Telegrame de felicitare:

CĂTRE MAIESTATEA SA REGELE FERNAND I

Adunarea Naţională a Românilor din Ardeal,

Banat şi Ţara Ungurească, ţinută în Alba Iulia,
glorioasa cetate a lui Mihai Viteazul, a decretat într-un
elan de entuziasm fără margini, cu unanimitate, unirea
teritoriilor sale cu Regatul României.
Vestindu-vă hotărârea aceasta, care încoronează
aspiraţiile de veacuri ale neamului românesc, rugăm pe
Maiestatea Voastră să primiţi omagiile ce venima vile
exprima cu profundă supunere.
Trăiască M.S. Ferdinand, Regele României!
Trăiască M.S. Regina Maria!
Trăiască Augusta lor familie!
Trăiască România Mare!
Preşedinte George Pop de Băseşti

Răspunsul M.S.Regelui:
DOMNULUI PREŞEDINTE AL ADUNĂRII NAŢIONALE, ALBA IULIA

Vestea îmbucurătoare ce îmi aduceţi despre

măreţul act al unirii cu Regatul Român, săvârşit în
vechea cetate a lui Mihai Viteazul, a umplut inima mea
de nespusă bucurie şi am primit-o cu vie emoţie.
Munca deosebită depusă în cursul vremurilor de
bărbaţi patriotici, purtători credincioşi ai idealului
naţional, azi şi-a găsit răsplata binemeritată. Din
lacrimile celor care au plîns şi au suferit, care au luptat
fără preget, din sângele celor care au muncit pentru
înfăptuirea lui, lăsând ca moştenire sfântă credinţa lor
nestrămutată, a răsărit sămânţa ale cărei roade azi le
culegem ca un dar din cer.
Mulţumesc Atotputernicului că mi-a îngăduit
ca, prin vitejia ostaşilor mei, să pot contribui la această
măreaţă faptă şi că împreună cu poporul meu iubit să
pot trăi aceste clipe înălţătoare.
Cum am fost părtaşul suferinţelor şi durerilor
voastre, aşa iau din adâncul inimii parte la bucuria
voastră, care este aceea a tuturor românilor şi, unind
glasul meu cu glasul vostru, zic plin de nădejde într-un
viitor frumos: Trăiască România Mare, una şi nedespărţită.
Ferdinand
Rezoluţia (Hotărârea) de Unire cu Ţara, de la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918

I. Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească,

adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie – 1 decembrie
1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România...
II. Adunarea naţională rezervă teritoriilor sus-indicate autonomie provizorie până la
întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român,
Adunarea naţională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va
instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va
primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu
numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din
stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenele vieţii publice. Votul
obştesc, direct, egal, secret pe comune în mod proporţional pentru ambele sexe în vârstă de
21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire; liberă propagandă a tuturor gândirilor
omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a
proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele în temeiul dreptului
de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil tăranului să-şi creeze o
proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin cu atât cât să o poată munci el şi familia lui.
Principiul conducător al acestei politici agrare este, de o parte, promovarea nivelării sociale,
pe de altă parte potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii care sunt legiferate în
cele mai avansate state industriale din Apus.
IV. Adunarea naţională dă expresiune dorinţei sale ca Congresul de pace să înfăptuiască
comuniunea naţionalităţilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru
toate naţiunile mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimineze războiul ca mijloc pentru
regularea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această adunare naţională salută pe fraţii lor din Bucovina scăpaţi din
jugul monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara-mamă, România.
VI. Adunarea naţională salută cu iubire şi entuziasm libertatea naţiunilor subjugate până aci
în monarhia austro-ungară, anume naţiunile cehoslovacă, austro-ungară, iugoslavă, polonă şi
ruteană şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunoştinţă tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români care
în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru
libertatea şi unitatea naţiunii române...
VIII. Adunarea naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale faţă de puterile aliate,
care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman, pregătit pentru multe
decenii pentru război, au scăpat civilizaţiunea din ghearele barbariei.
IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi
Ţara Ungurească, Adunarea naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat naţional român,
care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de
toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul
naţiunei.
Discursul lui Iuliu Maniu în susţinerea proiectului de Rezoluţie (Hotărâre)

