Indrumar Seminar RM1 by Calin ITU PDF

CĂLIN ITU
REZISTENŢA MATERIALELOR
ÎNDRUMAR DE SEMINAR
-1-
2018
Prefață
Acest îndrumar de seminar conține o multitudine de aplicații de

rezistența materialelor, de utilitate atât studenților din facultățile cu
profil mecanic cât și specialiștilor din domeniul ingineriei mecanice.
Scopul acestui îndrumar este să aducă un plus de informație cu
privire la calculele manuale inginerești, care actualmente încep să fie
trecute în plan secund datorită evoluției la scară globală a software-
urilor comerciale de calcul apărute în ultimele două decenii. Cu alte
cuvinte, în acest manual sunt abordate tipologii de probleme
inginerești care pot constitui un fundament de bază, respectiv o
modalitate simplistă de validare a unor sisteme de complexitate mai
mare analizate cu software-urile existente în prezent.
La începutul fiecărui capitol din această carte este abordată o
scurtă parte teoretică introductivă în baza căreia sunt tratate
aplicațiile de la secțiunea Probleme Rezolvate. Fiecare capitol se
încheie cu o parte de Probleme propuse spre rezolvare, pe baza
cărora studenții își pot dezvolta abilitatea de abordare a unui calcul
ingineresc.
Cartea structurată pe șase capitole, tratează în primul capitol
sistemele de bare și barele simple deformabile pentru care se
trasează grafice de variație ale eforturilor secționale ce se dezvoltă în
acestea cu scopul de a scoate cu rapiditate în evidență locațiile cele
mai solicitate și în baza cărora să poată fi făcute verificări,
dimensionări și estimări de sarcini maxime de aplicat din condiții de
rezistență, respectiv stabilitate.
Următoarele capitole tratează solicitările simple ce pot fi întâlnite
în exploatarea unei piese, prin exemplele abordate la fiecare capitol
urmărindu-se să se pună în evidență cât mai fidel ce urmărim de fapt
în calcule în baza diverselor date de intrare de care putem dispune la
un moment dat. În principal sunt efectuate calcule de verificare,
dimensionare și sarcină capabilă.
Câteva din aplicațiile rezolvate în acest îndrumar sunt conținute
și în alte publicații trecute la bibliografie, scopul pentru care au fost
incluse în acest manual s-a bazat pe gradul de aplicabilitate destul de
ridicat întâlnit în calculele preliminare de proiectare aferente obținerii
unui produs competitiv pe piață și care să răspundă unor cerințe de
rezistență, rigiditate și stabilitate impuse de normativele actuale.
Orice produs dintr-un sistem mecanic care apare în exploatare
trebuie să treacă printr-un proces incipient de analiză laborioasă din
punct de vedere conceptual care inevitabil va trebui să țină cont de
calcule de verificare preliminare urmate de simulări bazate pe diverse
scenarii stabilite.
Ca și concluzie, manualul de față reprezintă o colecție de aplicații
de utilitate pe baza cărora studenții de la facultățile cu profil mecanic
pot să își facă o imagine de ansamblu cu privire la modalitatea de
abordare a unui calcul ingineresc.
Autorul mulțumește tuturor celor cu care a colaborat în toți anii
de formare didactică și profesională, cu ajutorul cărora a reușit să
evolueze și să atingă un nivel de cunoștințe care poate fi împărtășit
celor interesați de domeniul calculelor și simulărilor inginerești.
Cele mai multe mulțumiri se îndreaptă către familia care a adus
echilibrul emoțional ce a stat la baza realizărilor personale de până
acum ale autorului și a celor ce vor urma.
Mulțumesc dragei mele soții Pușa și mai ales scumpului meu
copilaș Tudor pentru că mi-au fost alături la crearea acestui îndrumar
realizat într-o perioadă destul de încercată din punct de vedere
personal.
Brașov, 2018
CUPRINS
Notații uzuale ............................................................... V
Cap.1 Diagrame de eforturi secționale în bare și sisteme de

bare static determinate ................................................ 1
Cap.2 Întindere – Compresiune.............................................. 45
Cap.3 Calculul convențional de forfecare .............................. 93
Cap.4 Momente statice și momente de inerție ....................... 119
Cap.5 Torsiunea barelor drepte.............................................. 153
Cap.6 Încovoierea barelor...................................................... 181
Anexe.......................................................................... 229
Bibliografie................................................................... 245
- III -
- IV -
NOTAŢII UZUALE
Notaţiile folosite în acest îndrumar, în general, au următoarele

semnificaţii:
A – aria secţiunii transversale;
a – lungime, indice pentru valoare admisibilă;
B – baza mare;
b – baza mică, lăţime;
C – cuplu de forţe;
c – cuplu de forţe pe unitatea de lungime, coeficient de
siguranţă, indice corespunzător limitei de curgere respectiv
solicitării de compresiune;
o
C – grade Celsius;
D – modul de rigiditate cilindrică, diametru;
d – diametru;
E – modul de elasticitate longitudinal;
Ec – energie cinetică;
Ep – energie potenţială;
e –distanţă, excentricitate, indice corespunzător limitei de
elasticitate;
F – forţă,
f – săgeată, frecvenţă;
G – modul de elasticitate transversal;
g – acceleraţie gravitaţională;
H,h – înălţime;
z,y, – momente de inerţie axiale ale suprafeţei plane;
zy – moment de inerţie centrifugal al suprafeţei plane;
1, 2 – momente de inerţie principale ale suprafeţei plane;
p – moment de inerţie polar al suprafeţei plane;
t – caracteristică geometrică de rigiditate la torsiune a secţiunii
transversale;
iz,iy – rază de inerţie;
i – indice pentru solicitarea de încovoiere;
J – moment de inerţie mecanic;
k – coeficienţi;
L – lucru mecanic (exterior sau interior), lungime;
l – lungime;
l – lungire;
M – moment;
-V-
M* – moment fictiv;
Mi – moment încovoietor;
Mt – moment de torsiune;
M – moment de încovoiere-torsiune;
m – masă, indice pentru valoarea medie, moment distribuit pe
unitatea de lungime sau moment corespunzător unei sarcini
egale cu unitatea;
n – turaţie, forţă axială corespunzătoare unei sarcini egale cu
unitatea;
F – forţă concentrată;
P – putere;
p – forţă uniform repartizată, pulsaţie proprie, tensiune totală,
presiune;
p* – forţă distribuită fictivă;
Q, q – greutate totală, respectiv distribuită, sarcină distribuită;
R – rază, coeficient de asimetrie, rezultantă;
r – rază, indice corespunzător valorii de rupere;
Sz,Sy – moment static;
Sω – moment static sectorial;
Sωz, – moment static sectorial axial, (Sωy);
s – lungime de arc;
T – forţă tăietoare, perioadă, diferenţă de temperatură;
T* – forţă tăietoare fictivă;
t – timp, temperatură, forţă tăietoare dată de sarcina unitate;
u – deplasare în lungul axei x;
U – energie de deformaţie;
V – volum;
v – deplasare în lungul axei y;
Wz, – modul de rezistenţă axial, (Wy);
Wp – modul de rezistenţă polar;
Wt – modul de rezistenţă la torsiune;
w – deplasare în lungul axei z;
X, – reacţiuni, componente ale forţelor, (Y, Z);
x,y,z – axe, coordonate;
 – unghi, coeficient de dilatare termică liniară;
k – coeficient teoretic de concentrare a tensiunilor;
β – unghi;
βk – coeficient efectiv de concentrare a tensiunilor;
 – coef. de calitate a suprafeţei, lunecare specifică, greutate
specifică;
Δ – deplasare, seraj;
- VI -
δ – deplasare;
ε – lungire specifică, factor dimensional, acceleraţie unghiulară;

ε1, – lungiri specifice principale, (ε2, ε3);
εv – deformaţie specifică de volum;
φ – rotire, unghi de torsiune total, coeficient de flambaj;
ψ – factor dinamic;
θ – unghi de torsiune specific;
λ – coeficient de zvelteţe;
μ – coeficient de frecare;
ρ – rază de curbură;
σ – tensiuni normale, (σx,σy,σz);
σp,σm – tensiune normală după paralelă, respectiv după meridian;
σr,σ – tensiune normală radială, respectiv circumferenţială;
σ1, – tensiuni normale principale, (σ2, σ3);
σf – tensiune critică de flambaj;
σech – tensiune echivalentă;
σmax, – tensiune maximă, respectiv minimă, σmin;
σ – amplitudinea tensiunilor normale;
σm – tensiunea normală medie;
 – tensiune tangenţială;
Ω – aria închisă de linia medie a profilului;
ω – coordonată sectorială, viteză unghiulară, pulsaţie.
- VII -
- VIII -
REZISTENŢA MATERIALELOR ÎNDRUMAR DE SEMINAR
DIAGRAME DE EFORTURI
SECȚIONALE ÎN BARE ȘI SISTEME
DE BARE STATIC DETERMINATE
1.1 NOȚIUNI TEORETICE
Calculele de rezistenţă, de rigiditate şi de stabilitate ale barelor

şi structurilor formate din bare, se poate face pe baza cunoaşterii
eforturilor interioare şi mai ales a eforturilor secţionale.
În cazul general al unui sistem de forţe spațiale (fig.1.1),
reacţiunile raportate la sistemul de axe xOyz, se exprimă analitic
printr-un sistem de şase ecuaţii (1.1), unde Xi, Yi, Zi, sunt proiecţiile
forţelor pe axele sistemului de referinţă, iar Mxi, Myi, Mzi momentele
forţelor în jurul axelor amintite.
 Xi = 0 ;  Mxi = 0 ;
 
 Yi = 0 ;  My i = 0 ; (1.1)
 
 Z i = 0 ;  Mzi = 0 ;
În cazul forţelor coplanare sistemul (1.1) se reduce la (1.2).
 Xi = 0 ,  Yi = 0 ;  Mzi = 0 , (1.2)
Fig.1.1
1
1. DIAGRAME DE EFORTURI SECȚIONALE
Fig.1.2
Asupra corpului din figura 1.1 acționează câteva sarcini

exterioare. Sub acțiunea acestor sarcini exterioare, în interiorul
corpului vor lua naștere sarcini interioare care dacă depășesc o
anumită valoare critică pot duce la deteriorarea corpului.
Cea mai cunoscută metodă din Rezistența Materialelor de
determinare a sarcinilor interioare este Metoda Secțiunilor. În baza
acestei metode, într-o secțiune transversală oarecare barei din
figura 1.1, eforturile interioare se reduc în centrul de greutate al
secțiunii la un torsor (fig.1.2) ale cărui componente față de sistemul
de referință Gxyz plasat în centrul de greutate al secțiunii sunt:
- Forța axială N, egală cu suma proiecțiilor pe axa longitudinală

Ox a barei a tuturor forțelor situate la stânga și la dreapta secțiunii
considerate, respectiv:
N =  X i = − X i (1.3)
 
- Forța tăietoare T, egală cu suma proiecțiilor în planul secțiunii a

tuturor forțelor situate la stânga și la dreapta secțiunii considerate.
Forța tăietoare se poate descompune în două componente,
orientate după axele centrale principale ale secțiunii:
Ty =  Yi = − Yi , Tz =  Zi = − Zi (1.4)
   
- Momentul de torsiune Mt, egal cu suma momentelor, în raport

cu axa longitudinală a barei, a tuturor sarcinilor situate la stânga și la
dreapta secțiunii considerate, respectiv:
2
M t =  M xi = − M xi , (1.5)
 
- Momentul de încovoiere Mi, egal cu suma momentelor, în

raport cu o axă centrală (axă ce trece prin centrul de greutate) din
planul secțiunii transversale a barei, a tuturor sarcinilor situate la
stânga și la dreapta secțiunii considerate. Momentul încovoietor se
poate descompune în două componente, calculate în raport cu
axele principale centrale de inerție:
Miy =  M yi = − M yi , Miz =  M zi = − M zi (1.6)

   
În relațiile (1.3) ... (1.6), semnul de însumare:

-  − se referă la sarcinile din partea stângă a secțiunii,

-  − se referă la sarcinile din partea dreaptă a secțiunii.


În fig.1.3, este redat cazul foarte frecvent al grinzilor solicitate

de forţe coplanare care lucrează spre exemplu, numai în planul Q
definit de axele xGy. Componentele torsorului de reducere sunt trei
şi vor fi notate cu:
➢ forţa axială N;
➢ forţa tăietoare T  Ty;
➢ moment încovoietor Mi  Miz.
Calculul acestor componente

se face cu relaţiile:
N =  X i = − X i ;
I II
T =  Yi = − Yi ; (1.7)
I II
Mi =  Mzi = − Mzi .
I II
Fig.1.3
3
Convenția de semne folosită la trasarea diagramelor de eforturi

secționale pentru porțiunea de bară situată la stânga secțiunii
considerate (fig.1.1) este următoarea:
- eforturile N, Ty și Tz se consideră pozitive, dacă sunt orientate
contrar axelor sistemului de coordonate,
- Momentele Mt, Miy și Miz se consideră poztive, dacă sunt
orientate în sensul axelor sistemului de coordonate.
În cazul particular în care sarcinile acționează într-un singur
plan xy, cele șase componente se reduc la trei, denumite simplu:
forță axială N, forță tăietoare T și moment încovoietor Miz.
În figura 1.4 este prezentată convenția de semne folosită la
trasarea diagramelor de eforturi secționale
Fig.1.4
1.2 RELAȚII DIFERENȚIALE ÎNTRE SARCINILE EXTERIOARE ȘI

EFORTURILE SECȚIONALE
Fig.1.5
4
Se consideră bara AB din figura 1.5, static determinată,

solicitată de sarcinile uniform distribuite q și p. La distanța x de
capătul din stânga se detașează elementul de bară de lungime dx,
delimitat de secțiunile 1 și 2. În aceste secțiuni se introduc eforturile
secționale indicate în figura 1.6.
Fig.1.6
Elementul de bară, se află în echilibru sub acţiunea sarcinilor

exterioare şi a eforturilor secţionale amintite. Din ecuaţiile de
echilibru static, rezultă:

 X = 0  −N + p dx + (N + dN) = 0;

 Y = 0  −T + qdx + ( T + dT ) = 0

 M = 0  M + T dx − qdx dx − (M + dM ) = 0
2 i i i
 2
se reduc termenii asemenea, se neglijează infinitul mic de ordin

superior qdx 2 2 şi rezultă :

N = −px + k ;

T = −qx + k1 ; (1.8)
 2
Mi = −q x + k1x + k 2 .
 2
ceea ce duce la următoarele precizări:
5
 în zonele unde q = 0, forţa tăietoare este constantă (T = k 1)

iar momentul încovoietor este cu distribuţie liniară (Mi = k1  x + k 2 );
 în zonele unde q = ct, forţa tăietoare este cu variaţie liniară
(T = - qx + k1) iar momentul încovoietor este cu distribuţie parabolică
Mi = −qx 2 + k1  x + k 2 .
1.3 TIPURI DE LEGĂTURI MECANICE ȘI ÎNCĂRCĂRI UTILIZATE

LA TRASAREA DIAGRAMELOR DE EFORTURI SECȚIONALE
Legăturile mecanice atașate de o structură tip bară sau cadru,

au rolul de a restricționa anumite grade de libertate ale acestora.
Prin restricționarea gradelor de libertate pe anumite direcții, în
legăturile mecanice apar reacțiuni sau eforturi interioare pe direcțiile
restricționate.
Legături mecanice sunt de mai multe feluri, însă pentru acest
capitol vor fi prezentate în figurle de mai jos doar cele plane.
Articulația Reazemul Încastrarea
Fig.1.7
Articulaţia: Legătura mecanică ce permite doar rotirea în jurul axei.

Blochează translaţiile după direcţiile orizontală şi verticală. În
consecinţă introduce două reacţiuni în sistem – una pe direcţie
orizontală (X) şi una pe direcţie verticală (Y).
Reazemul: Legătura mecanică ce permite rotirea în jurul axei şi

translaţia pe direcţie orizontală. Blochează translaţiile doar după
direcţiile verticală. În consecinţă introduce o singură reacţiune în
sistem – pe direcţie verticală.
Încastrarea: Legătura mecanică ce blochează toate translaţiile şi

rotaţiile. În consecinţă introduce trei reacţiuni în sistem o reacţiune
orizontală, una verticală şi un moment reactiv.
6
Principalele tipuri de încărcări exterioare cu care vom lucra în

acest capitol sunt prezentate în figura de mai jos.
Fig.1.8
Forţa concentrată poate fi considerată ca fiind acţiunea unei

sarcini într-un punct, deşi în practică aceasta se distribuie pe o
suprafaţă mică. Unitatea de măsură în S.I. este Newton.
Sarcina uniform distribuită este o sarcină întinsă pe o lungime
definită a barei. De obicei aceste sarcini de tip presiune pot fi
distribuite uniform sau după o lege definită. În figură se prezintă o
lege de variaţie liniară. Această sarcină este definită de o
intensitate, iar unitatea acesteia este N/mm.
Conform cunoștințelor acumulate de la mecanica statică, în
calcule, o sarcină uniform distribuită se reduce la o rezultantă situată
la jumătatea distanței pe care este distribuită acea sarcină.
Fig.1.9
7
Pentru o sarcină liniar distribuită, rezultanta ar trece prin centrul

de greutate al triunghiului definit de distribuția sarcinii.
Fig.1.10
Cuplul concentrat din figura 1.8 este o mărime ce poate deriva

din acțiunea unei forțe situată la o anumită distanță x.
a. b.
Fig.1.11
Conform figurii 1.11, o forță situată la o distanță x de un punct

A se poate reduce la un cuplu concentrat prin înmulțirea forței cu
distanța.
➢ Un moment sau cuplu este un efect de rotire.
➢ Un moment întotdeauna acţionează în jurul unui punct şi poate
avea orientare orară sau anti-orară.
➢ Momentul în jurul unui punct A cauzat de o forţă particulară F
se defineşte ca fiind forţa F înmulţită cu distanţa (pe direcţia
perpendiculară) de la linia de acţiune a forţei până la punct.
➢ În baza figurilor 1.11, M = Fx.
➢ Unitatea de măsură a momentului este Nmm.
8
1.3 TRASAREA DIAGRAMELOR DE EFORTURI SECȚIONALE
Aplicația 1.1. Să se traseze diagramele de eforturi axiale și

tăietoare, respectiv diagrama de momente încovoietoare pentru
grinda din figura 1.12.
Fig.1.12
REZOLVARE:
Încărcările exterioare ale grinzii sunt:
➢ o forță concentrată F înclinată la un unghi de 30o care se
va descompune după două direcții, orizontală și verticală,
➢ o sarcină uniform distribuită care se va reduce la o
rezultantă plasată în mijlocul tronsonului 2-B.
Fig.1.13
O primă etapă în ceea ce privește trasarea de diagrame constă

în calculul reacțiunilor din legăturile mecanice. În figura 1.13 s-au
reprezentat reacțiunile din legăturile mecanice, s-a descompus forța
F înclinată la 30o și s-a redus sarcina distribuită la rezultanta R.
9
În baza explicațiilor anterioare, schema de încărcare a grinzii ce

se va folosi la trasarea de diagrame este cea din figura 1.13.
Cu culoare roșie s-au repezentat forțele orizontale, iar cu
culoare verde cele verticale
Calculul reacțiunilor:
 X = 0  X A − Fcos (  ) = 0;

 Y = 0  YA − Fsin (  ) − R + YB = 0

 MA = 0  Fsin (  )  2a + R  8a − YB  10a = 0
 X = aq 3;
 A
Soluțiile sistemului de ecuații sunt:  YA = 1,6aq;
 Y = 3,4aq.
 B
În continuare ne propunem să efectuăm calculele de eforturi
secționale necesare trasării diagramelor de eforturi. Se va începe cu
calculul eforturilor secționale axiale.
Se vor calcula eforturile secționale axiale pe fiecare tronson de
bară parcurgând bara de la stânga la dreapta. Convenția de semne
ce se va utiliza este cea prezentată în figura 1.14.
Fig.1.14
Într-o secțiune curentă pe tronsonul de bară A-1, situată la

distanța x, calculul efortului secțional axial se va face în baza
“convenției de stânga” – bara parcursă de la stânga la dreapta.
10
Fig.1.15
Privind spre stânga dinspre secțiunea considerată și

raportându-ne la convenția de stânga pentru eforturi axiale (efortul
N), rezultă efortul axial specific tronsonului A-1: NA −1(x) = − XA .
Semnul este negativ întrucât până în secțiunea curentă la
distanța x de punctul A, pe tronsonul A-1, singurul efort axial pe care
îl vedem până în secțiunea considerată este XA de semn contrar
efortului N din convenția de semne.
Valorile pe care le poate lua variabila x pe tronsonul A-1 sunt în
strânsă dependență cu cota tronsonului A-1. Mai exact când x = 0
ne situâm în dreptul punctului A, iar când x = 2a suntem în dreptul
punctului 1. În consecință, pe tronsonul A-1, variabila x ia valori de
la 0–2a. Expresia efortului N pe tronsonul A-1 este o funcție
constantă.
 N (x = 0) = NA = − XA
NA −1(x) = − XA →  A −1
 NA −1(x = 2a) = N1 = − XA
Explicațiile prezentate pentru acest tronson A-1 sunt valabile și
pentru celelalte două tronsoane 1-2 și 2-B.
În continuare vom calcula efortul secțional axial aferent
tronsonului 1-2.
Fig.1.16
11
Ne propunem să calculăm efortul secțional axial într-o secțiune

curentă la distanța x de punctul 1 (fig.1.17), utilizând convenția de
stânga. Variabila x pe acest tronson ia valori: x = 0 – 4a.
Fig.1.17

 N (x = 0) = N1 = − XA + aq 3 = 0
N1−2 (x) = − XA + aq 3 →  1−2
 N1−2 (x = 4a) = N2 = − XA + aq 3 = 0

Efortul secțional axial pe tronsonul 2-B
Fig.1.18
Fig.1.19
12

 N (x = 0) = N2 = − XA + aq 3 = 0
N2−B (x) = − XA + aq 3 →  2−B
 N2−B (x = 4a) = NB = − XA + aq 3 = 0

Mai jos este prezentat graficul eforturilor secționale axiale în

lungul barei.
Fig.1.20
Calculul eforturilor secționale tăietoare:
Vom începe să calculăm eforturile tăietoare de la stânga spre

dreapta pentru cele trei tronsoane, raportându-ne la efortul T.
Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul A-1:
Fig.1.21
13
Fig.1.22
 T (x = 0) = TA = YA = 1,6aq
TA −1(x) = YA →  A −1
 TA −1(x = 2a) = T1 = YA = 1,6aq
Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul 1-2:
Fig.1.23
Fig.1.24
14
 T (x = 0) = T1 = YA − aq = 0,6aq
T1−2 (x) = YA →  1−2
 T1−2 (x = 4a) = T2 = YA − aq = 0,6aq
Efortul tăietor pe tronsonul 1-2 se poate calcula și de la dreapta

la stânga prin utilizarea „convenției de dreapta” – bara parcursă de
la dreapta la stânga.
Fig.1.25
 T (x = 0) = T2 = 4aq − 3,4aq = 0,6aq

T2−1(x) = R − YB →  2−1
 T2−1(x = 4a) = T1 = 4aq − 3,4aq = 0,6aq
Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul 2-B:
Fig.1.26
Efortul tăietor se calculează în baza convenției de stânga.
15
Fig.1.27
T2−B (x) = YA − aq − Rx = 0,6aq − q  x
După cum se poate vedea, expresia efortului tăietor pe 2-B este
o funcție liniară (polinom de gradul 1). În grafic pe acest tronson,
efortul tăietor va avea o variație liniară.
T (x = 0) = T2 = 0,6aq
T2−B (x) = 0,6aq − q  x →  2−B
T2−B (x = 4a) = TB = −3,4aq
Diagrama de eforturi secționale tăietoare
Fig.1.28
16
Calculul momentelor încovoietoare:
Pentru calculul momentelor încovoietoare pentru fiecare

tronson de bară, se vor folosi schemele de calcul utilizate la calculul
eforturilor tăietoare:
- tronson A-1, figura 1.22,
- tronson 1-2, figura 1.24,
- tronson 2-B, figura 1.27.
Calculul momentului încovoietor pe tronsonul A-1:
Mi( A −1) (x = 0) = MiA = 0


Mi( A −1) (x) = YA  x → 
M (x = 2a) = Mi1 = 3,2a2q
 i( A −1)
Calculul momentului încovoietor pe tronsonul 1-2:
Mi(1−2) (x) = YA  ( 2a + x ) − aq  x = 3,2a2q + 0,6aq  x

Mi(1−2) (x = 0) = Mi1 = 3,2a2q
Mi(1−2) (x = 4a) = Mi2 = 3,2a2q + 0,6aq  4a = 5,6a 2q
Calculul momentului încovoietor pe tronsonul 2-B:
x
Mi( 2−B) (x) = YA  ( 6a + x ) − aq  ( 4a + x ) − R x 
2
x
Mi( 2−B) (x) = 1,6aq  ( 6a + x ) − aq  ( 4a + x ) − q  x 
2
2
x
Mi( 2−B) (x) = 5,6a2q + 0,6aq  x − q
2
Mi( 2−B) (x = 0) = Mi2 = 5,6a2q

1
Mi( 2−B) (x = 4a) = MiB = 5,6a2q + 0,6aq  4a − q  ( 4a ) = 0
2
2
După cum se poate observa, pe tronsonul 2-B, momentul
încovoietor este o funcție parabolică (polinom de grad 2).
17
Momentul încovoietor pe tronsonul 2-B înregistrează un maxim

în dreptul zonei în care efortul tăietor este nul, la o distanță x = 0,6a
de punctul 2.
Mi( 2−B) (x = 0,6a) = Mimax = 5,78a2q

Diagrama de momente încovoietoare:
Fig.1.29
În mod normal, diagramele se reprezintă unele sub altele. În

cazul acestei probleme cele trei diagrame (N, T și Mi) s-au
reprezentat separat.
În baza diagramelor trasate se pot concluziona următoarele:
- în dreptul forțelor pe diagramele N și T înregistrăm salturi
(treceri bruște de la o valoare la alta în dreptul aceluiași punct),
- unde efortul tăietor este constant, momentul încovoietor
variază liniar (cazul tronsoanelor A-1 și 1-2),
- unde efortul tăietor variază liniar, momentul încovoietor
variază după o parabolă de grad 2 (momentul încovoietor este un
polinom de grad n+1 superior efortului tăietor),
- din condiția T2−B (x) = 0  0,6aq − q  x = 0  x = 0,6a. La
această cotă x de punctul 2 avem momentul maxim.
18
Fig.1.30

Fig.1.31
19
REZOLVARE:
După cum se poate observa din schema de încărcare a grinzii,

singura diferența față de încărcarea anterioară este cuplul
concentrat aplicat în dreptul articulației A.
Se vor parcurge aceleași etape descrise la aplicația 1. Schema
de calcul ce se va folosi la calculul reacțiunilor și a eforturilor
secționale este cea din figura 1.32.
Fig.1.32
Calculul reacțiunilor:
 X = 0  X − aq 3 = 0;
A

 Y = 0  YA − aq − 4aq + YB = 0
 M = 0  −C + aq  2a + 4aq  8a − Y  10a = 0
 A B
 X = aq 3;
 A
Soluțiile sistemului de ecuații sunt:  YA = 2aq;
 Y = 3aq.
 B
Calculul eforturilor secționale axiale:


N (x = 0) = NA = − X A = −aq 3
NA −1(x) = − XA →  A −1
NA −1(x = 2a) = N1 = − X A = −aq 3

20

N (x = 0) = N1 = − XA + aq 3 = 0
N1−2 (x) = − XA + aq 3 →  1−2
N1−2 (x = 4a) = N2 = − XA + aq 3 = 0


 N (x = 0) = N2 = − XA + aq 3 = 0
N2−B (x) = − XA + aq 3 →  2−B
 N2−B (x = 4a) = NB = − XA + aq 3 = 0


 T (x = 0) = TA = YA = 2aq
TA −1(x) = YA →  A −1
 TA −1(x = 2a) = T1 = YA = 2aq
T (x = 0) = T1 = YA − aq = aq
T1−2 (x) = YA →  1−2
T1−2 (x = 4a) = T2 = YA − aq = aq
T (x = 0) = T2 = aq
T2−B (x) = YA − aq − R x = aq − q  x →  2−B
T2−B (x = 4a) = TB = −3aq
Din condiția T2−B (x) = 0, obținem locul de pe tronsonul 2-B unde

momentul încovoietor înregistrează valoarea maximă.
T2−B (x) = aq − q  x = 0  x = a.

Mi( A −1) (x = 0) = MiA = −4a q
2
Mi( A −1) (x) = −C + YA  x → 

M (x = 2a) = Mi1 = 0
 i( A −1)
Mi(1−2) (x) = −C + YA  ( 2a + x ) − aq  x = aq  x
Mi(1−2) (x = 0) = Mi1 = 0


M (x = 4a) = Mi2 = aq  4a = 4a2q
 i(1−2)
x
Mi( 2−B) (x) = −C + YA  ( 6a + x ) − aq  ( 4a + x ) − R x 
2
21
qx 2
Mi( 2−B) (x) = 4a q + aq  x −
2
2
M
i( 2−B ) (x = 0) = Mi2 = 4a q
2


Mi( 2−B) (x = 4a) = MiB = 0

Mi( 2−B) (x = a) = Mimax = 4,5a q
2
Fig.1.33
În baza diagramei trasate se poate observa că în dreptul

punctului în care avem cuplu concentrat (punctul A), în diagrama de
momente înregistrăm un salt.
De asemenea, pe celelalte diagrame de eforturi secționale, în
dreptul forțelor concentrate apar salturi în diagrame.
22

Fig.1.34
REZOLVARE:
Încărcarea dată inițial pe sistemul din figura 1.34 se aplică
conform celei date în figura 1.35 pentru trasarea diagramelor. Se
descompune forța F din punctul 1 după cele două direcții, rezultanta
sarcinii uniform distribuite R=10aq se reduce la două rezutante R1 și
R2 specifice tronsoanelor A-2 și 2-B.
Componentele forței F s-au descompus într-o:
3
- componenta orizontală: F  cos (  ) = F  = aq 3 ,
2
1
- componenta verticală: F  sin (  ) = F  = aq .
2
Fig.1.35
23
După cum se poate vedea în figura 1.35, în punctul 2 avem o

articulație interioară. În dreptul acestui punct, momentul încovoietor
va fi nul, întrucât articulațiile interioare nu preaiu momente
încovoietoare.
Rezolvarea necunoscutelor (reacțiunilor) se poate face punând
condiția Mi2=0 sau separând sistemul în două subsisteme în dreptul
punctului 2 aplicând principiul acțiunii și reacțiunii.
Fig.1.36
Determinarea reacțiunii YA din proprietatea articulației

interioare:
Mi2st = 0  −aq  6a + YA  4a + C − R1  2a = 0  YA = 3aq
Determinarea celorlalte reacțiuni se face prin scrierea ecuațiilor
de echilibru din mecanica statică.
 X = 0  −aq 3 + X = 0;
B

 Y = 0  YA + YB − aq − R1 − R 2 = 0
 M = 0  −aq  12a + Y  10a + C − R  8a − R  3a − C = 0
 B A 1 2 B
 X = aq 3;
 A
 Y = 3aq,
Soluțiile sistemului de ecuații sunt:  A
 YB = 8aq,
C = −30a 2q
 B
24
Calculul eforturilor secționale și regulile de trasare ale

diagramelor sunt similare cu cele date în exemplele anterioare.
Fig.1.37


N (x = 0) = N1 = aq 3
N1−A (x) = aq 3 →  1−A
N1−A (x = 2a) = NA = aq 3


N (x = 0) = NA = aq 3
NA −2 (x) = aq 3 →  A −2
NA −2 (x = 4a) = N2 = aq 3


 N (x = 0) = N2 = aq 3
N2−B (x) = aq 3 →  2−B
 N2−B (x = 6a) = NB = aq 3


T (x = 0) = T1 = −aq
T1−A (x) = −aq →  1−A
T1−A (x = 2a) = TA = −aq
Calculul efortului tăietor pe tronsonul A-2 se face utilizând

convenția de stânga – conform figurii1.38.
T (x = 0) = TA = 2aq
TA −2 (x) = −aq + YA − q  x = 2aq − q  x →  A −2
TA −2 (x = 4a) = T2 = −2aq
25
Fig.1.38
Calculul efortului tăietor pentru tronsonul 2-B îl vom face

utilizând convenția de dreapta – grinda fiind parcursă de la dreapta
la stânga, în acest fel calculul fiind mai simplu datorită numărului
mai mic de eforturi de luat în calcul.
Fig.1.39
 T (x = 0) = TB = −8aq
TB−2 (x) = R2x − YB = q  x − 8aq →  B−2
 TB−2 (x = 6a) = T2 = −2aq
Mi(1−A ) (x = 0) = Mi1 = 0

Mi(1−A ) (x) = −aq  x → 
M (x = 2a) = MiA = −2a2q
 i(1−A )
Pentru calcularea momentului încovoietor pentru tronsonul A-2
se va folosi schema din figura 1.40.
26
Fig.1.40
x q  x2
Mi( A −2) (x) = −aq  ( 2a + x ) + YA  x + C − R1x  = 2aq  x −
2 2
Mi( A −2) (x = 0) = MiA = 0



M (x = 4a) = Mi2 = 0
 i( A −2 )
Pe acest tronson efortul tăietor este nul într-o anumită locație.

