Cuvântare

rostită în Adunarea Constituantă după jurământul pe Constituţie

Domnule Preşedinte,
Domnilor Deputaţi,
Actul ce s-a îndeplinit astăzi este cel mai însemnat din viaţa unui popor. Prin
Constituţia ce dăm astăzi statului român realizăm aspiraţiile legitime ale
naţiunii, garantând interesele tuturor stărilor, precum şi toate drepturile pe
care cetăţeanul trebuie să le găsească într-o societate civilizată.
Pentru mine, acest act este cel mai solemn al vieţii mele, căci el este pactul
definitiv, care mă leagă pentru totdeauna cu destinele noii mele patrii, cu
România.
Dacă naţiunea română a putut trece peste atâtea secole de suferinţe şi
încercări grele, fără a-şi pierde existenţa ei, aceasta o datoreşte nu numai
valorii braţului strămoşilor noştri, dar şi înţelepciunii şi răbdării, care au
caracterizat în toate timpurile acest popor. El a ştiut să-şi apere ţara şi
drepturile, menţinându-şi aspiraţiile sale în cercul putinţei şi în limitele
însemnate de poziţia sa geografică.
Ţara a intrat într-o stare normală. Un guvern monarhic constituţional este
aşezat. Să stăruim dar cu toţii, ca prin loiala şi sincera aplicare a principiilor
acestei Constituţii, ea să poată produce binefăcătoarele ei roade.
Domnilor Deputaţi,
Străin la orice lupte, trecutul pentru mine nu consistă decât în faptele cele
frumoase ale acestei naţiuni. Cu această sacră avere, toţi întruniţi, vom putea
merge cu înlesnire şi siguranţă pe calea care este deschisă înaintea noastră.
Bucureşti, 30 iunie 1866
Carol
Bună ziua doamnelor și domnilor! Sunt Carol I al României, Principe de
Hohenzollern-Sigmaringen, iar al vostru liceu îmi poartă numele.
M-am născut la 20 aprilie 1839, în Germania, fiind cel de-al doilea fiu al
prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen și al soției sale, prințesa
Josephine. Prințul Karl Anton, tatăl meu, a servit ca ministru-prezident al Prusiei
în anii 1858-1862.
Pentru a ajunge în România, am călătorit incognito ajutat de experiența
dobândită de Brătianu și Rosetti pe parcursul revoluției pașoptiste; deghizându-
mă, sub numele de Karl Hettingen.
Am pus prima dată piciorul pe pământ românesc în localitatea Drobeta-Turnu
Severin la 1/12 mai 1866, Brătianu însoțindu-mă mai departe cu trăsura până la
podul Mogoșoaiei.
Pe 10/22 mai 1866, am intrat în București. Sosirea mea fusese anunțată prin
telegraf și am fost întâmpinat de o mulțime entuziastă de circa 30.000 de
oameni, dornici să cunoască noul conducător. La Băneasa, mi s-a înmânat cheia
orașului, urmând să depun jurământul.
Din acest moment începe domnia mea. Am fost proclamat domnitor al
României în ziua de 10/22 mai 1866,am rămas cu acest titlu până la data de 14
martie 1881, când am fost proclamat rege, devenind astfel primul rege al
României.
Când am fost ales Principe al României, nu eram căsătorit, astfel în 1869, am
plecat într-o călătorie în Europa și mai ales în Germania, pentru a-mi găsi o
mireasă.
Am întâlnit-o pe Elisabeta, principesă de Wied, pe care am văzut-o „harnică,
iubitoare de oameni, cultă și talentată”, m-am căsătorit cu aceasta la 3
noiembrie 1869.
Deși nu cunoștea limba romana, s-a indragostit de Romania si de oamenii sai!