Smerenie și har

Zac Poonen | 4 Sep 2022

Nimeni nu poate păzi poruncile Noului Testament fără a
primi har de la Dumnezeu. Unii pot fi în stare să le
păzească pe primele nouă din cele zece porunci din Lege
fără har. Dar a zecea poruncă - „să nu poftești niciodată
ceea ce nu este al tău” - nimeni nu o poate ține fără harul
lui Dumnezeu. Și nimeni nu se poate ridica la nivelul vieții
noului legământ (așa cum este descris în Matei 5-7) fără
har. Iar Dumnezeu dă harul Său numai celor smeriți (1
Petru 5:5).

Smerenia este una dintre virtuțile cel mai ușor

contrafăcute. Adevărata smerenie nu este ceva ce văd alții
în noi. Este ceea ce vede Dumnezeu în noi - și este în
interior. Este exemplificată în viața Domnului Isus.
Filipeni 2:5-8 ne spune că Isus a renunțat la privilegiile și
drepturile Sale de Dumnezeu și a devenit un slujitor, și a
fost dispus să accepte chiar și răstignirea din mâinile
oamenilor. Trebuie să-L urmăm pe calea smereniei.

Isus S-a smerit în 3 pași.

1. A devenit Om.
 2. A devenit slujitor.
3. Pe cruce, El a fost dispus să fie tratat ca
un criminal.

Aici vedem cele trei secrete ale vieții creștine: SMERENIE,

SMERENIE și SMERENIE.

Îngerii trebuie să fi privit cu mirare când Isus a trăit 33 de

ani pe pământ și când L-au văzut slujind-i pe alții cu atâta
smerenie și îndurând cu răbdare suferința, insulta și
vătămarea. Ei fuseseră obișnuiți să I Se închine ani de zile
în cer. Dar când au văzut purtarea Lui pe pământ, au
învățat ceva mai mult despre natura lui Dumnezeu -
umilința și smerenia Sa - pe care nu le văzuseră sau
înțeleseseră niciodată în tot timpul cât Isus era în ceruri.
Acum Dumnezeu vrea să le arate îngerilor din cer același
duh al lui Cristos prin noi în biserică (așa cum spune în
Efeseni 3:10). Ce văd îngerii în noi și în purtarea noastră
acum? Purtarea noastră îi aduce slavă lui Dumnezeu?

Amintiți-vă că smerenia este cea mai mare virtute dintre

toate. Smerenia recunoaște că tot ceea ce suntem și avem
sunt darurile lui Dumnezeu. Smerenia ne face să prețuim
toate ființele umane, în special pe cei slabi, pe cei fără
educație, pe cei cu retard și pe cei săraci. Numai pe acel
pământ al smereniei pot crește roada Duhului și virtuțile
lui Cristos. Așadar, trebuie să trăiești într-o judecată
constantă a ta, pentru a te asigura că nicio otravă a
gândurilor înalte sau a căutării de onoare sau a luării slavei
care ar trebui să fie dată lui Dumnezeu nu va pătrunde
vreodată în inima ta. Meditează mult la smerenia
Domnului Isus. Acesta este cel mai important îndemn al
meu pentru tine.

Isus le-a spus celor șaptezeci de ucenici ai Săi: „Nu vă

bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-
vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20).
Nu trebuie să ne bucurăm de: (a) ceea ce suntem; (b) ceea
ce am făcut; sau (c) ce putem face. Dar ar trebui să ne
bucurăm de: (a) Cine este Domnul; (b) ceea ce a făcut
Domnul; și (c) ce va face Domnul. Când ne bucurăm de
ceea ce suntem capabili, noi înșine primim slava și asta ne
face să arătăm superiori celorlalți credincioși. Acesta este
fariseismul. Atunci „ne bucurăm de lucrul mâinilor
noastre” (Fapte 7:41) - fie că acel lucru este scoaterea
demonilor, vindecarea bolnavilor, predicarea Cuvântului,
scrierea unui articol, ospitalitatea, gătirea unei mese bune,
conducerea bună a unei mașini, sau facerea unei sarcini
pământești într-un mod excelent etc. Există numeroase
moduri de a primi slavă pentru noi înșine. Dar totul este
idolatrie. Când ne bucurăm însă doar de ceea ce a făcut
Dumnezeu, asta ne ține smeriți și suntem la un nivel egal
cu toți ceilalți credincioși, și astfel poate fi zidit Trupul lui
Cristos.

Please watch : http://www.cfcindia.com/sermons