Pentru a afla poziția în care efortul tăietor este nul se va pune
condiția:
TA −2 (x) = 0
2aq − q  x = 0  x = 2a
Față de punctul A, la x = 2a, momentul încovoietor va înregistra

un maxim.
Mi( A −2) (x = 2a) = Mimax = 2a2q
Calculul momentului încovoietor pentru tronsonul B-2 se va face

plecând dinspre dreapta grinzii spre stânga, folosind convenția de
dreapta.
x q  x2
Mi( 2−B) (x) = YB  x + CB − R2x  = −30a q + 8aq  x −
2
2 2
27
Fig.1.41

Mi(B−2) (x = 0) = MiB = −30a q
2

M (x = 6a) = Mi2 = 0
 i(B −2 )
Fig.1.42
28
1.4 TRASAREA DIAGRAMELOR DE EFORTURI SECȚIONALE

LA SISTEMELE DE BARE
Cadrele fac parte din categoria sistemelor de bare plane. Tot

din această categorie mai fac parte spre exemplu, grinzile cu
zăbrele şi grinzile drepte cu mai multe legături exterioare, dar
prevăzute şi cu articulaţii interioare.
Pentru trasarea diagramelor de eforturi la sistemele de bare, se
ţine cont de câteva observaţii importante:
- Convenţia de semne se aşează paralelă cu axa fiecărei bare
în parte.
- În cazul în care cadrul nu are ramificaţii, se alege un sens de
parcurs al acestuia (de obicei de la stânga la dreapta).
- Fiecare bară este însoţită de un reper local de axe de
coordonate, la care axa x coincide cu axa barei şi are sensul de la
nodul cu număr mai mic la nodul cu număr mai mare.
- La cadrele cu ramificaţii unde nu se poate alege un sens de
parcurs, se recomanda ca reperele locale să se aleagă aşa încât
axele z să aibă acelaşi sens.
- În nodurile cadrelor plane, unde se întâlnesc numai două
bare, în diagrama de momente încovoietoare, momentele se rabat si
își păstrează semnul (dacă au fost deasupra liniei de referinţă pe o
bară, rămân deasupra şi pe cealaltă bară); acest lucru este valabil
indiferent de unghiul sub care se întâlnesc cele două bare şi este
rezultatul faptului că momentul încovoietor este un vector
perpendicular pe planul cadrului.
- În nodurile cadrelor cu ramificaţii, unde se întâlnesc cel puţin
trei bare, momentele încovoietoare NU se mai rabat; se calculează
momentele pe fiecare bară în parte, se trasează diagramele,
urmând ca în final nodurile să fie în echilibru.
- La cadrele simetrice şi simetric încărcate, diagramele N şi Mi
sunt simetrice faţa de axa de simetrie, iar diagrama T este
antisimetrică faţă de axa de simetrie (antisimetria încărcării cadrelor
simetrice, modifică corespunzător diagramele).
- Toate particularităţile de calcul de la barele drepte, sunt
valabile şi pentru cadre.
29

cadrul din figura 1.43. F = 2aq, p = 2q.
Fig.1.43
Sarcinile exterioare ce acționează asupra cadrului sunt:
- sarcină uniform distribuită axial p și sarcina uniform distribuită q,
- forța concentrată în punctul 1, înclinată la 45o, care se
descompune în două componente, orizontală, respectiv verticală,
- cuplu concentrat din punctul B.
Convenția de semne utilizată la sistemul de bare luat în studiu este
cea din figura 1.44.
Fig.1.44
30
În cazul în care vom se va parcurge cadrul în sens orar, se va

utiliza convenția de semne din figura 1.45, iar dacă parcurgerea
cadrului se face în sens anti-orar, se va folosi convenția din figura
1.46.
Fig.1.45 Fig.1.46
Ca și în cazul barelor drepte, o primă etapă constă în

determinarea reacțiunilor din legăturile mecanice. Schema de calcul
folosită pentru calculul reacțiunilor este cea din figura 1.47.
Fig.1.47
Notă:
- forțele orizontale sunt marcate cu culoare roșie,
- forțele verticale sunt marcate cu culoare verde.
31
 X = 0  X A − F1x − X B = 0;

 Y = 0  YA − R1 − F1y + YB = 0

 MA = 0  −F1x  2a + R 2  3a + C − X B  2a = 0
 X A = 10aq;

Soluțiile sistemului de ecuații sunt:  YA = 8aq,
 Y = 8aq.
 B
Fig.1.48
N (x = 0) = NA = −10aq
NA −1(x) = − YA + p  x = − YA + 2q  x →  A −1
NA −1(x = 2a) = N1 = −6aq
Pe tronsonul A-1, se observă că efortului axial este o funcție cu

variație liniară (polinom de gradul 1).
Efortul axial pe tronsonul 1-B se va calcula mai ușor prin
parcurgerea cadrului în sens anti-orar.
32
Schema de calcul a efortului axial specific tronsonului de bară

orizontal (1-B) se arată în figura 1.49.
Fig.1.49
N (x = 0) = NB = −8aq
NB−1(x) = − XB →  B−1
NB−1(x = 6a) = N1 = −8aq
Diagrama de eforturi axiale (valorile pozitive sunt în exterior, iar cele

negative la interior)
Fig.1.50
33
Calculul eforturilor secționale tăietoare și momentelor

încovoietoare:
După cum se poate vedea din detaliul figurii 1.51, într-o

secțiune curentă situată la distanța x de punctul A, singurul efort
care produce tăierea barei A-1 este reacțiunea XA. Aceasta este
orientată contrar convenției de eforturi tăietoare T.
Fig.1.51
T (x = 0) = TA = −8aq
TA −1(x) = − XA = −8aq →  A −1
TA −1(x = 2a) = T1 = −8aq
Calculul momentelor încovoietoare pe acest tronson se va face
tot în baza schemei din figura 1.51 ținând cont de regula semnelor
de momente.
Mi( A −1) (x = 0) = MiA = 0

Mi( A −1) (x) = − XA  x = −10aq  x → 
 M (x = 2a) = Mi1 = −20a2q
 i( A −1)
34
Pentru tronsonul de bară 1-B calculele pentru efortul tăietor și

momentele încovietoare se vor face prin parcurgerea cadrului de la
punctul B către A (sens anti-orar). În figura 1.52 este detaliată
porțiunea de bară B-1 pentru care se fac aceste calcule.
Fig.1.52
T (x = 0) = TB = 0
TB−1(x) = −R2x = −q  x →  B−1
TB−1(x = 6a) = T1 = −6aq
x q  x2
Mi(B−1) (x) = −C − R2x  = −2a q −2
2 2
Mi(B−1) (x = 0) = MiB = −2a q
2

Mi(B−1) (x = 6a) = Mi1 = −20a q
2
În baza acestor calcule, urmează trasarea diagramelor de forțe

tăietoare și momente încovoietoare pentru cadrul.
35
Diagrama eforturi tăietoare
Fig.1.53
Diagrama momente încovoietoare
Fig.1.54
În baza tuturor explicațiilor prezentate până acum, se vor

prezenta în continuare alte câteva exemple de rezolvare a unor
astfel de tipuri de probleme, urmărindu-se parcurgerea acelorași
etape: calcularea reacțiunilor, iar apoi calcul eforturilor secționale
pentru fiecare tronson de bară sau sistem de bare.
36
Aplicația 1.5. Să se traseze diagramele de eforturi tăietoare,

respectiv de momente încovoietoare pentru bara din figura 1.55.
Calculul reacţiunilor:
 M1 = 0  −Y2  4m − 2M0 − M0 − F  4,5m = 0  Y2 = 30 [kN]
M 2 = 0  Y1  4m − 2M0 − M0 + F  0,5m = 0  Y1 = 10 [kN]
Fig.1.55
Calcul eforturi secționale tăietoare pe tronsoane:
T (x = 0) = T1 = 10 [kN]
T1−2 (x) = Y1 = 10 [kN] →  1−2
T1−2 (x = 4m) = T2 = 10 [kN]
T3−2 (x = 0) = T3 = 40 [kN]
T3−2 (x) = F = 40 [kN] → 
T3−2 (x = 0,5m) = T2 = 40 [kN]
Calcul momentelor încovoietoare pe tronsoane:
Mi(1−2) (x = 0) = Mi1 = −20 [kN  m]


Mi(1−2) (x) = Y1  x − M0 → 
M (x = 4m) = Mi2 = 20 [kN  m]
 i(1−2)
Mi(3−2) (x = 0) = Mi3 = 0

Mi(3−2) (x) = −F  x → 
M (x = 0,5m) = Mi2 = −20 [kN  m]
 i( 3 −2 )
37

 MA = 0  R  2a + 2aq  6a − YB  8a = 0  YB = 2,5aq
M B = 0  Y1  8a − R  6a − 2aq  2a = 0  YA = 3,5aq
Fig.1.56

Fig.1.57
38
Sarcinile liniar distribuite de pe fiecare tronson s-au redus la
rezultantele R1 și R2 care se exprimă:
 1 1  kN 
R1 = 2 aq = 2  2[m]  60  m  = 60 kN
  

R = 1 bq = 1  1[m]  60  kN  = 30 kN
 1 2 2  m 
Se vor scrie ecuațiile de momente față de legăturile mecanice A
și B din figura 1.58.
 2a  b


 M A = 0  M 0 + R1 
3
− F  a − R 
2 

a +
3
 − YB  ( a + b ) = 0

 M = 0  Y  ( a + b ) + M − R   a + b  + F  b − R  2b = 0
 B A 0 1 
3


2
3
 Y = 20 [kN]
Reacțiunile ce se obțin din ecuațiile de momente sunt:  A
 YB = 40 [kN]
Prin scrierea ecuației de echilibru de forțe pe direcție veriticală
se verifică echilibrul. Suma tutuor forțelor exterioar și interioare
(reacțiuni) însumate algebric sunt nule, ceea ce înseamnă că
reacțiunile sunt determinate corect.
 Y = 0  YA − R1 + F − R2 + YB =20 − 60 + 30 − 30 + 40 = 0
Fig.1.58
Pentru scrierea funcţiilor de eforturi este necesar să exprimăm

legile de variaţie ale sarcinii distribuite pe cele două tronsoane în
funcţie de argumentul x1, respectiv x2.
39
Din asemănarea celor două triunghiuri, rezultă:

qx1 q q
=  qx1 =  x1 = 30  x1
x1 2 2
În mod analog: qx2 = q  x2 = 60  x2
Rezultă:
x1 x12
TA −1(x1) = YA − qx1  = 20 − 30 
2 2
TA −1(x1 = 0) = TA = 20 [kN]

TA −1(x1 = 2m) = T1 = −40 [kN]
x2 x 22
TB−1(x 2 ) = −YB + qx2  = −40 + 60 
2 2
TB−1(x 2 = 0) = TB = −40 [kN]

TB−1(x 2 = 1m) = T1 = −10 [kN]
Pentru tronsonul A–1, forţa tăietoare se anulează în punctul de
20
abscisă  = = 1,154 m. În această locație, momentul va avea
15
un maxim.
x1 x1
Mi( A −1) (x1) = M0 + YA  x1 − qx1   = 30 + 20  x1 − 5  x13
2 3
Mi( A −1) (x1 = 0) = MiA = 30 kN  m

Mi( A −1) (x1 = 1,154m) = Mimax = 45,396 kN  m

Mi( A −1) (x1 = 2m) = Mi1 = 30 kN  m
x2 x2
Mi(B−1) (x 2 ) = YB  x 2 − qx2   = 40  x 2 − 10  x 22
2 2
Mi(B−1) (x 2 = 0) = MiB = 0


Mi(B−1) (x 2 = 1m) = Mi1 = 30 kN  m

Diagramele de eforturi tăietoare și momente încovoietoare sunt

prezentate în figura 1.59.
40
Fig.1.59

Fig.1.60
41
X = 0  X A − 5aq = 0  XA = 5aq;
Y = 0  Y A + YB − 2aq = 0  YA + YB = 2aq;
M = 0  2aY − q  2a  a − 5aq  2a = 0  Y
A B B = 6aq;
M = 0  Y  2a + 5aq  2a − q  2a  a = 0  Y
B A A = −4aq.
 X A = 5ap;

Soluțiile sistemului sunt:  YA = −4ap;
 Y = 6ap.
 B
Diagramele de eforturi secționale:
42
PROBLEME PROPUSE
Să se traseze diagramele de eforturi secționale pentru

structurile de bare de mai jos:
1.9.
1.10.
1.11.
1.12.
1.13.
43
1.15.
1.14.
1.16. 1.17.
1.18. 1.19.
44
ÎNTINDERE – COMPRESIUNE
Tracțiunea (întinderea) și compresiunea sunt solicitări uniaxiale

produse de o forță sau sistem de forțe orientate după axa unei bare.
În figura 2.1,a forțele produc întinderea barei, iar în figura 2.1,b
produc comprimarea barei.
Fig.2.1
În figura 2.2 este prezentată o bară de lungime  și secțiune

inițială constantă A0, încastrată la capătul din stânga și solicitată de
o forță N la capătul din dreapta.
Fig.2.2
Se consideră materialul barei este omogen și izotrop (are

aceleași proprietăți după toate direcțiile).
45
2. ÎNTINDERE – COMPRESIUNE
Duă cum se observă, prin acțiunea forței N, bara se alungește

cu  , iar secțiunea transversală își reduce aria cu A.
În calculele de întindere – compresiune ale barelor, sistemelor
de bare sau structurilor în general urmărim să îndeplinim condițiile
de rezistență și rigiditate care presupun raportarea din calcul a unor
mărimi tensiune sau alungire la niște valori acceptabile. Cu alte
cuvinte, mărimile calculate nu trebuie să depășească valorile
admisibile impuse. Relațiile de calcul specifice condițiilor de
rezistență și de rigiditate sunt date în ecuațiile (2.1) și (2.2).
N
Condiția de rezistență:  =  a (2.1)
A
N
Condiția de rigiditate:  =   a (2.2)
EA
Notațiile utilizate în relațiile de mai sus sunt:
 – alungirea barei,
N – efortul axial,
 – lungimea iniţială a barei,
E – modul de elasticitate (modulul lui Young),
A – aria secţiunii transversale,
EA – modulul de rigiditate la tracţiune,
 - tensiunea de tracţiune,
a – alungirea admsibilă,
a – tensiunea admisibilă
Se definește lungirea specifică , raportul între alungirea barei

și lungimea ei inițială, relația (2.3):
 1 N 
= =  = (2.3)
 E A E
Din relația (2.3) obținem legea lui Hooke, care reprezintă

proporționalitatea între tensiuni și deformații.
 = E (2.4)
46
Cu ajutorul relațiilor (2.1) și (2.2) se rezolvă următoarele tipuri

de probleme:
N N
- de dimensionare: A nec  sau A nec  (2.5)
a E   a
N
 tr =  a
- de verificare: A
N (2.6)
 =   a
EA
Valorile calculate trebuiesc să fie sub limitele admisibile.
- de sarcină capabilă (maximă): Ncap  A  a (2.7)
Dacă forța axială și aria secțiunii transversale sunt variabile în

lungul barei, alungirea barei este:
N
 = dx (2.8)
0
EA
În cazul barelor verticale de lungime mare, la care se ține

seama și de greutatea proprie, relațiile tensiunii și lungirii sunt:
N
max = + (2.9)
A
 Q
 =  N + . (2.10)
A 2
Q = ∙A∙ - greutatea proprie,  - greutatea specifică.

În cazul în care bara este supusă unei încălziri sau răciri cu o
variație de temperatură t, alungirea barei și tensiunea în bară sunt
date de relațiile:
 =    t ,
(2.11)
 =   E  t
47
Într-o bară de secțiune omogenă formată din n tronsoane cu

modulele de rigiditatea E1A1, E2A2, ...., EnAn, solicitată de o forță
axială N, efortul într-un element oarecare este:
N  Ek A k
Nk = n
,
E A
(2.12)
i i
i=1
iar tensiunea corespunzătoare:
N  Ek
k = n
,
E A
(2.13)
i i
i=1
O categorie aparte de bare supuse la întindere o reprezintă

FIRELE. Acestea se deosebesc de bare prin faptul că pot prelua
doar sarcini de întindere și nu opun nicio rezistență la solicitarea de
compresiune sau încovoiere.
Fig.2.3
48
În figura 2.3 s-au făcut următoarele notații:

 - deschiderea dintre punctele de suspensie ale firului,
h – diferența de nivel,
f – săgeata firului.
Dacă sarcina distribuită q = const., atunci forma de echilibru

este de tip “lănțisor”. Se face precizarea că dacă sarcina q este
constantă (săgeți mici în comparație cu deschiderea), se ajunge la o
parabolă ca formă de echilibru de ecuație:
qx 2
y=− + C1x + C2. (2.14)
2H
C1 și C2 sunt constante de integrare ce se determină funcție de

legătura firului.
Pentru x = 0, y= 0, iar la x = , y = h, va rezulta ecuația curbei
funiculare.
q h 2
qx
y= + x − . (2.15)
 2H  2H
Pentru y = ymax = h, se obține ordonata maximă:
q 2 Hh2 h
y= + + . (2.16)
8H 2q 2 2
În cazul particular al punctelor de suspensie 0 și 1 situate la

același nivel se obține expresia săgeții, respectiv a efortului
corespunzător unei săgeți date:
q 2 q 2
f= , H= . (2.17)
8H 8f
Condiția de rezistență a firului:
H q 2
= =  a . (2.18)
A 8Af
49
Lungimea curbei funiculare este:
q2 3 h2
s= + + . (2.19)
24H2 2
Respectiv în funcție de săgeată:
8 f 2 h2
s= + + . (2.20)
3 2
Dacă h = 0 se obține:
8 f2
s= + . (2.21)
3
Alungirea totală a firului, montat între două puncte, datorită

sarcinii q și unei variații de temperatură este:
q 3
 = +  ( t − t0 ). (2.22)
8fEA
t0 – temperatura în momentul suspendării firului (de referință),

t – temperatura pentru care se face calculul firului,
 – coeficientul de dilatare termică.
Lungimea L a firului în stare nemontată, la temperatura t0:
8 f 2 h2 q 3
L= + + − −  ( t − t0 ). (2.23)
3 2 8fEA
Forța de întindere a unui fir, astfel încât în timpul iernii

tensiunea din fir să nu depășească tensiunea admisibilă a, este:
q1 2
H1 = a A = , (2.24)
8f1
q1 – greutatea pe unitatea de lungime (iarna),

f1 – săgeata la temperatura t1 (iarna).
50
Săgeata f0 a firului de greutate q0, la temperatura de montaj t0

astfel încât la temepratura t1 (iarna), când greutatea pe unitatea de
lungime este q1, săgeata f1 și efortul H1, este dată de ecuația de
gradul trei:
 3 3 q1 4  3 q0 4
f03 −  f12 +  2
( t 0 − t1 ) −  0
f − = 0, (2.25)
 8 64 f1  EA  64 EA
în care:
q1 2
f1 = . (2.26)
8Aa
2.2 CALCULUL LA COMPRESIUNE. PRESIUNI DE CONTACT
La solicitarea de compresiune se produce o deformaţie de

scurtare. Valoarea tensiunii de compresiune, corespunzătoare unei
scurtări specifice depinde de raportul dintre înălţimea epruvetei şi
dimensiunile secţiunii transversale. La solicitarea de compresiune,
apare termenul de „umflare transversală” a materialului epruvetei.
Datorită specificului acestei solicitări, de obicei, încercarea nu se
poate termina cu ruperea (este o afirmaţie ce se verifică mai ales
pentru materialele tenace). Sunt materiale ca oţelul, cuprul sau
aluminiul care rezistă la fel la compresiune ca şi la tracţiune; alte
materiale ca fonta sau betonul, rezistă bine la compresiune şi în
limite reduse la tracţiune.
În situaţia a două sau mai multe piese în contact, supuse la
compresiune, în calculele de rezistenţă va trebui să se acorde o
mare importanță presiunilor de contact care de fapt sunt tensiuni
normale cauzate de compresiune. Cedarea din cadrul acestei
solicitări, se produce în principal prin distrugerea suprafeţei de
contact, iar acest mod de a duce la ieşirea din buna funcţionare a
unor piese se mai numeşte şi strivire.
Calculele de rezistenţă se fac pentru materialul mai slab dintre
cele două piese ce se află în contact sau pentru suprafaţa mai mică
de contact dacă cele două piese sunt din acelaşi material.
51
2.2.1 SUPRAFEȚE PLANE ÎN CONTACT
La suprafeţele plane de contact se consideră că tensiunile sunt

uniform distribuite iar condiţia de rezistenţă este de forma:
Pst
pst =  pa =  a . (2.27)
A st
pst – presiunea de strivire (contact),

Pst – sarcina exterioară ce generează strivirea,
Ast – aria de strivire (contact),
a – tensiunea admisibilă la compresiune a materialului.
În structura din fig.2.4, se

urmăreşte să se determine ariile
de contact necesare pieselor
componente, pentru a se susţine
sarcina P şi greutăţile proprii.
Greutatea proprie a unui tronson
se calculează cu relația:
G = m∙g = ∙V∙g = ∙g∙A∙ = ∙A∙,
 - densitatea materialului,
 - greutatea specifică,
Fig.2.4 g – accelerația gravitațională.
Pentru materialele din fig.2.4 există succesiunea:

OL  FO  BET  SOL ,
Calcul secţiunii transversale notate cu A1, se face scriind

condiţia de rezistenţă la strivire, la nivelul contactului notat cu 1:
P +  f A1 P
pst = 1
 pa = FO  A1  .
A1 FO −  f 1
Calculul ariei de contact notată cu A2, se face scriind condiţia

de rezistenţă la strivire la nivelul contactului notat cu 2:
52
P +  f A1 1 +  OL A 2 P +  f A1 1
pst = 2
 pa = BET  A 2  ,
A2 BET −  OL 2
P +  f A1 1 +  OL A 2
Asemănător: A 3  2
.
SOL − BETl3
2.2.2 SUPRAFEȚE CILINDRICE ÎN CONTACT
În tehnică, o frecvenţă foarte mare o au cazurile când

suprafaţa de contact este cilindrică. Spre exemplu, contactul dintre
fusul unui arbore şi lagăr, contactul din cazul îmbinărilor cu bulon
sau cu nituri, etc.
Fig.2.5
În fig.2.5 este prezentat cazul unui arbore care se sprijină pe un

lagăr, căruia îi transmite sarcina P. Se presupune că între cele două
piese în contact nu există joc şi contactul propriu zis se realizează
pe un unghi de 180°. Dacă se presupune că presiunea de contact
este p, atunci forţa elementară ce rezultă din fig.2.5,b este:
D
dN = pdA = p  d  b ,
2
53
Însumarea tuturor forţelor elementare dN poate fi exprimată

prin condiţia de echilibru:
/2 /2 D bD /2

P= dNcos  = 
2 −/2
p dbcos  = pcos d = pbD.
−/2 −/2 2
a) Dacă se consideră că presiunea de contact este constantă,

ceea ce nu poate fi tocmai conform cu fenomenul real, se obţine:
P
p=  pa (2.28)
b D
care reprezintă o condiţie de rezistenţă la strivire, pentru suprafeţele

cilindrice. Se observă că aria de strivire este A = b∙D, ca şi când
contactul ar avea loc pe o suprafaţă plană de formă dreptunghiulară
(o proiecţie a jumătăţii de cilindru pe un plan longitudinal) de
dimensiuni bD, fig.2.5,c.
b) Dacă se consideră că presiunea de contact ar avea o

distribuţie aproximativ sinusoidală, fig.2.5,b, cu valoarea oarecare
p = pmax cos  ‚ rezultă:
b D / 2 b D /2 
P= 
2 − / 2
pmax cos   cos d =
2
pmax  cos2 d = bDpmax
− / 2 4
Condiţia de rezistentă ia forma:

P
pmax = 1,27  pa (2.29)
b D
Dacă cele două piese nu se mişcă una faţă de cealaltă

(îmbinări cu nituri sau cu buloane), se recomandă relaţia:
pa  1,5a ,
unde  a este tensiunea admisibilă la compresiune a materialului
mai slab dintre cele două în contact. Dacă cete două piese au o
mişcare relativă.
În cazul în care între cele două piese în contact, există un joc,
atunci contactul se realizează pe un unghi mai mic de 180°, care
variază cu încărcarea şi deci problema devine mult mai complicată.
54
2.2.3 SUPRAFEȚE MICI ÎN CONTACT
Rezemările pe role sau pe bile, întâlnite în cazul rulmenţilor,

constituie un exemplu sugestiv al suprafeţelor mici de contact.
Tensiunile şi deformaţiile de contact au caracter local; cunoaşterea
lor este cu atât mai importantă cu cât contactul se realizează pe o
suprafaţă mai mică. În calcule, contactul iniţial al corpurilor solide
poate fi punctiform sau de-a lungul unei linii.
Problemele de contact elastic au fost tratate pentru prima oară
de către H. Hertz în 1881-1882 și s-au bazat pe ecuaţiile teoriei
elasticităţii și a următoarelor ipoteze:
- corpurile sunt confecţionate dintr-un material omogen şi
izotrop;
- solicitarea se realizează în limitele proporţionalităţii între
tensiuni şi deformaţii;
- frecarea pe suprafaţa de contact este neglijabilă;
Fig.2.6
În fig.2.6,a se arată cazul a două bile în contact solicitate la

compresiune de sarcinile exterioare P. Se presupune că pe
suprafaţa de contact se dezvoltă numai forţe normale. Din motive de
simetrie, se constată că suprafaţa de contact este circulară, de
diametru 2a.
S-a demonstrat că presiunea este distribuită după o lege
eliptică şi are expresia:
55
r2
p(r ) = pmax 1− 2 (2.30)
a
unde r este distanţa de la centrul suprafeţei de contact, la punctul de

calcul al lui p. Valoarea maximă a presiunii este:
3p
p = 2 rp (r ) dr  pmax =
d
, (2.31)
0 2a2
unde cu a s-a notat raza cercului de contact şi se determină cu

relaţia:
E + E 2 d1d2
a = 0,73 1 p, (2.32)
E1E 2 d1 + d2
în care E1 şi E2 sunt modulele de elasticitate longitudinal pentru

materialele celor doua bile în contact.
Ca o particularizare a celor arătate mai sus, pentru cazul în
care E1 = E2 = E rezultă relaţiile de calcul:
2
P d1d2 2  d + d2 
a = 0,883 , pmax = 0,623 PE  1  .
E d1 + d2  1 2 
d d
Dacă o bilă apasă pe o suprafaţă concavă (fig.2.6.,b),

suprafaţa ce contact este mai mare iar presiunea este mai mică și
se calculează cu relaţia:
2
2  d1
+ d2 
pmax = 0,623 PE   .
 1 2 
d d
În cazul unei bile ce apasă pe o suprafaţă plană (fig.2.6,c),
când d1 = d şi d2 →, se obţin relaţiile de calcul:
2
d E
a= 0,883 P și pmax = 0,623 P  . (2.33)
E d
În cazul unui cilindru de lungime  ce apasă pe o suprafaţă

plană, presiunea maximă se calculează cu relaţia:
56
P E
pmax = 0,59 3 . (2.34)
d
Toate relaţiile arătate mai sus, arată o dependenţă neliniară

între forţa P şi presiunea maximă pmax, explicaţia fiind dată de faptul
că suprafaţa de contact creşte şi ea odată cu creşterea forţei. S-a
constatat că, presiunea creşte mai încet decât sarcina exterioară P.
Mărimea presiunii admisibile pa‚ poate avea valori mult mai
mari decât tensiunea admisibilă de compresiune. Un oţel cu
tensiunea de rupere de 600 – 700 [MPa], are o presiune admisibilă
de cel mult pa = 1600 [MPa], iar oţelurile speciale pentru rulmenţi pot
avea o presiune admisibilă de până la 3800 – 4000 [MPa].
În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva valori orientative de
limite de rupere, respectiv presiuni admisibile pentru diferite
materiale.
Tabel 2.1
Rezistenţa la rupere Presiunea admisibilă
Material
r [MPa] pa [MPa]
OLC 30 500 - 540 850 – 1050
0LC 40 580 – 620 1000 – 1350
OLC 50 650 – 700 1050 – 1400
15 C 08 690 1050 – 1600
20 C 08 785 1200 – 1450
Rul 1 – 3800
Fc 35 950 – 1400 1200 – 1400
57
58
PROBLEME REZOLVATE
Aplicația 2.1. Pentru bara din figura 2.7, se cer următoarele:

a) Să se determine reacţiunea din încastrare,
b) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
c) Să se verifice rezistenţa sistemului de bare,
d) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Aplicație numerică: a = 0,5 [m], F1 = 125 [kN], F2 = 175 [kN], D = 2d,
D = 20 [mm], E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]
Fig.2.7
REZOLVARE:
a) Din ecuația de echilibru scrisă pe orizontală determinăm

reacțiunea din încastrare.
 X = 0  −X A − F1 + F2 = 0  XA = F2 − F1 = 50 [kN].
b) Se vor scrie eforturile axiale pe cele două tronsoane în baza

convenției de semne pentru eforturi axiale prezentată la capitolul
anterior.
N (x = 0) = NA = XA = 50 [kN]
NA −1(x) = XA →  A −1
 NA −1(x = a) = N1 = XA = 50 [kN]
N (x = 0) = N1 = XA + F1 = 175 [kN]
N1−2 (x) = XA + F1 →  1−2
N1−2 (x = 2a) = N2 = XA + F1 = 175 [kN]
Diagrama de eforturi este prezentată în figura 2.8.
59
Fig.2.8
c) Verificarea barei se va face în baza condiției de rezistență

N
 =  a
A
Această relație de verificare se va utiliza pentru ambele
tronsoane de bară.
N
- pentru tronsonul A-1: A −1 = A −1  a
A A −1
Indicii din ecuație fac referire la tronsonul A-1.
50 [kN] 50000 [N]

A −1 = = = 636,62 [MPa]  a
d 2

 10 [mm ]
2 2
4 4
Condiția de rezistență nu este îndeplinită pe tronsonul A-1, în

consecință bara nu rezistă sarcinilor aplicate pe acest tronson.
Pentru a satisface condiția de rezistență pe acest tronson, va trebui
să adoptăm diametrul d = 25 [mm]. Se reia calculul cu aceast[
valoare de diametru și se obține:
50 [kN] 50000 [N]

A −1 = = = 101,85 [MPa]  a
  d2 
 25 [mm ]
2 2
4 4
Cu această valoare de diametru, condiția de rezistență este

îndeplinită.
60
- pentru tronsonul 1-2:

N 175000 [N] 175000 [N]
1−2 = 1−2 = = = 89,127  a
A1−2  2 
D  50 [mm ]
2 2
4 4
Condiția de rezistență este îndeplinită și pe cel ce-al doilea
tronson 1-2.
d) Deplasările orizontale ale punctelor 1 și 2 sunt:
NA −1  A −1 XA  a 50  103  500
u1 =  A −1 = = = = 0,255 [mm]
EA −1  A A −1 E    d2 5   25
2
2  10 
4 4
2
N  N 
u2 =   i = A −1 +  1−2 = A −1 A −1 + 1−2 1−2
i=1 EA −1  A A −1 E1−2  A1−2
u2 =
XA  a ( X + F1 )  2a = 0,255 + 175000  1000 = 0,7 [mm].
+ A
  
