KLAUS IOHANNIS

Ionașcu Laura

Doamnelor și domnilor parlamentri, distinsă audiență,

Sărbătorim anul acesta 100 de ani de la Marea Unire. 100 de ani de când toate provinciile locuite de români
și smulse de alți vecini mai puternici s-au alăturat și au făurit așa-zisul stat național unitar român. Anul
centenarului impune, așadar, contemplarea la trecutul acestui popor și la greutățile pe care le-a îndurat
pentru ca noi, ACUM, sa trăim în ROMÂNIA, și nu doar în Ardeal, Banat sau Bucovina.

Cursul istoriei a fost prea aspru cu acest popor, supunându-l unor opresiuni și nedreptăți inimaginabile,
subjugându-l unor popoare mai puternice, dar nemiloase, care l-au dezbinat cu barbarie și au îndrăznit să
spere că îi vor putea înfrânge dragostea de limba românească, de tradiție și de obârșie. Dar poporul român
A TRECUT TOATE aceste teste ale istoriei și a rămas demn și ferm, fidel limbii, credinței și tradiției sale,
indiferent de prețul pe care a fost obligat să îl plătească!

Poate ne este prea greu acum să ne inchipuim trăind într-o Românie DIVIZATĂ, în care să ne fie imposibil
să avem legături cu frații din Ardeal, din Banat, din Moldova sau din Dobrogea. În care minoritățile
acționează ca niște majorități sadice, care îi refuză cu vehemență românului dreptul la o viață firească,
luându-i pământurile și lăsându-i, în schimb, un trai împovărat de SĂRĂCIE, NEDREPTATE, FOAME ȘI
SUFERINȚE. În care singurele principii care contează sunt acelea ale SUPUNERII, OPRESIUNII ȘI
UMILINȚEI. Dreptul la vot, dreptul la participarea în structurile administrative, la educație și mult doritul
drept la libera exprimare sunt doar câteva din multele privilegii la care mulți români de dinainte de 1918
NU AVEAU ACCES. În schimb, ei erau obligați să plătească cele mai mari taxe, să întrețină, prin munca
lor grea și nesfărșită, luxul și fățărniciile oprimatorilor și să se supună tăcut oricăror batjocuri. Am putea
accepta acum ca unor copii români să le fie refuzat cu brutalitate dreptul la educație? Ați putea accepta că
vă este interzis să votați? Că vouă, români, vă este interzis să vă angajați în instituții publice, în timp ce
minoritățile se bucură de toate astea în țara voastră, muncită și construită de voi? Doar gândul îți provoacă
fiori... Și totuși, au fost o realitate.

Toate aceste umilințe nesfârșite au hrănit dorința crescândă a românului să își facă dreptate și să răstoarne
raporturile de putere în propriul său teritoriu. Fără pretenții de a fi oprimtori pentru alte neamuri, românii
au inițiat mișcări ample de rezistență în fața acțiunilor groaznice ale ocupanților și de convingere a mediului
internațional de legitimitatea demersului unionist. Și deși au fost descurajați, respinși cu brutalitate,
amenințați sau torturați, românii au rămas fideli idealului de unire și sute de mii dintre aceștia și-au dat
chiar și viața pentru acest ideal. Acești români luptau ATUNCI, pentru România de AZI!

Sfârșitul primei Conflagrații Mondiale aduce românilor, în sfârșit, dreptatea la care sperau de secole!
Românii divizați în principate și nedreptățiți își văd idealul împlinit, iar Alba Iulia a deveit simbolul
materializării celor mai nobile și înălțătoare deziderate ale acestui popor. Brătianu, Goga, Take Ionescu,
Iuliu Maniu și atâtea alte personalități recunoscute se bucură, alături de toți românii, de Unirea pe care au
visat-o, au dorit-o, au plănuit-o și au realizat-o!

Totuși... Să ne întoarcem la România de astăzi. Să vedem dacă jertfele românilor și eforturile elitelor și
conducătorilor de atunci sunt apreciate și continuate de succesorii lor de acum. Așadar, oare ce ar spune
Brătianu - cel care a cumpănit atât de îndelungat momentul intrării românilor în război, care a negociat atât
de energic pentru recunoașterea Unirii promise de Aliați și care și-a asumat cu responsabilitate rolul în tot
acest demers nobil – despre...un Liviu Dragnea? Oare ce ar spune Ferdinand I, din casa Hohenzollern – cel
care și-a supus propriile interese și chemarea sângelui în fața intereselor țării românești, alăturându-se
taberei Aliaților și luptând împotriva germanilor – despre...Tăriceanu, să spunem? Oare ce ar scrie Take
Ionescu – atât de celebru pentru calitățile sale de vizionar și atât de remarcabil în lupta sa pentru atingerea
idealului național – despre joaca voastră atât de imprudentă cu legile justiției statutului pentru care ei s-au
sacrificat și și-au riscat viețile? Oare ce ar spune Octavian Goga, Nicolae Titulescu sau Iuliu Maniu despre
voi, actuală clasă politică? Oare ce ar fi spus aceștia, domnilor, când ar fi văzut atatea zeci, sute de mii de
români ieșiți în stradă pentru a vă soma pe voi, cei care ați fi legalizat furtul în România, la 99 de ani de la
Unire? Liviu Dragnea, oare ce ți-ar spune, văzându-te cum ai tratat cu atâta indiferență voința poporului și
cum te-ai agățat de funcție sub umbrela unor promisiuni nerespectate? Oare ce ți-ar spune, ție și celor care,
ca tine, care aveți dosare penale și totuși nu aveți decența să cedați locul unor români cu adevărat
respectabili care, asemenea predecesorilor săi, ar face cinste acestei țări?

I-ați putea privi, domnilor, dar și doamnelor, în OCHI, pe aceia cărora le datorați România? Ați mai putea
fi la fel de ipocriți și în fața lor? I-ați dezamăgit, domnilor! Le-ați depreciat eforturile și ați luat România
drept a voastră! Nu e a voastră, domnilor! E a noastră, a tuturor, e a lor, a românilor care au plătit cu sângele
pentru furturile, aroganța și iresponsabilitatea voastră! Să VĂ FIE RUȘINE! Faceți paradă cu succesele
altora, vorbiți frumos despre Unire, dar acțiunile voastre vă contrazic, domnilor și doamnelor... OPRIȚI-
VĂ! Acțiunile voastre sunt atât de toxice încât românul nu mai vede politica drept o artă a binelui, ci o vede
ca pe cel mai aprig dușman al său, iar dacă vă datorăm ceva, acel ceva este tocmai această imagine toxică
și degradabilă! Singurul vostru merit este acela de a coborî politica în cele mai josnice stadii posibile!
Scopurile pe care vi le-ați fixat nu sunt atât de mărețe ca să vă justifice mijloacele nedemne pe care le
utilizați! Găsiți-vă un scop care să fie al țării, nu al vostru, personal! Iar dacă nu puteți, lăsați locul liber
pentru cei care pot! În naivitatea voastră, credeți că Românii sunt naivi! Poate că istoria v-a învățat că ei
pot îndura multe, dar luați aminte: VĂ VEDEM!