Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE INGINERIE
IULIAN FLORESCU
MAŞINI HIDRAULICE
NOTE DE CURS
PENTRU UZUL STUDENŢILOR
PREFAŢĂ
Iulian Florescu
________________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________
LISTA DE NOTAŢII
α
n vectorul normalei W(z.t) potenţialul complex
coeficientul lui Coriolis;
_______________________________________________________________________
Γ
(modulul de compresibilitate)
circulaţia vectorului viteză; intensitatea
γ
vârtejului
∆
greutatea specifică
δ
rugozitatea absolută
lungimea caracteristică; grosimea stratului
limită; grosimea peliculei de lubrifiant;
grosimea substratului laminar; grosimea
δl
(perete);
ε
grosimea substratului (filmului) laminar
modulul de elasticitate (fluide);
coeficientul de viscozitate turbulentă
ζ
(Boussinesq)
η
coeficientul rezistenţei locale
ηh
viscozitate dinamică; randamentul
ηv
randamentul hidraulic
ηm
randamentul volumic
θ
randamentul mecanic
λ
viteza de deformaţie volumică
coeficientul lui Darcy; coeficientul
ν
pierderilor de sarcină lineare
π
viscozitate cinematică
ρ
produsul criterial
σ
densitatea
τ
tensiunea superficială a lichidului
τ
componenta tangenţială a tensiunii unitare
τ0
Frenet
Φ
tensiunea tangenţială pe perete
ϕ
funcţia de deformaţie
ψ
potenţialul vitezelor (planul z);
ω (ω x , ω y , ω z ) vectorul vârtej
funcţia de curent (planul z)
ω viteza unghiulară
_________________________________________________________________________
CUPRINS
Capitolul 1. Introducere
1.1. Generalităţi
p − pi
R, definit prin relaţia:
R= e
ρgH
(1.1)
12 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
unde indicii e şi i corespund ieşirii respectiv intrării în maşină, iar H este energia
specifică a fluidului corespunzătoare unităţii de greutate a fluidului, numită şi sarcina
fluidului. Pentru R = 0, corespund motoarele cu acţiune, cum ar fi turbinele Pelton şi
Banki.
Pentru 0 < R < 1, turbinele se numesc cu reacţiune şi sunt de tipul Francis, Dériaz,
Kaplan sau bulb.
Pentru R = 1, corespund motoarele hidrostatice.
Se obişnuieşte să se noteze (fig. 1.1) cu 0 un punct situat imediat în amonte de
intrarea în rotor, cu 1 un punct situat imediat în aval de intrarea în rotor (foarte aproape
de 0), cu 2 un punct imediat în în amonte de ieşirea din rotor şi cu 3 un punct imediat în
aval de rotor, foarte aproape de punctul 2.
p − pe Ci2 − Ce2
negativă (H < 0); expresia energiei specifice B este de forma:
H= i + + zi − ze
γ
(1.2)
2g
i fiind un punct la intrarea în maşină, iar e un punct la ieşirea din maşină.
N = γQH ⋅η ±1
Puterea (N) la arborele unei maşini hidro-pneumatice este dată de relaţia:
(1.3)
în care este greutatea specifică a fluidului, Q — debitul volumic trecut prin maşină iar
η - randamentul; datorita energiei specifice (sarcinii) H, care este pozitivă la maşinile de
forţă şi negativă la maşinile de lucru, şi puterea este pozitivă la maşinile de forţă (N > 0),
fiind o putere utilă şi este negativă la maşinile de lucru (N < 0), fiind o putere
consumată.
sa fie mai mare pentru a acoperi şi pierderile; aşadar în cazul maşinilor de lucru, în
expresia puterii (1.1) exponentul randamentului este negativ (-1).
Randamentul η se explică prin existenţa unor pierderi în cursul transformării
energiei. Aceste pierderi sunt :
- pierderi hidraulice, reprezentând pierderile de sarcină pe care fluidul Ie are la
curgerea prin maşină şi care se notează cu hr; energia specifică disipată hr, fiind o
energie cedată de fluid, va fi considerată pozitivă atât în cazul maşinilor de forţă cât şi
debit este considerat pozitiv ( ∆Q > 0), deoarece trece prin maşină împreună cu debitul
la refulare la aspiraţie după ce au primit energie de la rotor ; la maşinile de forţă acest
util Q (are acelaşi sens), iar la maşinile de lucru este considerat negativ ( ∆Q <0)
deoarece
nu trece prin întreaga maşină, formând un circuit în jurul rotorului, în
afara acestuia, având sens contrar lui Q (fig. 1.1);
- pierderi mecanice, reprezentând pierderi de putere datorită frecărilor existente în
lagărele maşinii, între parţile în mişcare ale maşinii şi fluidul motor şi între părţile în
mişcare şi aerul înconjurător; puterea mecanică disipată prin frecări se notează cu
∆N f şi la maşinile de forţă este considerată de semn contrar puterii utile N, iar la
maşinile de lucru de acelaşi semn cu puterea cedată fluidului şi cea consumată de la
motorul de antrenare, în ambele cazuri ∆N f fiind considerată negativă
( ∆N f < 0).
Existenta acestor pierderi este pusă în evidenţă prin randamentele
parţiale : ηh - randamentul hidraulic, ηv,—randamentul volumic şi ηm - randamentul
mecanic, ale căror expresii sunt :
⎛ ⎞
±1
⎛ H − hr ⎞ ⎛ Q − ∆Q ⎞
±1 ±1
ηh = ⎜ ⎟ ηv = ⎜⎜ ⎟⎟ η m = ⎜⎜ ⎟
⎟
N
⎝ H ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ − ∆ f ⎠
(1.4)
Q N N
Semnele exponenţilor sunt plus pentru maşini de forţă şi minus pentru maşini de
lucru ; de asemenea trebuie să se ţină seama de convenţia de semne anterioară : la
maşinile de forţa H, N şi ∆Q sunt pozitive, iar la maşinile de lucru H, N şi ∆Q sunt
negative.
N = γ (Q − ∆Q )(H − hr ) + ∆N f = γ
Q − ∆Q H − hr
inând seama de acestea, puterea la arborele maşinii se scrie sub forma:
+ ∆N f
Q H
Q − ∆Q H − hr
sau
N − ∆N f = γQH
Q H
⎛ N − ∆N f ⎞ Q − ∆Q H − hr
N ⎜⎜ ⎟⎟ = γQH
⎝ N ⎠ Q H
de unde rezultă:
14 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
Q − ∆Q H − hr
N = γQH ⋅
N
N − ∆N f
(1.5)
Q H
Comparând relaţiile 1.3 şi 1.5 se observă că randamentul unei maşini hidro-pneumatice
H − hr Q − ∆Q
se poate scrie:
η ±1 = ⋅ ⋅
N
N − ∆N
(1.6)
H Q
Cu semnul + pentru maşini de forţă şi – pentru maşini de lucru. inând seama de
η = ηh ⋅ ηv ⋅ η m
relaţiile 1.4 se obţine:
(1.7)
Adică randamentul unei maşini hidro-pneumatice este un produs al randamentelor
parţiale, hidraulic, volumic şi mecanic.
1- rotor
1- rotor 2- injector
2- aparat 3- acul injectorului
director 4- dispozitiv de acţionare
3- carcasă 5- resort
spirală 6- arbore
4- arbore 7- carcasă
5- aspirator 8- canal de evacuare
a. Turbina Dériaz b. Turbina Pelton
1-rotor 1-rotor
2-aparat director 2-aparat director
3-carcasa spirală 3-aspirator
4-aspirator 4-cuplaje
5-arbore 5-generator
6-cuplaj 6-pilă de susţinere
7-stator 7-lagăr
c. Turbina Kaplan d. Turbina Bulb
1-aspirator 1-aspirator
2-arbore 2-rotor
3-carcasă spirală 3-Stator
4-aspirator postrotoric
5-arbore 4-arbore
6-cuplaj 5-lagăr
7-stator
1-aspirator
2-rotor 1-aspitaţie
3-stator 2-refulare
postrotoric 3-roată motoare
4-arbore 4-roatăcondusă
5-lagăr 5-arbore motor
ns* =
n 1,36
(1.2)
H P
în care n este turaţia turbinei (rot/min), H este căderea turbinei (m), P este puterea
turbinei (kW).
a) Turbina Pelton este o turbină cu acţiune care utilizează căderi mari de sute de
metri, până la Hmax = 1765 m (la U.H.E. Reisseck-Kreuzek în Austria), iar din punct de
vedere a rapidităţii sunt turbinele cele mai lente (5 < ns* < 50). Există numeroase
amenajări echipate cu turbine Pelton care utilizează căderi peste 1000 m.
Puterea maximă obţinută până în prezent cu o turbină Pelton este de 203,5 MW la
o cădere brută de 865,5 m şi o turaţie n = 375 rot/min (U.H.E. Mont-Cenis din Franţa).
O turbină Pelton se compune din următoarele elemente, (figura 2.1.): rotorul 1,
care este un disc cu cupe fixat pe un arbore şi are rolul de a transforma energia cinetică
a apei în energie mecanică, injectorul 2 (în unele cazuri există mai multe injectoare
plasate la un anumit unghi), acul de reglare 3, deflectorul 4, (lamă dispusă în faţa
injectorului şi care deviază jetul în cazul opririi turbinei), arborele 5, care transmite
mişcarea la generatorul electric şi carcasa turbinei 6.
Maşini hidraulice 17
_____________________________________________________________________________________
Rotorul 1 este compus din două coroane circulare între care se găsesc palele 2, iar
admisia apei în turbină poate fi reglată cu ajutorul clapetei 3. Este singurul tip de turbină
la care apa trece de două ori printre palele rotorice.
d) Turbina Dériaz, este tot o turbină cu reacţiune, utilizată pentru căderi între 30 şi
120 m, care are rapiditatea cuprinsă între 200 şi 400. Deoarece viteza apei în rotor are
două componente, una radială şi una axială, această turbină se mai numeşte turbină
diagonală figura 2.4.
Elemetele componente ale unei astfel de turbine sunt aceleaşi ca şi la turbina
Francis diferind ca formă: carcasa spirală 1, aparatul director 2, rotorul 3, aspiratorul 4
şi arborele turbinei 5.
Spre deosebire de turbinele Francis, turbinele Dériaz au palele rotorice reglabile,
ceea ce permite funcţionarea cu randament mare într-o gamă largă de puteri, sau poate
funcţiona şi în regim de pompă, calitate care o face adecvată pentru amenajări
hidroenergetice cu acumulare prin pompaj.
Maşini hidraulice 19
_____________________________________________________________________________________
f) Turbinele bulb, figura 2.6. diferă de celelalte turbine cu reacţiune prin absenţa
carcasei spirale, ceea ce simplifică drumul apei prin turbină.
Turbina bulb se compune dintr-un ajutaj convergent divergent, în al cărui secţiune
minimă este plasat rotorul 1, iar generatorul electric este amplasat în interiorul bulbului
capsulat 2. Aparatul director 3 are rolul de a regla admisia şi de închidere a turbinei.
20 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
Capitolul 3. Turbopompe
- pompe diagonale, la care viteza apei în rotor are două componente, una radială şi
una axială, iar ieşirea poate fi radială sau axială, figura 3.1. b, respectiv 3.1. c;
- pompe axiale, la care mişcarea apei în rotor este preponderent axială, figura
3.1. d.
b. din punct de vedere al numărului de rotoare:
- pompe monoetajate, cu un singur rotor, la care înălţimea de pompare creşte
odată cu turaţia, care este şi ea limitată din considerente legate de rezistenţa mecanică a
rotorului;
- pompe multietajate, cu mai multe rotoare montate pe un arbore comun şi
parcurse pe rând de lichid, figura 3.2. a.
c. din punct de vedere al aspiraţiei:
- pompe cu rotoare cu aspiraţie simplă, sau cu simplu flux, la care intrarea se face
axial într-un singur sens, figura 3.2. a;
- pompe cu rotoare cu aspiraţie dublă, sau cu dublu flux, la care intrarea are loc
pe direcţie axială, dar în sensuri contrare, pe ambele feţe ale rotorului, figura 3.2. b.
Toate turbopompele au în componenţă un rotor 1, paletat, care transformă energia
mecanică în energie hidraulică.
Pompele centrifuge şi cele diagonale sunt prevăzute cu carcasă spirală 2, care are
rolul de a colecta fluidul de pe periferia rotorului.
La pompele axiale această carcasă spirală este înlocuită de un aparat director 3,
figura 3.2. c,d, prevăzut cu palete.