E   d2 E   D2 2  105   502
4 4 4

a) Să se ridice nedeterminarea (determinare reacțiuni XA, XB),
c) Să se dimensioneze bara (D,d = ?),
Aplicație numerică: a = 0,5 [m], F1 = 125 [kN], F2 = 175 [kN], D = 2d,
D = 20 [mm], E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]
Fig.2.9
REZOLVARE:
a. Vom scrie din statică ecuația de echilibru de forțe pe direcția axei:
 X = 0  −XA − F1 + F2 + XB = 0  XA − XB = F2 − F1
61
După cum se poate observa, ecuația din statică are două

necunoscute (XA, XB), iar pentru determinarea acestora va mai fi
nevoie de încă o ecuație exprimată în funcție de deformațiile
elastice.
N
 AB = 0;  AB =  A1 +  12 +  2B = 0 ,  =
EA
Se va obține un sistem de două ecuații cu două necunoscute

de forma:
din statică : X A − XB = 50000


 X  2a ( XA + F1 )  a ( X A + F1 − F2 )  3a
din deformatii elastice : A + + =0
 E
  d2
E
  D 2
E 
  ( D 2
− d2
)
 4 4 4
 X = 5,77 [kN],
Prin rezolvarea sistemului, obținem soluțiile:  A
 XB = −44,23 [kN].
b) diagrama de eforturi axiale:
Fig.2.10
c) Dimensionarea barei se va face tot din condiția de rezistență.
62
Se va efectua calculul de dimensionare pe fiecare tronson în

parte și în funcție de eforturile axiale din fiecare tronson se
calculează o arie necesară și funcție de aceasta rezultă un diametru
necesar, respectiv o pereche de valori D, d.
În final vor rezulta trei perechi de valori, din care pentru
îndeplinirea rezistenței se vor adopta diametrele cu valorile cele mai
mari.
N
Condiția de rezistență:  =  a .
A
N N
Dimensionarea se va face în baza condiției limită: = a  A =
A a
Calculul de dimensionare pe tronsonul A-1
5770 5770
A A −1 = = = 38,46mm2
a 150
  d2 4  A A −1
A A −1 = d= = 7 [mm].
4 
dA −1 = 7 [mm],

DA −1 = 2  dA −1 = 14 [mm].
Calculul de dimensionare pe tronsonul 1-2
130770 130770
A1−2 = = = 871,8 [mm2 ]
a 150
  D2 4  A1−2
A1−2 = D= = 34 [mm]
4 
D1−2 = 34 [mm],

 D1−2
d1−2 = 2 = 17 [mm].
63
Calculul de dimensionare pe tronsonul 2-B
44230 44230
A 2−B = = = 294,86 [mm2 ]
a 150
  (D2 − d2 )   ( 4d2 − d2 ) 3    d2
A 2−B =  A 2−B = =
4 4 4
4  A 2−B
d= = 6 [mm]
3
d2−B = 6 [mm],

D2−B = 2  d2−B = 12 [mm].
Dintre toate perechile de valori de diametre determinate, pentru

îndeplinirea condiției de rezistență se vor adopta diametrele cu
valorile cele mai mari:
d = 7 [mm],

D = 2  d = 14 [mm].
d) Calculul deplasărilor punctelor 1 și 2.
XA  2a 5,77  103  2  500

u1 =  A1 = = = 1,049 [mm]
  d2   17 2
E 2,1 105 
4 4
XA  2a ( XA + F1 )  a
u2 =  = A −1 + 1−2 = +
A2
  d2   D2
E E
4 4
50  103  2  500 130,77  103  500

u2 = + = 1,392 [mm].
  17 2
  34 2
2,1 105  2,1 105 
4 4
Valorile pozitive obținute pentru deplasări înseamnă că deplasarea

punctelor se face în sensul axei x care este orientată către dreapta.
64
Aplicația 2.3. Să se determine valoarea forţei F dacă deplasarea

pe verticală în dreptul ei este  = 0,6 mm. Se cere:
a) Să se calculeze eforturile N1 și N2 din barele verticale,
b) Să se calculeze tensiunile din barele verticale.
Aplicație numerică:  = 400 [mm], A1 = 500 [mm2], A2 = 800 [mm2],
E = 2∙105 [MPa], a = 150 [MPa]
Fig.2.11
REZOLVARE:
a) Sub acțiunea forței F, în barele 1 și 2 iau naștere eforturile axiale

N1 și N2, acest lucru fiind prezentat în figura 2.12
Fig.2.12
- ecuația de echilibru pe care o scriem din statică, este:

MA = 0; N1  a + N2  2a − F  3a = 0
65
N1 + 2N2 = 3F
În baza ecuației din statică avem o ecuație cu două

necunoscute. Sistemul este static nedeterminat cu grad de
nedeterminare unitar. În consecință va trebui să mai sciem o ecuație
din deformații elastice pe baza schemei din figura 2.13.
Fig.2.13
Sub acțiunea încărcării exterioare (forța F), barele 1 și 2 se

alungesc cu cantitățile ∆1 și ∆2. Pentru determinarea eforturilor N1
și N2, vom scrie următoarele asemănări de triunghiuri:
ABB’  ADD’
BB' AB  a 
=  1=   1 = = 0,2 [mm]
DD' AD  3a 3
N1  1 E A
= 0,2  N1 = 0,2  1 1 = 26,25 [kN]
E1  A1 1
ACC’  ADD’
CC' AC  2a 2
=  2 =  2 = = 0,4
DD' AD  3a 3
N2  2 E A
= 0,4  N2 = 0,4  2 2 = 168 [kN]
E2  A 2 2
Înlocuind N1 și N2 în ecuația din statică, vom obține forța F:
N1 + 2N2
F= = 120,75 [kN]
3
b) Tensiunile din barele verticale sunt:
66
N1 26,26  103
1 = = = 52,5 [MPa] < a
A1 500
N2 168  103
2 = = = 210 [MPa] > a
A2 800
În baza calculelor de verificare efectuată, se constată că bara 2

nu îndeplinește condiția de rezistență. Pentru îndeplinire se propune
majorarea ariei secțiunii transversale A2 = 1200 [mm2].
N2 168  103
2 = = = 140 [MPa] < a.
A2 1200
Aplicația 2.4. Pentru sistemul din figura 2.14, se cere:

a) Determinarea eforturilor N1 și N2 din barele verticale,
b) Dimensionarea barelor.
 N 
Aplicație numerică:  = 400 [mm], a = 0,5 [m], q = 10   ,  = 30o
 mm 
E = 2,1∙105 [MPa], a = 150 [MPa]
Fig.2.14
REZOLVARE:
- din statică: MA = 0; N1  a + N2Y  9a − R  5a = 0 ,
R = 8aq – rezultanta sarcinii uniform distribuite
67
Fig.2.15
3
N2Y = N2∙cos() = N2∙
2
9 3
Ecuația din statică: N1 + N2 = 40aq (1)
2
- din deformații elastice:
Fig.2.16
ABB’  ADD’
BB' AB  a N1  1
=  1=  v D = 9 =9 (2)
E1  A1
1
DD' AD vD 9a
În DD’’D’
D''D'  2  2 N2  2
cos (  ) = =  vD = =
DD' vD cos (  ) E2 A 2 cos (  )
68
cos (  ) =  =
cos (  )
2
2
N2  2
vD = (3)
E2 A 2 cos2 (  )
Prin egalarea relațiilor (2) și (3) obținem:
N1  1 N2  2 N1  N2 
9 =  9 =
E1  A1 E2 A 2 cos2 (  ) E  A EA cos2 (  )
4
9N1 = N2 (4)
3
Relația (4) se introduce în (1) și obținem eforturile din bare:
N1 = 0,745aq = 3725 [N]

N2 = 5,03aq = 25150 [N]
b) dimensionarea barelor se face din condițiile de rezistență:
N1 3725 3725
1 =  a  = 150  A1nec = = 24.83 [mm2 ]
A1 A 150
N2 25150 25150
2 =  a  = 150  A 2nec = = 167.67 [mm2 ]
A2 A 150
Anec = max(A1nec ,A 2nec ) = 167.67 [mm2 ]
d2 4  167.67
A nec = = 167.67  d = = 14.61 [mm]
4 
Se adoptă d1 si d2 = 15 mm.
69
Aplicația 2.5. Se dă sistemul de bare

articulate din fig.2.17 şi se cere:
a. Să se determine forţa verticală P care
poate fi aplicată în nodul A (cu sensul
către nodul E) astfel încât tensiunea în
bara cea mai solicitată să nu depăşească
a = 100 MPa.
b. În cazul în care bara 2 este mai scurtă
iniţial cu o = 0,5 mm, să se determine
forţa Fo (aplicată în capătul barei 2) pentru
realizarea montajului, în absenţa forţei P.
Se dau:
 = 1 = 3 = 4 = 1 [m];
A1 = A3 = A4 = 0,5A2 = A = 103 [mm2]; Fig.2.17
E = 2105 MPa.
REZOLVARE:
a. Studiind echilibrul sistemului prin izolarea

nodului A se observă că sistemul este de două
ori static nedeterminat.
 X = 0; N  sin() − N  sin() = 0 (1)

1 3
 Y = 0; N  cos() + N + N  cos() + N
1 2 3 4 = P (2)
Fig.2.18 Din (1)  N1 = N3
Ecuația (2) devine: 2N1  cos() + N2 + N4 = P,

Mai sunt necesare două relaţii pentru determinarea eforturilor.
Din poziţia deformată, fig.2.19, sistemul se scrie:
4 = 2 (4)
1 = 4cos (5)
care scrise explicit în funcţie de eforturi şi ataşate la (1), (2) rezolvă
problema:
70
N4  4 N2  2 N
=  N4 = 2  cos  (6)
EA 2EA 2
2 = cos şi 4 = 
N1  1 N4  4
=  cos 
EA EA
cos2 
 N1 = N4  cos  = N2  (7)
2
Fig.2.19
Înlocuind (6), (7) în (3) obţinem:
P
N2 = = 0,48P
cos 
1+ + cos 
3
2
N1 = N3 = 0,18P; N4 = 0,208P
Condiţia de sarcină capabilă la solicitări axiale este:
Ncap = aAmin = Nmax = N2
100  10−3  10−3

0,48P = aA2  P = = 416,66 kN
0,5  0,48
Întrucât A2 nu este aria minimă, verificăm şi bara (4) unde N4

=0,208P şi A4 = 103 mm2 şi obţinem:
100  10−3  10−3

P= = 480,77 kN
0,208
Rămâne ca şi sarcină capabilă valoarea minimă dintre cele

două calculate: P = 416,66 kN.
b. Şi în acest caz după montajul forţat al sistemului, acesta este

de două ori static nedeterminat. Din izolarea nodului A rezultă în
final ecuaţia:
2N1cos + N4 – N2 = 0 (8)
La aceasta mai adăugăm relaţiile în deformaţii:
 = l2 + l4 şi l1 = l4cos (9)
71
 N1  1 N4  4
 = 2  EA + EA
 (10)
 N  N 
1 1
= 4 4
 cos 
 EA EA
EA   cos 
 = N2  + N4
 2 (11)
N1 = N4  cos 
Fig.2.20
 EA   cos 
N
 4 = − N2 
2
Din (11) 
N = 3A    cos  − N  cos 
2
 1 2
2
Introducând relaţiile (11) în (8) obţinem:
EA (1 + 2  cos  )  10
2 −3
N2 =  = 120 kN
l  cos  
1 + + cos  
3
 2 
Aplicația 2.6. Pentru bara din figura 2.21, se cere:

a) Calcule tensiuni pe tronsoanele barei;
b) Trasare diagramă de forțe axiale și tensiuni;
c) Tensiunile din bară dacă temperatura scade cu t=15oC.
Fig.2.21
72
Aplicație numerică: a = 1 [m], A1 = A = 400 [mm2], A2 = 0.5A1 = 0.5A,

E2 = E = 2∙105 [MPa], E1 = 0.5E2 = 0.5E, a2 = 0.5a1,  = 1,25[mm],
1 = 24∙10-6 [grad-1], F = 100 [kN].
REZOLVARE:
a)
- ecuația de echilibru de forțe din statică:
 X = 0; XA + XB − F = 0 (1)
- ecuația din deformații elastice:
 AB = 0;  AB =  A1 +  12 + 2B =
Alungirile de tronsoane:
XA  2a XA  2a
2a
XA
 A1 = 0 E1  A1 dx = =
E1  A1 0.5E  A
 =
a
( XA − F)dx = ( XA − F)  a = ( XA − F )  a
E1  A1 E1  A1 0.5E  A
12
0
 =
a
( XA − F)dx = ( XA − F)  a = ( XA − F )  a
E2  A 2 E2  A 2 E  0.5A
2B
0
Ecuația scrisă din deformații elastice devine:

XA  2a ( XA − F )  a ( XA − F )  a
+ + = (2)
0.5E  A 0.5E  A E  0.5A
Din (1) și (2) se obțin reacțiunile XA și XB.

2Fa + EA
XA = = 76,25 [kN] , XB = F − XA = 23,75 [kN]
4a
Tensiunile pe tronsoane sunt:
NA −1 XA 76,25  10 N
3
A −1 = = = = 190,625 MPa
A A −1 A 400 mm2 
N1−2 XA − F 23,75  103 N

1−2 = = =− = −59,375 MPa
A1−2 A 400 mm2 
73
N X −F 23,75  10 N
3
2−B = 2−B = A =− = −118,5 MPa .

A 2−B 0,5A 200 mm2 
b) diagramele de eforturi axiale și tensiuni
Fig.2.22
c) Determinarea reacțiunilor ținând cont de variația de temperatură

se face în mod similar cu calculul prezentat la a), cu adăugarea
termenilor în ecuația deformațiilor elastice ce ține cont de alungirea
sub influența temperaturii.
În notațiile reacțiunilor se va folosi litera “t” care ține cont de
regimul termic.
- ecuația de echilibru de forțe din statică:

 X = 0; XA(t) + XB(t) − F = 0 (3)
- ecuația din deformații elastice:
 AB = 0;  AB =  A1(t) +  12(t) + 2B(t) =
74
Alungirile de tronsoane exprimate funcție de variația de temperatură:

X  2a
 A1(t) = A(t) + 1  2a  t
0.5E  A
 12(t) =
( XA(t) − F)  a +   a  t
0.5E  A
1
 =
(X A(t) − F)  a
+ 2  a  t
E  0.5A
2B(t)
Ecuația de deformații elastice devine:
X A(t)  2a
+ 1  2a  t +
(X A(t) − F)  a
+ 1  a  t +
0.5E  A 0.5E  A (4)
+
( XA(t) − F)  a +   a  t = 
E  0.5A
2
Din (3) și (4) obținem reacțiunile sub influența temperaturii.

4Fa + EA − EAat ( 31 +  2 )
XA(t) = = 89,48 [kN]
8a
XB(t) = 10,52 [kN]
Tensiunile pe tronsoane funcție de t:
NA −1(t) 89,48  103 N

A −1(t) = = = 223,7 MPa
A A −1 400 mm2 
N1−2(t) 10,52  103 N

1−2(t) = =− = −26,3 MPa
A1−2 400 mm2 
N2−B(t) 10,52  103 N

2−B(t) = =− = −52,6 MPa
A 2−B 200 mm2 
Diagramele de eforturi axiale și tensiuni în funcție de scăderea de

temperatură se prezintă în figura 2.23.
75
Fig.2.23
Aplicația 2.7. O tijă (1) cu secțiune

circulară variabilă din oțel este montată
în interiorul unui tub (2) confecționat din
aluminiu. Modulul de elasticitate pentru
oțel (1) este E1, iar pentru aluminiu E2.
Întregul ansamblu format din cele două
componente (1) și (2) este comprimat
de forța P din partea inferioară prin
intermediul unei plăci foarte rigide. Se
cere să se traseze diagramele de
eforturi axiale și de tensiuni pentru cele
două componente. Se dau: d = 20 [mm],
E1 = 2,1∙105 [MPa], E2 = 0,7∙105 [MPa].
Fig.2.24
REZOLVARE: Notând cu N1 și N2 forțele axiale din tijă și din tub,

vom scrie din statică:
76
N1 + N2 = P , (1)
Geometric, se poate observa că deformațiile axiale ale
componentelor sunt egale.
 1 = 2
Întrucât tija are secțiunea transversală variabilă, scurtarea

acesteia se calculează cu relația:
6d
N1 N1
 1= dx =  E A (x)dx ,
E A
0 1 1
(x) 0 1 1
unde A1(x) este secțiunea transversală a tijei la distanța x, așa cum

se arată în figura 2.25.
  BC2
A1(x) = ,
4
BC = 2  BB'+ B'C' = 2BB'+ d ,
Din asemănare:
BB' x 2BB' x x
=  =  2BB' =
2d − d 6d d 6d 6
2
x x + 6d
BC = +d=
Fig.2.25 6 6
Aria secțiunii transversale la distanța x de capătul tijei este:
 ( x + 6d)
2

A1(x) = = (6d + x)2
4 36 144
Deformația axială a tijei se poate exprima în felul următor:
144  N1
6d 6d 6d
N1 N 144 1
 1=  dx = 1  dx = 0 (6d + x)2 dx
0
E1A1(x) E1 0
(6d + x)2 E1
(6d + x)' 144N1 (6d + x)−1 144N1  1 1

6d 6d
144N1
 1=
E1 0 (6d + x)2 dx =
E1

( −1) 0
= − +
E1  12d 6d 
12N1
 1 =
 E1d
77
Deformația axială a tubului este:

N2 N  6d N2  6d N  24d 24  N2
 = = 2 = = 2 = ,
    
E2 ( 9d − 4d )
2 2
E2 A 2 E2 A 2 2 2 E 2 5d 5 E 2 d
4
Întrucât deformațiile axiale ale celor două componente sunt
egale, se poate scrie:
12N1 24N2
 =  =  N2 = 0,833N1 (2).
  E1d 5  E2d
1 2
Din ecuațiile (1) și (2) ale acestei probleme, obținem eforturile

N1 și N2. Diagramele de eforturi axiale și tensiuni normale ale celor
două componente se prezintă în figura 2.26.
Fig.2.26
Aplicația 2.8. Se dă sistemul de bare articulate din fig.2.27.

Barele au acelaşi modul de rigiditate EA.
a) Să se determine eforturile din bare pentru a se elimina
eroarea de execuţie  (în lipsa forţei)
b) După eliminarea erorii se aplică forţa F. Să se calculeze
eforturile finale din cele trei bare.
78
c) Să se determine valoarea forţei F pentru ca efortul în bara 2

să fie nul.
Fig.2.27
REZOLVARE:
a) Schema după care se face calculul este cea din figura 2.28.
Fx = 0; N1 – N2cos60o = 0 
N2
N1 − = 0 (1)
2
Fy = 0; N2sin60o – X = 0 
3
N2 − X = 0 (2)
2
Rezultă un sistem static nedeterminat.
Fig.2.28
Ecuaţia de deplasări suplimentară este:  =  3 + Bv (3).
3 – lungirea barei 3;

Bv – deplasarea pe verticală a nodului B pentru barele 1 şi 2.
X
l3 =
EA
79
Pentru determinarea lui Bv vom folosi metodele energetice iar

sistemul este schiţat în fig.2.29.
Fig.2.29
2 = =2
cos60o
Din schema N0 fig.2.29 rezultă (X se consideră necunoscută):
N2 X
Fx = 0; N1 – N2cos60o = 0  N1 = = (3)
2 3
X 2X
Fy = 0; N2sin60o – X = 0  N2 = = (4)
3 3
2
1 2
Asemănător se determină: n1 = şi n2 = .
3 3
Deplasarea verticală a punctului B va fi:
n
Ni  ni  i
Bv =  = N1   n1 + N2   n2
i=1 Ei  A i
1 2
1 1 2 2 3X
Bv =  X  +  X2  = .
3 3 3 3 EA
X
Din (3)  =4 (4).
EA
EA
Din (4) obținem necunoscuta X  X = - întindere.
4
  EA
Din (1) și (2) obținem N1 și N2: N1 = - întindere,
4 3
80
EA
N2 = - compresiune.
2 3
b) ) Vom face abstracţie de prezenţa deja a acestor eforturi în
bară şi vom aplica forţa F.
1 = ; 3   (pentru uşurarea calculelor), 2 = 2.
Din fig.2.30. se obţine:
Fx = 0; N1F
'
+ N'2F  cos60o = F  cos60o
'
2N1F + N'2F = F (5)
Fy = 0; N'2F  cos30o + N'3F = F  cos30o
3  N'2F + 2N3F
'
=F 3 (6).
Rezultă un sistem static
nedeterminat o dată. Nedeterminarea o
Fig.2.30 ridicăm tot cu metoda eforturilor.
Sistemul echivalent, sistemul de bază şi încărcările

corespunzătoare sunt prezentate în fig.2.31 și fig.2.32. Conform
metodelor energetice de ridicare a nedeterminării, sistemul de bază
SB se obține din sistemul echivalent SE, eliminând din schema SE
necunoscuta principală aleasă X1.
Fig.2.31
81
Sistemul fiind static nedeterminat o dată, ecuația de condiție

corespunzătoare se scrie:
11  X1 + 1F = 0 (6)
Conform figurii 2.32, SB se încarcă mai întâi cu sarcina
exterioară și se obțin eforturile din bare N, apoi se încarcă cu X 1 = 1
și se calculează eforturile din bare n.
Fig.2.32
Vom scrie ecuațiile de echilibru pe cele două sisteme din
fig.2.32.
- pe sistemul No:
F
Fx = 0; N1F
'
= F  cos60o =
2
F 3
Fy = 0; N'3F = F  sin60o =
2
- pe sistemul n:
1
Fx = 0; n1' = −1 cos60o = −
2
3
Fy = 0; n'3 = −1 cos30o = −
2
n'2 = 1
82
Pentru determinarea coeficienților de influență 11 și 1F, vom

utiliza metoda energetică a lui Mohr Maxwell.
2
 1
2  3
−   −  
ni2  i  2  (1)  2
2
2
+ 
n
3
11 =  = + =
i=1 Ei  A i EA EA EA EA
F  1 F 3   3
 −   
  − 
Ni  ni    2 2
=  
2
+    =−F
n
0 1 2
1F = 
2
i
+
i=1 Ei  A i EA EA EA EA
Se obține:
10 F F F
X1 = − = = . Deci: X1 = = N2F
11 3 3 3
F − N'2F F 1 F F
Din (4)  N = '
= −  = - întindere,
1F
2 2 2 3 3
Din (5)  N'3F =

2
3
( F − N'2F ) =
2
3
F−
3 F
 =
2 3 3
3
F
Eforturile din cele trei bare datorită forţei F sunt:

F
N1F = (întindere)
3
F
N2F = X1 = (întindere) (7)
3
3
N3F = F (întindere)
3
Eforturile din cele trei bare datorită montajului sunt:

EA
N1 = (întindere)
4 3
EA
N2 = (compresiune) (8)
2 3
EA
N3 = X = (întindere)
4
83
Eforturile rezultante din cele trei bare datorită forţei F și datorită

montajului sunt:
EA F
N1rez = N1 + N1F = +
4 3 3
EA F
N2rez = −N2 + N2F = − + (9)
2 3 3
EA 3
N3rez = N3 + N3F = + F
4 3
c) Pentru ca efortul în bara 2 să fie nul punem condiția:

  EA F F EA
N2rez = − + =0 =
2 3 3 3 2 3
3  EA
F= .
2 3 l

a) Să se ridice nedeterminarea (determinare reacțiuni XA, XB),
c) Să se dimensioneze bara (D,d = ?),
Aplicație numerică: a = 0,2 [m], P = 60 [kN], p = 10 [kN/m],
D = 2d, E = 2∙105 [MPa], a = 120 [MPa]
Fig.2.33
84
REZOLVARE
a. Vom scrie din statică ecuația de echilibru de forțe pe direcția axei
barei:
 X = 0  −XA + 4pa − P + XB = 0  XA + XB = 4pa − P. (1)
- din deformații elastice
N
 = 0;  = + + + = 0,  =
EA
AB AB A1 12 23 2B
Fig.2.34
Alungirile de tronsoane:
Pe tronsonul A-1, într-o secțiune curentă la distanța x, efortul axial
are o variație liniară și este de forma NA-1 = XA – p∙x. Alungirea pe
acest tronson se va calcula prin integrare pe lungimea 4a.
4a
( XA − p  x )dx = ( XA − 2ap )  4a
 A1 = 
0
E1  A1 E  A1
 =
( XA − 4pa )  a
E  A1
12
 =
( XA − 4pa )  3a
E  A2
23
 =
( XA − 4pa + P )  3a
E  A2
3B
Ecuația scrisă din deformații elastice devine:

( XA − 2ap )  4a + ( XA − 4pa )  a + ( XA − 4pa )  3a +
E  A1 E  A1 E  A2
(2)
( X − 4pa + P )  3a = 0
+ A
E  A2
85
44ap − P
Din (2)  XA = = 2,153 [kN],
13
Din (1)  XB = 4ap − P − XA = −54,153 [kN].
b) diagramele de eforturi.
Fig.2.35
c) dimensionarea barei o vom face din condiția de rezistență pe

tronsonul cu cea mai mare solicitare și cel mai mic diametru,
tronsonul 3-B.
N
max = max  a
A min
54,153  103
Punând condiția de rezistență la limită  = 120,
  d2
4
4 54,153  103
d=  = 23,97 [mm].
 120
Se adoptă: d = 24 [mm], D = 48 [mm].
d) u1 = 
( XA − 2ap )  4a = −3,88  10−3
A1 = [mm],
E  A1
u2 =  + =
( XA − 2ap )  4a + ( XA − 4pa )  a = −7,3  10−3 [mm].
E  A1 E  A1
A1 12
86
Aplicația 2.10. Un număr i = 25 de bile de diametru d = 15 [mm]

sunt aşezate între două plăci ca în fig.2.36. Structura din figură
susţine o forţă Q = 10 [kN]. Plăcile şi bilele au pa = 3500 [MPa] (oţel
aliat). Se cere să se verifice la presiunea de contact.
REZOLVARE.
Forţa Q se distribuie pe cele i
bile. Unei bile îi revine:
Q
P = 1,25 = 500 [N],
i
Experimental, s-a constatat că
bilele nu pot fi încărcate uniform
şi de aceea se acceptă o
majorare a sarcinii de calcul cu
Fig.2.36 25 %.
d
Se folosesc relaţiile (2.33) şi rezultă: a = 0,88 3 P = 0,29 [mm],
E
2
 2,1 105 
2
E
pmax = 0,62 P   = 0,62 500 
3 3
 = 2858,47 [MPa].
d  15 
Se constată că: pmax = 2858,47 [MPa]  pa = 3500 [MPa]. .
Aplicația 2.11. Un fir elastic de diametru d = 4 [mm] este

suspendat între două puncte A şi B, aflate la distanţa = 50 [m] unul
faţă de altul şi la acelaşi nivel (fig.2.37). Cunosnd greutatea
specifică al materialului firului  = 80 [KN/m] şi rezistenţa admisibilă
a = 50 [MPa], se cere să se calculeze forţa axială N din fir la nivelul
puctelor de suspensie, forţa orizontală H (efortul din punctul cel mai
de jos al firului) şi săgeata f.
Fig.2.37
87
REZOLVARE.
Forța axială din fir apare în punctele de prindere A și B și se
obține din condiția de rezistență:
N d2   42
 =  a  N = A  a =  a =  50 = 0,6283 [kN],
A 4 4
Greutatea pe unitatea de lungime a firului este:

d2  ( 4  10 )
−3 2
 kN 
q = 1   A =   =80  =10−3   ,
4 4 m
În punctul A, forța axială N din fir se descompune în două

componente: verticală Y și orizontală H.
Forța axială se poate exprima în

funcție de cele două componente:
N = H2 + Y2 ,
Scriind ecuația de echilibru de forțe
pe direcție verticală, se va obține
componenta Y: Y = q∙x.
Se va obține forța axială din fir
funcție de parametrul x:
Fig.2.38
N = H2 + ( q  x ) ,
2
La x = /2, se obține săgeata maximă y = f.

Efortul H în puntul cel mai de jos al firului este:
2
 
H = N +  q   = 0,6278 [kN],
2
 2
q 2
Săgeata va fi: f = = 0,5 [m].
8H
Diferența procentuală între H și N este mică, iar utilizarea
relației pentru calculul tensiunii maxime din fir poate fi utlilizată.
88
PROBLEME PROPUSE
PROBLEMA 2.12.
1) Să se determine reacţiunea din încastrare,
2) Să se traseze diagrama de eforturi axiale,
3) Să se verifice rezistenţa sistemului de bare,
4) Să se calculeze deplasările orizontale ale punctelor 1 şi 2.
Date intrare: a = 0.5 [m], p = 5 [kN/m], F1 = 5ap, F2 = 10ap, D=2d,
D = 20 [mm], a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].
PROBLEMA 2.13.
7) Să se verifice rezistenţa sistemului de bare,
D = 20 [mm], a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].
89
PROBLEMA 2.14.
3) Să se dimensioneze sistemul de bare (D,d = ?),
a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].
PROBLEMA 2.15.
7) Să se dimensioneze sistemul de bare (D,d = ?),
a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa].
90
PROBLEMA 2.16.
1) Să se determine eforturile secționale din barele sistemului,
2) Să se determine aria necesară a barelor 1,2,3,
3) Să se calculeze deplasările verticale ale punctelor B, C şi D.
Date intrare:  = 1 [m], a = 0.5 [m], q = 5 [kN/m], a = 150 [MPa],
E = 2,1∙105 [MPa].
PROBLEMA 2.17.
4) Să se determine eforturile secționale din barele sistemului,
5) Să se determine aria necesară a barelor 1,2,3,
6) Să se calculeze deplasările verticale ale punctelor B, C şi D.
Date intrare:  = 1 [m], a = 0.5 [m], q = 5 [kN/m], a = 150 [MPa],
E = 2,1∙105 [MPa].
91
PROBLEMA 2.18.
1) Să se dimensioneze bara 1, d = ?,,
2) Să se calculeze tensiunile axiale din barele 2,3 si 4,
3) Să se calculeze deplasarea verticală a punctelui F (vF=?).
Date intrare:  = 0,9 [m], a = 250 [mm], q = 5 [kN/m], aria
secțiunilor transversale pentru barele 2,3,4: A = 1500 [mm2],
a = 150 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa] – module elasticitate pentru
toate barele sistemului.
92
CALCULUL CONVENȚIONAL
DE FORFECARE
În secțiunea transversală a unei bare se produce solicitarea

simplă de forfecare, dacă eforturile secționale din secțiunea
considerată se reduc la o singură forță cuprinsă în planul secțiunii.
Efectul de forfecare asupra unei bare este dat de acțiunea a două
forțe paralele, egale și de sens contrar, acționând la mică distanță
una de alta, cele două forțe fiind perpendiculare pe axa barei.
Fig.3.1
Relațiile de calcul privind calculul convențional de forfecare sunt

aplicabile mai mult pentru bare de secțiune transversală mică.
Condiția de rezistență are forma:
T
f =  a , (3.1)
A
cu ajutorul căreia se rezolvă cele trei tipuri de probleme:

dimensionare, verificare și determinare sarcină capabilă. Relațiile de
calcul sunt:
93
3. CALCULUL CONVENȚIONAL LA FORFECARE
T T
A nec  ; f =  a ; Tcap  A  a. (3.2)
a A
Pentru materiale omogene și izotrope, pentru stabilirea valorii

admisibile a rezistenței la forfecare se folosesc ipotezele de rupere.
Se recomandă:
a = ( 0,5...0,8 )  a (3.3)
În tabelul 3.1 sunt prezentate câteva valori admisibile de

tensiuni de forfecare pentru diverse tipuri de materiale:
Tabelul 3.1
r [MPa] r [MPa]
Oţel 250 – 800 Carton 30 – 60
Alamă 250 – 380 Carton presat 70 – 80
Cupru 200 – 280 Cauciuc 1 – 10
Duraluminiu 220 – 380 Piele 50 – 60
3.2 ÎMBINĂRI NITUITE
Dimensionarea unei asamblări nituite se face din condiția de

egală rezistență a tijei nitului la forfecare și strivire:
Fig.3.2
d2
- la forfecare: F =  a ;
4
- la strivire: F = d  hmin  pa, unde hmin = minim(h1; h2).
Prin egalarea celor două relații se obține diametrul nitului:
94
d2
 a = d  hmin  pa , de unde:
4
4 p
d =  a  hmin. (3.4)
 a
La nituri se pot accepta între tensiuni relaţiile:
a  ( 0,7 0,9 )  a; pa  1,5a (3.5)
Cu aceste valori se ajunge la o relaţie:
d  2hmin . (3.6)
Valoarea obţinută din calcul, se rotunjeşte la un număr întreg şi

se adoptă apoi din STAS valoarea imediat următoare (dacă cea
rotunjită nu coincide cu o valoare STAS).
TABELUL 4.2.
Diametrul găurii
13 15 17 19 21 23 25 28 31 34 37
de nit [mm]
Determinarea numărului de nituri necesar unei îmbinări ce

trebuie să suporte sarcina exterioară P, se determină astfel:
a) Se calculează sarcina suportată de un nit la forfecare,
d2
Tf = i a , unde i - este numărul secţiunilor de forfecare;
4
Idealizarea nitului
Suprafețele în
contact cu platbanda
Fig.3.3
95
Spre exemplu, pentru asamblarea nituită din figura 3.3, nitul

este supus forfecării în două secțiuni (i = 2).
b) Se calculează sarcina suportată de un nit la strivire,
Pst = d  hmin  pa , unde h este grosimea celei mai subţiri table
din pachet.
Fig.3.4
Aria de strivire a unui nit dintr-o asamblare, se consideră în

calcule ca fiind o arie diagonală obținută din proiecția suprafeței
laterale a cilindrului pe un plan tăietor ce trece prin axa găurii din
tablă. Aria obținută prin tăiere este aria unui dreptunghi calculată ca
produs dintre diametrul găurii de bolț și grosimea tablei. Acest lucru
este evidențiat grafic în figura 3.4.
c) Se determină numărul de nituri (calculat), nc,
F
nc =
min ( Tf ,Pst )
d) Se majorează cu 20% numărul de nituri calculat pentru a se
ține cont că F nu se repartizează uniform pe nituri:
1,2F
n = nc + 20% sau n= . (3.7)
min ( Tf ,Pst )
3.3 ÎMBINĂRI SUDATE