(...) Este evident că aclamaţiile dv. cu care aţi întâmpinat

proiectul nostru de Rezoluţiune nu sunt numai flori
frumoase şi trecătoare ale sentimentelor şi însufleţirei
naţionale, ci sunt o urmare firească a unei convingeri
adânci, nestrămutate, izvorâte din vederi ştiinţifice
adoptate de civilizaţia omenească.
(...) Noi, onorată Adunare Naţională, privim în înfăptuirea
unităţii noastre naţionale un triumf al libertăţii omeneşti.
Noi nu voim să devenim din oprimaţi oprimatori, din
asupriţi asupritori. Noi voim să întronăm pe aceste plaiuri
libertatea tuturor neamurilor şi a tuturor cetăţenilor.
(...) Noi nu vrem să verse nimenea lacrimile pe care le-am
vărsat noi atâtea veacuri de-a rândul. Noi ne încredem în
trăinicia noastră şi în vrednicia proprie şi nu vrem să
istovim forţele altora.
(...) rog onorata Adunare Naţională să primească proiectul
nostru de Rezoluţie, pentru a întemeia pentru vecie
România unită şi mare şi a se înstăpâni pentru totdeauna o
adevărată democraţie şi deplină dreptate socială!

Cuvântarea lui Vasile Goldiş la Adunarea de la Alba Iulia

Mărită Adunare Naţională!

(...) Veacuri de-a rândul poporul românesc, adevăratul şi
legitimul proprietar al pământului ce fusese odată Dacia
romană, a fost socotit străin şi sclav pe pământul său
strămoşesc (...)
Naţiunile trebuiesc liberate. Între aceste naţiuni se află şi
naţiunea română din Ungaria, Banat şi Transilvania. Dreptul
naţiunii române de a fi liberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl
recunosc, acum, şi duşmanii noştri de veacuri. Dar, o dată
scăpată din robie, ea aleargă în braţele dulcii sale mame.
Nimic mai firesc în lumea aceasta. Libertatea acestei naţiuni
înseamnă: unirea ei cu Ţara Românească (...)
Unirea tuturor românilor într-un singur stat numai atunci va fi
statornică şi garantată prin istoria mai departe a lumii dacă va
răspunde tuturor îndatoririlor impuse prin noua concepţie a
civilizaţiunii şi ne va inspira datoria să nu pedepsim
progenitura pentru păcatele părinţilor şi, ca urmare, va trebui
să asigurăm tuturor neamurilor şi tuturor indivizilor
conlocuitori pe pământul românesc aceleaşi drepturi şi aceleaşi datorinţi (...)
La lumina celor expuse până aci din încredinţarea şi în numele marelui sfat al naţiunii
române din Ungaria, Banat şi Transilvania, rog mărita Adunare Naţională să binevoiască a
primi şi a enunţa ca ale sale următoarele hotărâri:
Decretele-legi de consfinţire a Marii Uniri

Monitorul Oficial (Bucureşti) nr. 212 din 13/26 decembrie 1918; Gazeta oficială (Bucureşti),
an I, nr. 3 din 18/31 decembrie 1918.
(Decret)
Ferdinand I
Prin Graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională Rege al României
La toţi de faţă şi viitor sănătate
Asupra raportului preşedintelui Consiliului de Miniştri sub nr. 2171 din 1918.
Luând act de hotărârea unanimă a Adunării Naţionale din Alba Iulia
Am decretat şi decretăm:
Art. 1. Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale din Alba Iulia de la 18
noiembrie/1 decembrie 1918 sunt şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României.
Art. 2. Preşedintele Consiliului nostru de Miniştri este însărcinat cu aducerea la
îndeplinire a decretului-lege de faţă.
Dat în Bucureşti la 11 decembrie 1918.
Preşedintele Consiliului nostru de miniştri şi ministru de externe Ion I.C. Brătianu.