3. 2. Instalaţii de pompare
p − pa
debitul volumic Q = 0:
H stat = H g + r
ρg
- Hag, înălţimea geodezică de aspiraţie şi reprezintă diferenţa dintre înălţimea de
poziţie în secţiunea de intrare în pompă şi înălţimea de poziţie la intrarea în instalaţie:
H ag = zi − z a
- NPSH, înălţimea de sarcină netă absolută la aspiraţie a pompei, reprezintă
valoarea minimă necesară a sarcinii nete absolute pentru o funcţionare corectă (fără
cavitaţie a pompei) şi se determină cu relaţia:
⎛ p − pv − p a ⎞
NPSH = ⎜⎜ at − H ag − hra ⎟⎟
⎝ ρg ⎠ min
(1.8)
γ
p
- v este înălţimea de presiune a vaporilor;
Lucrul mecanic util cedat de pompă pentru ridicarea unei mase de lichid, de
Lu = mgH = ρgVH
volum V la înălţimea totală de pompare H, este:
randamentul volumic.
transport (tangentă la cercul de rază r), adică viteza unui punct solidar cu sistemul mobil
şi care coincide în momentul considerat cu particula de fluid. Ştim că:
c = w +u
Considerăm sistemul de axe de coordonate cilindrice, r, θ, z, la care Oz coincide
(3.3)
c = cr er + cu eθ + c z ez , w = wr er + wu eθ + wz ez , u = ueθ
poate scrie:
(3.4)
Putem introduce şi componentele meridiane ale vitezelor:
cm = cr er + c z ez , wm = wr er + wz ez (3.5)
şi obţinem:
c = cm + cu eθ , w = wm + wu eθ (3.6)
Reprezentarea grafică a relaţiei (3.3.) se numeşte triunghiul vitezelor.
c w
cm wm
α cu wu β
u
cu = c cos α cm = c sin α
Din figura 3.6. rezultă:
aa = ar + at + ac
r r r r
F = maa = m(ar + at + ac )
În raport cu sistemul de referinţă fix, asupra particulei acţionează forţa:
r r r r r
în care:
F = mg este forţa de greutate,
r r
Mişcarea unui r fluid ideal în raport cu un sistem de referinţă fix este descrisă de ecuaţia
+ gradp = f m .
r
dt ρ
dV 1
lui Euler (3.8.)
Mişcarea unui fluid ideal în raport cu un sistem de referinţă mobil, solidar cu rotorul
unei turbomaşini este descrisă tot de ecuaţia lui Euler (3.8.) în care se înlocuieşte
r
viteza absoluta V cu viteza relativă W şi forţa masică unitară absolută f m cu forţa
masică unitară relativă:
f mr = f m + ftr + f cr = g − at − 2ω × W
r r r r r r r r
(3.9.)
rezultă: r
+ gradp = f mr
r
ρ
dW 1
dt
r
0 linie de curent în mişcarea relativă este înfăşurătoarea vectorului viteza relativă W .
Se consideră un punct P situat pe o linie de curent V din mişcarea relativă în rotorul unei
versorul υ , orientat spre central de curbura Cc. Se proiectează relaţia vectorială (3.8) pe
r
direcţia versorului τ . Dacă se notează cu ds elementul de curbă al liniei de curent şi se
r
⎛ dW ⎞ dW d ⎛ W 2 ⎞
consideră mişcarea permanentă, atunci se poate scrie:
r r
⎜⎜ ⎟⎟ = ⋅τ = = =W = ⎜⎜ ⎟
ds ⎝ 2 ⎟⎠
dW r dW dW ds
⎝ dt ⎠τ
(3.10)
dt dt ds dt ds
⎛1 ⎞
⎜⎜ gradp ⎟⎟ = gradp ⋅ τ =
r 1 dp
⎝ρ ⎠τ ρ ρ ds
1
( ) ( ) ( ) ( )
(3.11)
f mr τ = f m τ + f mt τ + f mc τ
r r r r
(f ) = − (gz + Ct ) = − g
unde:
= f m ⋅ τ = − gradU ⋅ τ = −
r r r r dU d dz
m τ
ds ds ds
f m = − gradU şi U = gz + Ct
r
( )
f mt τ = f mt ⋅ τ = rω 2 cos(90 − β ) = rω 2 sin β = rω 2
r r r dr
ds
Maşini hidraulice 27
_____________________________________________________________________________________
d ⎛ W 2 ⎞ 1 dp
⎜
⎜
⎟+
⎟ + g − rω 2 =0
ds ⎝ 2 ⎠ ρ ds
dz dr
ds ds
dr d ⎛ r 2ω 2 ⎞ d ⎛ u 2 ⎞
Se poate scrie:
rω 2 = ⎜ ⎟= ⎜ ⎟
ds ds ⎜⎝ 2 ⎟⎠ ds ⎜⎝ 2 ⎟⎠
(3.11)
relaţia r1 = r0 + r .
r r r
se obţine: V1 = ω × r
r r r
exterioare ∫ ρf mdV care în cazul fluidelor incompresibile pentru care ρ = Ct. , în câmpul
de suprafaţa S(t). Asupra acestei mase de fluid acţionează rezultanta forţelor masice
r
dt V∫ ∫ ∫
dt
ρ = ρ + =
d r r r r
C d V f m dV pn dS R
V S
r
dT r
Se ştie că derivata totală a unui vector oarecare T în raport cu sistemul fix
∂T
r dt
∂t
şi derivata totală în raport cu sistemul de referinţă mobil există relaţia:
r r
= + ω ×T
dT dT r r
(3.13)
dt dt
Aplicând relaţia 3.13. pentru teorema impulsului, rezultă:
Maşini hidraulice 29
_____________________________________________________________________________________
r r
= +ω× H
dH dH r r
dt dt
= ∫ ρCdV este
V
r
dH d r
Derivata totală în raport cu sistemul de referinţă mobil
( ) ( )( )
⎡ d ρC r ⎤
scrie:
∫ ρCdV = ∫ ⎢
r
+ ρC ∇W ⎥dV
d r r
V⎣ ⎦
dt V dt
( ) ( )( ) ( )( )
⎡ ∂ ρC r ⎤
sau:
dt V∫ ∫ ∂t
r
ρ = ⎢ + ∇ ρ + ρ ∇ ⎥dV
d r r r r
V⎣ ⎦
C d V W C C W
( )
∂ ρC
( )
∫ ρCdV = ∫ dV − ∫ ρC Wn dS
de unde: r
d r r rr
∂t
(3.14)
dt V
∂ ∂ ∂
V S
( ) ( )
r impulsului se scrie ţinând seama de relaţia* :
∂ ρC
∫ ∂t dV − ∫ ρC Wn dS + ω × ∫ ρCdV = ∫ ρf mdV + ∫ pndS
Teorema
r rr r r r r
(3.15)
V S V V S
c22 − c12 p2 − p1
H t∞ = + + z 2 − z1
ρg
(3.18)
2g
Indicele ∞ se referă la faptul că rotorul este ideal, adică are un număr infinit de
pale foarte subţiri, iar indicele t se referă la fluidul considerat ideal (lipsit de
viscozitate), energiile specifice fiind energii teoretice. Yt ∞ se mai numeşte energie
( )
general foarte mic comparativ cu termenul care reprezintă creşterea energiei potenţiale
de presiune şi se poate neglija.
c 2 − c12
- termenul cinetic Yc∞ = 2 , care reprezintă creşterea energiei
2
Putem face observaţia că din punct de vedere al observatorului mobil rotorul este
fix, adică nu există un schimb de energie între rotor şi fluid; în mişcarea relativă energia
specifică a fluidului se conservă.
ρ (r2 x Q2 c2 − r1 x Q1c1 ) = M
În acest caz, teorema momentului cinetic se poate scrie:
(3.19)
Pu = ρQYt∞ = ρgQH t∞
care se mai poate exprima cu relaţia:
(3.22)
Eliminând pe ρQ din relaţiile (14.16) şi (14.17), rezultă:
Yt∞ = c2u u 2 − c1u u1 (3.23)
sau: H t∞ =
1
(c2u u 2 − c1u u1 ) (3.24)
g
Relaţiile (3.23) şi (3.24), reprezintă ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor.
Din figura 3.6, analizând triunghiul vitezelor, rezultă:
Maşini hidraulice 31
_____________________________________________________________________________________
w 2 = c 2 + u 2 − 2uc cos α
de unde: (
cu u = c 2 + u 2 − w 2
1
2
) (3.25)
H t∞ max =
1
c2u u 2 (3.29)
g
Unghiul de început al palei este determinat de condiţia intrării fără deviaţie bruscă
Pentru β2 < 90o pala este curbată înapoi, pentru β2 = 90o pala este cu ieşire radială,
de reacţiune al rotorului.
iar pentru β2 > 90o pala este curbată înainte, figura 3.10.
Sub fiecare tip de rotor am reprezentat forma desfăşurată a canalului dintre două
pale succesive. La palele curbate înapoi, acest canal este mai lung şi cu o evazare mai
mică, decât la celelalte tipuri. Pentru un unghi de evazare 8… 10o, curentul nu se
desprinde de pală, dar pentru unghiuri mai mari se produce desprinderea stratului limită,
ceea ce conduce la un consum sporit de energie. De aceea, palele curbate înapoi asigură
un randament mai mare decât palele cu ieşire radială sau curbate înainte.
Unghiul de sfârşit al palei β2, are o influenţă mare asupra energiei specifice cedată
fluidului de către rotor, Yt∞ .
În ipoteza că valoarea componentei meridiane a vitezei absolute cm, nu variază în
rotor între intrare şi ieşire şi în cazul intrării ortogonale obţinem relaţia:
c1 = c1m = c2 m
La creşterea unghiului β2 se măreşte componenta tangenţială a vitezei absolute la
ieşire, deci şi energia specifică Yt∞ cedată fluidului de către rotor. prin urmare, palele
curbate înainte cedează fluidului o energie mai mare decât cele curbate înapoi (putem
explica aceasta prin faptul că schimbarea de direcţie impusă curgerii este mai mare).
Palele curbate înapoi lucrează la un randament mai bun, din cauza formei optime
a canalului dintre pale şi din cauza pierderilor mai mici la transformarea în energie de
presiune. Ca destinaţie, pompele sunt turbomaşini care trebuie să furnizeze diferenţe de
presiuni ridicate şi nu viteze de circulaţie mari, deci la ieşirea din rotor energia cinetică
Datorită prezenţei palelor (în număr finit şi cu o anumită grosime de care trebuie
să ţinem seama), deci datorită contracţiei secţiunii şi a prezenţei unor vârtejuri relative
în canalele dintre pale care produc modificări ale vitezelor, triunghiul vitezelor se
p= ⎝
2 ⎠
(3.32)
βo ⎞
zS
⎛
în care z este numărul de pale rotorice, χ = m⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ , unde m = 0,6 pentru pompe cu
⎝ 60 ⎠
pompe axiale şi S = ∫
(D 2 − D12 ) .
stator paletat, m = 0,65 ... 0,85 pentru pompe cu carcasă spirală, m = 1,0 ... 1,2 pentru
rdr = 2
D2 / 2
D1 / 2 8
H t∞ = = (c u − c u )
N t∞ 1
γQ g u1∞ 1 u 2∞ 2
(3.34)
Relaţia (3.34) păstrează convenţia făcută iniţial asupra semnelor (la turbomaşini
de lucru sarcina H t∞ este negativa, iar la turbomaşini de forţă H t∞ este pozitivă). În
cu1∞u2 = 0 ,
g
Din condiţia ca H t∞ să fie maxim, rezultă sau
cu1∞ = Cu1∞ cos α1∞ = 0 , de unde α1∞ = 90o , deci pompa are intrarea ortogonală
r r
(unghiul dintre viteza absolută la intrarea în rotor C1 şi viteza de transport u1 este 90°).
Cu aceasta relaţia (3.35) se scrie
H t∞ = cu 2∞u2
1
(3.36)
g
r
ideal se obţine pentru ieşirea din rotor cu 2∞ = u2 − wu 2∞ din triunghiul vitezelor (v.fig.
Proiectând relaţia (18.9) pe direcţia vitezei de transport u în cazul rotorului
2πR2 n
(3.38)
cm 2 = în relaţia (18.44) şi ştiind că u2 =
2πR2b2
Q
rezultă
60
π 2 R22 n 2 n⋅Q
H t∞ = − = An 2 + BnQ
60 ⋅ b2 ⋅ tgβ 2∞
(3.39)
900 g
în care A şi B sunt constante pentru o turbopompă dată.
Pentru o turaţie constantă (n = const.) sarcina teoretica H t∞ variază liniar cu
debitul Q (fig. 3.12).
