență logico-matematică
dezvoltată au abilități în rezolvarea problemelor, recunoașterea modelelor.
Inteligența spațială creează o reprezentare vizual – spațială a lucrurilor, o gândire în
mișcare. Copiii cu inteligență spațială dezvoltată creează reprezentări vizual – spațiale ale
lucrurilor, își pot imagina și pot proiecta lucruri, observa transformarea acestora.
Inteligența muzicală este capacitatea de a vorbi împreună cu implicațiile utilizării
limbajului în diferite situații. O persoană cu o inteligență muzicală dezvoltată este capabilă
să redea un ritm sau un fragment muzical după ce îl ascultă de câteva ori.
Inteligența kinestezică este dezvoltată la cei care se exprimă ușor cu ajutorul
corpului, au o coordonare foarte bună. Este inteligenta specifică 12 sportivilor, dansatorilor,
balerinilor, chirurgilor, celor care au meserii în care finețea mișcărilor este importantă.
Copiii cu o inteligență kinestezică dezvoltată au o foarte bună coordonare ochi-mână, o
mare capacitate de exprimare a emoțiilor cu ajutorul mișcării și sunt talentați la sport.
Prin inteligența interpersonală omul își înțelege aproapele. Acest tip de inteligență
evidențiază abilitățile de a înțelege relațiile dintre persoane și de a le dezvolta. Copiii cu o
inteligență interpersonală dezvoltată lucrează foarte bine în echipă, înțeleg ușor intențiile,
motivațiile, scopurile celorlalți, comunică ușor, mediază și negociază cu succes. Inteligența
intrapersonală dovedește capacitatea de înțelegere a emoțiilor, motivațiilor și scopurilor
proprii. Este inteligența specială pe care o au foarte bine dezvoltată psihologii și medicii din
anumite domenii. Copiii cu o inteligență intrapersonală dezvoltată își pot evalua corect
calitățile, se înțeleg foarte bine pe ei înșiși.
 Inteligența naturistă înseamnă atașamentul față de natură, deschiderea afectivă față
de plante, floră, faună, fenomene naturale. Ea dovedește abilitatea de a înțelege modul în
care funcționează natura, cum ar trebui folosită și protejată, distinge dintre diferitele forme
și fenomene ale mediului. Copiii cu o inteligență naturistă dezvoltată se bucură să învețe
despre plante și animale, să participe la excursii și expediții, să ajute la protejarea mediului.
Copii sun diferiți. Ei pot fi comparați doar cu ei înșiși. Ei au însă nevoi comune: au nevoie
de dragoste, de securitate, de îngrijire și de exercițiu. Toți își doresc să li se recunoască
talentele și să fie acceptați. Caută sprijin în adulții de lângă ei și au nevoie să fie îndrumați
de aceștia pe măsură ce își dezvoltă încrederea în sine și dobândesc propria experiență.
Copiii își dezvoltă treptat "capacitățile de informare – procesare - numite inteligențe"5 ,
care să le permită să soluționeze sau să creeze produse. „Așadar, indivizii nu sunt în mod
egal deștepți sau proști în toate circumstanțele, mai degrabă ei prezintă inteligențe diferite
care pot fi prețuite sau ignorate diferit în circumstanțe diferite."6 Autorul este împotriva
ideii că succesul școlar, reprezentat de performanțele lingvistice și logico-matematice,
depinde de nivelul de inteligență al individului. Cele două inteligențe sunt esențiale pentru
succesul copiilor la testele menite să măsoare intelectul uman și potențialul cognitiv, cum ar
fi scalele StanfordBinet, dar ele nu reprezintă cheia succesului în viață. De multe ori,
situațiile din viața cotidiană nu pot fi rezolvate prin raționamente sofisticate, calcule
strategice și raționamente lingvistice.
Teoria inteligențelor multiple se încadrează la educația centrată pe elev. Diversitatea
activităților, a contextelor, a materialelor propuse prin teoria inteligențelor multiple permite
o diferențiere a copiilor, a capacităților lor de învățare și a tendințelor lor. Se poate modela
