Onache are o soartă grea, de aceea este nevoit să se adapteze la diverse medii de viaţă.

Aceasta se
observă în momentul cînd Onache se întoarce de la războiul greu şi vede că satul său a ars. In acel
moment el este nevoit să-şi construiască altă casă cu mîinele sale.

Onache Cărăbuş este, la prima vedere, un ţăran obişnuit, harnic. Aceasta se conturează din
momentul cînd îşi înecepe a construi casa nouă şi pînă unde se povesteşte cum el prelucrează
pămîntul pe care îl are, cum el încearcă să crească oi macar că în familia lui nu erau ciobeni. Toate
aceste lucruri demostrează că Onache este şi un ţăran optimist, plin de viaţă. Este un om norocos,
braţele lui au fost cele mai căutate printre Ciutureni, era mîndru cînd era rugat să facă ceva pentru
oameni sau atunci cînd aceştea cereau diverse sfaturi de la el.

Onache e cel mai dezinteresat om dintre ciutureni. Nu caută să adune avuţii, nu se supără pe ceicare-
care-l vorbesc de rău.l vorbesc de rău.Spre deosebire de consătenii săi „bolnavi de Spre deosebire de
consătenii săi „bolnavi de pămînt”, pentru Onache pămîntul nu epămînt”, pentru Onache pămîntul
nu eo sursă de îmbogăţire, ci este un dar.

Onache şi Tincuţa sunt păstrătorii virtuţilor şi tradiţiilor naţionale, purtătorii principali în cadrul
romanului ai ideilor de vatră părintească, muncă cinstită ca izvor al vieţii şi dăinuirii, optimism,
afirmat chiar şi în cele mai cumplite condiţii ale realităţii, toate acestea îl însocesc pe Onache pe
parcursul întregii vieţi.

Avea un caracter loial, consecvent, deoarece era credincios în ideile sale, acţionează potrivit cu
principiile sale.

Onache Cărăbuş este o figură dominantă în întreaga operă deaceia el mereu este discutat de toţi,
adică se află în centrul tuturor acţiunilor, şi este caracterizat direct şi indirect.

Direct este caracterizat de autor ca fiind un băiat cinstit, curat ca lacrima, chibziut, toate aceste
trăsături se observă în momentul în care după patru ani de despărţire cu casa, pămîntul el vrea să se
întoarcă dar apele rîului se dezgheţaseră şi el nu putea trece Nistrul, era nevoit să aştepte vreo
săptămînă două pînă se liniştesc apele. Dorul de casă era cumplit şi a urlat de durere strigînd-o pe
Molda, căţeaua lui, care şi l-a ajutat să treacă Nistrul.

El era caracterizat şi de către alte peronaje. Putem înţelege cu uşurinţă că Onache şi Haralampie nu
se aflau în cele mai bune relaţii de prietenie, ba chiar au avut şi multe conflicte din cauza unei parcele
de pămînt care i-a revenit lui Onache încă de la moşii lui, dar acesta se afla în mijlocul loturilor de
pămînt a lui Haralampie, de unde şi se iscau toate neplăcerile şi neînţelegerile dintre aceşti doi
oameni.

După părerea mea protagonistul lucrării a reuşit să transmită acele sentimente, trăiri a ţăranilor
basarabeni pe care autorul tindea să ni le aducă la cunoştinţă.