În cazul rotorului real numărul palelor este finit şi sarcina rotorului real pentru un
fluid ideal se scrie cu ajutorul randamentului indus ηi astfel
H t = η i H t∞
Relaţia (3.39) reprezintă de asemenea o dependenţă liniară între sarcină şi debit,
dreapta fiind mai aproape de orizontală decât în cazul rotorului ideal (fig. 3.12).
În cazul rotorului real şi fluidului real curgerea fluidului prin turbopompă se face cu
pierderi de sarcină. Dacă turbopompa funcţionează la alte debite Q decât cel de calcul
Maşini hidraulice 35
_____________________________________________________________________________________
hrs = K1 (Q − Qc )2
şoc (deviaţie bruscă sau variaţie bruscă a direcţiei vectorului viteză) de forma
Celelalte pierderi de sarcină liniare şi locale se pot scrie sub forma hre = K 2Q 2
Separarea convenţională a pierderilor de sarcină prin şoc de celelalte pierderi de sarcină
se face pentru determinarea caracteristicii H(Q) a turbopompei.
Într-un mod exact este imposibil de a se diferenţia cele două categorii de pierderi
de sarcină.
Prin însemnarea celor două categorii de pierderi de sarcină şi scăderea lor din Ht
H şi Ht. Acest randament este maxim la punctul de contact al curbei H(Q) cu tangenta
dusă din punctul în care dreapta Ht intersectează axa debitelor.
În general punctul de randament maxim corespunde teoretic unui debit diferit de
cel de calcul Qc , fiind dificil de separat de cele două puncte.
Funcţionarea turbopompelor constă în debitarea unui lichid într-o instalaţie
alcătuită dintr-o reţea de conducte. Pentru determinarea modului de funcţionare a
turbopompei trebuie să se cunoască şi caracteristica reţelei de conducte Hc(Q), precum
şi punctul de funcţionare.
În figura 3.13 este reprezentată o instalaţie de pompare. Sarcina pompei trebuie
să acopere înălţimea geodezică dintre rezervorul de refulare şi cel de aspiraţie
H g = H s + H r , precum şi pierderile de sarcină de pe conductele de aspiraţie şi refulare
ale instalaţiei.
H c = H g + ∑ hri =H g + CQ 2
Sarcina reţelei de conducte este
(3.41)
36 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
din bieful inferior. Alegerea unei înălţimi de aspiraţie mari duce la scăderea presiunii în
turbomaşină şi la apariţia fenomenului de cavitaţie.
Fenomenul de cavitaţie la o turbomaşină este caracterizat de coeficientul de
p − pcr
cavitaţie a introdus de D. Thoma în 1924,
σ = d = st
p
(3.42)
H H
în care pd şi pst sunt presiunile dinamică respectiv statică, iar pcr - presiunea minimă,
la care apare fenomenul de cavitaţie şi H – căderea turbinei sau înălţimea geometrică de
pompare în cazul pompelor.
Pentru stabilirea condiţiei de apariţie a cavitaţiei în rotorul unei turbomaşini se
consideră rotorul unei turbine (de exemplu elice — fig.3.15) la care, în afară de punctele
0, 1, 2 şi 3 ale căror semnificaţie a fost arătată anterior, s-a notat cu A un punct de pe
suprafaţa liberă din bieful superior, cu 4 un punct de pe suprafaţa liberă din bieful
inferior şi cu M punctul din rotor în care presiunea este minimă.
γ γ
p1 p
2g 2g
W22 − u22
= + + H s − h2 + hr12
γ
p2
2g
+ + H s − h2 = 4 + 4 + hr 34
C32 C2
γ 2g γ 2g
p3 p
(3.44)
barometrică). Viteza la suprafaţa liberă din amonte este foarte mică, astfel încât
C2
termenul cinetic A se poate neglija. Deoarece punctul M a fost ales ca punctul din
2g
rotor în care presiunea este minimă, se notează M = min . Din grupul de relaţii (3.44)
γ γ
p p
( ) ( )
se exprimă presiunea minimă din rotor,
W 2 − uM − W42 − u22 C42 − C22
= − Hs − M + + H M + h1 + hrM 4
2
γ γ
pmin pat
(3.45)
2g 2g
Notând v = H v , pv fiind presiunea de vaporizare, scăzând acest termen din
γ
p
( ) ( )
ambii membri ai reţelei (3.45) şi împărţind cu H, rezultă:
pmin − pv H b − H v − H s ⎡ WM2 − uM − W42 − u22 C42 − C22 hM hrM 4 ⎤
= −⎢ − − − ⎥
2
γH ⎣ H ⎦
(3.46)
H 2 gH 2 gH H
hM
Se poate neglija termenul deoarece are o valoare foarte mică, astfel că
( ) ( )
H
= −⎢ − − ⎥
2
γH ⎣ H ⎦
(3.47)
H 2 gH 2 gH
H − Hv − Hs
σe = b (3.48)
H
Acest termen caracterizează rezerva de energie a curentului, la ieşirea din rotorul
turbinei (intrarea în rotorul pompei), raportată la sarcina totală şi depinde de elemente
σT =
(W
2
M − uM 2
) ( )
− W42 − u22 C42 − C22 hrM 4
− − (3.49)
2 gH 2 gH H
La turbomaşinile de lucru, în această relaţie trebuie schimbata denumirea
punctelor, conform convenţiei, precum şi semnul pierderii de sarcină hrM 4 , fluidul
pmin − pv
curgând în sens invers. inând seama de aceste notaţii, relaţia (18.53) se poate scrie
= σ e − σT
γH
(3.50)
Cavitaţia în rotorul turbomaşinii apare când pmin = pv , aşadar când cei doi
coeficienţi de cavitaţie cu aceeaşi valoare, care se notează, σ cr deci σ cr = σ e = σ T .
Pentru evitarea cavitaţiei se admite o valoare a coeficientului de cavitaţie exterior ( σ ad )
σ ad = Kσ cr K = 1,05 ÷ 1,1
mare decât valoarea critică,
⎛ λl ⎞ V
H s , ad = H v, ad − ⎜ α + + ζ s + ζ c ⎟ ⋅
⎝ d ⎠ 2g
Q = A⋅c = A = 2
Y A 1
D2 Y (3.54)
Eu D Eu
( )
Pentru un model geometric asemenea, debitul este determinat analog:
( )
Q l = Al ⋅ c l =
Al 1 2
Dl Yl
l 2 l
D Eu
Q
Din raportul l şi ţinând seama de similitudinea geometrică şi de egalitatea
Q
Q l (D l )
criteriilor de similitudine Euler (Eu =Eu l ), obţinem:
=
2
Yl
(Q )
Q D2 Y
(D ) Y
=
l 2
Q
sau:
l 2
D2 Y l
Expresia: Q11 =
Q
2
(3.55)
D Y
se numeşte debit unitar şi reprezintă debitul unui model similar cu prototipul având D l
= 1 m şi Y l = 1m2/s2.
Maşini hidraulice 41
_____________________________________________________________________________________
Pentru obţinerea expresiei turaţiei unitare, se scrie numărul Strouhal sub forma
Sh =
c
, unde n este turaţia turbopompei.
nD
Rezultă:
n= =
c 1 Y
(3.56)
D Sh Sh Eu D
iar pentru modelul geometric asemenea:
nl =
1 Yl
Sh l Eu l Dl
Raportând cele două turaţii şi considerând satisfăcute criteriile Eu şi Sh (Eu = Eu l
şi Sh = Sh l ), se obţine:
= l
nl D Yl
n D Y
=
nD n l D l
sau:
Y Yl
Expresia: n11 =
nD
(3.57)
Y
se numeşte turaţie unitară şi reprezintă turaţia unui model similar cu prototipul şi având
D l = 1 m şi Y l = 1m2/s2.
Pentru determinarea puterii unitare, se înlocuieşte în expresia puterii P = ρ⋅Q⋅Y
debitul dat de relaţia 89:
P=ρ 2
A 1
D 2Y Y (3.58)
D Eu
(D l )2 Y l Y l
Pentru un model asemenea geometric, obţinem:
(D ) Eu
Pl = ρ l
Al 1
l 2 l
P l ρ l (D l ) Y l
similitudinea Euler (Eu = Eu l ), obţinem:
=
2
Yl
P ρ D2 Y Y
sau:
ρD 2Y Y ρ l (D l )2 Y l Y l
=
P Pl
Expresia: P11 =
ρD Y Y
P
2
(3.59)
se numeşte putere unitară şi reprezintă puterea unui model similar cu prototipul, la care
D l = 1m şi Y l = 1 m2/s2, fluidul de lucru având densitatea de 1 Kg/m3.
Acest criteriu prezintă importanţă pentru pompele care funcţionează cu alte
lichide faţă de cele pentru care a fost proiectată. Din criteriile debit unitar, turaţie
unitară şi putere unitară se pot deduce coeficienţii de scară ai tuturor mărimilor ce
intervin în calculul turbomaşinilor.
42 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
Considerând două pompe similare la care sunt îndeplinite cele trei criterii de
similitudine, putem scrie:
( ) ( )
= = =
Ql nD n l D l
ρD Y Y ρ D Y Y l
Q P P
; ;
2 l 2 l l 2 l l 2 l
D Y D Y Y Y
l
D
Eliminând raportul între primele două relaţii, obţinem:
D
=
n Q nl Ql
Y Y Yl Yl
1
Notăm: nq = = 3
n Q nQ 2
(3.60)
Y Y 4
Y
Dl
Eliminând raportul între ultimele două relaţii, obţinem:
D
= l
nl Pl
ρ Y Y
n P
Y ρl Y l
n⋅ P2
1
Notăm: ns = = 1 5
ρ Y
n P
ρ Y
(3.61)
Y 2 4
Mărimile n11, Q11, p11, nq şi ns sunt adimensionale, adică sunt invariante faţă de
sistemul de unităţi de măsură utilizat. Între aceste mărimi există relaţiile:
D2
rapiditatea, raportul scade, deci pentru obţinerea aceleaşi energii specifice,
D1
D
rotoarele cu rapoarte 2 mici au nevoie de turaţii mai mari.
D1
3.14. Reglarea turbopompelor
d) reglarea prin obturarea totală sau parţială a unor canale rotorice, este o
metodă mai economică decât reglarea prin vana de aspiraţie şi este o metodă de reglare
permanentă.
Capitolul 4. Ventilatoare
Y =∫ + g ( ze − zi ) + e
c 2 − ci2
hidro-pneumatică este:
i ,e ρ
dp
(4.1)
2
Deoarece la ventilatoare fluidul de lucru este un gaz, energia potenţială de poziţie
g(ze - zi) este neglijabilă în raport cu ceilalţi termeni, iar deoarece densitatea este
Maşini hidraulice 45
_____________________________________________________________________________________
∫
d p p e − pi
aproximativ constantă, datorită variaţiei restrânse a presiunii, putem considera
=
ρ ρ
. Rezultă că energia specifică este de forma:
i ,e
p e − pi
ce2 − ci2
Y= +
ρ
(4.2)
2
Ecuaţia fundamentală a turbomaşinilor nu depinde de natura fluidului de lucru,
deci este valabilă şi pentru ventilatoare:
Yt∞ = c2u u 2 − c1u u1 (4.3)
[(u ) ( ) ( )]
Presiunea totală se mai poate exprima şi sub forma:
ρ
∆pt∞ = 2
2 − u12 + c22 − c12 − w22 − w12 (4.5)
2
[(c ) ( )]
(4.6)
ρ
respectiv: ∆pt∞ = 2
2 − c12 − w22 − w12 (4.7)
2
Se observă că la ventilatoarele axiale, sarcina se micşorează faţă de ventilatoarele
centrifuge care au aceeaşi turaţie.
Relaţiile (14.41) şi (14.42) exprimă presiunea totală pentru un rotor ideal şi pentru
un fluid ideal. În cazul real, această valoare trebuie corectată ca şi în cazul pompelor,
funcţie de numărul de pale şi de viscozitatea fluidului.
a) rotor cu pale curbate înapoi, β1, β2 < 90o, figura 128 a, care are avantajul că în
următoarele tipuri:
b) rotor cu pale radiale β1 = β2 = 90o, care se utilizează pentru presiuni scăzute; ele
domeniul său de utilizare.
c) rotor cu pale curbate înainte, β1 < 90o , β2 > 90o figura 128 c, care asigură
pot funcţiona în ambele sensuri, figura 128 b.
presiuni totale mai mari, deoarece c2u > u2. Aceste tipuri de ventilatoare au un număr
mare de pale, lăţime mare şi extindere radială mică.