La calculul îmbinărilor sudate, pentru corectitudinea calculelor
se impun respectarea următoarelor principii generale:
a) Tensiunea admisibilă a materialului cordonului de sudură se
determină pe baza tensiunii admisibile la întindere a tablelor
sudate, a:
96
➢ pentru tracțiune: s = 0,8∙a,

➢ pentru compresiune: s = 1,0∙a,
➢ pentru forfecare: s = 0,65∙a,
b) se consideră că tensiunea este uniformă pe toată lungimea
cordonului de sudură,
c) datorită imperfecțiunilor de capăt ale cordoanelor de sudură,
se acceptă relația:
u =  – 2a (3.8)
u – lungimea utilă sau lungimea de calcul a cordonului,
 – lungimea reală, executabilă,
a – grosimea cordonului de sudură,
Grosimea cordonului de sudură se adoptă în funcție de felul în

care este realizată sudura.
Pentru o sudură cap la cap (fig.3.5) supusă la tracţiune, se
consideră că grosimea sudurii este egală cu grosimea tablelor a = h,
iar lungimea utilă a sudurii este s = b - 2a.
Fig.3.5
Se scrie condiţia de rezistenţă:
F
tr =  0,8a , a=h. (3.9)
a  (b − 2a )
În cazul unei suduri de colț bilaterale, grosimea sudurii se

calculează funcție de tipul sudurii:
- sudură de colț bilaterală normală: a = 0,7h,
97
- sudură de colț bilaterală adâncă: a = h, unde h = min(h1,h2).
a) sudură colț normală b) sudură colț adâncă

Fig.3.6
Pentu o sudură frontală, forţa de tracţiune F ce solicită

îmbinarea, este preluată de cordoanele de sudură aplicate. Tablele
sudate sunt de grosimi diferite. Grosimea cordonului de sudură va fi:
a = 0,7h, unde h = min(h1,h2).
a) sudură monofrontală b) sudură bifrontală

Fig.3.7
Cordonul de sudură are secţiunea transversală a unui triunghi

dreptunghic şi isoscel (fig 3.8).
Forța F se descompune în componentele N

de tracţiune şi T de forfecare, egale cu:
- sudură monofrontală
N = T = Fcos45  0,7F ,
- sudură bifrontală
N = T = 0,5  Fcos45  0,35F .
Fig.3.8
Aceste componente N și T, dau o solicitare compusă de
98
tracţiune cu forfecare pentru cordonul de sudură. S-a constatat că

solicitarea cu efect mai mare este forfecarea. Condiţia de rezistenţă
pentru sudura frontală este:
F
- sudură monofrontală: f =  0,65a ,
a (b − 2a )
(3.10)
0,5F
- sudură bifrontală: f =  0,65a .
a (b − 2a )
La sudurile de flanc cu două cordoane de sudură simetrice

(figura 3.9), condiția de rezistență este (3.11).
F
f =  0,65a ,
a (b − 2a ) (3.11)
Fig.3.9
La cordoanele de sudură asimetrice față de axa piesie, forţa F

acţionează pe direcţia centrelor de greutate a cornierelor. Sudurile
sunt solicitate la forfecare de forţele T1 şi T2, care se determină din
teorema momentelor şi a proiecţiilor. Se obţin expresiile:
c1 c1
T1 = F şi T2 = F (3.12)
c1 + c 2 c1 + c 2
Condițiile de rezistență scrisă pe fiecare cordon în parte sunt:

T1 T2
fs1 =  0,65a , şi fs2 =  0,65a . (3.13)
a ( 1 − 2a ) a ( 2 − 2a )
99
Fig.3.10
Lungimile efective ale cordoanelor de sudură se determină din

(3.13) și au expresiile:
T1 T2
1  + 2a, 2  + 2a. ,
1,3a  a 1,3a  a (3.14)
Deși la majoritatea îmbinărilor se manifestă efectul de

concentrare a tensiunilor, în aplicațiile din acest capitol acești
coeficienți nu au fost luați în considerare.
100
PROBLEME REZOLVATE
Aplicația 3.1. Pentru motajul din figura 3.11 se cunosc următoarele

rezistențe admisibile at = 140 [MPa], af = 110 [MPa] și pa = 210
[MPa], precum și F = 500 [kN]. Se cere să se determine diametrul
util al șuruburilor 2, precum și dimensiunile a, b, d1, d2, d3.
Fig.3.11
REZOLVARE:
Tija şuruburilor este supusă la tracţiune:
N F 2F
tr = =  at   at  d = 27,54 [mm].
A d 2
3d2
6
4
se adoptă un diametru standardizat.
101
După cum se poate observa din figura 3.12, suprafețele de

forfecare ale pieselor 3 și 4 (indicate cu culoare roșie), sunt niște arii
laterale de cilindru.
Tendința de forfecare a piesei  Tendința de forfecare a piesei 
Fig.3.12
Sunt supuse la tracţiune piesele  şi :

N 4F
- piesa :  tr =  at  2  at (1)
A d3
F
- piesa :   at (2)
 2
4
(
d2 − d1
2
)
Sunt supuse la forfecare piesele  şi :
T F
- piesa :  f =  af   af (3)
A d3a
F
- piesa :  af (4)
d1b
Se produce strivire sau presiune de contact între piesele  şi :

P F
p st = st  pa   p a (5)
A st  2
4
(
d1 − d3
2
)
Din relațiile (1), (2) ... (5) se obține un sistem de 5 ecuaţii cu 5
necunoscute.
Soluțiile sistemului sunt:
d1 = 87,078 mm, d2 = 110,146 mm, d3 = 67,450 mm,
a = 21,46 mm, b = 16,62 mm.
102
Aplicația 3.2. Pentru motajul din figura 3.13 se cunosc

următoarele rezistențe admisibile at = 160 [MPa], af = 120 [MPa] și
pa = 320 [MPa], precum și F = 500 [kN]. Determinați dimensiunile a,
b, b1, c și d.
Fig.3.13
REZOLVARE:
Calculul tijei la tracțiune:

N F F F 160  103
tr = =  at  A = a =
2
a= = 31,6 [mm]
A A at at 160
Se adoptă a = 32 [mm].
Calculul de forfecare al capului tjei:

T F F F 160  103
f = =  af   af  c = =
A A 4ac 4  a  af 4  32  120
c = 10,4 [mm]. Se adoptă c = 11 [mm].
Calculul presiunii de contact dintre manșon și capului tjei:

F F F 160  103
p s =  pa  2  pa  b1 = +a =
2
+ 322
A b1 − a 2
pa 320
b1 = 38,7 [mm]. Se adoptă b1 = 39 [mm].
103
Calculul de forfecare al umărului manșonului:

F F F 160  103
f =  af   af  d = =
A 4  d  b1 4  b1  af 4  39  120
d = 8,5 [mm]. Se adoptă d = 9 [mm].
Calculul la tracțiune al manșonului:

F F F
tr =  at  2  at  b = + b12  50 [mm].
A b − b12 at
Aplicația 3.3. Doua profile laminate sunt îmbinate cu o

platbandă ca în figura 3.14 cu ajutorul niturilor de diametrul d = 4
[mm]. Forța care solicită această îmbinare este P = 35000 [N].
Grosimea profilelor este h1 = 1 [mm], iar a platbenzii h = 2 [mm].
Cunoscând rezistențele admisibile ale niturilor af = 100 MPa, pas =
280 Mpa, se cere să se calculeze numărul de nituri necesar
îmbinarii.
Fig.3.14
REZOLVARE:
Se va calcula sarcina capabila de forfecare si strivire ce revine

pe un nit.
Se va nota cu i – numărul de secțiuni ce tind să se foarfece pe
un nit. În cazul acestei aplicații, i = 2.
104
- forfecare:
Pf Pf d2   42
f = =  f a  Pf (cap) = i   f a = 2   110 = 2512 [N],
Af d2 4 4
i
4
- strivire:
P Pst
pst = st =  pa  Pst(cap) = d  hmin  pa = 4  2  280 = 2240 [N].
A st d  hmin
hmin = min(2h1,h).
Numarul de nituri necesar imbinarii din calcul:

P 35000
n= = = 15,625
min(Pf (cap);Pst(cap) ) 2240
Se adoptă: n = 16 nituri.
Numărul total de nituri necesar îmbinării se majorează cu 20%.
ntotal = n + 20% = 1.2n = 19.2 nituri.
Se adoptă ntotal = 20 nituri.
Aplicația 3.4. Doua table de oțel sunt îmbinate cu patru nituri de

diametrul d = 20 [mm]. Să se verifice îmbinarea, considerând o
tensiune admisibilă de a = 140 [MPa].
Fig.3.15
105
REZOLVARE:
P
Forța ce revine pe un nit este: P1 = = 30 [kN].
4
Verificarea niturilor la forfecare:
T P1 4  30  103
f = = = = 95,5 [MPa] < af ,
A f d2   202
4
af = ( 0,7 − 0,9 )  a = 0,8  140 = 112 [MPa].
Calculul la strivire:
P1 P1 30  103
pst = = = = 166,67 [MPa] < pa,
A st d  hmin 20  9
pa = (1,5 − 2,0 )  a = 1,5  140 = 210 [MPa].
Verificarea tablelor la tracțiune în secțiunile 1, 2 și 3::
N 120  103
1 = 1 = = 133,3 [MPa] < a,
A1 (120 − 20 )  9
N2 120  103 − 30  103
2 = = = 125 [MPa] < a,
A2 (120 − 2  20 )  9
N3 30  103
3 = = = 33,3 [MPa] < a.
A 3 (120 − 20 )  9
Aplicația 3.5. Sa se calculeze lungimile necesare ale celor două

cordoane de sudură din figura 3.16 astfel încât ansamblul să
îndeplinească condiția de rezistență.
Se dau: h = 10 [mm], a = 140 [MPa].
REZOLVARE:
Din memorator, pentru L 80x80x10, se extrag caracteristicile
geometrice de interes:
e = 23,4 [mm],

L80x80x10 :  A = 1510 [mm2 ],
c = 80 [mm].

În primă fază, vom determina sarcina capabilă (maximă)

preluată de ansamblu din condiția de rezistență la tracțiune.
106
Fig.3.16
N P
tr = =  a  P(cap) = A  a = 1510  140 = 211400 [N] ,
A A
Cordoanele de sudură preiau forțele P1 și P2, care se obțin din

ecuațiile de momente scrise față de fiecare cordon de sudură în
parte.
P  c2 P  c 2 211400  56,6
P1  ( c1 + c 2 ) = P  c 2  P1 = = = = 149565,5 [N],
c1 + c 2 c 80
P  c1 P  c1 211400  23,4
P2  ( c1 + c 2 ) = P  c1  P2 = = = = 61834,5 [N].
c1 + c 2 c 80
Tensiunile de forfecare pe cele două cordoane de sudură sunt:
P1 P1
fs1 = =  as  P1 = a   as
A fs1 a  1c
1c
P2 P2
fs2 = =  as  P2 = a   as
A fs2 a  2c
2c
a  0.7  h = 0,7  10 = 7 [mm]

Fig.3.17 as = 0,65  at = 0,65  140 = 91 [MPa]
107
Sudura de colț se idealizează cu o prismă cu baza triunghiulară.

Secțiunea cea mai periculoasă la forfecare este indicată cu hașură
în figura 3.17. Practic, secțiunea este un dreptunghi obținut din
tăierea prismei cu un plan longitudinal orientat la un unghi de 45o
față de muchiile bazei.
Lungimile celor doua cordoane de sudura rezultate din calcul
sunt:
P1 149565,5
1c = = = 234,8 [mm]
a  as 7  91
P2 61834,5
= = = 97,07 [mm]
a  as 7  91
2c
Lungimile utile ale celor doua cordoane de sudura sunt:
1u = 1c + 2a = 251.68 [mm],
2u = 2c + 2a = 112.26 [mm].
Aplicația 3.6. Un tub de oțel cu dimensiunile D = 250 [mm],

h = 10 [mm] și  = 400 [mm] este îmbinat prin suduri la capete de
două plăci. Îmbinarea este realizată la un capăt prin sudură de colț
cu muchia neprelucrată, iar la celălalt capăt cu muchia prelucrată.
Tubul este supus unei scăderi de temperatură t = 30oC.
Proprietățile de material sunt: a = 140 [MPa], E = 2,1∙105 [MPa] și
coeficientul de dilatare termică  = 12,5∙10-6 [grad-1]. Să se
determine tensiunile din suduri.
Fig.3.18
108
REZOLVARE:
Variația de temperatură produce în tub o forță de întindere:

 ( 2502 − 2302 )
N = A    E  t =  12,5  10−6  2,1 105  30,
4
N = 593760 [N] .
Grosimea sudurii 1 (cu marginile prelucrate): a1 = h = 10 [mm],
Grosimea sudurii 2 (cu marginile neprelucrate): a2 = 0,7∙h = 7 [mm].
Tensiunea de forfecare din sudura 1 este:
N N 593760
fs1 = = = = 75,6 [MPa],
A fs1   D  a1   250  10
N N 593760
fs2 = = = = 103,8 [MPa].
A fs2   (D + h )  a2   ( 250 + 10 )  7
Aplicația 3.7. În nodul unei grinzi cu zăbrele lucrează forțele

P1= 350 [kN], P2, P3 și P4 = 150 [kN]. Să se dimensioneze barele 1
(două profile U), 2 și 3 (câte două corniere cu aripi egale) și să se
determine numărul necesar de nituri pentru fiecare bară în parte.
Tensiunea admisibilă a barelor este a = 140 [MPa].
Fig.3.19
109
REZOLVARE:
Din echilibrul nodului B, rezultă:

 2

 X = 0 ,  1 2
P − P − P =0;
3
2 P2 = 200 [kN],
   
 Y = 0 ,  2 P3 = 212,76 [kN].
P
 4 − P 3 = 0 ;
2
Dimensionarea profilelor:
Bara notată cu  este supusă la compresiune de sarcina
maximă P1, conform diagramei de eforturi axiale din figura 3.20.
Fig.3.20
N P P
1co =  a  1  a sau A1  1 = 2500 [mm2 ] ;
A A1 a
se adoptă din STAS două pofile U10, fiecare cu aria A = 1350 [mm2]
şi t1 = 6 [mm].
Bara  este supusă la tracţiune:
N P P
2tr =  a  3  a sau A 2  3 = 1519,42 [mm2 ];
A A2 a
se adoptă din STAS două corniere cu aripi egale L 60x60x8, fiecare
cu aria A = 963 [mm2].
Bara  este supusă la compresiune:
N P P
3co =  a  4  a sau A 3  4 = 1071,42 [mm2 ]. ;
A A3 a
se adoptă din STAS două corniere cu aripi egale L 50x50x6, fiecare
cu aria A = 569 [mm2].
Pentru nituri se folosesc următoarele valori ale tensiunilor
admisibile:
- la forfecare, a = 0,9∙a = 0,9∙140 = 126 [MPa];
- la strivire, pa = 1,5∙a = 1,5∙140 = 210 [MPa].
110
Diametrul nitului se determină plecând de la ideea unei egale

rezistențe a tijei nitului la forfecare și strivire.
4 pa 4 210
d= hmin =   10  21mm ;
 a  126
se adoptă pentru nituri d = 21 mm, pentru toate cele trei bare ce
se întâlnesc în nodul luat în studiu.
Un nit de diametru d = 21 mm, suportă la forfecare şi strivire,
următoarele forţe:
d2   212
- forfecare, Tf = i a = 2   126 = 87238,62 [N] ;
4 4
- strivire, Pst = d  hmin  pa = 21 10  210 = 44100 [N]
cu hmin = min (2t1, t 2 ) sau hmin = min (t 2 ,2 t 3 ) (secțiunile a-a, b-b și c-c
din figura 3.19).
La toate cele trei bare sunt câte 2 secţiuni de forfecare ale
aceluiaşi nit şi hmin = 10 [mm], grosimea guşeului.
Se calculează numărul de nituri necesare îmbinării:
1,2F
n=
min ( Tf ,Pst )
1,2(P1 − P2 )
- bara : n1 = = 4,08 , se adoptă n1 = 5 nituri,
Pst
1,2P3
- bara : n2 = = 5,78 se adoptă n2 = 6 nituri,
Pst
1,2P4
- bara : n3 = = 4,08 se adoptă n3 = 5 nituri.
Pst
Se admite că niturile se „bat” pe axa centrelor de greutate a
barelor, câte unul pe secţiunea transversală respectivă. Secţiunile,
devin „slăbite” prin practicarea găurilor de nit. Din acest motiv se fac
calcule de verificare al barelor , , ‚ cu neglijarea
concentratorilor de tensiune. Rezultă:
P1 P1 350  103
1 = = = = 142,97 [MPa] ;
A ef 2 ( AU10 − dt1 ) 2 (1350 − 21 6 )
P2 P3 212,76  103
2 = = = = 133,81[MPa] ;
A ef 2 ( AL1 − dt ) 2 ( 963 − 21 8 )
P4 P4 150  103
3 = = = = 169,30 [MPa] ;
A ef 2 ( AL2 − dt 3 ) 2 ( 569 − 21 6 )
111
În practică, se pot accepta depăşiri ale tensiunii admisibile de

pană la 5 % (a se vedea definirea noţiunii de tensiune admisibilă). În
aceste condiţii, barele notate cu  şi  rezistă solicitării de
tracţiune-compresiune. Pentru bara  se adoptă 2 profile de tip
cornier cu aripi egale de arie mai mare; fie acestea L 60x60x6 cu,
A = 691 [mm2]. Se reface calculul:
P4 P4 150  103
3 = = = = 132,74 MPa ;
A ef 2(A L 2 − dt 3 ) 2(691 − 21 6)
Se constată că şi bara  rezistă la compresiune, deoarece:
3 = 132,74 MPa  a = 140 MPa .
Aplicația 3.8. În nodul unei grinzi cu zăbrele se întâlnesc barele

1, 2 și 3 legate de un guseu prin sudură. Bara 1 este formată din
două profile U (secțiunea m-m din fig 3.21), iar barele 2 și 3 din câte
două corniere cu aripi egale (secțiunile n-n și s-s). Solicitarea lor
este de tracţiune cu F1 = P 2 , F2 şi F3. Se cunosc: P = 150 [kN],
a = 140 [MPa]. Să se dimensioneze barele îmbinării şi sudura
acestora de guseu.
Fig.3.21
REZOLVARE:
Nodul grinzii cu zăbrele este în echilibru. Din Y = 0 sau pe
bază de simetrie, F2 = F3;
Din echilibru pe orizontală (  X = 0 ), rezultă că:
112
F1 = 2F2 cos 45 , sau F1 = F2 2 şi deci F2 = F3 = P = 150 [kN].

Toate „barele” nodului sunt solicitate la tracţiune:
F1 150 2  103
A1nec  = = 1510,71[mm2 ] ;
a 140
se adoptă din STAS două profile U6 fiecare cu A = 903 [mm2] şi
t1 = 5,5 [mm].
F2 150  103
A 2 nec = A 3 nec = = = 1071,42 [mm2 ] ;
a 140
se adoptă din STAS, pentru barele  şi  câte două corniere cu
aripi egale L 50x50x6 fiecare cu aria secţiunii transversale A = 569
[mm2] şi t2 = 6 [mm].
Calculul sudurilor de lungime 1.

Forţa F1 supune la forfecare 4 (patru) cordoane de sudură de
aceeaşi lungime utilă 1u şi aceeaşi înălţime a1  0,7t1 = 3,85 [mm] ;
se adoptă a1 = 4 [mm].
F F1
f = 1  a   0,65a ,
Af 4a1 1u
F1 150 2  103
sau = = = 145,26 [mm]
2,6a1a 2,6  4  140
1u
1 = 1u + 2a1 = 153,26 mm ; se adoptă 1 = 155 mm.
Calculul sudurilor de lungime 2 şi 3. Forţa F2 sau F3‚ supune

sudurile la forfecare; ele se „distribuie” în componentele T2 şi T3 ce
solicită la forfecare câte două cordoane de sudură notate cu 2 şi
respectiv 3 şi cu a2 = 0,7  t 2 = 4,2 [mm] . Componentele T2 şi T3
rezultă din ecuațiile de momente scrise în raport cu axa
longitudinală a cornierelor şi au valorile:
F2  e 150  103  14,5

T2 = = = 43500 [N] ;
e+c 50
F2  c 150  103  35,5
T3 = = = 106500 [N] .
e+c 50
T2
Din condiţia de forfecare, se scrie:  0,65a ,
2a2 2u
113
T2 43500
de unde  = = 56,90 [mm];
1,3a2a 1,3  4,2  140
2u
2 = + 2a2 = 65,3 [mm] ; se adoptă 2 = 66 [mm].

2u
T3 106500
Analog:  = = 139,32 [mm];
1,3a2a 1,3  4,2  140
3u
3 = 3u + 2a2 = 147,72 [mm] ; se adoptă 3 = 148 mm.
114
PROBLEME PROPUSE
APLICAȚIA 3.9.
Două plăci de oțel sunt îmbinate împreună cu patru nituri cu
diametrul de 35 mm, așa cum este arătat (figura 3.22). Cunoscând
că valorile admisibile ale tensiunilor de forfecare și de strivire ale
materialului din care sunt realizate niturile sunt: af = 70 [MPa],
respectiv pas = 120 [MPa], iar tensiunea normală admisă a plăcilor
este a = 160 MPa, să se determine valoarea maximă a forței P care
poate fi aplicată în condiții de siguranță.
Fig.3.22
APLICAȚIA 3.10.
O placă de glisare este nituită pe o placă mai mare cu trei nituri
de diametrul d = 30 [mm], așa cum se arată (figura 3.23).
Determinați forțele de forfecare dezvoltate în nituri.
Fig.3.23
APLICAȚIA 3.11.
Două plăci sunt sudate ca în figura 3.24. Ce forță maximă P
poate fi aplicată astfel încât ansamblul să reziste? Se dă tensiunea
admisibilă de forfecare a sudurii, as = 70 [MPa] și tensiunea
admisibilă a materialului plăcii a = 160 [MPa].
115
Fig.3.24
APLICAȚIA 3.12.
Determinați valoarea maximă

a forței P care poate fi aplicată la
plăcile sudate din figura 3.25,
dacă tensiunea admisibilă a
materialului din care este realizată
placa este a = 160 [MPa], iar cea
a materialului sudurii este 80% din
cea a materialului plăcii. Fig.3.25
APLICAȚIA 3.13.
O sarcină P se aplică unei tije

de oțel susținută așa cum se arată
în figura 3.26. Să se determine
valoarea maximă a forței P care
poate fi aplicată în siguranță pe
tija de oțel.
Se cunosc: a = 190 [MPa],
af = 110 [MPa], pas = 250 [MPa].
Fig.3.26
116
APLICAȚIA 3.14.
Două scânduri din lemn sunt îmbinate prin lipire ca în figura
3.27. Determinați lungimii necesară  astfel încât sarcina de 6 kN să
fie susținută în siguranță dacă tensiunea admisibilă a adezivului este
a = 1,5 MPa.
Fig.3.27
117
118
MOMENTE STATICE ȘI MOMENTE

DE INERȚIE
Momentele statice și momentele de inerție sunt proprietăți

geometrice care descriu capacitatea unei secțiuni transversale de a
rezista la solicitări de încovoiere, respectiv torsiune.
Spre exemplu în figura 4.1 avem două situații:
a) secțiunea transversală are latura verticală mai mare (h > b),
b) secțiunea transversală are latura orizontală mai mare (b > h).
Sub acțiunea aceleiași sarcini exterioare, se poate observa că
grinda din cazul a) se deformează mai puțin decât cea din cazul b).
În concluzie, secțiunea transversală din cazul a) are o capacitate
mai mare de preluare a sarcinilor exterioare față de cazul b) datorită
modului în care este distribuită aria secțiunii transversale față de
direcția de acțiune a forței exterioare (greutatea omului).
Fig.4.1
În relaţiile de calcul de la solicitările simple de tracţiune

(compresiune) şi forfecare (cazul pieselor de secţiune transversală
mică), intervine aria secţiunii transversale. Forma acesteia nu
influenţează mărimea tensiunilor ce apar în urma solicitărilor
119
4. MOMENTE STATICE ȘI MOMENTE DE INERȚIE
amintite. În cazul barelor solicitate la torsiune sau încovoiere,

dimensiunile secţiunilor transversale se pun în evidență prin
caracteristici de ordin superior: momente statice, momente de inerţie
sau module de rezistenţă. Mărimea şi forma secţiunii transversale
influenţează considerabil mărimea caracteristicilor amintite, pe baza
acestora efectuându-se calcule de rezistență (dimensionare,
verificare, sarcină capabilă) și rigiditate (deformații).
Se consideră o suprafaţă oarecare, A (fig.4.2), raportată la
sistemul de axe zOy. Momentele statice se definesc față de o axă şi
se calculează ca „suma” produselor dintre aria elementară dA şi
distanţa de la aceasta la axa de calcul.
Fig.4.2
Sz =  ydA și Sy =  zdA. (4.1)

A A
Momentele statice se măsoară în unităţi de lungime la puterea

a III-a [mm3] şi pot fi pozitive, negative sau nule. Ele pot fi calculate
şi în funcţie de coordonatele centrului de greutate:
Sz = A  yG; Sy = A  zG. (4.2)
Axele faţă de care momentele statice ale suprafeţei A sunt nule

se numesc centrale, intersecţia lor fiind centru de greutate G al
suprafeţei considerate. Totdeauna axele de simetrie sunt axe
centrale; faţă de acestea momentele statice sunt nule.
120
Poziţia centrului de greutate G al unei suprafeţe oarecare A se

determină cu relaţiile:
S  ydA Sy  zdA
yG = z = A
, zG = = A
. (4.3)
A  dA
A
A  dA
A
Dacă suprafaţa oarecare A este formată din arii simple

cunoscute Ai, relaţiile (4.3) iau forma:
yG = y  A ,
i i
zG = z  A .
i i
(4.4)
A i A i
Pentru suprafaţa oarecare A, raportată la sistemul rectangular

de axe zOy, se definesc trei tipuri de momente de inerţie:
a) Momente de inerţie axiale sau ecuatoriale. Acestea se
definesc faţă de câte o axă și se calculează ca suma produselor
dintre aria elementară dA şi pătratul distanţei de la aceasta la axa
de calcul.
 z =  y 2dA;  y =  z2dA. (4.5)
A A
Acestea sunt totdeauna pozitive si se măsoară în [mm4].

b) Moment de inerţie centrifugal. Acesta se defineşte faţă de
două axe şi se calculează cu suma produselor dintre aria
elementară dA şi distanţele de la aceasta la axele de calcul.
 zy =  zydA. (4.6)
A
Momentul de inerţie centrifugal poate fi pozitiv, negativ sau nul

şi se măsoară in [mm4]. Relaţia de definiţie (4.6) arată că,
suprafeţele ce au cel puţin o axă de simetrie suprapusă peste o axă
centrală, au momentul centrifugal egal cu zero.
c) Momentul de inerţie polar. Acesta se defineşte faţă de un
punct denumit pol (în general originea sistemului de referinţă) şi se
calculează cu suma produselor dintre aria elementară dA şi pătratul
distanţei de la aceasta la pol.
121
p =  r 2dA. (4.7)
A
p =  ( z2 + y 2 ) dA =  z +  y . (4.8)
A
Ecuaţiile de mai sus arată că suma momentelor de inerţie axiale

ale suprafeţei A, este chiar momentul de inerţie polar al acestuia.
Dacă sistemul rectangular z1O1y1 este central, adică O1
coincide cu centrul de greutate G al ariei A, momentele de inerţie ale
acestuia faţă de sistemul zOy oarecare paralel z1O1y1 (fig.4.2), se
calculează cu relaţia lui Steiner:
 z =  z1 + y 02  A;

 y =  y1 + z0  A;
2
(4.9)

 zy =  z1y1 + z0 y 0 A;
relaţii care arată variaţia momentelor de inerţie ale ariei A cu

translaţia axelor.
Dacă suprafaţa oarecare A, este formată din figuri geometrice
simple cunoscute, relaţiile (4.9) iau forma:

( )
n
 z   zi + y 0i A i ;
 = 2
 i=1

( )
n
 y   yi + z0i A i ;
 = 2
(4.10)
 i=1

( )
n
 zy =   ziyi + z0i y 0i A i ;
 i=1
zi, yi fiind axele ce trec prin centrele de greutate Gi ale suprafeţelor

geometrice simple, componente ale suprafeţei A.
Suprafaţa oarecare A din figura 4.2 este raportată la sistemul
rectangular de axe zOy faţă de care se cunosc momentele de inerţie
z, y, zy. Faţă de sistemul de referinţă z1Oy1, rotit cu unghiul  față
de sistemul inițial zOy, momentele de inerţie au expresile (4.11).
122
Fig.4.3
 z + y z − y

 z1 = + cos(2 ) −  zy  sin(2 );
 2 2
 z + y z − y
 y1 = − cos(2 ) +  zy  sin(2 ); (4.11)
 2 2
 z − y
 z1y1 = sin(2 ) +  zy  cos(2 );
 2
Axele faţă de care momentele de inerţie axiale au valori

extreme, unul maxim celălalt minim, se numesc direcţii principale
de inerţie; ele sunt date de relaţia:
2 zy
tg ( 21,2 ) = − , (4.12)
z − y
cu soluţiile 1 şi 2, adică 1 = 2 + , Faţă de direcţiile

principale de inerţie notate cu 1 şi 2 se calculează momentele
principale de inerţie 1 şi 2 unde 1 > 2. Faţă de aceste direcţii
momentul de inerţie centrifugal este zero.
z + y
( −  y ) + 4 2zy
2
1,2 =  z
(4.13)
2
123
Relația:
z + y  zy
pr = − ,
sin ( 21,2 )
(4.14)
2
arată „direcţia” faţă de care, momentul de inerţie principal este cel
mare. Se desprind cazurile:
a) Dacă zy < 0, pr devine cel mare pentru sin(21,2) > 0, ceea
ce înseamnă că 0 < 1,2 < 90o, adică faţă de direcţia principală ce
trece prin cadranele I şi III ale sistemului de axe (cadranul I fiind dat
de rotirea axei z peste axa y în sens antiorar, fig.4.4,a).
b) Dacă zy > 0, pr devine cel mare pentru sin(21,2) < 0, ceea
ce înseamnă că 90o < 1,2 < 180o, adică faţă de direcţia principală ce
trece prin cadranele II şi IV ale sistemului de axe (fig.4.4,b).
Fig.4.4
Dacă punctul O luat ca origine a sistemului de axe de

coordonate este chiar centrul de greutate G al suprafeței A, axele se
numesc principale centrale de inerție, iar momentele sunt principale
de inerție.
Razele de inerție pe baza cărora se construiește elipsa de
inerție se calculează cu relațiile:
1 
i1 = , i2 = 2 . (4.15)
A A
Pentru verificarea calculelor se poate utiliza relația:
 z   y −  2zy = 1   2. (4.16)
124
PROBLEME REZOLVATE
Aplicația 4.1.
Pentru suprafața din figura

4.5, se cer momentele de
inerţie ale suprafeţei z, y și zy,
direcțiile principale de inerție
(1, 2), momentele principale
de inerție 1, 2 și elipsa de
inerție.
Fig.4.5
REZOLVARE:
Pentru soluționarea cerințelor se vor parcurge pașii descriși la
partea teoretică.
Suprafața se va împărți în
suprafețe simple cunoscute. Se
vor obține trei dreptunghiuri așa
cum se observă în figura 4.6,
Pentru fiecare dreptunghi
se va indica centrul de greutate
și de acesta se va atașa un
sistem local central de axe.
Se va alege un sistem de
referință inițial și se vor
poziționa centrele de greutate
ale dreptunghiurilor în raport cu
originea sistemului ales. Fig.4.6
Determinarea centrului de greutate al întregii suprafețe:

Se vor poziționa centrele de greutate O1, O2 și O3 în raport cu
originea sistemului ales inițial z0Oy0 (figura 4.6).
125
Fig.4.7
În tabelul de mai jos este dată poziția centrelor de greutate și
aria fiecărei suprafețe.
c.g. Coordonate în raport cu z0Oy0 Arie suprafață
local yi zi Ai
O1 t 3t 12t2
O2 6t t 16t2
O3 11t -t 12t2
y A i i
y1A1 + y 2 A 2 + y 3 A 3 t  12t 2 + 6t  16t 2 + 11t  12t 2
yG = i=1
= = = 6t ;
3
A1 + A 2 + A 3 12t 2 + 16t 2 + 12t 2
A
i=1
i
z A i i
z1A1 + z2 A 2 + z3 A 3 3t  12t + t  16t + ( −t )  12t
2 2 2
zG = i=1
= = = t.
3
A1 + A 2 + A 3 12t 2 + 16t 2 + 12t 2
A i=1
i
Centrul de greutate al întregii suprafețe, în raport cu originea

aleasă inițial are coordonatele G(yG, zG)  G(+6t;+t).
126
Determinarea momentelor de inerție axiale z, y și centrifugale, zy:
Odată determinată poziția

centrului de greutate, sistemul
de referință ales inițial nu mai
este de utilitate, iar pentru
calculul momentelor de inerție
se va utiliza noul sistem de
coordonate zGy ce trece prin
centrul de greutate al
suprafeței. Acest sistem se va
numi sistem central, iar axele
sale față de care vom calcula
momentele de inerție sunt axe
centrale. Punctul G va fi noua
origine față de care vom
Fig.4.8
poziționa punctele O1, O2 și O3.
c.g. Coordonate în raport cu zGy Arie suprafață

local yGi zGi Ai
O1 -5t 2t 12t2
O2 0 0 16t2
O3 5t - 5t 12t2
Calculul momentului de inerție axial în raport cu axa z, z:
 z =  (  zi + yGi  Ai )
3
2
i=1
- primul termen din relația lui Steiner reprezintă momentul de

inerție al suprafeței 1 în raport cu axa locală z1,
- al doilea termen este momentul de inerție al suprafeței 1 în
raport cu axa centrală z.
momentul de inerție axial în

raport cu axa locală z, pentru
bi  hi3
dreptunghi:  zi = .
12
127
 z =  (  zi + yGi  A i ) = (  z1 + yG1  A1 ) + (  z2 + yG2  A 2 ) + (  z3 + yG3  A3 )

3
2 2 2 2
i=1
 6t  ( 2t )3    2t  ( 8t )3  
 z =   + ( −5t )  12t  +   + ( 0 )  16t  +
2 2 2 2
 12    12  
 6t  ( 2t )3  
+   + ( 5t )  12t 2  = 693,33t 4 .
2
 12  
Calculul momentului de inerție axial în raport cu axa y, y:
 y =  (  yi + zGi  A i ),
3
2
i=1
bi3  hi
 yi = - momentul de inerție axial în raport cu axa locală y,
12
pentru dreptunghi,
 y =  (  yi + zi2 A i ) = (  y1 + zG1  A1 ) + (  y2 + zG2  A 2 ) + (  y3 + zG3  A3 )

3
2 2 2
i=1
 ( 6t )3  2t    ( 2t )3  8t  
 y =   ( )    ( ) +
2 2
+ 2t  12t 2
+  + 0  16t 2

 12    12  
 
 ( 6t )3  2t  
+   + ( −2t )  12t  = 173,33t 4 .
2 2
 12  
Calculul momentului de inerție centrifugal, zy:
( )
3
 zy =   ziyi + zGi  yGi  A i
i=1
 ziyi = 0 - momentul de inerție centrifugal în raport cu sistemul

locală central, pentru dreptunghi este nul pentru că cel puțin una din
axele centrale ale sistemului local se suprapun peste cel puțin o axă
de simetrie,
 zy =  z1y1 + zG1  yG1  A1  +  z2y2 + zG2  yG2  A 2  +  z3y3 + zG3  yG3  A 3 
 zy = 0 + 2t  ( −5t )  12t 2  + 0 + 0  0  16t 2  + 0 + ( −2t )  5t  12t 2  ,
zy = - 240 t4.
128
Determinarea direcțiilor principale de inerție:
2 zy
tg(21 ) = − ,
z − y
1  2 zy 
1 = arctg  −  = 12,405
o

2  z − y 
1 
1 = arctg  −
( −240t 4 ) 

2  693.33t 4 − 173.33t 4 
 
1 = 12,405o

2 = 1 + = 102,405o.
2
Fig.4.9
În figura 4.9 sunt prezentate axele principale de inerție (1) și (2).

