Expunerea cronică se asociază clinic cu modificări fiziopatologice evidente mai ales la nivelul

căilor aeriene, manifestate prin:

 hipersecreția de mucus,
 alterarea activității cilior vibratii,
 modificări ale surfactantului* la nivelul alveolelor pulmonare,
 tulburări în activitatea macrofagelor (se reduce capacitatea de apărare a aparatului
respirator, care devine sensibil a orice agresiune externă).
Sunt efecte la nivelul mucoaselor respiratorii!!!
 Acești poluanți pătrund în organism prin orificiile nazale,
 Urmează - la început - o cale ascendentă;
 Direcția se schimbă descendent, spre trahee și bronhii până la nivel alveolar (pătrund
doar particulele < 2-3 µ)
=> ajung în sânge, se metabolizează și se elimină renal.
 În sânge, particulele iritante au efecte în funcție de compoziția lor chimică.
Efectele iritante apar la nivelul mucosei nazale, traheo-bronșic și alveolar.
Existența unui teren hiperreactiv (înăscut sau dobândit) poate favoriza apariția crizelor acute
de astm.
 boala – ca atare – apare doar în condițiile prezenței unui teren atopic.
 expunerea la poluarea iritantă crește reactivitatea bolnavilor cu astm la acțiunea
poluanților alergizanți la care au sensibilitate crescută.
Terenul hiper-reactiv favorizează:
 apariția bronșitei cronice în mica copilărie și a altor boli ale căilor aeriene superioare
(rinofaringite complicate cu otite, traheite, bronșite cronice)
 apariția BPOC după 40 de ani și în condițiile unei expuneri profesionale și a fumatului.
Efectele poluanților iritanți asupra organismului – aparatul cardiovascular
Poluarea aerului cu particule (PM) poate induce:
 tulburări de conducție și de repolarizare cardiacă => inducerea de tulburări de ritm:
bradcardie, tahicardie și fibrilație ventriculară => evoluție spre deces.
 inflamație pulmonară și sistemică => agravarea ateroscerozei, creșterea vâscozității
sângelui, generarea de tromboze și evoluția catre moarte subită.