Rotoarele ventilatoarelor sunt alcătuite din una sau două coroane circulare pe care
sunt fixate palele rotorice.
46 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
5.1. Generalităţi
Q1 = V1 ⋅ z ⋅ n
debitului mediu ideal:
(5.1)
Maşini hidraulice 47
_____________________________________________________________________________________
unde V1 este volumul unei încăperi a agregatului, z este numărul încăperilor umplute şi
golite la o rotaţie a arborelui şi n este turaţia arborelui.
Debitul real diferă de cel ideal, datorită pierderilor prin neetanşeităţi.
Faţă de turbopompe, pompele cu piston prezintă o serie de avantaje, dintre care
amintim:
- pot asigura teoretic o presiune de refulare oricât de mare;
- presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului;
- au un randament hidraulic ridicat, datorită disipaţiilor hidraulice mici.
Dezavantajele acestor pompe constau în:
- au debit limitat datorită modului de mişcare a pistonului, care nu permite
realizarea unor viteze mari;
- sunt mai complicate din punct de vedere constructiv;
- debitul lor este pulsatoriu.
- pompe cu dublu efect (cu ambele feţe ale pistonului active), figura 5.2;
Pompele simplex şi duplex pot fi cu simplu efect sau cu dublu efect, iar pompele
triplex sunt întotdeauna cu simplu efect;
3) după poziţia cilindrilor:
- pompe orizontale;
- pompe verticale.
4) după modul de acţionare:
- pompe cu acţionare directă;
- pompe acţionate de motoare rotative prin diferite mecanisme (bielă-manivelă,
excentric).
Pentru uniformizarea debitului şi pentru a prelua inerţia coloanei de lichid de pe
conductele de aspiraţie şi refulare, pompele cu piston se prevăd cu hidrofoare. La
începutul aspiraţiei, pompa aspiră din hidrofor, care pune în mişcare lichidul din
conducta de aspiraţie, iar în mod analog, refulează întâi în hidrofor şi apoi în conducta
de refulare.
sensul de rotaţie dorit. Debitul sau turaţia maşinii, se reglează prin variaţia unghiului α.
Alimentarea cu lichid a unuia dintre cele două racorduri se face în funcţie de
x = (R − R cos ϕ) sin α
iar pentru o rataţie de 180o, pistonaşul are cursa completă h = 2R sin α .
Maşini hidraulice 49
_____________________________________________________________________________________
πD 2
Pentru un pistonaş de diametru D şi secţiune transversală s = , variaţia
4
Q
Qmed
Qmax
Qmin
Q − Qmin
pulsaţie:
δ = max (5.3)
Q
unde Q reprezintă debitul mediu.
Aceste tipuri de maşini folosesc mai multe pistonaşe radiale 2, montate într-un
rotor comun 1, figura 5.5.
πD 2
La o rotaţie, variaţia de volum util provocată de un piston de diametru D este:
Vp = 2e (5.4)
4
Pentru maşina cu z pistonaşe şi turaţie n (rot/s), debitul mediu este:
πD 2 e ⋅ z ⋅ n
Q = Vp z ⋅ n = (5.5)
2
Calculul coeficientului de pulsaţie pentru acest tip de maşină, ne arată că acesta
scade vizibil pentru un număr crescut de pistonaşe, mai ales până la z = 9, iar pentru un
număr impar de pistonaşe, coeficientul de pulsaţie este mult mai redus, în comparaţie cu
maşinile cu număr par de pistonaşe.
d Q = ω ⋅ ρ ⋅ B d ρ = 2π ⋅ n ⋅ B ⋅ ρ d ρ
debitul elementar se poate scrie:
(5.6)
iar debitul pompei este:
Q = ∫ 2π ⋅ n ⋅ B ⋅ ρ d ρ = 4π ⋅ B ⋅ R ⋅ e ⋅ n
R+e
(5.7)
R−e
Aceste tipuri de maşini au ca elemente active două sau mai multe roţi dinţate, la
care golurile dintre dinţi, constituie cavităţi de lucru. Cele mai utilizate sunt pompele cu
două roţi dinţate, cu angrenare exterioară şi dantură evolventică dreaptă şi sunt alcătuite
din carcasa 1, capacele laterale şi roţile dinţate 2, figura 5.7.
π 2 m 2 cos 2 α
calculaţi cu relaţiile:
Q = 2π ⋅ m 2b ⋅ z ⋅ n; δ =
d e2 − A2
(5.8)
axele roţilor.
Prima relaţie arată că debitul pompei variază cu pătratul modulului, motiv pentru
care pompele cu roţi dinţate se execută cu modul mult mai mare decât pentru
angrenajele obişnuite.
nm =
π ⋅b π 2 m 2 cos 2 α
Q
(5.9)
d −A −
2
e
2
2 3
Aceste tipuri de maşini au ca elemente active unul sau mai multe pistoane, care se
deplasează în interiorul cilindrilor de lucru. În cazul pompelor cu piston, acţionarea se
realizează cu ajutorul motoarelor electrice, care antrenează diferite mecanisme, cum ar
fi mecanismul bielă -manivelă sau cele cu excentric.
Motoarele hidrostatice liniare sunt formate din unul sau mai multe ansambluri
cilindru - piston, cu simplu efect sau cu dublu efect. Ele transformă energia hidrostatică
a agentului de lucru în energie mecanică, transmisă la tija pistonului, figura 5.8.
πD 2
− p2 D 2 − d 2 − ∑ Ri
π
( )
echilibru dinamic:
Fu = p1
3
(5.10)
i =1
∑R
4 4
3
unde: este suma forţelor rezistente şi cuprinde forţa de frecare dintre piston şi
i =1
i
∑R
scrie:
= F f1 + F f 2 + m ⋅ a
3
(5.11)
i =1
i
ν
λi = K
vi d i
unde: K = 75 pentru conducte rigide şi K = 80 pentru conducte flexibile, li şi di sunt
dimensiunile tronsonului de conductă, ν - viscozitatea cinematică a lichidului, ζ i -
suma coeficienţilor pierderilor locale de sarcină.
Pentru a calcula debitul necesar motorului putem exprima principiul conservării
energiei prin egalarea puterilor la pompă şi motor. Notând cu s cursa pistonului şi cu t
timpul de parcurgere a cursei, rezultă că viteza medie a pistonului este vm = , iar
s
5.9. Turboambreiajele
ω p − ωt
între cele două rotoare:
s= ⋅ 100%
ωp
(5.15)
Dacă alunecarea este nulă, lichidul nu circulă între pompă şi turbină, iar cuplul
transmis este nul. Pentru ωt = 0, (s = 100 %), debitul devine maxim şi momentul
transmis în acest caz este de asemenea maxim.
Putem trage concluzia că ambreiajul hidraulic se adaptează automat condiţiilor de
lucru. Există şi posibilitatea funcţionării inversate, când rotorul turbinei se roteşte mai
repede decât cel al pompei. Acest caz corespunde regimului de frânare care se întâlneşte
la automobilele echipate cu turboambreiaj, la coborârea pantelor.
În figura 4.10. am reprezentat schematic o porţiune dintr-un turboambreiaj şi
analizând elementele cinematice observăm că w este perpendiculară pe viteza de
transport u , deci: c2u = u2 şi c1u = u1.
Maşini hidraulice 55
_____________________________________________________________________________________
ω ω
( )
este:
ω t2
(r )
În mod analog, sarcina preluată de turbină, este:
Ht = 2
2
− r12 (5.17)
g
Diferenţa acestor energii specifice, asigură circulaţia debitului Q între pompă şi
ω p2 − ω t2 2 2
( )
turbină:
H circ = H p − H t = r2 − r1 (5.18)
g
Analizând relaţia (5.18) constatăm că la mărirea turaţiei turbinei, scade Hcirc, deci
corespunzător şi momentul transmis.
( )
Expresiile momentelor la arborii pompei şi turbinei, sunt:
γQ
Mp = (r2 c2u − r1c1u ); M t = γQ r2 c2l u − r1c1lu (5.19)
unde c2u = c2l u , c1u = c1lu , deci Mp = Mt. Constatăm din nou că pentru ω p = ω t , Hcirc = 0,
g g
Mω ω
determină raportând puterea la arborele turbinei, la puterea transmisă arborelui pompei:
η= t = t t = t
Pp M pω p ω p
P
(5.20)
η = 1− = 100 − s (% )
s
sau: 5.21)
100
scade, deoarece se schimbă unghiul vitezelor relative faţă de unghiul palei, apărând
pierderi de sarcină.
Curbele caracteristice ale turboambreiajelor pun în evidenţă variaţia puterii
transmise sau a momentului cuplului funcţie de alunecare, de viteza de rotaţie sau de
gradul de umplere.
56 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
Transformatoare hidraulice
pentru pompare
- cu abur la primar şi
- Injectoare - berbec apă la secundar
- Simple - Ejectoare hidraulic - cu gaze la primar şi
- Complexe - Ejectoare ca - hidropropulsor apă la secundar
turbocompresoare
Maşini hidraulice 57
_____________________________________________________________________________________
Transformatoare
hidrostatice
- microamortizoare
- cu apă - hidrofoare - cu apă - cu apă - macroamortizoare
- cu aer comprimat - acumulatoare - pneumatice - pneumatice
- mixte
- cu apă
- cu apă - cu apă la foraje de - simple - cu ulei
- cu ulei exploatare -diferenţiale - pneumatice
- cu lapte de ciment
Cu subvariante
constructive
Prese şi ciocane
hidraulice
- cu ulei - cu apă
- pneumatice - cu ulei
- pneumatice
- mixte
5.10.2.Transformatoare hidrostatice
În aceste maşini hidrostatice au loc diferite transformări de presiuni, forţe puteri
sau debite, utilizând ca fluid apa, uleiul, aerul comprimat sau aburul.
La un transformator hidrostatic, distingem:
- primarul la care acţionează presiunea p1 , forţa F1 sau puterea P1 ;
- secundarul la care valorile presiunii, forţei sau a puterii diferă fiind mai mici
sau mai mari.
După cum este semnul > sau <, transformatorul este multiplicator sau reductor de
presiune, forţă, putere.
În ciclul transformării la primar şi la secundar se produc pierderi : hidraulice,
mecanice şi volumice, primele fiind mult mai mici decât celelalte. Aceste pierderi duc la
58 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
În general în oricare domeniu al economiei, reţeaua de apă are presiunea p1 unică, dar
utilizările pretind şi alte presiuni p2 , p3 ,..., pn . Când p1 este maxim, celelalte se obţin :
- prin laminare cu vane, deci cu risipă energetică;
∆I
dacă investiţiile suplimentare ∆I se răscumpără în Tr =
p∆E + k∆I
< 10 ani. S-a notat p
presiune ηtr ≈ 0,85...0,9 al, ultimul va fi în general mai economic. Indicii randamentelor
au semnificaţia: L — linia electrică, T—transformator electric, m—electromotor, p—
pompa,
h — hidraulic.
Transformatorul (fig. 5.11) poate efectua reducerea presiunii p2 < p1 sau
multiplicarea ei p2 > p1 indiferent dacă se aplică la apă sau apă cu aer comprimat sau
numai la aer comprimat.
La mersul înainte (spre stânga) pistonul primar Pp, cu Dp > Ds, primeşte apa în B
la presiunea p1 at prin d-b şi evacuează apa din A în stânga pistonului la presiunea
p0 = 1 at, prin conductele a-c. Astfel, la primar se produce o forţă F1, care se transmite
de la Pp la P prin tija δ cu anumite pierderi mecanice şi hidraulice caracterizate prin
randamentul global η . Forţa care acţionează spre stânga este :
F1 =
π
4
[D ( p − p ) − δ
2
p 1 0
2
⋅ p1 ]
Pistonul secundarului Ps , mişcat de forţa F2 = ηF1 spre stânga, aspiră apa la
presiunea p1 prin g – f – D şi refulează apa prin C spre c – h şi rezervorul de maree
π
[D ( p − p1 ) − δ 2 ⋅ p2 ]
presiune p2 > p1 , încât:
F2 = 2
s 2
4
Maşini hidraulice 59
_____________________________________________________________________________________
p2 =
(
η D p2 ( p1 − p0 ) + Ds2 − ηδ 2 p1)
Ds2 − δ 2
(5.22)
ηD 2p ⎛ p0 ⎞ Ds2 − ηδ 2
m= = 2 ⎜1 − ⎟⎟ + 2
p1 Ds − δ 2 ⎜⎝ p1 ⎠ Ds − δ 2
p2
(5.23)
( )
ηD p2 ( p1 − p0 ) + Ds2 − ηδ 2 p1
pentru mersul spre dreapta:
p2′ = p1 +
Ds2 − δ 2
p2′ ηD p ⎛ p ⎞ δ2 ⎛ p ⎞
m′ = = 2 ⎜⎜1 − 0 ⎟⎟ + 2 ⎜⎜1 − η 0 ⎟⎟
2
p1 Ds ⎝ p1 ⎠ Ds ⎝ p1 ⎠
Aplicaţie: La p0 = 1at, p1 = 5at, Dp = 1 m, Ds = 0,5 m, δ = 0,2 m şi η = 0,9, rezultă:
p2 = 18,16 at şi p2′ = 18,16 at.