Întrucât 1 > 0, sistemul central zGy se rotește în sens anti-orar cu
unghiul 1 și se obține sistemul central principal ce conține axele
principale (1) și (2) față de care se obțin momentele de inerție
extreme (maxim și minim).
Întrucât zy < 0, axa de maxim va traversa cadranele I și III.
Calculul momentelor de inerție principale 1, 2:
z + y
( −  y ) + 4 2zy
2
1,2 =  z
2
1 = 787,66t 4, 2 = 79,794t 4
Determinarea razelor elipsei de inerție:
1 787.66t 4
i1 = = = 4.44t
A 12t 2 + 16t 2 + 12t 2
2 79.794t 4
i2 = = = 1.4t
A 12t 2 + 16t 2 + 12t 2
129
În figura 4.10 se prezintă

elipsa de inerție obținută pentru
suprafața formată din cele trei
dreptunghiuri.
După cum se poate
observa, raza mare a elipsei este
orientată perpendicular pe axa
de maxim (1) care trece prin
cadranele I și III.
Orientarea elipsei aduce o
informație legată de modul în
care este concentrat materialul în
structura suprafeței analizate.
Fig.4.10
Se poate concluziona că direcția care oferă cea mai mare

rigiditate este direcția (2) perpendiculară pe axa față de care s-a
obținut momentul de inerție maxim.
Aplicația 4.2.
Se cer momentele de inerţie ale suprafeţei simetrice din fig.4.11.
REZOLVARE:
Dacă suprafaţa din fig.4.11, este
privită ca fiind un dreptunghi de
dimensiuni 6ax7a, din care se scad
două dreptunghiuri de dimensiuni
2,5ax5a (toate au centrele de
greutate pe axa Gz), momentul de
inerţie axial se calculează astfel:
6a ( 7a ) 2,5a ( 5a )
3 3
z = −2 = 119,4a4
12 12
Fig.4.11
Pentru determinarea momentului de inerţie axial z, prin

aplicarea relației lui Steiner (4.10) se ajunge la același rezultat.
130
( )
3
 z =   zi + yGi
2
 Ai
1
 6a  a3 2
 a  ( 5a )2   6a  a3 
+ ( 3a )  6a  +  + ( 3a )  6a2  = 119,4a4
2 2
z =  + 0 + 
 12   12   12 
Iz1 Iz2 Iz3
Pentru calculul momentului de inerţie axial Iy, nu se mai

foloseşte Steiner deoarece toate cele trei dreptunghiuri au centrele
de greutate pe axă faţă de care se face calculul (Gy):
( 6a ) a3  5a ( 6a )  a
3 3
3
a
 y =   yi = + + = 36,4a4 .
1 12 12 12
Iy1 Iy2 Iz3
Aplicația 4.3.
Se cer momentele de inerţie ale suprafeţei plane din fig.4.12.
Fig.4.12
REZOLVARE:
Suprafaţa din fig.4.12, este formată din figurile geometrice
cunoscute  şi , simetrice faţă de axa Gy. Se alege sistemul de
axe z1Oy1 faţă de care se determină poziţia centrului de greutate G:
zG =
 zi A i = 0 (axa Oy =axă de simetrie)
 Ai
131
1
( )
2
−  + 
 yi A i
2
y A + y2A 2 0,849 2a a 4a
yG = = 1 1 = 2 = −0,13a .
 i
A A 1 + A 2
1
 ( 2a ) + a  4a
2 2
2
Centrul de greutate al semicercului  s-a calculat cu relaţia:
2D 4R 4  2a
y1 = = = = 0,849 a .
3 3 3
Pe baza coordonatelor zG şi yG se obţine sistemul de axe zGy,

care este un sistem central (trece prin centrul de greutate G) şi faţă
de care se vor calcula momentele de inerţie axiale centrale.
Semicercul notat cu , are următoarele momente de inerţie:
- Faţă de axa Oz1 (se calculează cu jumătate din momentul de
inerţie al cercului de diametru D = 2R = 4a):
1 D4 1   ( 4a )
4
 z1 = = = 2a4 .
2 64 2 64
- Faţă de axa zoG1, momentul de inerţie axial se calculează pe

baza relaţiei lui Steiner, astfel:  z1 =  z0 + y02 A ,
unde:
1
 z0 =  z1 − y02 A = 2a4 − ( 0,849a )  ( 2a ) = 1,7533a4
2 2
Momentul de inerţie axial z , al întregii suprafeţe este:

2 
( )
2
 z =   zi + y 02 A i = 1,7533a4 + ( 0,849a − 0,13a ) ( 2a )
2
1 2
 z1
( 2a )
2
+ ( a + 0,13a )  4a2 = 11,439a4

2
+
12
 z2
Momentul de inerţie axial y are valoarea:

1 D4 ( 2a ) 1   ( 4a ) ( 2a ) = 7,6133a4 .
4 4 4
2
 y =   y1 = + = +
1 2 64 12 2 64 12
132
Aplicația 4.4.
Să se calculeze direcţiile principale de inerţie şi momentele
principale de inerţie, pentru suprafaţa din fig.4.13.
Fig.4.13
REZOLVARE:
Suprafaţa din fig.4.13, poate fi privită ca fiind formată din

dreptunghiul de dimensiuni 6 x 4,5 şi de centrul de greutate O1 din
care se scade dreptunghiul punctat, de dimensiuni 2,5 x 3 şi de
centru de greutate O2. Se calculează poziţia centrului de greutate G,
faţă de sistemul z0Oy0, ales pentru acest calcul:
yG = y A i i
=
2,25  6  4,5 − 1,5  2,5  3
= 2,538 [mm]
A i 6  4,5 − 2,5  3
zG =  z A = ( −3 )  6  4,5 − ( −4,75 )  2,5  3 = −2,327 [mm] .

i i
A i 6  4,5 − 2,5  3
yG şi zG - sunt coordonatele centrului de greutate G, faţă de sistemul

de axe z1Oy1. Se obţine deci, sistemul de axe central zGy, faţă de
care se vor calcula elementele cerute în aplicaţie.
Momentele de inerţie axiale şi cel centrifugal, calculate faţă de
sistemul central zGy sunt:
133
6  4,53
( )
2
z =  + ( 2,538 − 2,25 )  6  4,5 −
2
 zi + y A i =
2
0
1 12
Iz
(1)
 
 2,5  33 
+ ( 2,538 − 1,25 )  2,5  3  = 34,10 [mm4 ] ;
2
−
 12 
 Iz( 2 ) 
63  4,5
( )
2
y =  + ( 3 − 2,327 )  6  4,5 −
2
 yi + z A i =
2
0
1 12
Iy ( )
1
 
 2,5  3
3 
+ ( 4,75 − 2,327 )  2,5  3  = 45,29 [mm4 ] ;
2
−
 12 
 Iy ( )
2 
( )
3
 zy =   ziyi + y0 z0 A i = ( −2,538 + 2,25 )( −3 + 2,327 )  6  4,5 −
1
− ( −2,538 + 1,5 )( −4,75 + 2,327 )  2,5  3  = −13,63 [mm4 ]
Direcţiile principale de inerţie, sunt date de relaţia:
2 zy 2  ( −13,6297 )
tg21,2 = − = = −2,436 , de unde
z − y 34,10 − 45,29
1 = −33,84 şi  2 = 1 + 90 = 56,16 .
Unghiul 1 este negativ, ceea ce înseamnă că pentru
determinarea direcțiilor principale, sistemul central se va roti în sens
orar cu 33,84o.
Deoarece zy < 0, momentul de inerţie principal maxim 1 se
obține faţă de axa ce trece prin cadranele I şi Ill, axă ce se notează
cu (1). Axa perpendiculară pe aceasta se notează cu (2), fig.4.13.
Momentele de inerţie principale 1,2 sunt:
34,10 + 45,29 1
( 34,10 − 45,29 )
2
1,2 =  + 4  13,62972 ,
2 2
de unde 1 = 54,43 [mm4 ] şi 2  24,96 [mm4 ] .
134
Razele de inerţia au valorile:

 54,43
i1 = 1 = = 1,6 [mm] şi se poziţionează pe
A 6  4,5 − 2,5  3
direcţia (2) ;
 24,96
i2 = 2 = = 1,13 [mm] şi se poziţionează pe direcţia (1).
A 19,5
Se obţine astfel, elipsa de inerţie din fig.4.13; ea este orientată
pe direcția pe care este distribuit materialul.
Aplicația 4.5.
În fig.4.14, este arătată o suprafaţă compusă din profile U,  şi
un dreptunghi de dimensiuni 120 x 10. Se cere determinarea
centrului de greutate G şi calculul momentelor de inerţie centrale
axiale.
 A = 1700 [mm2 ]

Iz = 43,2  10 [mm ]
4 4
U 12 
Iy = 364  10 [mm ]
4 4
e = 16 [mm]

 A = 1830 [mm2 ]

I 14 Iz = 573  10 4 [mm4 ]

Iy = 36,2  10 [mm ]
4 4
Fig.4.14
REZOLVARE:
Se alege sistemul de axe z1Oy1 faţă de care se determină
poziţia centrului de greutate G:
zG =
 zi A i = 0 (axa Oy = este axă de simetrie)
 Ai
135
yG = y A i i
=
−e  1700 + 5  1200 + 80  1830
= 26,47 [mm] .
A i 1700 + 1200 + 1830
( )
3
 z =   zi + y 02 A i = 43,2  10 4 + ( e + 26,469 )  1700 +
2
1
Iz ( )
1
120  103
+ ( 26,469 − 5 )  1200 +
2
+
12
Iz
( 2)
+ 573  104 + ( 80 − 26,469 )  1830 = 1503,524 [mm4 ] ;

2
Iz
(3)
1203  10
( )
3
y =   yi + z A i =364  10 +
2
0 + 36,2  104 = 544,2  104 [mm4 ];
4
1 12
zy = 0, deoarece suprafaţa din fig.4.14 are axa Gy, axă de simetrie.
Direcţiile zG şi yG sunt şi direcţii principale de inerţie iar

momentele de inerţie axiale Iz şi Iy sunt şi momente de inerţie
principale I1, I2. Razele de inerţie sunt:
1  1503,5237  104
i1 = = z = = 56,379 [mm] care se ia pe
A A 4730
direcţia principală Gx:
2 y 544,2  104
i2 = = = = 33,919 [mm] care se ia pe
A A 4730
direcţia principală Gz.
Aplicația 4.6.
Pentru suprafaţa compusă din fig.4.15, să se traseze elipsa de
inerţie.
REZOLVARE:
În fig.4.15, este reprezentată o suprafaţă de o formă oarecare
la care, pentru trasarea elipsei de inerţie se pot respecta
următoarele etape de calcul:
136
Fig.4.15
1. Se determină poziţia centrului de greutate G, faţă de un
sistem z10y1 ales convenabil:
 b
0 + 0 +  60 −   1830
zG =  i i =
zA  2
= 10.446 [mm];
 Ai 1700 + 1200 + 1830
yG =  y A = ( −e )  1700 + 5  1200 + 80  1830 = 26,469 [mm].
i i
A i 4730
Centrul de greutate G, va avea coordonatele (zG,yG), faţă de
sistemul de axe z1Oy1.. Caracteristicile profilelor U şi  sunt cele date
la problema anterioară.
2. Se determină momentele de inerţie ale suprafeţei, faţă de

sistemul de axe central zGy.
( )
3
 z =   zi + y 02 A i = 43,2  104 + ( e + 26,469 )  1700 +
2
1
Iz
(1)
120  103
+ ( 26,469 − 5 )  1200 + 573  10 4 + ( 80 − 26,469 )  1830;
2 2
+
12
Iz
Iz (3)
( 2)
z = 1503,524 [mm4].
137
1203  10
( )
3
y =   yi + z A i = 364  10 + 10,446  1700 +
2
0
4 2
+ 10,4462  1200 +
1 I
12
y(1)
Iy
( 2)
2
 b 
+ 36,2  104 +  60 − − 10,446   1830 = 625,992  10 4 [mm4 ]
 2 
Iy
(3)
INTERPRETARE:  z(1) reprezintă momentul de inerţie axial al figurii

simple  din fig.4.15 (profilul U12), calculat faţă de axa centrală Gz
a întregii figuri.
( )
3
 zy =   ziyi + y 0 z0 A i = ( −e − 26,469 )( −10,446 )  1700 +
1
+  − ( −26,469 − 51,5 )  ( −10,446 )  1200 +

 b 
+ ( 80 − 26,469 )  60 − − 10,446   1830 = 164,495  10 4 [mm4 ]
 2 
3. Se determină direcţiile principale de inerţie:
2 zy 2  264,495  104
tg21,2 = = = −0,6028 , de
 y −  z 625,9926  104 − 1503,5237  104
unde
1 = −310822' şi  2 = 1 + 90 = 589177' .
Pe baza faptului că momentul de inerţie centrifugal este

pozitiv, Izy > 0, momentul de inerţie principal este maxim faţă de axa
principală ce trece prin cadranele II şi IV, axa ce se notează cu (1).
4. Se calculează momentele de inerţie principale:

1503,5237  10 4 + 625,9926  10 4
1,2 = 
2
1
(1503,5237 − 625,9926 )  108 + 4  264,4952  108
2

2
1
= 1064,758  10 4  1024,642  10 4
2
de unde I1 = 1577,094  10 [mm4 ] ; I2 = 552,422  104 [mm4 ] .
4
138
5. Se calculează razele de inerţia i1 şi i2 şi se trasează elipsa de

inerţie (suprafaţa din fig.4.15).
1 1577,094  104
i1 = = = 57,37 [mm] şi se ia pa direcţia (2),
A 4730
direcţie ce trece prin cadranele I şi III:
  552,422  104
i2 = 2 = y = = 34,174 [mm] care se ia pa
A A 4730
direcţia (1), direcţie ce trece prin cadranele II şi IV.
Aplicația 4.7.
Pentru suprafața din figura 4.16, se cer momentele de inerţie
ale suprafeţei z, y și zy, direcțiile principale de inerție (1, 2),
momentele principale de inerție 1, 2 și elipsa de inerție.
Fig.4.16
REZOLVARE:
Pentru a putea determina poziția centrului de greutate al
suprafeței, va trebui să extragem din memoratorul de rezistența
materialelor caracteristicile geometrice pentru cele trei suprafețe:
profil 10, profil U12 și semicerc.
139
În tabelul de mai jos sunt prezentate caracteristicile geometrice

ale suprafețelor, așa cum sunt poziționate în memorator.
Suprafață Schema profil Caracterisitici geometrice
b = 50 [mm],
h = 100 [mm],
A = 1060 [mm2],
Profil 10
z = 171∙104 [mm4],
y = 12,2∙104 [mm4],
b = 55 [mm],
h = 120 [mm],
A = 1700 [mm2],
Profil U12 z = 364∙104 [mm4],
y = 43,2∙104 [mm4],
e = 16 [mm].
z = 0,1098∙R4 = 17568 [mm4],

y = 0,3987∙R4 = 63792 [mm4],
4R
Semicerc yG = = 8,5 [mm],
3
R2
A= = 628 [mm2 ],
2
Determinarea poziției centrului de greutate:

Pentru a determina poziția centrului de greutate, va trebui să
alegem un sistem de referință inițial. În cazul aplicației noastre
originea acestui sistem coincide cu centrul de greutate local atașat
proflului 12 (figura 4.17).
Pozițiile lui G1, G2 și G3 în raport cu sistemul inițial ales zoOyo:
G1(y1,z1)  G1(0;0); G2(y2,z2)  G2(66;-35); G3(y3,z3)  G3(41,5;-75).
140
Fig.4.17
yG = y A
i i
=
0  1060 + 66  1700 + 41,5  628
= 40,81[mm];
A i 1060 + 1700 + 628
=
zA 0  1060 + ( −35 )  1700 + ( −75 )  628
zG i i
= = −31.46 [mm].
A i 1060 + 1700 + 628
Așadar, coordonatele centrului de greutate sunt G(40,81; -31,46).
Calculul momentelor de inerție axiale (z, y) și momentului de

inerție centrifugal zy:
Pentru a calcua aceste mărimi, va trebui să repoziționăm
coordonatele centrelor de greutate locale în raport cu noul sistem
determinat denumit sistem central.
Pozițiile lui G1, G2 și G3 în raport cu noul system central zGy
sunt:
G1(y1,z1)  G1(40,81; -31,46),
G2(y2,z2)  G2(25,19; -3,54),
G3(y3,z3)  G3(0,69; -43,54).
În figura 4.18 este prezentată grafic poziția centrului de greutate
al suprafeței analizate.
141
Fig.4.18
( )
3
 z =   zi + y Gi  A i = 171 10 4 + ( 40,81)  1060 +
2 2
1
Iz
(1)
+ *43,2  10 4 + ( 25,19 )  1700 + 17568 + ( 0,69 )  628

2 2
Iz Iz
( 2) (3)
z = 5,003∙106 [mm4],
( )
3
 y =   yi + zGi  A i = 12,2  10 4 + ( −31,46 )  1060 +
2 2
1
y
(1)
+ *364  10 4 + ( −3,54 )  1700 + 63792 + ( −43,54 )  628

2 2
y y
( 2) (3)
y = 6,086∙106 [mm4],
( )
3
 zy =   ziyi + yGi  zGi  A i = 0 + ( −31,46 )  40,81 1060  +
1
 z1y1
+ 0 + ( −3,54 )  25,19  1700  + 0 + ( −43,54 )  0,69  628 

 z2 y 2  z3 y3
zy = -1,531∙106 [mm4],
142
Întrucât zy < 0, axa de maxim va trece prin cadranele I și III.

*) momentele de inerţie ale profilului U12 (z şi y) s-au introdus in
relatiile de calcul ţinând cont de poziţia profilului amintit din
ansamblul de analizat faţă de cea dată în memorator (efectele
inerţiale faţă de axele locale se inversează şi astfel z şi y se
înlocuiesc inversat în relaţiile de calcul).
Direcțiile principale de inerție:

2 zy 2  ( −1,531)  106
tg21,2 = = = −0,615
 y −  z 6,086  106 − 5,003  106
1 = -35,261o, 2 = 54,739o.
z + y
( −  y ) + 4 2zy
2
1,2 =  z
2
1 = 7,17  106 [mm4 ], 2 = 3,921 106 [mm4 ]
Calculul razelor elipsei de inerție i1, i2:
1 7,17  106
i1 = = = 40,0 [mm],
A 3388
2 3,921 106
i2 = = = 34,02 [mm].
A 3388
Orientarea și trasarea elipsei de inerție din figura 4.19, precum

și determinarea direcțiilor principale de inerție s-au făcut în baza
următorului algoritm:
- zy < 0, sistemul central de axe zGy se rotește față de poziția
inițială cu unghiul 1 = 35,26o în sens orar, în acest fel obținându-se
sistemul principal de axe,
- y > z, axa principală de maxim va fi mai apropiată de axa care
dă momentul de inerție axial cel mai mare, axa y. Axa (1) este axa
principală de maxim (mai apropiată de axa centrală verticală y) și
travesează cadranele I și III,
143
- raza mare a elipsei de inerție este perpendiculară pe axa de

maxim
Fig.4.19
Aplicația 4.8.
Pentru suprafața din figura

4.20, se cer momentele de
inerţie ale suprafeţei z, y și zy,
direcțiile principale de inerție (1,
2), momentele principale de
inerție 1, 2 și elipsa de inerție.
Caz particular:
b = 2a, h = 6a.
Fig.4.20
REZOLVARE:
Se consideră o arie infinitezimală dA de laturi dy și dz situată
față de originea O la distanțele y și z.
Aria infinitezimală este: dA = dy∙dz,
În baza asemănării, se va scrie raportul între laturi:
144
z h−y  z
=  y = h 1 −  ,
b h  b
Din această ecuaţie, un punct oarecare de pe ipotenuza are o
h
ordonată notată cu y = ( b − z ) .
b
 h1− bz   b  3 h 1− z  
 b
  

3
h  b
b b 3
 y   bh3
 z =  y dA =    y dy dz = 
2 2
dz =   1 −  dz = ,
3  3  z  12
0 
A
0 0  0
 
0
 
2a  ( 6a )
3
z = = 6a4
12
În baza relației generale a lui Steiner:  z =  z1 + yG2  A , vom
obține momentul de inerție axial față de axa orizontală centrală z1
(axa ce trece prin centrul de greutate).
2
bh3  h  bh bh3
 z1 =  z − y  A =2
G −  =   z1 = 12a4
12  3  2 36
Analozg se efectuează calculele pentru y.
z h−y  y
Din asemănare: =  z = b 1 − 
b h  h
 b1− hy   h 3
 y
b 1−  
  

3
 dy = b  1 − y  dy = b h ,
h h 3 3
 y =  z dA =    z dz dy =  
z  h
0 3  h 
2 2
3  12
0 
A
0 0   
0
 
( 2a )
3
 6a
y = = 4a4 ,
12
2
b3h  b  bh b3h 4
 y1 =  y − z  A =
2
G −  =   y1 = a4 ,
12  3  2 36 3
Momentul de inerție centrifugal zy față de bazele triunghiului:
 h1− bz  
b  
 
b2h2
 zy =  zydzdy =  z   ydy  dz = sau
A 0
 0  24
 
 b1− hy  
h  
 
b2h2
 zy =  zydzdy =  y   zdz  dy = ,  zy = 6a4 .
A 0
 0  24
 
145
Momentul de inerție centrifugal zy față sistemul central de axe:

b2h2 b h bh b2h2
 z1y1 =  zy − zG yG  A = −   =− ,  z1y1 = −2a4.
24 3 3 2 72
Momentul de inerţie centrifugal este negativ faţa de reperul central
z1Gy1~ deoarece ponderea suprafeţei, se află în cadranele II şi IV.
Direcțiile principale de inerție:

2 z1y1 2  ( −2a4 )
tg21,2 = − =− = 0,18
 z1 −  y1 12a − a
4 4 4
3
1 = 10,278o ,
2 =1 + 90o = 100,278o.
Fig.4.21
Întrucât z1y1 < 0, sistemul central z1y1 se va roti în sensul de
venire a axei z peste y cu 22,5o. În acest fel se obține sistemul
principal de axe, cu axa de maxim (1) mai apropiată de axa care dă
momentul de inerție axial mai mare; axa z1 (z1 > y1).
 z1 +  y1
( −  y1 ) + 4 2z1y1
2
1,2 =  z1
2
1 = 12,363a4, 2 = 0,971a4
b  h 2a  6a
A= = = 6a2,
2 2
1 12,363a4 2 0,971a4
i1 = = = 1,435a, i2 = = = 0,402a.
A 6a2 A 6a2
146
Aplicația 4.9.
Să se traseze elipsa de inerție pentru suprafața din figura 4.22.
Fig.4.22
REZOLVARE:
Suprafața rezultă prin scăderea unui triunghi dintr-un

dreptunghi. Pentru determinarea centrului de greutate G ne vom
raporta la sistemul z0Oy0 plasat în centrul de greutate al
dreptunghiului.
Se vor poziționa centrele de greutate O1 și O2 în raport cu
originea sistemului ales inițial z0Oy0.
c.g. Coordonate în raport cu z0Oy0 Arie suprafață

local yi zi Ai
O1 0 0 24a2
2a
O2 a −2  -3a2
3
147
y A i i
y1A1 + y 2 A 2 0  24a + a  ( −3a )
2 2
a
yG = i=1
= = = − a  -0,143;
2
A1 + A 2 24a2 − 3a2
A
7
i
i=1
 4 
0  24a2 +  − a   ( −3a2 )
2
z A i i
z A + z2 A 2  3  4
zG = i=1
= 1 1 = = a  0,19a.
2
A1 + A 2 24a − 3a
2 2
A
21
i
i=1
Determinarea momentelor de inerție:

4a  ( 6a )
3
( )
2
z =  + ( 0,143 )  24a2 −
2
 zi + y  A i =
2
Gi
1 12
Iz
(1)
 2a  ( 3a )3 
+ ( a + 0,143a )  3a2  = 67,07a 4 ,
2
−
 36 
Iz
( 2)
( 4a )
3
 6a
( )
2
 y =   yi + z  A i + ( 0,19 )  24a2 −
2
2
Gi =
1 12
Iz
(1)
 ( 2a )3  3a  4 
2

− +  0,19a + a   3a2  = 25,238a 4,
 36  3  
Iz
( 2)
( )
2
 zy =   ziyi + y Gi  zGi  A i = 0 + ( −0,143a )  0,19a  24a2  −
1
 z1y1
 ( 2a )2 ( 3a )2   4  
− − + ( a + 0,143a )   −  0,19a + a    3a2  = 5,07a 4
 72   3  
 z2 y 2
Determinarea direcțiilor principale de inerție:

2 zy 2  ( 5,07a4 )
tg21,2 = − =− = −0,2424
z − y 67,07a4 − 25,238a4
1 = −6,81o, 2 =1 + 90o = 83,18o.
148
Întrucât zy > 0, axa de maxim va trece prin cadranele II și IV.
z + y
( −  y ) + 4 2zy
2
1,2 =  z
2
1 = 67,67a4, 2 = 24,632a4
1 67,67a4 2 24,632a4
i1 = = = 1,795a, i2 = = = 1,083a.
A 21a2 A 21a2
149
150
PROBLEME PROPUSE
APLICAȚIA 4.10
Pentru suprafețele din figurile de mai jos, se cer următoarele:
a) poziția centrului de greutate,
b) momentele de inerție față de axele centrale (z, y și zy);
c) direcțiile principale de inerției 1 și 2;
d) momente de inerție principale 1 și 2;
e) razele principale de inerție i1 și i2 și trasarea elipsei de inerție.
a) b) c)
d) e) f)
g) h) i)
151
152
TORSIUNEA BARELOR DREPTE
O bară dreaptă este supusă la torsiune (răsucire), dacă

sistemul de sarcini ce o solicită, nu întâlneşte axa acesteia. Torsorul
eforturilor interioare (de cele mai multe ori - secţionale), în orice
secţiune transversală, este un moment în lungul axei barei; acesta
se numeşte moment de torsiune sau de răsucire. Ţinând seama de
consideraţiile de la „eforturi secţionale”, momentul de răsucire dintr-
o secţiune a barei, se calculează cu suma algebrică a momentelor
de răsucire, aplicate barei la stânga sau la dreapta secţiunii
considerate.
Mt =  Mx = − Mx . (5.1)
 
Solicitarea de torsiune este

des întâlnită la: arborii maşinilor
unelte, arborii reductoarelor şi
cutiilor de viteză, arcuri
elicoidale cilindrice sau conice,
şasiuri de autovehicule, structuri
de bază ale diferitelor maşini
agricole, structuri sau părţi ale
structurilor diferitelor construcţii
bazate pe bare de diferite forme
Fig.5.1 şi lungimi etc.
În cazul figurii 5.1, momentul de torsiune dat de forțele F este:

Mx = Mt = F  d. (5.2)
El este pozitiv când sensul momentului dat de forțele F, în

reprezentare vectorială este în sensul axei x a sistemului de axe de
coordonate.
153
5. TORSIUNEA BARELOR DREPTE
În multe aplicaţii practice, momentul de torsiune ce trebuie

transmis (sau preluat) de o bară (arbore), se calculează în funcţie de
turaţia acesteia şi de puterea ce trebuie transmisă.
Un arbore ce se roteşte cu n turaţii pe minut, are o viteză
unghiulară de ω = 2  n/60 =  n/30 radiani. Momentul de torsiune,
este dat de raportul dintre putere şi viteza unghiulară:
P 30P P
Mt = =  9,55 kN  m, (5.3)
 n n
dacă P este dată în kilowaţi. Dacă puterea se dă în CP, pe baza
relaţiei 1CP=0,736 kW, momentul de torsiune are expresia:
P
Mt = 7,02 kN  m (5.4)
n
Dacă momentul de torsiune variază în lungul barei (prin

momente distribuite pe o lungime şi momente concentrate în diferite
secţiuni), pentru determinarea secţiunii maxim solicitate se trasează
diagrama de momente de torsiune.
5.2 TORSIUNEA BARELOR DE SECȚIUNE CIRCULARĂ
În cazul barelor de secțiune circulară și dreptunghiulară,

distribuția tensiunilor tangențiale este redată în figura 5.2, iar relațiile
de bază folosite în calcul sunt date în (5.5). Acestea reprezintă o
generalizare a condițiilor de rezistență, respectiv de rigiditate pentru
secțiunile din figura 5.2.
a) b)
Fig.5.2
154
Mt M
max =  a , max = t  a . (5.5)
Wt G t
Valoarea admisibilă a tensiunii tangențiale a, se determină în

funcție de valoarea admisibilă la tracțiune a a materialului. Se
recomandă: a = (0,55 – 0,65)∙a.
Caracteristicile geometrice de rezistență sunt date de modulul
de rezistență Wt iar cele de rigiditate sunt date de momentul de
inerție t. Pentru secțiunea circulară și inelară acestea se notează cu
Wp și p și se numesc modul de rezistență polar, respectiv moment
de inerție polar.
Cu fiecare din relațiile (5.5) se rezolvă trei tipuri de probleme:
dimensionare, verificare și determinarea sarcinii capabile.
Unghiul de torsiune elementar este:
M
d = dx, max = t  a . (5.6)
G t
unde  este unghi specific de torsiune. Unghiul total de torsiune

este:
M dx
 =  d =  dx =  t . (5.7)
Gp
Modulul de rezistență polar, rezultat din forma secțiunii

transversale, se calculează cu relațiile:
- secțiune circulară:
 D4 2 D3
Wp = p =  = ;
R 32 D 16
- secțiune inelară:
p  (D − d ) 2
4 4

