Camil Petrescu reprezinta una din cele mai interesante personalitati ale literaturii romane.

El a adus o contributie importanta in evolutia culturii romanesti, din perioada interbelica, atat in ceea ce priveste teatrul, cat si in ceea ce priveste romanul. La fel ca si eroii sai indragostiti de absolut, Camil Petrescu (1894-l957) , personalitate complexa si contradictorie, a fost omul care "a vazut idei", inraurind creatia literara a unei intregi epoci. Teoretician al "noului roman" , este scriitorul care a introdus o noua structura a operei (al carei model devenea confesiunea, jurnalul) si un nou stil ("alb", capabil sa exprime sinceritatea si autenticitatea trairilor sufletesti). Problematica fundamentala a operei lui Camil Petrescu fiind cea a cunoasterii, cei mai multi dintre eroii sai se incadreaza intr-o tipologie a inteligentei: spirite lucide, nelinistite, clocotitoare de idei, sunt intelectuali aflati in cautarea absolutului. Si cum in viata concreta absolutul nu poate fi atins, cei mai multi dintre ei sfarsesc tragic. Camil Petrescu este un autor analitic atat in roman, cat si in teatru, construind personaje framantate de idealuri ce raman la stadiul de teorie, traind in lumea ideilor pure, imposibil de aplicat in realitatea concreta..