F1 = Fr1 foarte mică necesară doar învingerii frecărilor. În poziţia din figură, ferestrele
deplasează pistonul releu D0 ca primar, echilibrat hidrostatic, aşa că necesită forţa
a-b sunt închise de pistonul primar D0, aşa că secundarul nu lucrează. La deplasarea
pistonului D0 spre dreapta, se deschide a spre evacuarea p0 din stânga. Totodată se
deschide b spre 2, în care este menţinută permanent presiunea mare p (standardizata la
presiunea p >> p0 şi pistonul diferenţial primeşte forţa F2 care acţionează spre stânga:
40, 60, 100 at) prin canalele centrale 0. Astfel spaţiul A va avea presiunea po, iar B
F2 =
4
π
( )
D 2 − d 2 ( p − p0 )η (5.24)
La mişcarea inversă a releului primar D0 se inversează rolul lui a şi b, anume se
introduce presiunea mare în A şi p0 în B, aşa că forţa F2 va acţiona spre dreapta.
Maşini hidraulice 61
_____________________________________________________________________________________
Schema sertarului cu releu din figura 5.12, b este o variantă a celei precedente şi
se obţine la mersul spre stinga F2 respectiv spre dreapta F2′ :
F2 = (Dπ
)
− D32 pη
F ′ = (D − D )( p − p )η
2
2 (5.25)
π
4
2 2
2 1 2 0 (5.26)
4
π
(
η 2 D 2 − d 2 ( p − p0 ))
La mişcarea spre dreapta a sertarului 13 se obţine:
F2 = (5.27)
4
π
F2′ = − η 2 D 2 ( p − p0 )
deplasează spre dreapta (semnul negativ) :
(5.28)
4
Forţa necesară primarului, F1 este foarte mică, deoarece are de învins frecările
sertarului Fr1 şi diferenţa de forţă hidrostatica între diametrul sertarelor I3-14 şi δ al
tijei, şi anume :
π π p 2
F1 = Fr1 + pδ 2 = δ
4 4 η1
( )
Raportul m de multiplicare al forţei poate fi realizat de orice mărime, prin
D 2 − d 2 ( p − p0 )
alegerea corespunzătoare a diametrelor D, d şi δ :
D2 − d 2 ⎛ p ⎞
m= 2 = η η = ⎜⎜1 − 0 ⎟⎟η
δ p δ
F
⎝ p⎠
(5.29)
F2′ D 2 ( p − p0 )
2 1 2 2
F1
D2 ⎛ p ⎞
m′ = = η η = ⎜1 − 0 ⎟⎟η
2 ⎜
δ p δ ⎝ p⎠
2 1 2 (5.30)
F1
πd a 4 ⎝d⎠ a
2
2
5.31)
4
iar raportul de multiplicare este:
F ⎛D⎞ b
m= =⎜ ⎟ η
2
f ⎝d⎠ a
(5.32)
c)
⎛D⎞ a
f ⋅ v f ⋅η = F ⋅ vD şi vD = v f ⎜ ⎟
2
⎝d⎠ b
()
⎛ p ⎞n ⎛ p ⎞n
1 1
Va′ = Va ⎜⎜ ⎟⎟ Va′′ = Va ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ p′ ⎠ ⎝ p′′ ⎠
(5.33)
Va =
Vu
(5.34)
⎛ p ⎞n
1
⎜⎜ ⎟⎟ − 1
⎝ p0 ⎠
5.11. Transformatoare hidraulice de pompare
În cadrul acestui paragraf se tratează tipurile principale de transformatoare de
pompare : turbotransformatorul simplu şi complex, injectoarele, ejectoarele, berbecul
hidraulic, hidropulsorul şi pulsometrele.
Turbotransformatorul simplu primeşte la primar energia hidraulica Eh1 şi
produce la secundar energia Eh2. Efectul este pomparea apei, însă maşina nu este
pompă, deoarece nu necesită putere mecanică la primar.
Turbotransformatorul simplu este analogul transformatorului electric dacă
asimilăm debitul Q cu intensitatea I şi căderea H cu tensiunea electrică U.
Turbotransformatorul complex efectuează mai multe transformări, dintre care
una este cea a turbotransformatorului simplu.
Injectoarele şi ejectoarele se bazează pe acelaşi principiu de funcţionare ca şi
turbotransformatoarele, insă au construcţii fără organe în mişcare. Injectorul poate
funcţiona atât la primar, cât şi la secundar, cu apa, sau la primar cu abur şi la secundar
cu apă.
Transformatoarele tratate în 5.11, au acelaşi principiu de funcţionare cu
particularităţile respective. Ele au ca efect pomparea şi alegerea lor este în concurenţă
cu cea a electropompelor. Utilitatea înlocuirii pompelor prin transformatoare este o
problemă de comparare tehnico-economică.
64 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
căderea primară H1 = H t
Agregatele sunt instalate în sala maşinilor 11, la piciorul barajului 12, care creează
Maşini hidraulice 65
_____________________________________________________________________________________
Fig. 5.16.
a) Turbotransformator cu rotor de turbină diagonală şi pompă centrifugă
b) Turbotransformator cu rotoare axiale
Transformatorul de mare putere din figura 5.17 a, este orizontal în centrală tip
cavernă. Primarul constă din rotorul 1, aparatul director 2, statorul fix 3, carcasa spirală
din beton 4,sistemul de lagăre 6 şi lagărul 7. secundarul 8 aspiră apa prin conducta 9,
ieşire 11. Când debitul afluent este mai mare decât cel instalat în agregate, Q > Qi ,
care poate fi închisă prin supapa 10, iar refularea se face prin vană spre colectorul de
Fig. 5.17
a) transformator de mare putere
b) transformator bulb
Transformatorul bulb are primarul format din rotorul de tip Kaplan 1, poststatorul
cu pale 2, aspiratorul 3, aparatul director reglabil 4, antestatorul 5 şi multiplicatorul
planetar de turaţie 6 de la turaţia n1 a primarului la n2 = i ⋅ n1 al secundarului, cu raportul
i = 2 ÷ 4 şi lagărul 14.
Secundarul este format din lagărul 13, cu aripile radiale 7, pompa 8, aspiratorul 9
şi grătarul conic 10.
Bulbul 11 cuprinde toate dispozitivele interioare şi are forma fuzelată
hidrodinamic, fiind sprijinit prin aripi radiale 12 pe carcasa exterioară 15.
Aceste transformatoare hidraulice sunt aparate care servesc pentru pompare, când
fluidul la primar şi secundar este apa şi pentru alimentarea cu apă a cazanelor, în care
caz la primar se introduce abur şi la secundar rezultă apa la presiunea mare a acestora.
Se folosesc ejectoare numai cu apă sau cu apă şi gaze, ca pompe de vid şi ca
termocompresoare.
a) constă din trei căderi : h1 - primară, asigurată prin rezervorul R1; h3 - secundară, din
rezervorul R3; h2 - înălţimea dintre rezervorul inferior R2 şi axa injectorului.
Pentru calcul ne servim de mai multe ecuaţii din hidraulică şi hidroenergetică,
ţinând seama de
notaţiile din figura 5.18, a. În rezervoare, viteza C0 fiind mică, energia cinetică
respectivă se poate neglija 0 = 0 . Aplicând ecuaţia lui Bernoulli între diferite puncte
c2
2g
caracteristice ale curgerii rezultă :
+ h1 = 1 + 1 + hr1
c2
γ γ 2g
p0 p
− h2 = + + hr 2
c22
γ γ
p0 p2
(5.35)
2g
+ h3 = + + hr 3
c32
γ γ
p0 p3
2g
π
d1, d2, d3 se obţin relaţiile:
Q1 = s1c1 Q2 = s2c2 Q1 = d12v1
π π
4
Q2 = d 22v2 Q3 = Q3 = Q1 + Q2
d 32v3 (5.36)
4 4
hr1 = λ1 ⋅ hr 2 = λ2 ⋅ hr 3 = λ3 ⋅
l1 v12 l2 v22 l3 v32
(5.38)
d1 2 g d2 2 g d3 2 g
= 10,33 −
γ
p0 A
, A fiind altitudinea.
900
Numărul ecuaţiilor este la jumătatea numărului de necunoscute (30). Pentru
necunoscutele care nu pot fi determinate din aceste ecuaţii se mai cunosc 13 mărimi
rezultate din dispoziţia geometrică a instalaţiei, adică: l1, l2, l3, h1, h2, h3 şi Q2, apoi
coeficienţii pierderilor hidraulice liniare λ1, λ2 , λ3 , care se aleg în funţie de regimul de
curgere şi de starea fizică a conductei şi diametrele d1, d 2 , d3 , calculate din consideraţii
3
Q1 (h1 − h2 )
poate fi scrisă încă o relaţie energetica globala sub forma :
Acest randament nu poate depăşi 0,60 la cele mai mari injectoare, proiectate în
condiţii hidrodinamice optime.
Injectorul cu abur la primar şi apă la secundar nu diferă ca schemă principială de
primară a apei γQ1H1 prin 427γ aQaia , în care indicele a se referă la abur, iar ia kcal/kgf
cel hidraulic. La calcul, diferenţa constă în faptul că la primar se înlocuieşte puterea
este entalpia aburului şi 427 kgf m/kcal reprezintă echivalentul mecanic al caloriei.
Acest tip de injector se utilizează la alimentarea cazanelor de capacitate mică şi
mijlocie, la presiuni mari fiind necesare injectoare polietajate.
5.12.2. Ejectorul hidraulic (fig. 5.18, b). Acest tip, numit şi elevator hidraulic,
înlocuieşte o electropompă submersibilă în puţuri adânci, printr-un ejector scufundat în
apa din puţ şi o pompă de ocolire P (by-pass), instalată aerian. Pompa P refulează
debitul q (m3 /s) sub presiunea p (at) suficient de mare, prin conducta 1 spre
amestecătorul a al ejectorului.
Vidul creat în (a) aspira prin sorbul (s) debitul Q din puţ, din mine adânci sau din
gropile de fundaţie. Debitul Q + q urcă prin conducta 2 până la ramificaţia spre pompă,
iar de acolo, prin 4, spre rezervorul superior situat la cota H (m) peste nivelul din puţ.
Prin conducta S se închide circuitul pompei cu debitul q. Balanţa energetică permite
10 pqη = QH + qh − q (h − hra )
calculul mărimilor necesare q, respectiv p în at:
q= =
m3
10ηh + hra ηh + 0,1 ⋅ hra s
QH 0,1QH
(5.39)
Maşini hidraulice 69
_____________________________________________________________________________________
P = 9,81 = 13 pq
η pηm
10 pq
(5.40)
H γ
γ e (H + h ) = γh sau
principiul vaselor comunicante :
= −1
h γe
γ
γ e (Q + Qa ) = γQ + γ aQa = γ ⎜⎜ Q + a Qa ⎟⎟ ≅ γQ
⎛ ⎞
⎝ γ ⎠
γ Q + Qa
= =1+
γe
Qa
Q Q
= η cu η = 0,40 ÷ 0,50
H Qa
h Q
5.12.4. Ejectorul cu diferite fluide (fig. 5.19, a, b). Există diferite tipuri de
ejectoare, dintre care unele cu abur la primar şi aer sau gaze la secundar (fig. 32-13) sau
apă la primar şi gaze la secundar (fig. 5.19, b).Un astfel de ejector serveşte ca pompă de
vid, având la primar abur cu p1,γ1, iar la secundar aer cu p2,γ2, sau ca ejector de gaze cu
apă la primar p1,γ1, evacuind gaze arse la secundar cu p2, 2.