Wp = =
R 32
 =
D 16D
( D3 − d3 ) .
Pentru cazul barelor de secțiune dreptunghiulară:

Wt = k1hb2, t = khb3,
unde h este latura mare a dreptunghiului, iar coeficienții k, k1 și k2
depind de raportul laturilor h și b. Valorile acestor coeficienți (pentru
cazuri des întâlnite în practică) sunt date în tabelul 5.1.
155
Tabelul 5.1
h/b 1,00 1,50 1,75 2,00 2,50 3
k 0,208 0,231 0,239 0,246 0,258 0,267
k1 0,141 0,196 0,214 0,229 0,249 0,263
k2 1,000 0,859 0,820 0,795 0,766 0,753
Tabelul 5.1 (cont.)

h/b 4 6 8 10 
k 0,282 0,299 0,307 0,313 0,333
k1 0,281 0,299 0,307 0,313 0,333
k2 0,745 0,743 0,742 0,742 0,742
5.3 TORSIUNEA BARELOR CU PEREȚI SUBȚIRI DE SECȚIUNE

CU PROFIL DESCHIS
În cazul barelor cu secţiuni transversale deschise, formate dintr-

o sumă de dreptunghiuri (şi nu numai) cu perţi subţiri, fig.5.3
tensiunea tangenţială are o distribuţie liniară pe grosime, trece prin
zero în dreptul liniei mediane a secţiunii transversale, valoarea
maximă obţinându-se în dreptunghiul de lăţime maximă.
Fig.5.3
Condtţiile de rezistenţă şi rigiditate pentru torsiunea barelor cu

pereți subțiri deschise sunt:
156
3Mt  bmax 3Mt

max =   ,  =  a
 hb3 G hb3
a (5.8)
Cu notațiile:
1  hb
3
1
Wt =
3 bmax
; t =
3
 hb3 . (5.9)
Secţiunea este cu „pereţi subţiri” dacă raportul h/b > 10. În

1
acest caz k = k 1 = .
3
Precizări:
a) Barele cu pereţi subţiri, cu secţiuni transversale dechise, ce au
două axe de simetrie, au axa de răsucire aceeaşi cu axa centrelor
de greutate; în acest caz relaţiile de mai sus sunt valabile.
b) În cazul barelor la care secţiunile trensversale au o singură
axă de simetrie (exemplu profil U) rotirea unei secţiuni oarecare (de
calcul) se realizează în jurul unei axe ce trece printr-un punct
denumit centru de răsucire-încovoiere; acesta NU coincide cu axa
centrelor de greutate ale secţiuni transversale. „Centrul de răsucire”
este acel punct din secţiunea transversală prin care trece suportul
forţelor tăietoare.
5.4 TORSIUNEA BARELOR TUBULARE SECȚIUNE CU PROFIL

DESCHIS
În cazul barelor tubulare cu pereţi subţiri (profil închis), cu

secţiunea transversală formată ditru-un singur contur, pentru calcul
se folosesc relaţiile lui R. Bredt:
Mt d Mt ds
max =
2  t min
 a ;  = =
dx 4G2  t
(5.10)
unde cu  s-a notat suprafaţa secţiunii transversale cuprinsă în

interiorul fibrei medii a acestuia. În cazul particular în care grosimea
t a peretelui secţiunii transversale este construită pe circumferinţă,
condiţia de rigiditate are forma:
157
MtS
=  a (5.11)
4G2t
În practică se întâlnesc foarte des secţiuni multiplu conexe

(elemente din construcţia de maşini, construcţia avioanelor, nave
marine, etc.). În figura 5.4 se prezintă o secţiune transversală cu
două contururi ( 1 şi  2 ) delimitate de trei ramuri (cde, efc şi ce).
Relaţiile de calcul sunt:
 1t 1 =  2 t 2 +  3 t 3
M1 = 21t 11 + 2 2 t 2  2
(5.12)
2G1 = 1S1 +  3 S 3
2G 2 =  2 S 2 −  3 S 3
Fig.5.4
Relațiile (5.12) formează un sistem de 4 ecuații cu 4

necunoscute 1, 2, 3, și . Aceste relații se pot aplica pentru
secțiunle transversale cu mai multe contururi tip cheson, prin
analogie și generalizare.
158
PROBLEME REZOLVATE
Aplicația 5.1.
Determinați momentul de torsiune pe care-l poate prelua bara și
unghiul total de torsiune, cunoscând a = 60 [MPa].
Fig.5.5
REZOLVARE:
Din condiția de rezistență punem condiția:
M
maxt = t  a  Mt  a  Wtmin;
Wt
- pentru secțiuni dreptunghiulare:

Wt = k 1  h  b 2 ; (h > b),
- pentru pătrat: h = b = a, k1 = 0,208,
Wt = 0,208a3 = 0,208  283 = 4,566 [mm3 ]
- pentru secțiuni circulare:

  d3   403
Wt = Wp = = = 12566,37 [mm3 ],
16 16
Momentul de torsiune capabil va fi:
Mtcap = a  Wtmin = 60  4566 = 0,273  106 [N  mm],
Momentul de inerție torsional pentru secțiunea pătrată, este:
 t = k  h  b3 = k  a4 = 0,141 282 = 8,66  104 [mm4 ]
Unghiul total de torsiune va fi:
Mt  1 Mt  2 Mt  1 
 = 1 + 2 = + =   + 2 ,
G  p G  t G  p  t 
0,273  106  200 100  32 
=  + 4 
= 0,00924 [rad]  0,530.
8  10 4
 8,66  10
4
  40 
159
Aplicația 5.2.
Arborele din figura 5.6 este solicitat la torsiune de momentele
de torsiune aplicate în secțiunile 1 și 3. Se cer următoarele:
a) momentul de torsiune reactiv din secțiunea A, MA,
b) diagrama de momente de torsiune,
c) verificarea rezistenței arborelui,
d) calculul rotirilor secțiunilor 1 și 2 (1 și 2),
Se cunosc: 1 = 2 = 3 =  = 400 [mm], d2 = d = 40 [mm],
raportul diametrelor d1 = 0,5d și d3 = 1,5d, M0 = 500 [N∙m], modulul
de elasticitate transversal G = 8∙104 [MPa] și a = 100 [MPa].
Fig.5.6
REZOLVARE:
a) Din statică scriem ecuația de echilibru:
Mx = 0  MA + 2M0 − 3M0 = 0  MA = M0.
b) Diagrama de momente se obține în baza expresiilor de momente
de torsiune scrise pe tronsoane:
Mt(A −1) = MA = M0,
Mt(1−2) = MA + 2M0 = 3M0, Mt(2−3) = MA + 2M0 = 3M0.
c) Verificarea arborelui se face din condiția de rezistență la torsiune

pe fiecare tronson și în baza diagramei de momente de torsiune
construite.
160
- tronson A-1:
Mt( A −1) M0 500  103  16
t( A −1) = = = = 318,3 [MPa] > a = 100 [MPa],
Wp( A −1) d13   203
16
Se constată că criteriul de rezistență pe primul tronson nu este
îndeplinit întrucât tensiunea obținută depășește limita admisibilă.
Pentru soluționarea problemei se propunere o creștere a
diametrului pe primul tronson la valoarea d1 = 30 [mm]. Se reia
calculul cu această valoare.
500  103  16
t( A −1) == = 94,314 [MPa] < a = 100 [MPa],
  303
Cu această valoare de diametru adoptată, criteriul de rezistență
este îndeplinit pe primul tronson. Se vor verifica rezistența arborelui
și pe următoarele două tronsoane.
- tronson 1-2:
Mt(1−2) 3M0 3  500  103  16
t(1−2) = = = = 35,368 [MPa] < a = 100 [MPa],
Wp(1−2) d32   603
16
- tronson 2-3
Mt(2−3) 3M0 3  500  103  16
t(2−3) = = = = 10,479 [MPa] < a = 100 [MPa],
Wp(2−3) d33   903
16
Rezistența arborelui este îndeplinită.
d) Calculul rotirilor de secțiuni:

Mt( A −1)  ( A −1) 500  103  400
1 = A −1 = = = 0,031 [rad] = 1,8o ,
G( A −1)  p( A −1) 8  104    304
32
Mt(1−2)  (1−2) 3  500  103  400
2 = A −1 + 1−2 = 1 + = 0,031 +
G(1−2)  p(1−2) 
8  104   604
32
2 = 0,037 [rad] = 2,14 . o
Aplicația 5.3.
Arborele din figura 5.7 este solicitat la torsiune de momentele
de torsiune aplicate în secțiunile 1 și 2. Se cer următoarele:
161
a) momentul de torsiune reactiv din secțiunile de capăt, MA, MB,

b) diagrama de momente de torsiune,
c) dimensionarea arborelui (D, d = ?),
d) calculul rotirilor secțiunilor 1 și 2 (1 și 2),
Se cunosc:  = 400 [mm], M0 = 500 [N∙m], modulul de
elasticitate transversal G = 8∙104 [MPa] și a = 100 [MPa].
Fig.5.7
REZOLVARE:
Mx = 0  MA + M0 − 3M0 + MB = 0  MA + MB = 2M0. (1)
După cum se poate observa ecuația din statică este insuficientă
pentru determinarea celor două momente reactive de capăt. Din
acest motiv, se va mai scrie o ecuație din deformații elastice:
Mt 
A −B = 0 A −B = A −1 + 1−2 + 2−B = 0,  = (2),
G  p
A −1 =
(MA + M0 )  2 , 1−2 =
(MA + M0 )  ,  = (MA − 2M0 ) 
 4  2−B

 ( 2d)  ( 2d)
4 4
G d G G
32 32 32
162
Prin înlocuirea rotirilor relative scrise pe tronsoane, vom obține

forma finală a ecuației din deformații elastice:
(MA + M0 )  2 +
(MA + M0 )  + (MA − 2M0 )  = 0  MA =
M0
,
 4  
 ( 2d)  ( 2d) 34
4 4
G d G G
32 32 32
Se obțin reacțiunile din încastrări:

M 67
MA = 0 , MB = M0
34 34
b) Diagramele de torsiune sunt prezentate în figura 5.7.
c) Dimensionarea arborelui se va face în baza condiției de rezistență

M M
t = t  a  Wp  t
Wp a
Se va calcula pentru fiecare tronson de arbore modulul de
rezistență polar:
- tronson A-1:
M M0 500  103
Wp( A −1) = t( A −1) = = = 147,06 [mm3 ],
a 34  a 34  100
- tronson 1-2:
Mt(1−2) 35  M0 35  500  103
Wp(1−2) = = = = 5147,06 [mm3 ],
a 34  a 34  100
- tronson 2-B:
Mt(2−B) 67  M0 67  500  103
Wp(2−B) = = = = 9852,94 [mm3 ],
a 34  a 34  100

 ( 2d) ,
3
Wp = max(Wp( A −1);Wp(1−2);Wp(2−B) ) = Wp(2−B) =
16
16
d= 3  Wp(2−B) =79,2 [mm], se adopta d = 80 [mm].
8
d) Unghiurile de rotire sunt:
163
M0  2 500  103  2  400

1 = A −1 = =
 4 
34  G  d 34  8  104   804
32 32
1 = 3,66  10−5 [rad] = 0,002o ,
35M0 
2 = A −1 + 1−2 = 1 + = 7,66  10−5 [rad] = 0,004o .

34  G  ( 2d)
4
32
Aplicația 5.4.
Arborele din figura 5.8 este încastrat la capete și solicitat la
torsiune de momentele M0 aplicate în secțiunile 1 și 3. Se cunosc:
d = 90 [mm], a = 0,2 [m], G = 8∙104 [MPa] și a = 80 [MPa]. Se cere
să se detemine momentul de torsiune capabil M0.
Fig.5.8
REZOLVARE:
Mx = 0  MA − M0 − M0 + MB = 0  MA + MB = 2M0. (1)
După cum se poate observa ecuația din statică este insuficientă
pentru determinarea celor două momente reactive de capăt. Din
acest motiv, se va mai scrie o ecuație din deformații elastice:
164
Mt 
A −B = 0 A −B = A −1 + 1−2 + 2−3 + 3−B = 0,  = (2),
G  p
A −1 =
MA  2a
, 1−2 =
(MA − M0 )  a ,
 4  4
G d G d
32 32
2−3 =
(MA − M0 )  a , 3−B =
(MA − 2M0 )  a
  
 ( 2d)  ( 2d) − d4 
4 4
G G
32 32  
Prin înlocuirea rotirilor relative scrise pe tronsoane, vom obține

forma finală a ecuației din deformații elastice:
MA  2a (M − M0 )  a + (MA − M0 )  a + (MA − 2M0 )  a = 0,

+ A
 4  4   
 ( 2d)  ( 2d) − d4 
4 4
G d G d G G
32 32 32 32  
Se va obține: MA = 0,361∙M0, MB = 1,639∙M0.

În baza momentelor de torsiune obținute în cele două încastrări
se construiește diagrama de momente de torsiune.
Determinarea momentului capabil se va face din condiția de
rezistență:
M
t = t  a  Mt _ cap  Wp  a
Wp
Se va scrie pentru toate cele patru tronsoane momentul capabil
conform relației din condiția de rezistență:
- tronson A-1:
1  3
0,36M0  Wp  a ; M0    d  a ;
0,36 16
M(0A −1)  3,18  107 [N  mm],
- tronson 1-2:
1  3
0,64M0  Wp  a ; M0    d  a;
0,64 16
−2)
M(1
0  1,79  107 [N  mm],
165
- tronson 2-3:
1 
 ( 2d)  a ;
3
0,64M0  Wp  a ; M0  
0,64 16
−3)
M(2
0  1,43  108 [N  mm],
- tronson 3-B:
1   ( D ) − d 
 4 4
1,64M0  Wp  a ; M0    a ;
1,64 16  D
−B)
M(3
0  5,24  107 [N  mm].
Valoarea momentului capabil pe întreg arborele va fi cea mai

mică dintre cele calculate pe cele patru tronsoane.
Mcap = 1,79∙107 [N∙mm].
Aplicația 5.5.
O bară de secțiune transversală circulară, variabilă pe lungime
, este încastrată în A și solicitată de momentul de torsiune Mt în
capătul liber 1. Diametrul secțiunii transversale variază de la d la
 x
D = 3d după legea, dx = d(x) =  1 + 2  d.
 
Fig.5.9
REZOLVARE:
Se determină momentul de inerție polar, al secțiunii
transversale oarecare, aflată la distanța x:
166
  ( d(x))
2 4 4
  x  d4  x
p (x) = =   1 + 2  d = 1 + 2  ,
32 32    32  
Două secțiuni aflate la distanța elementară dx, se rotesc cu

unghiul elementar d, care are expresia:
−4
M  dx Mt  dx 32Mt  x
d = t = =  1 + 2  dx.
G  p (x) d4  x
4
d G 
4

G 1 + 2 
32  
Unghiul total  cu care se rotește capătul liber, față de

încastrare este:
−4
32M  x 416 Mt
 =  d = 4 t   1 + 2  dx =  .
0 d G 0   81 d4G
Aplicația 5.6.
În figura 5.10 este prezentat un arbore din oțel de lungime L și
diametru d asupra căruia acționează un cuplu liniar distribuit după
x
legea mt = m1 . Să se determine tensiunea maximă de forfecare
L
din arbore și unghiul de răsucire. Aplicație numerică: L = 1,5 [m],
d = 25 [mm], m1 = 200 [N∙m/m], G = 80 [GPa].
Fig.5.10
167
REZOLVARE:
În figura 5.11 este
prezentată schema sarcinilor ce
acționează asupra arborelui.
Momentul total aplicat arborelui
se calculează prin integrare pe
L
lungime, Mt =  mt dx.
0
Fig.5.11
Din echilibru de momente în raport cu axa barei vom obține
momentul de torsiune reactiv din încastrarea A.
L
M x = 0  MA −  mt dx = 0
0
L 200  1,5
L L 2
x x
MA =  mt dx =  m1 dx = m1 = m1 = = 150 N  m,
0 0
L 2L 2 2
Tensiunea de forfecare maximă se obține în încastrare și se

obține din condiția de rezistență:
MA MA 16  150  103
max = = = = 48,9 MPa.
Wp  3   ( 25 )
3
d
16
Într-o secțiune curentă situată la distanța x de încastrare,
momentul de torsiune este:
x x
x 2 m1 2
L x L
Mt (x) = MA −  mt dx = m1 −  m1 dx = m1 − m1
2 0 L 2
=
2L 2L
( L − x 2 ),
0
Pe baza ecuației 5.7, se va determina unghiul de răsucire de

capăt al arborelui:
m1  L2 200  15002
L L
0 (L − x ) dx = 3Gp =
M dx m1
= t = 2 2
.
Gp 2LGp 
0 3  8  10 
4
 25 4
32
 = 0,0489 [rad] = 2,8o.
168
Aplicația 5.7.
Grinda din figură este construită din două tronsoane diferite şi
supusă la torsiune de momentul Mt . Tronsonul 1-2 poate fi construit
în patru variante, de arie a secţiunii transversale comparabilă ca
mărime. Se cere să se calculeze momentul de torsiune capabil, cu
precizarea unei variante favorabile. Tronsonul 1-2 e realizabil prin
îmbinări rigide. Se cunosc: c = 0,4 [m] și a = 80 [MPa].
Fig.5.12
REZOLVARE:
Vom calcula modulele de rezistenţă transversale:
- secţiune circulară cu D = 110 [mm],
  D3   1103
Wp = = = 261,34  103 [mm3 ],
16 16
- secţiunea (a) cu două profile U10 - secţiune închisă:
Wt = 2 1tmin = 2  (100 − 6 )  (100 − 8,25 )  6 = 103,482  103 [mm3 ],
169
- secţiunea (b) cu două profile U10 - secţiune deschisă:
=
hb 3
2  100  8,263 + (100 − 2  8,26 )  123
Wt = = 7,137  103 [mm3 ],
3  bmax 3  12
- secţiunea (c) cu patru profile L50X50X7 secţiune închisă:
Wt = 22  tmin = 2  (100 − 7 )  (100 − 7 )  7 = 121,086  103 [mm3 ],
- secţiunea (d) cu patru profile L50X50X7 secţiune deschisă:
=
hb 3
100  143 + 2  43  143
Wt = = 12,152  103 [mm3 ].
3  bmax 3  14
Aria secţiunii transversale pentru profile U10:
Au10 = 2  1350 = 2700 [mm2 ],
Aria secţiunii transversale pentru profile L50x50x7:
AL = 4  656 = 2624 [mm2 ].
Aria secţiunii transversale cu consum minim de material este

cea făcută din patru corniere cu aripi egale. Aceasta în varianta
secţiune transversală închisă, cu modulul de rezistenţă maxim
(exceptând secţiunea tronsonului circular). Variantele cu secțiunea
transversală deschisă sunt puțin rezistente la torsiune.
Varianta cea mai bună din cele patru dă momentul de torsiune
capabil:
Mtcap = a  Wt = 80  121,086  103 = 968,688  104 [N  mm].
Aplicația 5.8.
Un profil L80x80x10 (figura 5.13) din oțel de lungime L = 3 [m],
este solicitat la torsiune. Să se determine momentul de torsiune pe
care-l poate transmite și unghiul total de torsiune, dacă se admite ca
tensiunea admisibilă de torsiune să fie a = 80 [MPa].
170
Fig.5.13
REZOLVARE:
Momentul de torsiune se obține din condiția de rezistență:
Mt = a w t
Profilul este o secţiune transversală deschisă considerată a fi
formată din două dreptunghiuri. Modulul de rezistență la torsiune
n
80  103 + 70  103
Wt =  hi  bi =
3
= 5  103 [mm3 ]; h > b,
i=1 3  10
Mt = 80∙5000 = 4∙105 [N∙mm],
M 
Rotirea totală a profilului va fi:  = t
G t
1
It =
3
 i i =
hb
1
3
( 80  103 + 70  103 ) = 5  104 [mm4 ],
400  103  3  103 12 3

= = = = 0,3 [rad] = 17,10 .
8  10  5  10
4 4
40 10
Aplicația 5.9.
Se consideră o bară de secţiune pătrată, chesonată, cu latura
medie a şi grosimea peretelui t. Se cere să se arate de câte ori
scade rezistenţa barei la torsiune prin tăierea ei de-a lungul unei
generatoare. În caz particular se va lua a = 6t.
Fig.5.14
171
REZOLVARE:
Se vor calcula modulele de rezistență pentru cele două secțiuni:
- secțiune profilul închis 1: Wt1 = 2  t   = 2t  a2 = 72t 3,
1 4a 2
- secțiune profilul deschis 2: Wt2 =  s  t2 =  t = 8t 3.
3 3
Se va face raportul modulelor de rezistență calculate:
Wt2 8  t3 1 1
= =  W = w t1.
Wt1 72  t 3 9
t2
9
După tăiere, rezistența barei scade de 9 ori.
Pentru a compara rigiditatea celor două secțiuni, vom calcula
momentele de inerție pentru cele două secțiuni:
- secțiune profilul închis 1:
42 42  t 4a4  t a4  t
 t1 = = = = = a3 t = 216t 4 ,
ds s 4a a
t
1 1
- secțiune profilul deschis 2:  t2 = st 3 =  4at 3 = 8t 4.
3 3
Se va face raportul momentelor de inerție calculate:
 t2 8t 4 1 1
= =   =  t1.
 t1 216t 4 27
t2
27
După tăiere, rezistența barei scade de 27 de ori.
Aplicația 5.9.
Se consideră o bară de secţiune transversală ca în fig.5.15 (în
trei variante constructive) supusă torsiunii. Aria celor trei tipuri de
secţiune transversală fiind aceeaşi, se cere să se precizeze care
dintre acestea suportă cel mai mare moment de torsiune.
Fig.5.15
172
REZOLVARE:
Toate cele trei profile sunt ]nchise. Tensiunea de torsiune are
expresia:
Mt
t =  a  Mt = 2  t  a,
2  t
Momentele de torsiune pentru cele trei secțiuni sunt:
  D2 1
Mta = 2   t  a =   D2  t  a,
4 2
 D  D 1
Mtb = 2   t  a = 2  D2  t  a,
4 4 8
 D  D 1
Mtc = 2   t  a = 2  D2  t  a.
3 6 9
Se vor raporta momentele de torsiune:
Mta 4 Mta 9
= = 1,273 , = = 1,433 .
Mtb  Mtc 2
La acelaşi consum de material, secţiunea inelară e cea mai
rezistentă, având capacitatea să preia un moment de torsiune mai
mare cu 27,3% decât în varianta b) şi cu 43,3% decât în varianta c).
173
174
PROBLEME PROPUSE
APLICAȚIA 5.10
Arborele din figura 5.16 este format din două tronsoane de
lungimi 1 = 2 [m] și 2 = 1 [m] de materiale diferite. Primul tronson
este din aluminiu, iar cel de-al doile din oțel. Diametrele celor două
tronsoane sunt d1 = 70 [mm] și d2 = 50 [mm]. Capetele arborelui
sunt fixate. Să se calculeze tensiunile de forfecare din ambele
tronsoane, cunoscând Mt = 1000 [N∙m] și modulele de elasticitate
transversale GAl = 27500 [MPa] și GOl = 80000 [MPa].
Fig.5.16
APLICAȚIA 5.11
Patru roți dințate fixate pe un arbore de diamteru d = 50 [mm],
din oțel, transmit momentele de torsiune indicate în figura 5.17. Să
se calculeze unghiul relativ de rotație între roțile A și D. Se cunoaște
G = 8∙104 [MPa], 1 = 0,52 = 3 = 1 [m].
Fig.5.17
175
APLICAȚIA 5.12
Un arbore de oțel având două tronsoane de secțiune circulară
cu diametrele d și 2d este încărcat cu un cuplu uniform distribuit pe
primul tronson A-1 și un moment concentrat M0 în secțiunea 2, așa
cum este arătat în figura 5.18. Se cunosc: d = 50 [mm], = 0,5 [m],
tensiunea admisibilă a = 80 [MPa] și G = 8∙104 [MPa], se cere:
a) momentele de torsiune din încastrările A și B,
b) Diagrama momentelor de torsiune,
c) Momentul maxim m ce poate fi aplicat pe arbore astfel
încât să nu fie depășită tensiunea admisibilă a,
d) Unghiul de rotire între secțiunile 1 și 2.
Fig.5.18
APLICAȚIA 5.13
Doi arbori având același
material sunt solicitați de
același cuplu M0 în capătul liber,
așa cum este arătat în figura
5.19. Să se determine, cât ar
trebui să fie raportul dintre d și
a, astfel încât tensiunile din cei
doi arbori să aibe aceeași
valoare.
Fig.5.19
176
APLICAȚIA 5.14
Un arbore de oțel având secțiunea transversală pătrată și un
tub de aluminiu sunt fixate la un capăt, iar la celălalt sunt conectate
la o placă rigidă. Să se determine valoarea maximă a cuplului Mt,
care se poate aplica în siguranță la placa rigidă și unghiul de rotire
al secțiunii 1. Se cunosc: d = 30 [mm], D = 50 [mm], l = 1,5 [m],
modulele de elasticitate GAl = 2,6  104 [MPa], GSteel = 8 104 [MPa] și
tensiunile admisibile aAL = 90 [MPa], aOL =100 [MPa].
Fig.5.20
APLICAȚIA 5.15
Să se determine tensiunea de forfecare din arbore (max t) și
tensiunea normală (max) din barele conectate la capetele arborelui.
Se dau: d1 = 100 [mm], d2 = 20 [mm], 1 = 1 [m], 2 = 2 [m], G = 0,4E
și Mt = 7000 [N∙m].
Fig.5.21
177
APLICAȚIA 5.16
Un tub de oțel cu secțiunea transverală așa cum este
prezentată în figura 5.22 este solicitat la torsiune de un moment Mt.
Lungimea tubului este de 1 metruși o grosime a peretelui constantă
de 5 mm. Să se calculeze: rigiditatea torsională a tubului k = Mt/.
Dacă tubul se torsionează cu un unghi de 0,5o, să se determine
tensiunea maximă de forfecare din pereții tubului. Se va folosi în
calcule G = 8∙104 [MPa]. Se neglijează concentratorii de tensiune de
la colțuri.
Fig.5.22
APLICAȚIA 5.17
Un tub de aluminiu de lungime 1,2 m, are o secțiune
transversală semicirculară (figura 5.23). Să se determine:
a) momentul de torsiune capabil care ar genera o tensiune de
forfecare maximă de 40 MPa,
b) unghiul de torsiune al tubului, genera de momentul de
torsiune capabil.
Se vor neglija concentratorii de tensiune de la colțuri. Se va
folosi în calcul modulul de elasticitate transversal G = 28500 [MPa].
Fig.5.23
178
APLICAȚIA 5.18
Pentru secțiunea dublu-conexă (cu două chesoane) din figura
5.24, a unei bare drepte de oțel, solicitată la torsiune de momentul
Mt, se cere să se calculeze:
a) tensiunile din fiecare perete 1, 2 și 3,
b) momentul de torsiune capabil, pentru a = 30 [MPa],
c) unghiul de torsiune, știind că bara are lungimea  = 1,5 [m].
Fig.5.24
179
180
ÎNCOVOIEREA BARELOR
Cuplurile sau forţele transversale, care generează în secţiunile

grinzilor momente încovoietoare, produc solicitare de încovoiere.
Sub acţiunea acestora, grinda se deformează şi se constată că
fibrele din partea convexă se lungesc, iar cele din partea concavă se
scurtează; acestea sunt separate de cele din planul neutru, fibre ce
îşi menţin lungimea iniţială (fig.6.1).
Fig.6.1
Q1 - plan longitudinal în care se află sarcinile;

Q2 - plan ce conţine fibrele care nu îşi modifică lungimea după
solicitare, denumit plan neutru;
Q3 - planul secţiunii transversale oarecare;
Intersecţia dintre planele Q1 şi Q2 este „fibra medie
deformată” a grinzii; aceasta se confundă cu axa barei la barele
drepte;
Intersecţia dintre planele Q2 şi Q3, se face după o dreaptă
numită axa neutră.
181
6. ÎNCOVOIEREA BARELOR
Încovoierea este o solicitare, compusă din tracţiune cu

compresiune. În cadrul acestui capitol se admite că suportul fiecărei
sarcini trece prin centrul de greutate al secţiuniii transversale a
grinzii şi nu produce o solicitare suplimentară de torsiune. De
asemenea, sarcinile se consideră normale pe axa longitudinală a
grinzii („locul geometric al centrelor de greutate al tuturor secţiunilor
transversale”).
În figura 6.2 sunt prezentate principalele tipuri de încovoiere:
Fig.6.2
182
6.2 ÎNCOVOIEREA PURĂ PLANĂ
O grindă este supusă la încovoiere pură plană, dacă torsorul

forţelor se reduce în oricare secţiune numai la un moment
încovoietor (fig.6.2,a); acesta este situat în planul secţiunii şi trece
prin centrul ei de greutate. Tensiunile obținute în secțiunea
transversală sunt normale de tip .
În fig.6.1, sunt prezentate principalele „elemente” ale încovoierii
pure plane; solicitarea este dată de momentele încovoitoare Mi
(acestea lucrează în sens pozitiv al convenţiei de semne adoptată).
Relații de calcul:
M y
= i (6.1)
z
care arată că tensiunile au o distribuţie liniară pe înălţimea secţiunii,

trecând prin zero pentru y=0, adică în axa neutră.
Mi  y 
max =  a , Wz = z . (6.2)
Wz ymax
care reprezintă condiţia de rezistenţă la încovoiere. Cu W z se

notează modulul de rezistenţă la încovoiere al secţiunii transversale.
Relaţia (6.2) este relaţia lui NAVIER şi cu aceasta se rezolvă trei
tipuri de probleme: dimensionare (Wz = ?), verificare (i = ?) şi
sarcină capabilă (Mcap = ?).
1 Miz
= , (6.3)
p E z
unde − reprezintă curbura fibrei medii deformate, iar produsul Ez
rigiditatea la încovoiere a grinzii.
Miz
d = dx. (6.4)
E z
unde d, este rotirea relativă a două secţiuni aflate la distanţă

elementară dx, una față de cealaltă.
183
Pentru o înţelegere corectă a calculului şi utilizării modulului de

rezistenţă W, se fac precizările (fig.6.3).
- dacă încovoierea se produce în jurul axei Oz la calculul
z
tensiunii max se foloseşte modul de rezistenţă Wz = ;
ymax
- dacă încovoierea se produce în jurul axei Oy, la calculul
y
tensiunii max se foloseşte modulul de rezistenţă Wy = ;
zmax
Fig.6.3
6.3 ÎNCOVOIEREA SIMPLĂ PLANĂ
Barele drepte, supuse la

încovoiere simplă plană sunt
solicitate atât la încovoiere cât și la
forfecare. În baza diagramei din
figura 6.4, se observă că momentul
încovoietor este variabil, iar efortul
tăietor diferit de zero. În acest fel,
pe lângă tensiunile normale  date
de momentele încovoietoare apar
și tensiuni tangențiale  date de
Fig.6.4
eforturile tăietoare.
184
Din grinda considerată, se detașează un element de lungime

dx, mărginit de planele foarte apropiate ,  (fig.6.4) și de un plan
paralel cu planul xz situat la distanța y de centrul de greutate
(fig.6.5,a și fig.6.5,b).
Fig.6.5
Cum planul sarcinilor este xy, forţa tăietoare T este dirijată în

lungul axei principale de inerţie y. Momentele încovoietoare Mi şi
Mi+dMi, arătate în capetele elementului de bara de lungime dx, se
dezvoltă prin tensiuni normale i şi i + di. În dreptul unui punct
oarecare al secţiunii transversale, situat la distanţa y de axa neutră,
se obţine:
M y
i = i , i + di = i
(M + dMi )  y .
(6.5)
z z
Tensiunea tangențială dezvoltată în planul longitudinal se

notează xy, unde primul indice reprezintă axa după care are loc
lunecarea “x”, iar cel de-al doilea indice reprezintă axa “y” ce
definește planul longitudinal. Întrucât secțiunile transversale ale
grinzii prin deformarea axei longitudinale se rotesc în jurul axei z,
tensiunile tangențiale de lunecare se mai notează z, în care indicele
reprezintă axa față de care secțiunile transversale se rotesc.
Tensiunile normale i se calculează cu relația lui Navier, iar
tangențiale z se determină cu relația lui Juravski:
Ty  Sz
z = . (6.6)
b  z
185
- Ty – forța tăietoare maximă, luată din diagrama de forțe

tăietoare,
- Sz =  ydA - moment static de inerție al suprafeței din
A
secțiunea transversală care tinde să lunece,

- z – moment de inerție axial al întregii secțiuni transversale,
calculat față de axa neutră z.
6.4 LUNECAREA LONGITUDINALĂ
Fenomenul de lunecare longitudinală, poate fi demonstrat cu

ușurință în cazul a două grinzi suprapuse (fig.6.6), supuse la
încovoiere.
Dacă grinzile nu sunt îmbinate, ele se deformează independent.
Dacă forţa de frecare dintre grinzi este neglijabilă, atunci se constată
că cele două suprafeţe în contact, alunecă una faţă de cealaltă (de
lunecare longitudinală).
Dacă grinzile sunt îmbinate, lucrează împreună şi în acelaşi
timp la încovoiere (ca o singură grindă). Lunecarea longitudinală
este împiedicată şi preluată de către elementele de îmbinare.
Fig.6.6
Grinzile compuse presupun rezolvarea a două probleme de

rezistenţă, în următoarea ordine:
186
a) Dimensionarea secţiunii transversale, din condiţia de

rezistenţă la încovoiere (relaţia lui Navier), astfel încât grinda
compusă să reziste momentului încovoietor maxim.
b) Dimensionarea elementelor folosite pentru îmbinare (sudură,
nituri etc.), astfel încât să fie preluată forţa de lunecare longitudinală.
Forţa de lunecare longitudinală pe o lungime e, este:
➢ în cazul când T = const. (fig.6.7,a):
TSz S x +e TSz
dN = xy  bdx = bdx  N = z  Tdx = e (6.7)
b z z x z
➢ în cazul când T variază liniar (fig.6.7,b):

S x +e S S
N = z  Tdx = z (Mx+e − Mx ) = z A x,x+e (Mi ) . (6.8)
z x z z
Fig.6.7
în care Mx şi Mx+e ‚ sunt momentele încovoietoare de la marginea

intervalului considerat.
La grinzile compuse, interesează forţa de lunecare
longitudinală ce ia naştere între piesele solidarizate. Elementele de
solidarizare, care sunt solicitate la forfecare şi strivire, trebuie să
preia această forţă, în condiţii de siguranţă deplină.
187
6.4.1 Grindă cu inimă plină realizată prin sudură
Sudura poate fi continuă (fig.6.8,a) sau discontinuă (fig.6.8,b).

