1.

Metodele de determinare a poluanților sub formă de particule iritante

În cazul particulelor iritante, sunt importante concentrația, timpul de expunere și
diametrul particulelor (dimensiunea lor), cu efecte importante traheobronsice si alveolare.
Metoda GRAVIMETRICĂ:
 prin cântărire – determinarea particulelor ”sedimentabile” din aer (ø > 10 microni)
 prin aspirație – determinarea particulelor ”respirabile” din aer (Ø de 10 microni PM10 și
mai mici PM2,5)
Metoda REFLECTOMETRICĂ:
 determinarea particulelor ”respirabile” din aer (ø < 0,1 microni)

a) Metoda GRAVIMETRICĂ - Determinarea particulelor ”sedimentabile” (Ø >

10 microni) în aer
Metoda gravimetrică constă în cântărirea prafului recoltat.
Exprimarea rezultatului se face în miligrame/m 3aer/unitatea de timp sau în mg/m 2
suprafaţă/unitatea de timp
Separarea particulelor din aer se face prin sedimentare sau prin aspiraţie
Se bazează pe principiul depunerii particulelor sub acţiunea gravitaţiei
Este o metodă abandonată la nivelul marilor orașe europene

Puncte de recoltare
 Se amplasează un cilindru de sticlă (Ø = 20 cm și înălțime 30-40 cm) la locul de recoltare
a aerului - la diferite distanţe de sursa de impurificare, în direcţia vântului dominant.
 Fixarea vasului la înălțimea aerului respirabil = 1,5-2 m înălţime
 Se expune vasul timp de 30 de zile.
 În vas se introduc 10-20 ml apă distilată, pentru ca particulele să fie mai bine reţinute,
sau o soluție slab alcoolică 25-30% (+NaCl iarna, pentru a preveni înghețarea apei).
 Vasul se acoperă şi se aduce la laborator.