educația optimă pentru fiecare copil în cadrul activităților alese din programul zilnic școlar.
Profesorul poate obține cât mai multe informații posibile despre fiecare copil prin metoda
observației. Aceste informații sunt utile îndeosebi în cazul în care un copil întâmpină o
dificultate în a învăța. Alegerea temelor oferă posibilitatea introducerii mai multor forme de
prezentare a unui subiect. Introducerea opționalului poate ajuta educația individualizată.
Învățământul permite stabilirea unor obiective educaționale concrete, cum ar fi: gândire
interdisciplinară, găsirea de calități ale fiecărui individ. Proiectul oferă contexte în care
copiii pot aplica o foarte mare varietate de cunoștințe și deprinderi sociale și intelectuale, pe
lângă cele de bază furnizate de curriculum. Un proiect are o structură temporală care îl ajută
pe profesor să-și organizeze progresiv activitatea cu copiii, în funcție de dezvoltarea lor, de
interesul acestora și de gradul de cunoaștere a subiectului luat în discuție. Proiectul poate fi
încorporat în curriculum. „În numeroase moduri, inteligențele multiple par a fi un dar
special al copilăriei. Când observăm copii, îi vedem cu ușurința cu care își utilizează
diferitele inteligențe.".
Teoria inteligențelor multiple deschide ușa unei largi game de strategii de predare
care pot fi ușor de implementat în sala de clasă. În multe cazuri, sunt strategii ce au fost
folosite timp de decenii de către profesorii buni. În alte cazuri, teoria inteligențelor multiple
oferă profesorilor o oportunitate de a dezvolta strategii de predare inovatoare care sunt
relativ noi în cadrul educațional. Toți copiii au cele opt inteligențe aflate în diferite stadii de
dezvoltare și, orice tip de strategie de predare este foarte probabil să fie de mare succes
pentru unii și mai puțin de succes pentru alții. Datorită diferențelor individuale, profesorii
trebuie să folosească o gamă largă de strategii de predare. Aici sunt prezentate separat,
pentru dezvoltarea fiecărei inteligențe în parte, dar trebuie folosite integrat, încercându-se
activarea a cât mai multor inteligențe pe parcursul unei activități didactice.
Intrând în contact cu cadre didactice care au încercat să aplice teoria inteligențelor
multiple, Howard Gardner, a constatat anumite exagerări sau o aplicare formală, în absența
cunoașterii temeinice a aspectelor psihologice referitoare la inteligențele multiple. El
menționează aceste aspecte, pentru a fi evitate în viitor. Atrage atenția la consumul mare de
timp pentru a preda un subiect, folosindu-se de cât mai multe dimensiuni ale inteligenței.
Nu orice conținut științific poate fi conceput în opt moduri. Se exagerează, uneori, cu
folosirea de materiale asociate cu inteligențele multiple ca fundal. Studiile de psihologie
cognitivă au evidențiat că activitatea simultană a mai multor arii corticale duce la scăderea
randamentului intelectual. Nu este de acord cu folosirea inteligențelor multiple în primul
rând ca instrument de întipărire în minte a unor cunoștințe pe baza unor asociații dirijate și
cu încărcarea conceptului de inteligențe multiple cu alte considerente.
În concluzie, beneficiul elevilor ar fi foarte mare dacă în școală s-ar ține cont de
faptul că oricare elev poate să aibă calități în diverse domenii.

BIBLIOGRAFIE:

Gardner,Howard, (2006), Inteligențe multiple, Editura Sigma, București

***(2001),Instruire diferenţiată, Aplicaţii ale teoriei inteligenţelor multiple, Ghid pentru

formatori şi cadre didactice, MEC, Seria calitate în formare, Bucureşti.

www.scritub.com/profesor-scoală/Teoria-inteligențelor-multiple

http://dppd.ulbsibiu.ro/ro/ccocd/consiliere/documente/
teoria_inteligentelor_multiple.pdf