Dacă sudura este continuă, atunci calculul se face pe o lungime
egală cu unitatea şi se urmăreşte determinarea grosimii sudurii, a.
Fig.6.8
La general, forţa de lunecare longitudinală este dată de relaţia:
TSz
N = z A lun = b, (6.9)
b z
- pentru unitatea de lungime ( =1)

TSz
n = , (6.10)
z
unde Sz este momentul static al suprafeţei ce tinde să lunece (în
cazul de faţă, momentul static al secţiunii tălpii faţă de axa neutră).
Condiţia de rezistenţă la forfecare, scrisă pentru unitatea de
lungime de sudură este:
n TSz
 ef = l =  as ,
2a  1 2aIz
de unde ţinând cont că as = 0,65a, rezultă grosimea sudurii:
TSz
a= , (6.11)
1,3 za
188
Pentru o sudură bună, tehnologic realizabilă, grosimea “a” se ia

de cel puţin 4 mm. Cum din calculul sudurii în varianta continuă,
cota „a” rezultă în jurul valorii de 1 mm, se apelează la sudura
discontinuă. În acest caz, se adoptă lungimea cordonului de sudură
c şi grosimea acesteia a şi se calculează pasul e (fig.6.8,b).
Forţa de lunecare ce trebuie preluată de o pereche de
cordoane de sudură, cu dimensiunile a şi c, calculată pe lungimea e
este:
TSz
Ne = n  e =  e, (6.12)
z
Condiţia de rezistenţă la forfecare este:

Ne T  Sz  e
 ef = =  as ;
2a(c − 2a) 2a(c − 2a)Iz
de unde, punând as = 0,65a rezultă:
1,3a ( c − 2a )   za
e , (6.13)
TSz
Din relația (6.13) se poate adopta şi un e convenabil unei

situaţii anume, caz în care din această relație se determină cota c.
6.4.2 Grindă cu inimă plină realizată prin nituire
Diametrul d al niturilor din asamblarea prezentată în figura 6.9

se alege din STAS, în funcţie de grosimea tablelor din îmbinare. Din
condiţia de rezistenţă a niturilor la forfecare şi strivire (trebuie
împiedicată lunecarea longitudinală), se determină distanţa dintre
acestea (pasul e).
1) Pentru determinarea pasului e1, se presupune că lunecă
platbanda  faţă de restul structurii. Forţa de lunecare preluată de o
“pereche” de nituri (niturile  zise “de talpă”), este:
TSz1
Ne1 = e1 , (6.14)
z
189
Fig.6.9
Datorită forfecării şi strivirii, o pereche de nituri rezistă la:
d2
Ff = 2 af ; Fst = 2dt minpa ; (6.15)
4
unde tmin = minim(t1, t2).
Rezultă distanţa e1 dintre nituri, din condiţia Ne1= minim(Ff , Fst):
min (Ff ,Fst )   z

e1 = , (6.16)
TSz1
unde Sz1 este momentul static al platbenzii  faţă de axa neutră z; z
este momentul de inerţie al întregii secţiuni transversale.
2) Se presupune că lunecă platbanda  şi cornierele  faţă
de restul structurii.
Forţa de lunecare pe distanţa e2, preluată de niturile 
(denumite „de gât”), este:
TSz2
Ne2 = e2 , (6.17)
z
Din forfecare şi strivire, un nit  rezistă la:
190
d2
Ff = 2 af ; Fst = 2dt minpa ;, (6.18)
4
unde tmin = minim(t3, 2t2), iar 2 reprezintă cele 2 secţiuni de forfecare
ale nitului.
Punând condiţia Ne2 = minim(Ff ,Fst )‚ rezultă distanţa e2 dintre
niturile de gât:
min (Ff ,Fst )   z
e2 = , (6.19)
TSz2
unde Sz2 este momentul static al platbenzii  şi cornierelor , faţă
de axa neutră z.
3) Pentru structuri înalte, se pot practica găuri de uşurare de
diametru D. Distanţa e3 dintre aceste găuri de uşurare, se determină
din condiţia de rezistenţă la forfecare; trebuie preluată forţa de
lunecare longitudinală pe lungimea e3:
D
e3 = .
T  Sz max (6.20)
1−
b z af
unde Szmax este momentul static al unei jumătăţi de secţiune
transversală, calculat faţă de axa neutră.
6.5 ÎNCOVOIEREA OBLICĂ ȘI STRÂMBĂ
O piesă este solicitată la încovoiere oblică (fig. 6.2,c), atunci

când planul în care acţionează momentele de încovoiere nu conţine
nici una din axele principale centrale de inerţie ale secţiunii.
Deosebirea dintre încovoierea oblică şi strâmbă, este aceea
că în cazul celei dintâi toate forţele se găsesc în acelaşi plan, pe
când în cazul al doilea, forţele se găsesc în plane diferite.
Fie o grindă de secţiune oarecare, dar constantă pe toată
lungimea ei, supusă ia încovoiere oblică sau strâmbă (fig.6.2,c,d,e).
Secţiunea grinzii se raportează la direcţiile ei principale centrale de
inerţie Oz, respectiv Oy. Planul de acțiune al forțelor exterioare F,
este înclinat la unghiul  față de axa principală Oy (fig.6.10). În
acest fel, vectorul moment încovoietor Mi este perpendicular pe
planul forțelor exterioare și înclinat cu unghiul  față de axa
principală Oz.
191
Fig.6.10
Vectorul moment încovoietor poate fi descompus după direcțiile

principale Oy și Oz, obținându-se componentele:
Miz = Mi cos (  ) și Miy = Mi sin (  ) . (6.21)
În felul acesta, aplicând principiul suprapunerii efectelor,

tensiunea în dreptul unui punct Q se poate calcula prin însumarea
tensiunilor obțiute după direcțiile principale de inerție calculate cu
relațiile lui Navier.
M M  cos  sin  
i = iz + iy = z y + y z = Mi  y+ z , (6.22)
z y    
 z y 
Axa neutră reprezintă locul geometric al punctelor în care

tensiunea normală este egală cu zero. Această axă este situată în
acele cadrane în care cele două componente iy şi iz au semne
contrare, astfel încât prin însumare algebrică să se obțină tensiunea
normală i nulă.
Ecuația axei neutre (6.23) se obține din condiția: i = 0.
192
Mz M
y + y z = 0, (6.23)
z y
Unghiul , pe care-l face axa neutră cu axa Oz se obține din

relația:
y M  
tg = = − y  z = − z tg (6.24)
z Mz  y y
În baza relațiilor (6.23) și (6.24) se poate trasa axa neutră. În

cazul general, aceasta nu coincide cu suportul vectorului moment, ci
numai în cazul particular când z = y. Dacă secţiunea are z > y, se
vede că  >  şi invers.
Valorile extreme ale tensiunilor ce se dezvoltă în secțiunea
respectivă se calculează în baza relației (6.22):
Mz M  cos  sin  
max = B = yB + y zB = Mi  yB + zB  ,
z y    
 z y 
(6.25)
M My  cos  sin  
min = A = − z y A − z A = −Mi  yA + zA .
z y    
 z y 
În cazul unor secţiuni colţuroase, de gen: secţiune

dreptunghiulară, secţiune profil laminat , U, etc. (fig.6.11), punctul
cel mai îndepărtat de axa neutră, este totodată cel mai îndepărtat şi
de axele principale centrale de inerţie ale secţiunii (zA = zB = zmax şi
yA = yB = ymax).
Fig.6.11
193
Pentru punctele cele mai îndepărtate de axa neutră, rezultă

relațiile:
 Mz My Mz My
 =
 max  max  max W + W ,
y + z =
 z y z y
 (6.26)
 = − Mz y − My z = − Mz − My .
 min z
max
y
max
Wz Wy

max = min . (6.27)
În cazul grinzilor care au aceleaşi momente de inerţie după

direcţiile centrale z = y, suportul momentului încovoietor este chiar
axa neutră; calculul la încovoiere poate fi efectuat cu formula lui
Navier. Acest lucru se întâmplă la secţiunile circulare, pătrate, etc.
Pentru calculul de verificare a grinzilor supuse la încovoiere
oblică sau strâmbă, se pot utiliza relaţiile (6.26) (6.27). La
dimensionare însă, relaţiile conţin mai multe mărimi necunoscute,
dependente una de alta. Prin urmare, pentru dimensionare este
necesar să se admită forma secţiunii şi chiar anumite rapoarte între
dimensiuni. Spre exemplu în cazul secţiunilor colţuroase, plecând de
la relaţia (6.25), se obţin succesiv:
M M 1  W 
max = z + y =  Mz + My z   a ,
Wz Wy Wz  Wy 
şi notând raportul Wz / Wy = k atunci rezultă:
Mz + k M y
Wz nec  . (6.28)
a
Pentru a putea efectua calculul, este necesar sa se cunoască

sau să se adopte valoarea raportului k. Acesta se admite în funcţie
de forma secţiunii:
- pentru secţiunea profil , k = 8,5 10;
- pentru secțiune profil U, k = 6  8;
- pentru dreptunghi k= 1,5.
194
6.6 EXPRESIA GENERALĂ A TENSIUNII LA ÎNCOVOIERE

PURĂ
Grinda de secţiune transversală

oarecare din figura 6.12 este solicitată
de sarcinile F la încovoiere pură.
Suportul momentului încovoietor, este
perpendicular pe planul sarcinilor.
Secţiunea transversală se raportează la
un sistem de referinţă oarecare –
central zGy. Grinda, este dintr-un
material omogen şi izotrop; solicitarea
se realizează în limitele respectării legii
Fig.6.12 lui Hooke.
Relațiile de calcul deduse în condițiile descrise au o mare
generalitate și pot fi folosite la încovoierea plană, oblică sau
strâmbă.
Expresia generală a tensiunii de încovoiere pură, este:
i =
( y y − z zy )  Mz − ( z z − y zy )  My
.. (6.29)
 z y −  2zy
iar coeficientul unghiular este dat de relația (din condiția i = 0):

y  M + M
tg = = z y zy z . . (6.30)
z  yMz +  zyMy
În funcţie de situaţiile practice întâlnite, relaţiile (6.29) şi (6.30)

se particularizează și se obțin următoarele situații:
1. My = 0; Mz = Mi (planul sarcinilor conţine axa y). Rezultă
relaţiile de calcul:
y − z zy y  zy
i = z M ; tg = = . (6.31)
 z y −  2zy z y
z
2. Izy = 0; My = Misin ; Mz = Micos (planul sarcinilor este

oarecare; axele sistemului de referinţă sunt axe principale centrale
de inerţie). Rezultă relaţiile de calcul:
195
Mz M y I My
i = y − y z; tg = = z  (6.32)
z y z I y Mz
Relațiile (6.32) corespund încovoierii oblice și strâmbe.
3. Izy = 0; My = 0; Mz = Mi (încovoierea este plană iar sistemul

de axe este principal central de inerţie). Acestea sunt condiţiile puse
în deducerea relaţiei lui Navier. Din (6.29) şi (6.30) rezultă:
Mz y
i = ; tg = 0. (6.33)
Iz
196
PROBLEME REZOLVATE
Aplicația 6.1.
Să se verifice la încovoiere bara încărcată ca în fig.6.13. Se dau:
a = 1 [m], q = 5 [kN/m], F = 10 [kN], t = 20 [mm], a = 150 [MPa].
Fig.6.13
REZOLVARE:
Bara din figură este solicitată la încovoiere simplă (momentul
încovoietor variază în lungul barei, deci efortul tăietor este diferit de
zero). Pentru rezolvarea acestui tip de probleme, se începe cu
tasarea diagramelor de eforturi secţionale.
Din diagrame se observă că solicitarea maximă se obţine în
dreptul nodului 1. Se precizează că, tensiunile cele mai mari de
încovoiere se produc la barele lungi. În aceste cazuri, eforturile
secţionale tăietoare, dau tensiuni tangenţiale în general neglijabile.
De aceea, secţiunea periculoasă este data de efortul secţional
maxim (cel de încovoiere).
Secţiunea transversală este simetrica axa de simetrie notată
cu y, este şi axă principală de inerţie. Se vede că, încărcarea
acţionează după direcţia axei locale y şi deci se produce o solicitare
de încovoiere simplă plană.
197
a
 M(C) = 0 ; YA  2a − F  a − q  3a 
2
=0;
3a
 M(A ) = 0 ; YC  2a − F  a − q  3a  2 = 0 ;
de unde rezultă: YA = 8,75 kN, YC = 16,25 kN.
Se verifică dacă reacţiunile sunt corect determinate, cu relaţia:
 Yi = 0  YA - F - 3ap + Yc = 8,75 - 10 - 15 + 16,25 = 0,
În concluzie, reacţiunile sunt corecte.
Următorul pas în rezolvarea problemei constă în trasarea
diagramelor de efortri tăietoare T și momente încovoietoare Mi.
Se determină poziţia centrului de greutate al secţiunii, faţă de
un sistem de axe z1Oy1 arbitrar ales:
zG = 0, yG =  yi A i 2t  4t 2 + 4,5t  4t 2
= = 3,25t.
 Ai 4t 2 + 4t 2
Prin determinarea centrului de greutate G, s-a determinat
reperul zGy, care este principal central. Încovoierea se produce în
jurul axei z şi deci:
t ( 4t )
3
4t  t 3
 z =  (  zi + y  A i ) = + (1,25t )  4t 2 + + (1,25t )  4t 2
2 2 2
Gi
12 12
 z = 18,17t 4 = 2,907  106 [mm4 ],
Conform teoriei, tensiunea maximă se obţine în fibrele
extreme (cele mai îndepărtate de axa neutră):
z 18  17t 4
Wz = = = 44730 [mm3 ],
ymax 3,25t
care reprezintă modulul de rezistenţa axial.
Tensiunea maximă, ce se obţine la nivelul nodului 1, este:
Miz 6,25  106
i = = = 5,59t 3 = 139,7 [MPa],
Wz 44730
Condiţia de verificare, cerută de problemă este:
i max = 139,7 MPa  a = 150 MPa
;
rezultă că grinda rezistă încărcării exterioare, dată de sarcinile din
fig.6.13.
198
Aplicația 6.2.
Pentru grinda din figura 6.14 se cere:
a) dimensionarea bolţului (d = ?) din articulaţia 2;
b) dimensionarea profilului ( = ?);
c) trasarea diagramelor ef şi ef în secţiunea cea mai solicitată.
Se cunosc: a = 100 [MPa]; a = 90 [MPa]; Mo = 20 [kNm] și F =
40 [kN].
Fig.6.14
REZOLVARE:
Pentru a stabili solicitările la care este supusă grinda, precum şi
secţiunea periculoasă, vom trasa diagramele de eforturi.
Calculul reacţiunilor (fig. 6.14):
MA = 0; YB4 + 2Mo + Mo – F4,5 = 0  YB = 30 [kN],
MB = 0; YA4 –Mo – 2Mo + F0,5 = 0  YA = 10 [kN].
Algoritmul de calcul pentru trasarea diagramelor de eforturi:

Intervalul (A – B), x = 0 - 4 [m]:
T (x = 0) = YA = 10 [kN],
TA −B (x) = YA →  A −B
TA −B (x = 4m) = YA = 10 [kN].
M (x = 0) = −20 [kN  m],
MiA −B (x) = YA  x − M0 →  iA −B
MiA −B (x = 4m) = 20 [kN  m].
199
Intervalul (1 – B), x = 0 – 0,5 [m]

T (x = 0) = F = 40 [kN],
TB−1(x) = F →  B−1
TB−1(x = 0,5 m) = F = 40 [kN].
M (x = 0) = 0 [kN  m],
MiA −B (x) = −F  x →  i1−B
Mi1−B (x = 0,5 m) = −20 [kN  m].
Diagramele de eforturi sunt prezentate în fig.6.14. Rezultă
solicitările:
➢ forfecare, cu secţiunea periculoasă în articulația A,
➢ încovoiere, cu secţiunea periculoasă pe reazemul A
respectiv articulația B.
a) Dimensionarea bolţului (d = ?)
Bolţul este solicitat la forfecare:
T   d2
A necf = = 2 , (1)
a 4
2T 2  40  103
d= = = 16,8 [mm].
  a   90
Vom adopta d = 17 [mm].
b) Dimensionarea profilului ( = ?)
Fiind vorba de solicitarea de încovoiere, relaţia de dimensionare
este:
M
Wz min_nec = iz max , (2)
a
Determinarea caracteristicilor geometrice ale secţiunii este
făcută pe baza cotelor din fig.1.3.
Momentul de inerţie z:
3  (10)3   (8)3   173

z = − − 2 = 207,33  4 − 818,8  
12 12 12
Modulul de rezistenţă minim:
z 207,33  4 − 818,8  
Wz min = = = 41,466  3 − 163,76,
ymax 5
200
Din relaţia (2) rezultă:

20  106
41,466   − 163,76 =
3
 nec = 16,9 [mm].
100
Adoptăm  = 17 [mm]. Cu aceste dimensiuni rezultă:
z = 1,73∙106 [mm4], Wz = 2,035∙105 [mm3].
c) Diagramele ef şi ef din secţiunile periculoase

Tensiunile normale:
Miz max 20  106
ef = = = 98,25 [MPa],
Wz min 203558,65
Tensiunile tangenţiale se calculează pentru diverse nivele ale
T S
planului de lunecare cu formula lui Juravski:  = max z ,
b  z
Punctele de la nivelul:
: b = 2 = 34 [mm];
8,5
Sz = 352,5 – 42 – 28,5 = 1,437∙105 [mm3],
2
40  103  143705,25
 = = 9,77 [MPa],
34  17302485
: b = 2 = 34 [mm]; Sz = 34,5= 6,632∙104 [mm3]
40  103  66325,5
 = = 4,25 [MPa],
34  17302485
’: b = 3 = 51 [mm]; Sz = 34,5= 6,632∙104 [mm3]
40  103  66325,5
II = = 3 [MPa],
51 17302485
Diagramele  și  sunt prezentate în figura 6.15:
Fig.6.15
201
Aplicația 6.3.
Se dă grinda simplu rezemată cu secţiunea şi încărcarea din
figura 6.16. Ştiind că grinda este din fontă cu at = 30 [MPa] și
ac = 90 [MPa] şi a = 0,6 [m], se cere:
a) Trasarea diagramelor cotate ale eforturilor;
b) Determinarea valorii maxime admisibile a sarcinii q;
c) Reprezentarea variaţiei tensiunii normale  în secţiunea
unde se înregistrează momentul încovoietor maxim Mimax;
Fig.6.16
REZOLVARE:
a) Din condiţiile de echilibru ale grinzii rezultă reacţiunile:
MB = 0; YA8a – 4pa6a – 2pa2a = 0  YA = 3,5aq,
MA = 0; YB8a – 2pa6a – 4pa2a = 0  YB = 2,5aq.
Pentru punctul x = 3,5a unde se anulează forţa tăietoare, se
obţine momentul încovoietor maxim:
x2
Mx = YAx - q = 6,125 a2q.
2
b) Pentru determinarea valorii maxime a sarcinii q, din condiţia

de rezistenţă la încovoiere, este necesar să cunoaştem
caracteristicile geometrice ale secţiunii transversale.
202
 yi  A i
yG = ,
 Ai
Coordonatele punctelor O1 și O2 în
raport cu originea aleasă inițial sunt:
O1(y1,z1) = O1(180,0);
O2(y2,z2) = O1(130,0);
Ariile celor două dreptunghiuri sunt:
A1 = 200 x 360 = 72000 [mm2],
Fig.6.17 A2 = 140 x 220 = 30800 [mm2].
 yi  A i 180  72000 − 130  30800

yG = = = 217,38 [mm].
 Ai 72000 − 30800
Coordonatele punctelor O1 și O2 în raport cu sistemul central
zGy sunt: O1(yG1,zG1) = O1(-37,38,0) și O2(yG2,zG2) = O1(-87,38,0).
Momentul de inerței ale secțiunii transversale scris în raport cu
axa centrală Gz este:
 200  3603  140  2203 
+ ( −37,38 )  72000  −  + ( −87,38 )  30800
2 2
z = 
 12   12 
 z = 5,188  108 [mm4 ].
Ţinând cont de momentul încovoietor maxim Mi max = 6,125a2q

care produce întinderea fibrelor inferioare şi comprimarea celor
superioare, şi punând condiţiile limită date pentru rezistenţele
admisibile ale fontei, rezultă:
6,125  qcap _1  ( 0,6  103 )  142,62
2
M
max_ t = i max  y1  a  = 30,
z 5,188  108
qcap_1 = 49,492 [N/mm],
6,125  qcap _ 2  ( 0,6  103 )  217,38
2
M
max_ c = i max  y 2  a  = 90,
z 5,188  108
qcap_2 = 97,41 [N/mm].
Încărcarea capabilă rezultă ca fiind valoarea minimă a

încărcărilor capabile obţinute mai sus din condiţiile de rezistenţă la
tracţiune şi compresiune:
203
qcap = min(qcap_1; qcap_2) = qcap_1 = 49,492 [N/mm].
c) Reprezentarea variaţiei tensiunilor normale  în secţiunea

Mi_max este redată în fig.6.18.
Fig.6.18
În fibrele solicitate la compresiune, tensiunea va fi:

6,125  49,49  ( 0,6  103 )  217,38
2
 N 
min = − = −45,72  .
5,188  108  mm 
2
Aplicația 6.4.
La grinda cu dimensiunile şi secţiunea din fig.6.19. se cere :
a) Să se determine lungimea a, astfel ca valorile extreme ale
momentului încovoietor să fie egale în modul, apoi să se
calculeze sarcina capabilă dacă a = 120 [MPa].
b) Să se traseze diagramele de variaţie ale tensiunilor  şi  în
secţiunea din dreapta reazemului B.
Fig.6.19
204
REZOLVARE:
a. Calculăm reacţiunile barei şi apoi se reprezintă diagramele
de eforturi tăietoare și momente încovietoare, fig.6.19.
( + a)
2
 a  a 
M A = 0 YB  − q
2
= 0  YB = q   +   +   ,
2  2 
2
a2  a2 
 MB = 0  YA  − q  2 + q  2 = 0  YA = q   2 − 2 .
 
După cum se poate vedea din diagrama de eforturi tăietoare,
efortul tăietor este nul la distanța  de reazemul A. Pentru a afla
această distanță se va pune condiția T = 0, rezultând distanța:
YA a2
T = 0  YA − q = 0   = = − .
q 2 2
Valorile extreme ale momentului sunt:
a2
MB = q  ,
2
2
2 q  a2 
M = YA   − q  =   −  .
2 2 2 2 
Condiţia de determinare pentru „a”: MB = M ,
a2
a= −  2a = 2 − a2
2 2
Obţinem o ecuaţie de gradul II
a2 + 2a – 2 = 0
cu soluţiile: a1 = 0,828 [m], a2 = -4,828 [m].
Soluţia a2 nu are sens fizic în acest caz.
Sarcina capabilă se va determina faţă de fibra cea mai
depărtată de centrul de greutate al secţiunii, care va fi fibra de jos a
secțiunii.
Poziţia centrului de greutate faţă de această fibră va fi:
10  20  80 + 80  20  120
yG = = 52 [mm]
20  80 + 20  120
Momentul de inerţie faţă de axa centrală Gz este:
205
80  203 20  1203
+ ( 52 − 10 )  20  80 + + ( 80 − 52 )  20  120
2 2
z =
12 12
 z = 7,637  10 [mm ],
6 4
Valoarea momentului încovoietor maxim este:

( 0.828  103 )
2
a2
Mimax = q  = q = 342.79  103 q
2 2
Condiţia de sarcină capabilă la încovoiere este:

Mcap = a  z = Mimax ,
ymax
rezultă:
763.73  104  N 
342.79  10 q = 120 
3
 qcap = 30,38  .
88  mm 
b. Valorile eforturilor în secţiunea din dreapta reazemului B
sunt:
MB = Mimax = 342,79103q = 10,41 [kNm],
TB = qa = 30,380,828 = 25,15 [kNm].
Fig.6.20
Valorile tensiunilor în fibrele extreme sunt:

MB −10,41 106
1 =  y1 =  − (140 − 88 ) = 70,87 [MPa],
z 763,73  104 
MB −10,41 106
2 =  y2 =  (140 − 52 ) = −120 [MPa].
z 763,73  104
206
OBS. Semnul negativ indică faptul că fibra inferioară e supusă

comprimării.
Pentru reprezentarea tensiunii tangenţiale folosim relaţia lui
Juravski în punctele 1,2,3 şi C.
TB  S*z
=
b  Iz
b S*z  OBS
Punctul 3
mm mm MPa -
1 80 0 0 -
80 67200 2,76 '3
3
20 67200 11,06 ''3
G 20 77440 12,75 G
2 20 0 0 -
Aplicația 6.5.
Grinda din fig.6.21 este supusă la încovoiere simplă plană; este
realizată din platbenzi îmbinate prin sudură. Se cere să se
dimensioneze grinda (din condiţia de rezistenţa), să se
dimensioneze „sudura” şi să se traseze diagramele ‚  pe înălţimea
secţiunii, pentru valori maxime ale forţei tăietoare şi ale momentului
încovoietor. Se cunosc: q = 10 [kN/m], a = 0‚5 [m], a = 180 [MPa].
Fig.6.21
REZOLVARE. Se calculează reacţiunile YA și YB utilizând ecuaţiile
de echilibru static, apoi se trasează diagramele T, Mi .
207
M B = 0  YA  10a + C1 − 10aq  7a + P  2a − C2 = 0 ;
M A = 0  − YB  10a + P  12a − C2 + 10aq  3a + C1 = 0 ;
Din cele două ecuații din statică se obțin
reacțiunile: YA = 6,6aq ; YB = 5,4aq .
Din condiţia Y = 0, se verifică corectitudinea reacţiunilor.
Diagrama de eforturi se prezintă în figura 6.22.
Fig.6.22
Pentru a putea efectua calculul sudurii (varianta continuă și
discontinuă), va trebui să calculăm poziția centrului de greutate a
secțiunii transversale în raport cu sistemul inițial ales z0Oy0.
Fig.6.23
208
Calculul centrului de greutate:
yG =
 y i A i 0,5t  4t 2 + 5t  8t 2 + 9,5t  6t 2
= = 5,5t ; z G = 0;
 Ai 4t 2 + 8t 2 + 6t 2
Calculul momentului de inerție axial în raport cu axa centrală Gz:

 z =  (  zi + yGi
2
 Ai )
t  ( 8t )
3
4t  t 3 6t  t 3
+ ( 5t )  4t 2 + + ( 0,5t )  8t 2 + + ( 4t )  6t 2 = 241,5t 4;
2 2 2
z =
12 12 12
Se determină modulul de rezistenţa axial Wz, atât din forma secţiunii
cât şi din solicitare (Navier) şi apoi se dimensionează.
 241,49t 4
Wz = z = = 43,907t 3 (din forma secţiunii);
ymax 5,5t
Mi max 10,58a2q 10,58  5002  10
Wz = = = = 146,9  103 [mm3 ], ;
a a 180
43,907t3 = 146,9  103 ; t = 14,96[mm]. Se adoptă: t = 15 [mm].
Calculul sudurii în varianta „continuă” (fig.6.23,a).
Pentru T = 4,6aq forţa de lunecare pe unitatea de lungime este:

T  Sz
n = z  A lunecare = b  1.
b  z
Această forţă, supune două cordoane de sudură de lungime
„unitate”, la forfecare:
T  Sz
f =  a ; a = 0,65 a
 z  2a'  1
T  Sz 4,6aq  4t 2  5t
rezultă: a' = = = 0,542 [mm]. .
2 z  0,65  a 2  241,49t 4  0,65  a
Tehnologic, un a’ = 0,542 [mm] nu se realizează şi deci se apelează

la sudură discontinuă.
Calculul sudurii în varianta discontinuă (fig.6.23,b)
Se adoptă a’ = 5 [mm]; c = 200 mm şi se calculează pasul

cordoanelor de sudură e.
209
Forţa de lunecare longitudinală, ce se dezvoltă pe lungimea e,

trebuie preluată prin „forfecare” de două cordoane de lungime c.
N
 f = e  a ;
Af
 z  2a' ( c − 2a' )  0,65  a 241,5t 4  10 ( 200 − 10 )  0,65  180
e = ;
T  Sz 46  500  10  4t 2  5t
rezultă: e  1750,54 [mm]. .
Deoarece, calculele s-au făcut pentru Tmax din diagrama de
forţe tăietoare, se poate adoptă e = 1750 mm. Pentru calcul, s-a
presupus că platbanda de sus tinde să lunece faţă de restul grinzii.
Trasarea diagramelor ‚ :
Fig.6.24
În figura 6.24 sunt trasate diagramele ,  pe înălţimea

secţiunii, pentru valorile maxime din diagrama de eforturi:
Mi = 10,58a2q = 26,45  106 [N  mm] ;
T = 4,6aq = 23  103 [N] .
Mi y1 26,45  106  5,5  15