Pentru 1 kgf gaze, lucrul mecanic izoterm exprimat în metri coloană apă (mca)
are expresia:
h1 = RT ln 3 = 68T lg 3
p p
p2 p2
h = 10( p3 − p2 )
Căderea hidraulica primară H (m) este H = 10 (p1—p2), cu p în at. Căderea
recuperată în difuzor este
Notând cu G1 = γ 1Q1 kgf/s debitul de apă în greutate şi G2 de gaze ejectate rezultă
H −h
coeficientul de ejecţie:
ε = 2 = 0,6
G
G1 h + h1
şi diametrele:
70 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
⎡ ⎛ E ⎞⎤ 2
1
a= T = 1s
9900 m 2L
47,6 + 0,4
d1 s r a
s1
H 2 = H1 + k∆H cu k ≥ 0,9
∆H = 1 ⋅ r = 1 1 H 2 = H1 + 0,184
av T 2L v L1v1
g Ti gTi Ti
Q1η
Q2 = Q1η
H1 m3
H 2 1 + 0,184 L1v1 s
Ti H1
5.13.2. Hidropulsorul (fig. 5.20, b) poate funcţiona în două regimuri, după cum se
schimbă circuitele H1, H2. Funcţionând ca berbec hidraulic rotativ, primeşte Q1, H1 din
C, refulează Q2 şi H2 prin AB şi carcasa E, evacuând debitul Q1 – Q2 spre aval, în D.
Supapele berbecului sunt înlocuite în hidropulsor prin celulele succesive c—d şi în
autorotaţie, iar calculul este identic cu cel al berbecului hidraulic.
Ca injector funcţionează inversând circuitele, şi anume fluidul primar cu Q1 şi
H1 > H2 se introduce prin E - A - B, aspiraţia debitului Q2 cu H2 se face la D şi refularea
debitului Q3 = Q1 + Q2 spre H3 < H1 prin conducta C. Calculul se efectuează la fel ca la
injector.
⎛ c2 ⎞
transformarea energetică:
P1 = γ 1Q1 ⎜⎜ 427i1 + 1 + 1 ⎟⎟
γ1 2g ⎠
p
⎝
P2 = γ 2Q2 H 2 = ηP1
γ 1Q1 ⎛⎜ p1 c12 ⎞
H2 = η + + ⎟
γ 2Q2 ⎜⎝ γ 1 2 g ⎟⎠
427i1
∆t o
C 2,0 3,5 5,0 6,2 ' 7,2
Maşini hidraulice 73
_____________________________________________________________________________________
( ) ( )
kcal/s se face la volum constant (explozie), iar C2' la evacuare la presiune constantă,
C1 = Gs cv (T2 − T1 ) C2 = Gs cv (T3 − T4 )
La motorul cu explozie se obţin relaţiile (cu T4 = T6):
T −T
η =1− =1− 3 4
C2
C1 T2 − T1
Cu toate ca cp > cv, căderile de temperatură T3′ - T6′ << T3 – T4 fac ca η ′ > η , deci
pulsometrul este mai economic comparativ cu motorul cu explozie.
74 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
5.14. Turbotransformatoarele
np ω p
transmisie cinematic:
i= =
ωt
(5.23)
nt
definit de raportul turaţiilor sau al vitezelor unghiulare.
inând seama de cele două rapoarte de transmitere, randamentul transformatorului
Mω
hidrodinamic se poate determina cu relaţia:
η= t = t t =
Pp M pω p
P K
(5.24)
i
Turbo-transformatoarele sunt maşini reversibile, însă dacă la turbo-ambreiaje, din
cauza simetriei transmiterea inversă a momentului se putea realiza fără dificultate, la
turbo-transformatoare se întâmpină dificultăţi mari din cauza profilării palelor, atât
pentru rotoare cât şi pentru reactor.
Maşini hidraulice 75
_____________________________________________________________________________________
πd 2
trecere a apei rezulta :
S= = πdh h=
d
4 4
respectiv la supapa conică :
b=
1 d2
4 dm
6.2.2. Ventil de ocolire ş1 ventil sincron
F=
π
[− d2
1 p1 ( ) ]
+ d12 − d 22 p1 + d 22 p2 − R − G < 0
π
d 22 ( p2 − p1 ) − R − G < 0
4
F=
4
unde: p1 reprezintă presiunea din carcasa spirală, p2 > p0 sau p2 < p0 (presiunea
atmosferică), R - forţa în resortul comprimat normal şi G - greutatea pieselor mobile
(ventil, ax, jiglor, tija).
La descărcarea sarcinii electrice, regulatorul de turaţie şi putere, intrând
în acţiune, va declanşa simultan ridicarea tijei t şi a jiglorului j. Astfel se evacuează
parte din apă în A spre B, unde domină presiunea mică p2 ≈ p0 . Pe faţa superioară a
π π
(d ) π
Forţa pe ventil, în noua situaţie F ' , trebuie să fie dirijată în sus, deci pozitivă:
F =− d12 p A + 2
1 − d 22 p1 + d 22 p2 − R′ − G > 0 (6.1)
π
⎟ − d 2 ( p1 − p2 ) − R′ − G > 0
⎛ p − p2 ⎞
4 4 4
F′ = d12 ⎜ 1
4 ⎝ 2 ⎠
2
(6.2)
d
Din relaţiile 6.1, şi 6.2 rezultă raportul diametrelor 1 . Se va ţine seama că prin
d2
π
orificiul de diametrul d1 trebuie să se scurgă debitul maxim care trece prin turbină:
p − p2
Q = µ d 22 2 g 1 ≅ 2,6d 22 H
4 γ
Cu aceste relaţii se poate dimensiona ventilul şi resortul.
ventilul trebuie să se deschidă automat cu ∆z (în jos) şi rezultanta F' trebuie să fie
Când presiunea de sub ventil scade sub presiunea atmosferică, p’<p0,
π
F ′ = d 2 p′ − k ( z0 + ∆z ) − G − kr
∆z
negativă, ca ventilul să se deschidă automat :
<0
∆t
(6.3)
∆z
4
Aici s-au utilizat notaţiile : k =
R
∆t
- constanta resortului şi kr - forţa
z0
rezistenţelor hidraulice şi de frecare la coborârea lentă a ventilului. Mai trebuie scrisă
ecuaţia de continuitate la mişcările aerului prin orificiul ventilului deschis cu ∆z :
Q = πd∆zva cu va ≅ 50 m / s (aer). (6.4)
Maşini hidraulice 79
_____________________________________________________________________________________
M 7 = Gr sin α − Fd r cos α ± M f = 0
momentul M7 în raport cu articulaţia 7 va fi :
[ ( )]
Forţa hidrodinamică, aria secţiunii şi momentul forţei de frecare Mf au expresiile :
ρ
Fd = Cs Sc 2 1 − cos 90o − α = 0
π
2
S= d 2 cos α
M f = µGr sin α
4
[ (
(1 + µ )G sin α − 40Cx d 2 cos2 α 1 − cos 90o − α = 0 )]
şi, ordonând ecuaţia M7, se obţine :
(6.5)
Pentru clapeta închisă unghiul α se micşorează şi devine α 0 , frecările dispar,
π
forţa hidrostatică este Fh = d 2 p şi acţionează spre stânga, încât momentul M7 devine
(M 7 )0 şi are expresia :
4
π
unde R este reacţiunea pe suprafaţa de etanşare :
R = Gtgα 0 + d2p (6.6)
4
[(d + δ ) ]
Această reacţiune R, acţionând pe suprafaţa de etanşare inelară s, cu diametrul d
şi grosimea:
π
s= − d 2 ≅ 2dδ
2
π
R = sσ = Gtgα 0 + d2p
4
80 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
Cepul simplu cilindric (fig. 6.1, e), utilizat din timpuri vechi, se foloseşte şi în
prezent atât ca organ de închidere foarte etanşă, cât şi ca sertar hidromecanic la unele
circuite de apă, ulei etc., cu debite şi diametre mici. În poziţia deschis, cepul deschide
complet secţiunea conductei, fără pierdere de sarcină, iar în poziţia închis realizează o
închidere etanşă.
O slabă conicitate sporeşte etanşarea. Pentru reglarea unor servomotoare,
transformatoare hidraulice şi a diferitelor utilaje de lucru, este util cepul dublu (cu două
canate, fig. 36.1, f), care în poziţia f pune în legătura 1 cu 3 şi 2 cu 4, iar în poziţia f’
inversează circuitele 1 cu 4 şi 2 cu 3.
Schimbarea circuitului se face prin răsucirea cepului cu 90°, fie manual, fie
electromecanic sau prin servomotor basculant cilindric.
După schema din figura 36-2, a, vana plană simplă constă din : 1 — corpul vanei cu
flanşe racordate la conducta; 2 — carcasa sub presiune, în care se ridica 3; 3—corpul de
închidere (lentila) de diferite forme (circular, semicircular, iar sus dreptunghic); 4, 5—
capacul cu ghidaje şi presetupă; 6—inele de etanşare din cauciuc tare, alama sau bronz,
în functie de presiune şi fluid.
Presiunea fluidului exercitându-se pe lentilă, aceasta freacă şi uzează
puternic etanşările 6, care trebuie înlocuite frecvent, spre deosebire de vanele-pană şi
cele cu două lentile, la care lentila se desprinde de pe inelele de etanşare fără să le
uzeze.
Maşini hidraulice 81
_____________________________________________________________________________________
6.3.2. Vana-pană
πd 2
conductei. La poziţia închis, lentila 5 închide vana etanş prin inelele de bronz 6, iar în
poziţia deschis, locul lentilei îl ocupă ochelarul, aşa că secţiunea de trecere este
4
neteda, fără intrânduri, încât pierderile de sarcină locală sunt neglijabile
hr = ζ = 0,0826ζ 4 ≅ 0
v2 Q2
2g d
Carcasa vanei, compusă din piesele 1-2-3-4 (fig. 6.3), cuprinde jos ochelarul, iar
la 4 lentila escamotată. Tija 7 este prelungită în sus până la pistonul 9 al cilindrului
Maşini hidraulice 83
_____________________________________________________________________________________
π γ ⎞
forţa verticală în tije, se pot deduce uşor expresiile acestor forţe :
⎛
FH = d 2 p = 785d 2 H max Ga = G⎜⎜1 − ⎟⎟ ≈ 0,87 kd 2
⎝ γ0 ⎠
R = F1 + Ga = (157 H max + 0,87 k )d 2
4
F1 = µ1Fh (6.8)
ζ
Tabelul 6.1.
∞
µ
0,07 0,126 0,337 0,71 1,31 2,50 5,0 10,1 31 200
0,96 0,942 0,866 0,76 0,65 0,535 0,448 0,3 0,176 0,07 0
k0 0 0,038 0,09 0,18 0,29 0,44 0,61 0,76 0,87 0,94 1,0
kv 0 0,18 0,51 0,77 0,93 1,0 1,0 0,93 0,79 0,48 -0,04
F0 = 40k0 (1 + ζ )v 2 D 2 Fv = 51kv (1 + ζ )v 2 Db
2g 4
π π
Expresiile acestor forţe sunt:
Fh = d2p Fh = d 2 p ⋅ tgα Ga = G − A ≅ 0,87 kd 2
π
S d = Fhtg (β − α ) = d 2 p ⋅ tg (β − α )
rezultă forţa de ridicare:
(6.12)
Mai este utilă cunoaşterea secţiunii de curgere Sx şi a coeficientului ζ al
4
x
pierderilor de sarcină locale, în funcţie de cursa de închidere tabelul 6.2. La vana
d
deschisă = 0 , raportul secţiunilor = 1 corespunde coeficientului ζ = 0,6 , iar la
πd 2
x Sx
d
4
vana închisă = 1 rezultă = 0 şi ζ → ∞ .
πd 2
x Sx
d
4
Tabelul 6.2
Maşini hidraulice 87
_____________________________________________________________________________________
πd 2
Sx
1 0,96 0,9 0,81 0,72 0,6 0,48 0,35 0,24 0,13 0
4
ζ =
∞
hr
v2 0,06 0,11 0,24 0,47 0,88 1,6 3,4 7 18 300
2g
Carcasa în care se ridică lentila are formă cilindrică la presiuni foarte mari, ovală
la presiuni 10... 20 bari şi plată la p <10 bari.
Calculul de rezistenţă este important la vanele cu carcasă sudată, la cele turnate
se verifică numai la tensiunile maxime, ştiind că tehnologia turnării impune grosimi
acoperitoare din punct de vedere al rezistenţei.
La carcasa cilindrică de diametru d exprimat în cm şi la presiunea p în bari,
grosimea peretelui s, în cm, se calculează după formulele cunoscute:
- tensiunea tangenţială σ t = < σ a (admisibilă)
dp
2s
σa = = 0,5 ⋅ σ t
dp
- axială
4s
La carcasa ovală sau la cea eliptică, figura 6.7.d, momentul Mp faţă de un punct
periferic P(x,y), cu raza ρ = x 2 + y 2 , respectiv MA în A, de pe semiaxa cu raza mare a
( ) ( )
şi MB pentru semiaxa mică b au expresiile:
M A = 0,5 p a 2 − ri2 M B = 0,5 p b 2 − ri2
Mp = MA + 0,5 p (ρ − a ) = 0,5 p (ρ − r )
2 2 2
i
2
(6.13)
Cu modulul de rezistenţă W al fâşiei peretelui, cu grosimea s şi lăţimea 1 se
1⋅ s2
( )
obţin în punctul oarecare P:
W= σ b = p = ± 2 ρ 2 − ri2
M 3p daN
cm3 ; - la încovoiere
ρ
6 W s cm2
σ=
( )
p - tensiunea tangenţială
⎡ρ 3 ⎤
s
σ P = σ + σ b = p ⎢ ± 2 ρ 2 − ri2 ⎥
⎣s s ⎦
⎡a 3⎛ a ⎞
σ A = p ⎢ + ⎜ ⎟ ± 2 a 2 − ri2 ⎥
3
( )⎤
⎣s s⎝ s ⎠ s ⎦
(6.14)
⎡b 3⎛ b ⎞
σ B = p ⎢ + ⎜ ⎟ ± 2 b 2 − ri2 ⎥
3
( )⎤
⎣s s ⎝ s ⎠ s ⎦
unde ri este raza de inerţie a cercului care trece prin C, în care se consideră concentrată
masa peretelui carcasei cu momentul de inerţie polar Ip. Se consideră grosimea peretelui
ri ≅ 0,577(a + b )
s neglijabilă faţă de semiaxele a şi b :
88 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
⎡
( ⎤2
)
1
ri = ⎢ x 2 + b 2 + 3b 2 − x 2 ⎥
0,667 x
⎣ x + 1,047b ⎦
r b
La secţiunea eliptică i depinde de raportul , după cum urmează în tabelul
b a
6.3:
Tabelul 6.3
ri 3,1 1,75 1,34 1,12 1,0
b
b 0,2 0,4 0,6 0,8 1
a
poziţia închis planul discului are un unghi α = 75 ÷ 90o faţă de axa conductei, figura
În poziţia deschis discul este paralel cu direcţia de curgere, figura 6.8 b, iar în
debitului prin bascularea discului cu unghiul α variabil faţă de axa conductei. Modul
Acţionarea urmăreşte nu numai închiderea şi deschiderea totală, ci şi reglarea
La produse pd ≤ 100
daN
, la baraje, prize, case ale vanelor conductelor
cm
forţate şi microturbine, acţionarea poate fi manuală cu multiplicare modestă prin roţi
dinţate sau prin pârghii cu sector.
La pd ≤ 100
daN
, când nu se pretinde acţionarea automată şi când tipul de
cm
manevră poate fi mare, este economică antrenarea mecanică. La vana din figura 6.8 a, b,
s-au notat: 1 – melcul acţionat manual; 2, 3, 4, 5 – perechi de roţi dinţate; 6 – carcasa
tubulară; 7 – disc lenticular; 8 – sector; 9 – fus antrenat; 10 – batiu.
La pd > 1 000 kgf/cm, acelaşi mod de acţionare ca cel precedent, însă
antrenarea se face prin electromotor.
La pd = 1 000 ... 10 000 kgf/cm la vane cu acţionare comandată sau
telecomandată, antrenarea este hidromecanică. Astfel, pentru vana din figura
36-10, a, fusul antrenat al discului 1 are un sector 2, care este basculat prin tija
cremalierei 4. Mişcarea de translaţie a tijei 4 o efectuează două servomotoare -5, 6
90 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
rabătut la o viteză v > 1,2vi ridicând prin 12 pârghia 8. Astfel, la opritorul 9, rotit spre
dreapta, se desprinde susţinătorul 5, aşa că tija 6—4—5 cade brusc sub acţiunea greutăţii
G, închizând discul din 1 în l'.
Declanşarea închiderii bruşte se poate face şi telecomandat de la tabloul de
comandă al centralei, când se observă un fenomen anormal, care ar putea duce la o
avarie a turbinei sau a conductei forţate. în caz de pericol, prin apăsarea pe un
comutator, un circuit electric (trifazic 110 V sau 220 V) acţionează electromagnetul 10,
care prin 9 şi 6 declanşează închiderea discului. Declanşarea se mai poate face manual,
la revizii sau la probele echipamentului, în care caz se trage de maneta 7 spre stînga,
care declanşează discul cum s-a descris anterior.
Pentru umpleri, goliri, evitarea formării unui vid înaintat serveşte ventuza V
descrisă în 6.2.3.
Analog cu anumite particularităţi funcţionează vana-fluture exemplificată în
figura 6.8, fără a avea nevoie de o greutate, ci numai de un servomotor S, acţionat în
mod automat sau semiautomat, respectiv prin telecomandă.
(
q = 0,04d + 0,02d H )
1
2 2 l
(6.15)
s
q = 0,43d 3 H 2
4 1
l
s
Datorită acestor pierderi, în trecut se dubla vana-fluture de închidere rapidă şi de
siguranţă printr-o a dona vană etanşă, de exemplu, cu una plană instalată în serie.
În ultimul timp s-au rezolvat aceste probleme, vanele-fluture sînt etanşate perfect şi pot
fi utilizate la presiuni până la pmax < 40 bari la d < 2,5 m, respectiv dmax = 10 m la p <
10 bari.
Etanşarea discului faţă de carcasa tubulară se face în multe moduri, dintre care
figura 6.10 ilustrează pe cele mai uzuale. Garniturile sunt din cauciuc special sau de
bronz şi uşor de înlocuit.
f (α )
laborator, fie măsurând 1a vana în natură pierderea de sarcină :
p − p2
hr = ζ 1 1 = 1
v2
γ
(6.17)
2g
Presiunile p1 înainte de vană, şi p2 la o distanţă suficient de mare în aval de ea, se
= C (α )D 2 hrα
măsoară cu manometrul diferenţial de precizie. Astfel, se obţin :
R = 40CD 2
ζ1
2 ghr
C (α ) = 40 ⋅ 2 g = 785
ζ1 ζ1
CR CR
(6.18)
⎛d⎞
ζ 1 = ζ 0 + 3,2⎜ ⎟
1,5
⎝D⎠
unde:
determină vitezele :
v1− 0 = cu Q0 = Qmax
πD 2
4Q0
v1α = α2 cu Qα = Q0
πD
4Q
= = 1 + sin α = 1 − sin 2 α
v2 − 0 Q0 (1 − sin α )
v2 Qα Qα
Q0
Maşini hidraulice 93
_____________________________________________________________________________________
hrα = ζ 1
v12α
2g
Q2
D
(
= 0,0826 04 ζ 1 1 − sin 2 α )
2
(6.19)
R = 0,0826 F (α )
Q02
(
F (α ) = C (α )ζ 1 1 − sin 2 α )
D2
2
= 0,1
d
În tabelul 6.4 s-au calculat aceste mărimi pentru două grosimi relative
D
respectiv 0,2. În ultimul rând, R este calculat, ca exemplu, pentru o vană cu D = 4 m, H
= l00 m,
⎟ F (α ) = 74,34 F (α ) daN
⎛ 120 ⎞
Q0 = 120 , R = 0,0826⎜
2
m3
⎝ 4 ⎠
π
s
La α = 90°), forţa devine hidrostatică R90 o = γH D 2 = 1257000 daN .
4
Tabelul 6.4.
αo
Valorile parametrilor hidrodinamici pentru discul vanei fluture
0 10 20 40 60 80 90
Qα
1 0,970 0,883 0,587 0,250 0,030 0
Q0
S2
1 0,826 0,658 0,357 0,134 0,015 0
S0
v2
1 1,174 1,342 1,643 1,866 1,985 2
C (α )
v1− 0
ζ0
139 535 916 970 814 788 785
0 0,52 1,54 10,3 118 15000 ∞
R(tf) 3 30,3 97,1 263 447,5 790,8 1257
M = R(c + e )cos(δ − α )
ultimile două pot fi neglijate, fiind mult mai mici decât cuplul hidrodinamic:
K m = C (α ) cos(δ − α )
r
D
=
D C (α )cos(δ − α )
r Km
94 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
Maşini hidraulice 95
_____________________________________________________________________________________
Tema de proiect
l l1
h2
d
Dna
h1
d1 d2
m2 n3
m1 n2
w n1
Dna = h2 = n2 =
Dnr = d= n3 =
Dn = l= b=
a= l1 = m1 =
f= w= m2 =
h1 = n1 = d1 = d2 =
Materialele din care sunt confecţionate piesele ce compun pompa pot fi metalice
sau nemetalice. Ele se aleg ţinând cont de rolul funcţional al fiecărei piesă componentă,
o deosebită importanţă fiind acordată celor care vin în contact direct cu lichidul de lucru
vehiculat.
În funcţie de felul cum fluidul de lucru acţionează asupra materialelor cu care
vine în contact, există cinci clase de coroziune.
0,1 ÷1
0 < 0,1 foarte bună
1÷3
1 bună
3 ÷ 10
2 suficientă
3 slabă
4 > 10 foarte slabă
π ⋅ Dn ⋅ n
diametru nominal, va rezulta:
u2 =
60
2. Utilizăm expresiile:
ψ = 2 = 1; ϕ =
π ⋅ D22
H Q
⋅ u2
u2
2g 4
Din expresia lui ψ rezultă: u 2 = 2 gH [m/s],
Maşini hidraulice 97
_____________________________________________________________________________________
n ⋅ Q1 / 2
c. rapiditatea pompei nq:
nq =
H 3/ 4
unde: n – turaţia [rot/min];
Q – debitul [m3/min];
H – înălţimea de pompare.
Rapiditatea pompei la anumite valori critice, în funcţie de care e împărţită în mai
multe clase: R5, R10, etc.
γ ⋅Q⋅ H
Puterea hidraulică este dată de relaţia:
Ph = [W]
unde: γ – greutatea specifică [daN/m3];
102
Q – debitul [m3/s];
H – sarcina [m].
Q Qt − q
Randamentul volumetric este dat de relaţia:
ηv = = = 1− <1
q ( H , n)
Qt Qt Qt
unde:
Q – debitul aspirat prin flanşa de aspiraţie;
Qt – debitul teoretic sau debitul vehiculat prin rotor.
Randamentul volumetric ţine cont de pierderile de debit la etanşarea rotorului.
Debitul Q care intră (la aspiraţie) este egal cu debitul care iese (la refulare).
Presiunea de la ieşire este mai mare decât presiunea la intrare. Datorită acestei diferenţe
de presiune apare un circuit parazit de lichid (debit parazit).
a
b
mai mică şi randamentul volumetric ηv mai mic. Pentru un rotor lat va rezulta un
rotor de lăţime mică va rezulta un debit parazit q mic vom avea rapiditatea pompei nq
debit parazit q mare având rapiditatea pompei nq mai mare şi randamentul volumetric
ηv mai mare.
H t − ∑ hr ∑ hr < 1
Randamentul hidraulic este dat de relaţia:
ηh = = = 1−
H
Ht Ht Ht
unde:
H – înălţimea de pompare realizată de o pompă cu rotor real care vehiculează
fluid real;
Ht – înălţimea de pompare teoretică, realizată de o pompă care are ca rotor real
refulare;
Urmărind traseul fluidului: flanşa de aspiraţie – racordul de aspiraţie – canalul
rotoric – canalul carcasei – racordul de refulare, se constată că apar atât pierderi de
∑ hr = ∑ hd + ∑ hl
sarcină distribuită cât şi pierderi locale.
∑h
unde:
∑h
d - pierderi distribuite;
r - pierderi locale.
După efectuarea înlocuirilor vom avea mai departe următoarea relaţie pentru
∑ r 2 g ⎜⎝ ∑ ξ + λ d ⎟⎠
calculul pierderilor de sarcină în pompă:
v2 ⎛ l⎞
h =
unde:
100 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
Pa − Pm − Pfd
Randamentul mecanic este dat de relaţia:
η m = tz = = 1− m − = η M − ξ fd
P P Pfd
Pa Ra Pa Pa
ηt = η v ⋅ η h ⋅ η m
Randamentul total va avea relaţia:
Maşini hidraulice 101
_____________________________________________________________________________________
PME ≥ Pa
turaţie, astfel încât va fi îndeplinită relaţia:
60
τ= = = ≤ τ at ⇒ d a = 3
W p πd a πd a πτ at
Mt M t 16 M t 16 M t
3 3
da – se recomandă a fi multiplu de 5.
Diametrul de etanşare:
de = da + 5 mm = 15 mm
db = 1,6 ⋅ da = 24 mm
Diametrul rotorului:
l a = 20 +−00,,007
002 [mm]
b
t2
h t1
lc
da l
F ⋅ da = Mt
pc ⋅ ⋅ l c = F
h
2
rezultă:
pc ⋅ ⋅ l c = t
h M
2 da
pc = ≤ p ac
2M t
h ⋅ lc ⋅ d a
sau:
b. Verificarea la forfecare:
F ⋅ da = Mt
τf ⋅ b ⋅ lc = F
rezultă:
τ f ⋅ b ⋅ lc =
Mt
da
τf = ≤ τ af
Mt
b ⋅ lc ⋅ d a
sau:
Qt =
ηv
Q
[m3/s]
πD02
c. Diametrul la intrarea în rotor:
⋅ c0 = Qt
4
rezultă:
D0 =
π ⋅ c0
4Qt
Dna ≥ D0
d. Alegem flanşa de aspiraţie:
cna ≤ co
STAS 8696-85
D1 = (0,8 ÷ 1,1) ⋅ D0
e. Calculăm diametrul de intrare în paletaj:
c1 ≅ cm1 = τ1 ⋅ co
f. Calculăm viteza absolută la intrarea în paletaj:
τ1 = 1,05 ÷ 1,25
palelor.
πD n
g. Viteza de transport la intrare:
u1 = 1 [m/s]
60
104 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
Qtτ 1
i. Lăţimea palei la intrare: u1
b1 =
πD1c m1
[m] Fig. 6. Triunghiul de viteze la intrarea în rotor
Metoda I (grafică)
= f (nq )
D2
În funcţie de rapiditatea pompei D2 rezultă prin aflarea raportului:
D0
Metoda II
D2 =
H
rezultă:
n2k
H = ψ (β 2 ) = k (β 2 )
u 22 n2 D2
2g 10 4
β2 – este tipizat: 30°, 45°, 60°.
Pentru un H mare va rezulta un β2 mare; pm mare va rezulta că şi β2 va trebui
ales mai mare.
D + D1 β + β1
Calculul numărului de pale:
z = 2π ⋅ 2 ⋅ sin 2
D2 − D1 2
Metoda IV (exactă)
ηh – randamentul hidraulic.
p = ψ (β 2 ) 2
r2
z⋅S
unde:
r2 =
D2
;
2
p – coeficient reducător de sarcină dat de numărul finit de pale;
S – momentul static al liniei medii de curent (se consideră rotorul pur
radial);
S = ∫rdr =
2
r22 − r12
2
z ∈ (6 ÷ 11) – număr de pale.
1
D2 + D1 β + β2
z = 2π ⋅ ⋅ sin 1
D2 − D1 2
Pentru ieşirea din rotor triunghiul vitezelor este reprezentat în figura 7.
c2
α2 β2
w2
cm2
cu2 u2
Fig. 7. Triunghiul de viteze la ieşirea din rotor
tgβ 2 =
cm2
u 2 − cu 2
cm 2 = τ 2 ⋅ c0
gH ( p + 1)
cu 2 =
u2 ⋅ηh
Se exprimă
u 2 − cu 2 = m 2
tgβ 2
c
şi rezultă:
gH ( p + 1) c m 2
u2 − =
u 2 ⋅ηh tgβ 2
de unde:
τ ⋅Q
b2 = 2 t
π ⋅ D2 c m 2
tgα 2 = m 2
c
cu 2
106 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
b2
cm2
cm2
r2 =
b1 D2
r 2
r1 =
D1
2
rotoric admiţând variaţia monotonă a vitezei meridiane sau constanţa ei. Se fac
următoarele ipoteze:
- cm1 = cm2 = cm = ct.
2π ⋅ r τ i ⋅ Qt
t= σ= b( r ) =
sin β τ= 2π ⋅ ri ⋅ c m
s
t −σ
Nr. r s t
2
[°]
pct. [cm] [cm] [cm] [cm] [m]
Se face pentru trasarea muchiei de intrare a palei şi pentru pala dublu curbată în
Maşini hidraulice 107
_____________________________________________________________________________________
meridian).
Linia de curent centrală se va abate de la axul canalului. Repartiţia de viteze la
ieşire este constantă.
Ducem o linie de curent arbitrară astfel încât să împartă lăţimea rotorului b2 în
două părţi egale şi să împartă rotorul rotorul în două subrotoare prin care să treacă
1 πD02 πD x2
acelaşi debit.
= rezultă: D x = 0
D
2 4 4 2
unde: Dx - este exact în dreptul diametrului D0.
b′
a′ c′
ψ=ct. ψ=ct.
ρ
a
b
c cm
D0
Dx D1
∂ϕ ∂ϕ
z = x + iy
v = gradϕ = ∇ϕ = i + j
∂x ∂y
⎧ ∂ϕ
⎪⎪u = ∂x
⎨
⎪v = ∂ϕ
⎪⎩ ∂y
Ecuaţia unei linii de curent este următoarea:
= rezultă: ψ(x,y) = ct.
dx dy
⎧ ∂ϕ ∂ψ
u v
⎪u = ∂x = ∂y
⎪
Relaţiile Cauchy-Riemann: ⎨
⎪v = ∂ϕ = − ∂ψ
⎪⎩ ∂y ∂x
Se trasează reţeaua ortogonală de linii de curent ψ = ct. şi linii de potenţial de
108 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
ρ⋅cm = ct. ρ ~ ∆S
2. legea cuplului hidraulic constant:
∆b
= ct. , care trebuie
∆S
Prin împărţirea celor două relaţii se obţine relaţia r
∆
∆b ∆b
= ct.
∆S
N r S r
r. linii [
cm] cm] cm]
Se face din condiţia ca pala să fie egal solicitată mecanic de-a lungul celor trei
S bb′ = ∫ r d l =∆l ∑ ri
linii de curent, deci momentele statice să fie aceleaşi.
Spre deosebire de ventilatoare, la pompe pala poate fi un arc de cerc, două arce
de cerc sau profilul ei se poate trasa prin puncte (metodă exactă).
c m ⋅ 60
tgβ 1a1b1c = =
u1a1b1c π ⋅ D1a1b1c ⋅ n
c m1
2πr S τ= t
t= σ =
β [°]
sin β t − σ cm W = sin β
r cm
b(r) sinβ z tgβ S
[mm]
[mm] [mm]
r3 = (1,03 ÷ 1,05) D2 / 2
rotorului:
Alegerea unghiului Γ:
presetupa.
110 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
tgγ
tgΓ =
sin α 3
unde: 2Γ = 30° ÷ 60°;
γmax = 7° ÷ 8°; unghi real de difuzor;
α3 = α2 = 10,74°
Trebuie să calculăm secţiunea la diferite unghiuri astfel încât să poată trece un
Alegem diverse raze şi calculăm debitul prin fiecare fâşie şi raportăm la debitul
R1⋅cu = r3 Cu3
final. În funcţie de acestea rezultă variaţia dRi.
Din aproape în aproape se face tot calculul trecut în tabelul de mai jos:
Ri b(Ri) cu ∆Q Σ∆Q
Nr. [mm] [mm] [m/s] [m3/h] [m3/h]
crt.
dQ = cu(Ri)⋅b(Ri)⋅dRi
Se construieşte diagrama R = R(Q) cu ajutorul căreia se pot găsi razele Rϕ,
corespunzătoare diferitelor unghiuri pentru care facem calculul secţiunii.
Qϕ = CS ⋅ ϕ
Q
360
ϕ
0 4 9 2 2 3 3
0 45 90 135 180 225 270 315 360
0
Qϕ 0
0
Rϕ 0
1 ⎛ Qt ⋅ τ 2 ⎞
H t∞ = u 2 ⎜⎜ u 2 − ⎟
g ⎝ πD2 b2 tgβ 2 ⎟⎠
Graficul se construieşte prin tăieturi.
Qt = 0 ⇒ H t∞ = 2
u2
Qt ⋅ τ 2
g
Ht = 0 ⇒ 2 =
2
g πD2 ⋅ b2 ⋅ tgβ 2
u
Maşini hidraulice 111
_____________________________________________________________________________________
πD2 ⋅ b2 ⋅ tgβ 2 ⋅ u 22
Rezultă: Qt =
g ⋅τ 2
Htz = ε ⋅ Ht∞ = 0,75 ⋅ Ht∞
unde: ε se alege de la calculul diametrului D2.
h frec = k ⋅ Qt2
H = Htz – hfrec - hşoc
H tn (1 − η hn )
k=
Qtn2
k ⎛ ⎞ ⎡ 2 1 ⎤
= ⎜⎜1 − t ⎟⎟ ⎢u1 + u 22 2 ⋅ ⎥
2
Q D
2 g ⎝ Qtn ⎠ ⎣ D4 1 + p ⎦
hşoc
β2
k = 0,3 + 0,6
90
D4 = 2R0
Se alege PaN – puterea de antrenare nominală şi P0 – puterea de mers în gol.
γ ⎡ N ⎤
Se determină tangenta la curbă în punctul nominal:
tgε = ⎢ real − − N ⎥
N
102 ⋅ η m ⎣ ηh ⎦
H real
3 H H t0
ηh = ηh(Q)
Cu ajutorul tangentei se determină curba Pa = Pa(Q).
Curba:
η h (Q) = real
H
H tz
1π 2
( )
Masa discului principal:
M dp = D2 − Db2 ⋅ S ⋅ γ Fc
g 4
1π 2
( )
Masa discului de acoperire:
M da = D2 − D02 ⋅ S ⋅ γ Fc
g 4
D − D1 b1 − b2 S1 + S 2
Masa palelor:
M p = z ⋅γ ⋅ 2 ⋅ ⋅
1
g 2 2 2
1 π
Masa butucului:
M b = ⋅ ⋅ ( Db2 − d 2 ) ⋅ lb ⋅ γ
g 4
112 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
k ⋅ H ⋅ D2 ⋅ B2
P=
2,31
⎡ ⎛ Q ⎞2 ⎤
k = 0,36 ⎢1 − ⎜⎜ ⎟⎟ ⎥
⎢⎣ ⎝ Qn ⎠ ⎥⎦
P = 9795,81 ⋅ k ⋅ H ⋅ D2 ⋅ B2
unde: B2 – lăţimea rotorului la ieşire plus lăţimea discurilor.
Pfd = ∫ η ⋅ 2πr dr
R2
du
dn
π ⋅n
rb
ω=
ω ⋅ R22
30
Re ω =
ν
η
unde: ν =
ρ
- viscozitate cinematică;
η - viscozitate dinamică;
ρ - densitate.
⎛ B ⎞
Din diagrame se scoate raportul ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ R2 ⎠ optim
din care rezultă B. Se va alege
constructiv un anumit B.
7.8.6.Calculul labirinţilor
⎛ 2 gH pi ⋅ π 2 Di2δ i2
Lungimea:
⎞ 2δ
l =⎜
⎜
− ∑ ξ ⎟⋅
⎟ λ
⎝ ⎠
2 i
q
⎛ c ⎞
= H p − 2 + i = ⎜⎜1 − u 2 ⎟⎟ ⋅ H t∞
2 2
u u
2 g 8 g ⎝ 2u 2 ⎠
H pi
ηv = = 1− rezultă: q = Qt (1 − η v )
Q q
∑ζ
Qt Qt
γ
δ min = =
β π ⋅ Di
q
2 g ⋅ H pi
i
Maşini hidraulice 113
_____________________________________________________________________________________
Ga = γ ⋅ V
Fc = ⋅ω 2 ⋅ e
Gr
g
unde: Gr – greutatea rotorului;
π ⋅d4
e – se determină constructiv.
Iz =
64
f = (l + a ) ⋅ a 2
P
3E ⋅ I z
unde: l – distanţa dintre lagăre;
a – distanţa dintre rotor şi rulment;
P = FG + G r + Ga
f1 = 2 j r ⋅ + jr
a
l
114 Maşini hidraulice
_____________________________________________________________________________________
115
BIBLIOGRAFIE
22. Pavel, D., Zarea, Şt. Turbine hidraulice şi echipamente hidroenergetice, Editura
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968.
23. Reynolds, A., J. Turbulent Flows in Engineering. John Wilei & Sons, London,
1974.
24. Robescu, Dan şi Robescu, Diana. Dinamica fluidelor polifazate, transport şi
depoluare. Îndrumar de laborator, Universitatea Politehnica Bucureşti, 1995.
25. Zidaru, Gh. Hidodinamica reţelelor de profile (litografiat), Institutul Politehnic
Bucureşti, 1974.