1 = = = 178,5 [MPa] ;
z 241,5  154
Mi y 2 26,45  106  4,5  15
2 = = = 146,03 [MPa] .
Iz 241,49  154
T  Sz
B = = 0 ; Sz =0;
b  Iz
210
T  Sz 4,6aq  4t 2  5t
C =
'
= = 2,116 [MPa] ;
b  Iz 4t  241,49t 4
T  Sz 4,6aq  4t 2  5t
C =
"
= = 8,465 [MPa] ;
b  z t  241,49t 4
 4,5t 
4,6aq  4t 2  5t + 4,5t 2 
T  Sz  2 
G = = = 12,75 [MPa] ;
b  z t  241,49t 4
T  Sz 4,6aq  6t 2  4t
D =
"
= = 10,159 [MPa] ;
b  z t  241,49t 4
T  Sz 4,6aq  6t 2  4t
D =
'
= = 1,69 [MPa] ;
b  z 6t  241,49t 4
T  Sz
E = = 0 ; Sz = 0.
b  Iz
Aplicația 6.6.
Se reia grinda de la fig.6.21 şi se presupune că are secţiunea
transversală din fig.6.25. Îmbinarea elementelor componente se
face prin nituire. Să se verifice rezistenţa grinzii şi să se calculeze
numărul de nituri necesar îmbinării. Grosimea plăcii t2 = 10 [mm].
Fig.6.25
211
REZOLVARE. Din memoratorul de Rezistența Materialelor se

extrag caracteristicile profilelor:
t1 = 7,5 [mm],
A1 = 2400 [mm2], t3 = 10,16 [mm],
z = 85,3∙104 [mm4], A3 = 2790 [mm2],
U16 18
y = 925∙104 [mm4], z = 1450∙104 [mm4],
e1 = 18,4 [mm],
b = 65 [mm].
Se determină centrul de greutate al secţiunii transversale faţă

de sistemul ales z0Oy0:
z G = 0;
=
yA −18,4  24  102 + 5  16  102 + 100  27,9  102
yG i i
= = 35,764 [mm]
A i 24  102 + 16  102 + 27,9  102
Se determină momentul de inerţie axial z şi modulul de

rezistenţă axial Wz şi se face verificarea secţiunii transversale:
 z =  (  zi + yGi
2

 A i ) = 85,3  104 + (18,4 + 35,764 )  2400 +
2

160  103
+
 12


+ 30,7642  1600  + 1450  104 + (100 − 35,764 )  2790

2

 z = 3,544  106 [mm4 ];
z  3,544  106
Wz = = z = = 2,298  105 [mm3 ] .
ymax y1 154,236
Mi max 26,45  106
i ef = = = 115,1[MPa] ;
Wz 2,29  105
i ef = 115,1[MPa]  a = 180 [MPa] .
Condiția de rezistență este îndeplinită.
Pasul e, dintre niturile ce realizează îmbinarea, se determină
din condiţia ca o pereche de nituri, să preia forţa de lunecare
longitudinală pe această lungime; niturile sunt supuse la forfecare şi
strivire. Forţa de lunecare longitudinală este:
T  Sz T  Sz
Ne = z  A lun = be = e.
b  z z
212
Presupunem că tinde să lunece profilul U16, faţă de restul

elementelor componente.
Rezultă :
4,6aq  24  102 (e1 + 35,764)e
Ne = = 84,355  e .
3544,36  10 4
O pereche de nituri 17 poate prelua:
d2   172
- prin forfecare: Tf = 2 a = 2 110 = 49910,3 [N] ;
4 4
- prin strivire: Pst = 2d  hmin  pa = 2  17  7,5  210 = 53550 [N] ;
unde: hmin = min (t1, t 2 + t 3 ) .
Din condiţia ca forţa de lunecare, să poată fi preluată de
rezistenţa minimă a perechii de nituri, rezultă:
Ne = min (Tf , Pst ) ; 84,355e = 49910,3 .
Rezultă: e = 591,669 [mm] . Se adoptă: e = 592 [mm].
Numărul de nituri, necesar îmbinării este:
14a 14  500
n=2 = = 23,648 . Se adoptă: n = 24 .
e 592
Calculele sunt făcute pentru forţa tăietoare maximă din
diagramă. În zonele grinzii unde forţa tăietoare este mică, pasul
dintre perechile de nituri poate fi mărit.
Aplicația 6.7.
Grinda din fig.6.26 este confecţionată din lemn de brad cu
tensiunea admisibilă de încovoiere ai = 10 [MPa] şi de forfecare
af = 1‚2 [MPa]. Se cere să se determine forţa capabilă q, uniform
distribuită, care poate încărca grinda, precum şi diametrul necesar,
astfel ca tensiunile normale şi tangenţiale să nu depăşească
rezistenţele admisibile.
Fig.6.26
213
REZOLVARE. Se pun condiţiile de rezistenţă la încovoiere şi

forfecare ale grinzii:
M 4 Tmax
max = i max  ai ; max =  af .
Wz 3 A
Eforturile secţionale maxime iau naştere în încastrare.
q 2
Mi max = şi Tmax = q .
2
- Condiţiile puse mai sus se rescriu sub forma:
 q 2  32 16q 2 = d3  ai ;
 2d3 =  ;
ai

  
4  q  4 =  ; 16q = 3d2   .
 3d2 af  af
Rezultă în final:
af 27 3af
d=3 = 360 [mm], respectiv qcap =  = 91,61[N / mm] .
ai 16 ai2
Aplicația 6.8.
Grinda AB din fig.6.27, este de lăţime b constantă şi înălţime h
variabilă, după legea h(x) = ho (1+ 3x/). Solicitarea este dată de o
forţă F situată la jumătatea deschiderii grinzii. Să se determine
poziţia secţiunii celei mai solicitate şi valoarea maximă a tensiunii.
Fig.6.27
214
REZOLVARE. Se trasează diagramele cotate T şi Mi. Se scrie

expresia momentului încovoietor la distanţa x, pentru cele 2 regiuni
ce apar în figură:
F   F
Mi A −1 ( x ) = x ; Mi 1−B ( x ) = YA  x +  − Fx = ( − x ) .
2  2 2
Modulul de rezistenţă al secţiunii transversale, scris pentru o
distanţă curenta x este:
2
 x
bh  1 + 3 2
bh ( x )
2
 
0
Wz ( x ) = =
6 6
Tensiunile obținute pentru cele două tronsoane:

F
Mi A −1 ( x ) x 3F 2 x
Tronson A-1: i A −1 ( x ) = = 2 = ,
Wz ( x )  x
2
bh0 ( + 3x )
2 2
bh02  1 + 3 
 
6
F
Mi 1−B ( − x) 3F 2 ( − x )
Tronson 1-B: i 1−B ( x ) = = 2 = 2
Wz ( x )  x 
2
bh0 ( + 3x )
2
bh0  1 + 3 
2
 
6
Distanta x la care tensiunea este maxima, rezultă din condiția:
di ( x )
= 0.
dx
d ( i A −1 ( x ) ) 3F 2 ( − 3x )
Tronson A-1: = 0; =0x= ,
bh02 ( + 3x )
2
dx 3
d ( i 1−B ( x ) ) 3F 2
( 9 − 5x ) = 0  x = 9
Tronson 1-B: = 0; − -
bh02 ( + 3x )
2
dx 5
imposibil.
Tensiunea maximă se va obține într-o secțiune la x = /3 față de

capătul din stânga și are expresia:
  F
i   = = i max .
 
2
3 4bh0
215
Aplicația 6.9.
Grinda din fig.6.28, este solicitată la încovoiere oblică, de un
sistem de sarcini verticale; sarcinile se află în acelaşi plan
longitudinal, plan ce conţine şi axa centrală y a secţiunilor
transversale. Se cere să se determine secţiunea cea mai solicitată şi
sa se precizeze punctele acesteia, în care tensiunea este maximă.
Se dau: a = 0,5 [m], q = 1 [kN/m], t = 10 [mm], a = 120 [MPa].
Fig.6.28
REZOLVARE. Se determină recţiunile din reazeme pe baza de

simetrie(a grinzii şi încărcării) şi se trasează diagramele cotate T şi
Mi (pe baza de simetrie (Mi) şi antisimetrie (T)), a eforturilor
secţionale.
Secţiunea maxim solicitată la încovoiere, este la x = 4a de
reazemul 2 unde Mi =1,5106 [N∙mm].
Se obține din calcule poziția centrului de greutate G a secțiunii
transversale din fig.6.28. Reperul de axe de coordonate zGy este
central, dar oarecare. Pentru calculul tensiunii maxime, se va folosi
expresia generală a tensiunii de încovoiere pură.
Se calculează momentele de inerţie ale secţiunii, faţă de
reperul central rezultat:
216
 t (10t )
3
 6t  t 3
+ ( 5,5t )  6t 2  +
2
z = 2  = 4,47  106 [mm4 ] ;
 12  12
 ( 6t )3  t  t 3  10t
+ ( 2,5t )  6t  +
2
y = 2  2
= 1,112  106 [mm4 ] ;
 12  12
 zy = ( −5,5t )  2,5t  6t 2 + 5,5t ( −2,5t ) 6t 2 = 1,65  10 6 [mm4 ] .
În cazul solicitării din fig.6.29:

My = 0 ; Mz = Mi max = 15  106 [N  mm] .
Direcţia axei neutre:
 −165
 = arctg zy = arctg    −56 .
y 111,83
Se duc paralele la axa neutră şi se constată ca punctele (E) şi
(F) sunt cele mai îndepărtate de aceasta. Pe baza particularizării
expresiei generale a tensiunii, se va calcula valoarea în aceste
puncte.
y y − z zy 60  1,12  106 − 5 ( −1,65  106 )
E = Mz =  1,5  106 ;
 z y −  4,47  106  1,12  106 − ( −1,65  10 )
6 2
2
zy
E = 49,5 [MPa] .
y y − z zy 50  1,12  106 − ( −55 ) ( −1,65  106 )
F = Mz =  1,5  106 ;
 z y −  4,47  10  111,83  10 − ( −1,65  10 )
6 2
2 6 4
zy
F = −22,9 [MPa] .
Punctul cel mai solicitat este (E); grinda rezista solicitării de
încovoiere oblică simplă, deoarece:
E = 49,5 MPa  a = 120 MPa .
Aplicația 6.10.
Grinda din figura 6.29 este supusă la încovoiere oblică strâmbă
și este de secțiune dreptunghiulară. Planul forțelor concentrate F
conține axa y, iar planul sarcinii uniform distribuite face cu axa y
unghiul  = 30o. Să se verifice grinda la încovoiere și să se
precizeze punctele maxim solicitate. Se dau: a = 0,2 [m], h = 3b,
q = 10 [kN/m], a = 180 [MPa], b = 100 [mm].
217
Fig.6.29
REZOLVARE. Se trasează diagramele de momente încovoietoare

pentru cele două încărcări aflate în plane diferite. Se constată că
cea mai solicitată secțiune este cea din dreptul punctului 2, unde:
- forța distribuită generează un moment Miq, orientat după axa z:
Miq = 8a2q = 8∙2002∙10 = 3,2∙106 [N∙mm],
- forțele concentrate F, generează un moment MiF înclinat cu  = 30o
față de axa z:
MiF = 2a2q = 2∙2002∙10 = 0,8∙106 [N∙mm].
Solicitarea secțiunii periculoase, după direcțiile axelor centrale
principale de inerție se face cu componentele:
Miz = Miqz + MiF = 3,2∙106∙cos(30o) + 0,8∙106= 3,57∙106 [N∙mm],
Miy = Miqy = 3,2∙106∙sin(30o) = 1,6∙106 [N∙mm].
Caracteristicile geometrice ale secțiunii transversale:
- Modulele de rezistență după axele principale
bh2 b2h
Wz = = 5,556  104 [mm3 ]; Wy = = 1,852  104 [mm3 ];
6 6
- Momentele de inerție după axele principale
bh3 b3h
z = = 2,78  10 [mm ];  y =
6 4
= 3,086  105 [mm4 ].
12 12
Înclinarea axei neutre față de axa z, se face cu unghiul  ce se
calculează cu relația:
218
 z Miy  2,78 1,6 

tg =    = arctg    = 76,071o.
 y Miz  0.308 3,57 
Se trasează axa neutră și se duc paralele la aceasta prin
punctele cele mai depărtate ale secțiunii C și D. Tensiunile în aceste
puncte vor fi:
 Miz Miy   3,57  106 1,6  106 
max,min =   +  =   + 4 
= 150,85 [MPa].
W W  5,556  10 4
1,852  10 
 z y 
Tensiunea maximă, cea de tracțiune se produce în punctul C,

iar cea de compresiune în punctul D. Ele nu depășesc tensiunea
admisibilă.
Aplicația 6.11.
Grinda din figura 6.30 simplu rezemată la ambele capete, de
lungime L este încărcată cu un cărucior mobil care poate ocupa
orice poziție pe grindă. Știind că fiecare roată transmite o forță F și
secțiunea transversală a grinzii este 18 se cere să se calculeze
tensiunea maximă de încovoiere.
Se dau: L = 7 [m], l = 1 [m] și P = 3[kN].
Fig.6.30
219
REZOLVARE. Se vor calcula reacțiunile din legăturile mecanice

pentru o poziție arbitrară a căruciorului. Cele două forțe F s-au redus
la o rezultantă R = 2F.
  2x +
 MA = 0; R   x + 2  − YB  L = 0  YB = L F,
2L − 2x −
 Y = 0; YA + YB − R = 0  YA = L
F.
Expresiile momentelor în punctele 1 și 2 sunt:

 2L − 2x − 
M1(x) = YA  x =  F  x
 L 
F (L − − x )( + 2x )
M2 (x) = YA  x − F =
L
Se va determina cota x la care cele două momente sunt egale.

 2L − 2x −  F (L − − x )( + 2x )
M1(x) = M2 (x)   F  x = ,
 L  L
L−
x= =3 .
2
Dacă x > 3, momentul maxim se va obține în dreptul punctului 1,
Dacă x < 3, momentul maxim se va obține în dreptul punctului 2.
Pentru determinarea cotei x pentru care momentele din

punctele 1 și 2 sunt maxime, va trebui pusă condiția.
dMi
= 0;
dx
dM1(x)  4  L
= 0 F  2 − x −  = 0  x = − = 3,25 [m],
dx  L L 2 4
dM2 (x) F ( 2L − 3 − 4x ) L 3
=0 =0x= − = 2,75 [m].
dx L 2 4
Momentele maxime se obțin prin înlocuirea lui x în expresiile

generale ale momentelor încovoietoare:
220
 2  7 − 2  3,25 − 1 
M1 max (x = 3,25m) =    3  3,25 = 9,053 [kN∙m],
 7 
M2 max (x = 2,75m) = 3 
( 7 − 1 − 2,75 )(1 + 2  2,75 ) = 9,053 [kN∙m].
7
Momentul încovietor maxim maximorum în unități S.I. este:

Mi max = 9,053∙106 [N∙mm]
Tensiunea maximă pe grindă se calculează cu relația lui Navier,

în baza proprietăților geometrice ale secțiunii transversale.
Pentru 18: z = 1450∙104 [mm4], Wz = 161∙103 [mm3].
Mimax 9,053  106

max = = = 56,22 [MPa].
Wz 161 103
221
222
PROBLEME PROPUSE
APLICAȚIA 6.12.
Să se dimensioneze grinda din fig.6.31. Se dau: a = 0,5 [m],
q = 10 [kN/m], a = 150 [MPa]. Se presupune că materialul grinzii
este o fontă cenuşie. Aceasta rezistă diferit la tracţiune,
compresiune (solicitări simultane date de încovoiere) şi are la
tracţiune at = 60 [MPa], iar Ia compresiune ac = 140 [MPa].
Fig.6.31
APLICAȚIA 6.13.
Pentru grinda din fig.6.32 să se determine sarcina capabilă q
aşa încât tensiunile normale să nu depăşească rezistenţa admisibilă
ai = 160 [MPa].
Fig.6.32
223
APLICAȚIA 6.14.
Să se dimensioneze grinda din figura 6.33 (h = ?), dacă se
cunosc: b = 100 [mm] și a = 160 [MPa]. De asemenea să se arate
și distribuția tensiunilor tangențiale pe înălțimea secțiunii, în zona
cea mai solicitată.
Se dau: q = 10 [kN/m], a = 1 [m], F = aq, C0 = 1,2a2q.
Fig.6.33
APLICAȚIA 6.15.
Grinda din figura 6.34 are secțiunea compusă din două profile
U24 și două platbande 200x20 îmbinate prin nituire. Să se
determine numărul necesar de nituri.
Se cunosc: diametrul niturilor d = 12 [mm], tensiunile admisibile
ale niturilor a = 100 [MPa], pa = 200 [MPa].
Fig.6.34
224
APLICAȚIA 6.16.
Calculați tensiunile maxime de încovoiere și forfecare în
secțiunea periculoasă, pasul nituirii cornierelor de inimă e1 și e2,
precum și pasul găurilor de ușurare eg pentru grinda din figura 6.35.
Se dau: a = 80 [MPa] pentru grindă și a = 100 [MPa], pa = 250
[MPa] pentru nituri. Diametrul nitului este d = 23 [mm].
Fig.6.35
APLICAȚIA 6.17.
Se reia grinda de la fig.6.35 şi se presupune că are secţiunea
transversală din fig.6.36. Îmbinarea elementelor componente se
face prin sudură. Se cere: a) dimensionarea secțiunii transversale
astfel încât să fie îndeplinită condiția de rezistență (t = ?), b) calculul
sudurii în variantă continuă (a’ = ?), c) calculul sudurii în variantă
discontinuă (e = ?). Pentru calculul sudurii în varianta discontinuă se
225
vor considera: a’ = 5 [mm], c = 100 [mm]. Tensiunea admisibilă a

grinzii: a = 80 [MPa], diametrul găurilor de ușurare D = 10 [mm].
Fig.6.36
APLICAȚIA 6.18.
Grinda din figura 6.37, are secțiunea transversală un profil U20
și este solicitată la încovoiere oblică. Se cere să se calculeze
tensiunea maximă și să se precizeze în ce punct al secțiunii apare.
Se dau: a = 0,5 [m], q = 1 [kN/m], a = 150 [MPa].
Fig.6.37
226
APLICAȚIA 6.19.
O grinda de lungime 2L este încastrată la un capăt și acționată
de o forță transversală la celălalt capăt. Știind că înălțimea grinzii
variază liniar (fig.6.38), se cere să se determine secțiunea
periculoasă a grinzii și tensiunea maximă din această secțiune.
Fig.6.38
APLICAȚIA 6.20.
Grinda din figura 6.39 este supusă la încovoiere oblică strâmbă
și are secțiune transversală un profil 20. Planul forțelor uniform
distribuite conține axa y , iar planul forțelor concentrate F face cu
axa y unghiul  = 30o. Să se verifice grinda la încovoiere și să se
precizeze punctele maxim solicitate.
Se dau: a = 0,2 [m], q = 10 [kN/m], a = 180 [MPa].
Fig.6.39
227
228
ANEXE
229
ANEXE
230
Anexa 1
231
ANEXE
Anexa 2
232
Anexa 3
233
ANEXE
Anexa 3 (continuare)
234
Anexa 4
235
ANEXE
236
Anexa 5
237
ANEXE
238
239
ANEXE
240
241
ANEXE
242
243
ANEXE
244
BIBLIOGRAFIE
1. BÃNUŢ, V., - CALCULUL NELINIAR AL STRUCTURILOR,

Ed. Tehnicã, Bucureşti, 1981.
2. BEZERGUI, A., ş.a., - RESISTANCE DES MATERIAUX,
PRESSES INTERNATIONALES POLZTECHNIQUE,
MONTREAL,2002.
3. BELEAEV,N.M. - REZISTENŢA MATERIALELOR, vol. I şi II,
Ed. Tehnică 1956.
4. BIA,C., ILLE,V., SOARE,M.V., - REZISTENŢA
MATERIALELOR ŞI TEORIA ELASTICITĂŢII, Editura
didactică şi pedagogică, Bucureşti 1983.
5. BIŢ, C., S., RADU, N., GH., CIOFOAIA, V. – ELEMENTE DE
MECANICA RUPERII, Ed. MACARIE, Târgovişte, 1997
6. BUZDUGAN,GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed.
Tehnică Bucureşti, 1980.
7. BUZDUGAN,GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1986.
8. BUZDUGAN,GH.,BLUMENFELD,M. - CALCULUL DE
REZISTENŢĂ AL PIESELOR DE MAŞINI, Ed. Tehnică,
Bucureşti, 1982.
9. BUGA, M.M ILIESCU, N., ATANASIU, C., TUDOSE, I., -
PROBLEME ALESE DIN REZISTENŢA MATERIALELOR,
Universitatea POLITEHNICĂ, Bucureşti 1995
10. BEZUHOV,N.T., - TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI
PLASTICITĂŢII, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1957.
11. CĂLIN, ITU – CONTRIBUȚII PRIVIND ÎMBUNĂTĂȚIREA
PLĂCILOR CIRCULARE REALIZATE DIN MATERIALE
COMPOZITE STRATIFICATE, Teză de doctorat, 2014.
12. CĂLIN, ITU – MATERIALE COMPOZITE STRATIFICATE,
Ed. Universității Transilvania Brașov, 2015.
13. CĂLIN, ITU – MATERIALE COMPOZITE STRATIFICATE ÎN
INGINERIA MECANICĂ, Ed. Universității Transilvania
Brașov, 2016.
14. CURTU,I., ... RADU,N.GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR-
MEMORATOR, Reprografia Universităţii din Braşov, 1989.
15. CURTU,I., ... RADU,N.GH. - REZISTENŢA MATERIALELOR,
Reprografia Universităţii TRANSILVANIA din Braşov, 1990.
16. DEUTSCH,I. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. didactică
şi pedagogică, Bucureşti, 1979.
245
BIBLIOGRAFIE
17. DEUTSCH,I., GOIA,I., CURTU,I., NEAMŢU,T.,

SPERCHEZ,FL. - PROBLEME DE REZISTENŢA
MATERIALELOR, Ed. didactică şi pedagogică, Bucureşti,
1983.
18. DIACONU,M. - REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI TEORIA
ELASTICITĂŢII, Reprografia Institutului Politehnic “GH.
ASACHI”, Iaşi, 1985.
19. DOBRE, I., ş.a. – REZISTENŢA MATERIALELOR –
CULEGERE DE PROBLEME DATE LA CONCURSUL
ŞTIINŢIFIC STUDENŢESC, TIMIŞOARA, 1989.
20. FEODOSSIEV, V. - RÉSISTANCE DES MATÉRIAUX, 2e
ÉDITION, REVISÉE ET COMPLÉTÉE, 1971, EDITIONS
MIR. MOSCOU.
21. FOGIEL, M., CHIEF EDITOR - THE STRENGTH OF
MATERIALS & MECHANICS OF SOLIDS PROBLEM
SOLVER, NEW JERSEY, 1996.
22. GIONCU,V., IVAN,M., - BAZELE CALCULULUI
STRUCTURILOR LA STABILITATE, Ed. Facla, Timişoara,
1983.
23. GOIA,I. - REZISTENŢA MATERIALELOR, vol. I (1978), vol. II
(1981), Reprografia Universităţii din Braşov.
24. GOIA,I.,...RADU,N.GH., - REZISTENŢA MATERIALELOR,
Culegere de probleme, Reprografia Universităţii
TRANSILVANIA din Braşov, 1991.
25. HĂRDĂU, M., - APLICAREA MEF LA CALCULUL DE
REZISTENŢĂ ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI, Universitatea
Tehnicã Cluj-Napoca, 1992
26. IEŞAN, D., - TEORIA TERMOELASTICITĂŢII, Ed.
Academiei, Bucureşti, 1979.
27. KERGUIGNAS, M., CAIGNAERT, G. - RÉSISTANCE DES
MATÉRIAUX, DUNOD UNIVERSITE, PARIS,1977.
28. LEONARD SPIEGEL, P.E., GEORGE, F. LIMBRUNNER, P.E.
- APPLIED STRENGTH OF MATERIALS, NEW YORK,
OXFORD, SINGAPORE, SYDNEY, 1994.
29. MIROLYUBOV, I., N., ş.a., - AN AID TO SOLVING
PROBLEMS IN STRENGTH OF MATERIALS, MIR.
PUBLISHERS, MOSCOW, 1974.
30. MOCANU,D.R., - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed.
Tehnică, Bucureşti, 1980.
31. MODICA, M., - REZISTENŢĂ MATERIALELOR, I.I.S. Galaţi,
1986
32. MUNTEANU, GH.M., RADU,N.GH. - REZISTENŢA
MATERIALELOR, Reprografia Universităţii din Braşov, 1981.
246
33. MUNTEANU, GH. M.,RADU,N.GH., POPA,V.AL. -

REZISTENŢA MATERIALELOR vol. I (1989), vol. II (1990),
Reprografia Universităţii din Braşov.
34. MUNTREANU, GH. M., ALDICA, C., RADU, N., GH., -
METODA ELEMENTELOR FINITE – Suport de curs şi
laborator, Universitatea „TRANSILVANIA” Braşov, 1997
35. OLARU, V., ROŞCA, I., RADU, N., GH., ... – BIOMECANICA,
BAZELE BIOMECANICII, vol. I. ISBN 973-9372-01-5, Editura
„MACARIE” Târgovişte, 1998
36. PONOMARIOV,S.D., ş.a. - CALCULUL DE REZISTENŢĂ ÎN
CONSTRUCŢIA DE MAŞINI, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1960.
37. POSEA,N. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Ed. didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1979.
38. POSEA,N. - REZISTENŢA MATERIALELOR, Probleme, Ed.
didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1986
39. RADU, N., GH., MUNTEANU.GH.M., BIŢ, C., S., -
REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI ELEMENTE DE TEORIA
ELASTICITĂŢII, vol. I (1994), vol. II (1995), Editura
MACARIE Târgovişte.
40. RADU, N. GH., - ASUPRA ÎNCOVOIERII ELASTICE A
PLĂCILOR PLANE SUBŢIRI. NOŢIUNI DE STABILITATE
ELASTICĂ LA BARE DREPTE, Ed. „MACARIE” Târgovişte,
1999.
41. RADU, N. GH., - REZISTENŢA MATERIALELOR ŞI
ELEMENTE DE TEORIA ELASTICITĂŢII, Editura
UNIVERSITĂŢII TRANSILVANIA BRAŞOV, 2002, 2 volume
(TEORIE ŞI APLICAŢII 1200 pag.)
42. RADU, N. GH., - CONTRIBUŢII LA STUDIUL ÎNCOVOIERII
ŞI AL STABILITĂŢII ELASTICE A DISCURILOR SUBŢIRI ÎN
MIŞCARE DE ROTAŢIE, ÎN REGIM TERMIC AXIAL-
SIMETRIC, Teză de doctorat, Braşov, 1992.
43. RADU,N.GH., CIOFOAIA,V., NEAMŢU,T. - REZISTENŢA
MATERIALELOR - LUCRĂRI DE LABORATOR,
Universitatea din Braşov, 1988.
44. RADU, N.GH., MUNTEANU, M., BIŢ, C.S., - TEORIA
ELASTICITĂŢII ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR, vol. 1 –
1994, vol. 2 – 1995, vol. 3 – 1998, Universitatea
„TRANSILVANIA” Braşov.
45. RADU, N.GH., COMĂNESCU, I. - TEORIA ELASTICITĂŢII
ŞI REZISTENŢA MATERIALELOR – CAPITOLE SPECIALE,
Editura LUX LIBRIS (recunoscută CNCSIS) 2004, BRAŞOV.
247
BIBLIOGRAFIE
46. RADU, N.GH., DOGARU, S., Fl., REZISTENŢA

MATERIALELOR – CULEGERE DE PROBLEME, vol. 1,
Editura LUX LIBRIS 2004, BRAŞOV.
47. RADU, N.GH., DOGARU, S., Fl., CĂLIN, A., ITU,
REZISTENŢA MATERIALELOR – CULEGERE DE
PROBLEME, vol. 2, Editura LUX LIBRIS 2005, BRAŞOV.
48. ROBERT, W. LITTLE - ELASTICITY, PRENTICE-HALL INC.,
ENGLEWOOD CLIFFS, NEW JERSEY, 1973.
49. SCARLAT, A. - STABILITATEA STRUCTURILOR, Ed.
Tehnicã, Bucureşti 1969
50. SOARE, M. – APLICAREA ECUAŢIILOR CU DIFERENŢE
FINITE LA CALCULUL SUPRAFEŢELOR SUBŢIRI, Ed. De
Stat, 1954
51. STOICESCU,L. - REZISTENŢA MATERIALELOR,
Universitatea Galaţi, 1986.
52. SOFONEA,G., FRĂŢILĂ,M. - REZISTENŢA
MATERIALELOR, Ed. Universităţii “L. BLAGA”, Sibiu, 1998.
53. TEODORESCU, P.P., - TEORIA ELASTICITĂŢII ŞI
INTRODUCERE ÎN MECANICA SOLIDULUI DEFORMABIL,
Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1976.
54. TIMOSHENKO, S., GOODIER, S.N. - THEORY OF
ELASTICITY, NEW YORK, TORONTO, LONDON, 1951.
55. TUDOSE, I., CONSTANTINESCU, D., M., STOICA, M. –
REZISTENŢA MATERIALELOR APLICAŢII, Editura Tehnică,
Bucureşti, 1990.
56. VOINEA,R., ş.a. - INTRODUCERE ÎN MECANICA
SOLIDULUI CU APLICAŢII ÎN INGINERIE, Ed. Academiei,
Bucureşti, 1988.
57. HUTTE – MANUALUL INGINERULUI, FUNDAMENTE,
EDITURA TEHNICĂ, BUCUREŞTI, 1995.
248

Indrumar Seminar RM1 by Calin ITU PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumar Seminar RM1 by Calin ITU PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CĂLIN ITU

Acest îndrumar de seminar conține o multitudine de aplicații de

Notații uzuale ............................................................... V

Cap.1 Diagrame de eforturi secționale în bare și sisteme de

Cap.2 Întindere – Compresiune.............................................. 45

Cap.3 Calculul convențional de forfecare .............................. 93

Cap.4 Momente statice și momente de inerție ....................... 119

Cap.5 Torsiunea barelor drepte.............................................. 153

Cap.6 Încovoierea barelor...................................................... 181

Notaţiile folosite în acest îndrumar, în general, au următoarele

ε – lungire specifică, factor dimensional, acceleraţie unghiulară;

1.1 NOȚIUNI TEORETICE

Calculele de rezistenţă, de rigiditate şi de stabilitate ale barelor

În cazul forţelor coplanare sistemul (1.1) se reduce la (1.2).

Asupra corpului din figura 1.1 acționează câteva sarcini

- Forța axială N, egală cu suma proiecțiilor pe axa longitudinală

- Forța tăietoare T, egală cu suma proiecțiilor în planul secțiunii a

- Momentul de torsiune Mt, egal cu suma momentelor, în raport

- Momentul de încovoiere Mi, egal cu suma momentelor, în

Miy =  M yi = − M yi , Miz =  M zi = − M zi (1.6)

În relațiile (1.3) ... (1.6), semnul de însumare:

-  − se referă la sarcinile din partea dreaptă a secțiunii.

În fig.1.3, este redat cazul foarte frecvent al grinzilor solicitate

Calculul acestor componente

Convenția de semne folosită la trasarea diagramelor de eforturi

1.2 RELAȚII DIFERENȚIALE ÎNTRE SARCINILE EXTERIOARE ȘI

Se consideră bara AB din figura 1.5, static determinată,

Elementul de bară, se află în echilibru sub acţiunea sarcinilor

se reduc termenii asemenea, se neglijează infinitul mic de ordin

ceea ce duce la următoarele precizări:

 în zonele unde q = 0, forţa tăietoare este constantă (T = k 1)

1.3 TIPURI DE LEGĂTURI MECANICE ȘI ÎNCĂRCĂRI UTILIZATE

Legăturile mecanice atașate de o structură tip bară sau cadru,

Articulația Reazemul Încastrarea

Articulaţia: Legătura mecanică ce permite doar rotirea în jurul axei.

Reazemul: Legătura mecanică ce permite rotirea în jurul axei şi

Încastrarea: Legătura mecanică ce blochează toate translaţiile şi

Principalele tipuri de încărcări exterioare cu care vom lucra în

Forţa concentrată poate fi considerată ca fiind acţiunea unei

Pentru o sarcină liniar distribuită, rezultanta ar trece prin centrul

Cuplul concentrat din figura 1.8 este o mărime ce poate deriva

Conform figurii 1.11, o forță situată la o distanță x de un punct

1.3 TRASAREA DIAGRAMELOR DE EFORTURI SECȚIONALE

Aplicația 1.1. Să se traseze diagramele de eforturi axiale și

O primă etapă în ceea ce privește trasarea de diagrame constă

În baza explicațiilor anterioare, schema de încărcare a grinzii ce

Într-o secțiune curentă pe tronsonul de bară A-1, situată la

Privind spre stânga dinspre secțiunea considerată și

Ne propunem să calculăm efortul secțional axial într-o secțiune

Efortul secțional axial pe tronsonul 2-B

Mai jos este prezentat graficul eforturilor secționale axiale în

Calculul eforturilor secționale tăietoare:

Vom începe să calculăm eforturile tăietoare de la stânga spre

Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul A-1:

Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul 1-2:

Efortul tăietor pe tronsonul 1-2 se poate calcula și de la dreapta

 T (x = 0) = T2 = 4aq − 3,4aq = 0,6aq

Calculul efortului secțional tăietor pe tronsonul 2-B:

Efortul tăietor se calculează în baza convenției de stânga.

Diagrama de eforturi secționale tăietoare

Calculul momentelor încovoietoare:

Pentru calculul momentelor încovoietoare pentru fiecare

Calculul momentului încovoietor pe tronsonul A-1: