BRAŞOVUL,

PATRIMONIU CULTURAL

ATUNCI
CÂND CAUȚI
GĂSEȘTI!
LIVADA POȘTEI

 Poșta din Brașov funcționa, încă de la finele

secolului al XVIII-lea, într-o clădire de pe Ulița
Vămii, actuala str. Mureșenilor nr. 12. Pe atunci
principala poartă de intrare în oraș. Imobilul a fost
ulterior demolat, iar în acel loc s-a construit vestitul
han „La Coroana de Aur” demolat și el prin 1912. În
1889, oficiul poștal și telegraful s-au instalat în
clădirea Institutului de Pensii, actualul Rectorat, unde
au funcționat până în 1906, când s-a inaugurat Palatul
Poștei, care are aceeași funcțiune și în prezent, de
lângă Primărie.
LIVADA POȘTEI
De ce Livada Poștei? Simplu:
deoarece, de prin 1775 până pe la 1860
acolo era locul unde pășteau caii Poștei,
care erau înhămați la poștalioane. Iar
cuvântul „livadă”, semnifică nu doar un
loc plantat cu pomi fructiferi, ci în acest
caz o întindere de pământ pe care se lasă
să crească iarbă pentru pășunat sau pentru
cosit.
GEORGE BARIȚIU
Gheorghe Bariț a fost fiul lui Ioan Pop Bariț,
preot greco-catolic, și al Anei Rafila. Studiile
primare le-a efectuat la școala unitariană din
Trascău, azi Rimetea, județul Alba între 1820-
1824. A urmat apoi Gimnaziul la Blaj și
studiile liceale la Liceul Piarist din Cluj, la
secția umanioare (uman) și filosofie, iar apoi
Facultatea de Teologie la Blaj între 1831-1835.
Mediul Bisericii Române Unite cu Roma a
jucat un rol hotărâtor în formarea intelectuală a
lui George Bariț.
GEORGE BARIȚIU
În anul 1838 a întemeiat la Brașov Gazeta de Transilvania,
primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei, al cărui
redactor a fost până în 1850. În același an a început
la Blaj publicarea Foii pentru minte, inimă și literatură, una dintre
primele reviste literare românești. Difuzarea lor peste munți era asigurată
de prietenul său librarul Iosif Romanov. George Bariț a fost una dintre
figurile cele mai importante ale Revoluției de la 1848 în Transilvania.
În 1861, din inițiativa sa și a canonicului Timotei Cipariu, a luat
ființă Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura
Poporului Român Astra. A fost mai întâi secretar, apoi președinte
al Astrei în perioada 1888-1893. Asociația a editat, începând din 1868,
revista Transilvania, pe care a condus-o între 1868 și 1889. În această
revistă a publicat numeroase articole și studii de istorie și politică.
Colectivului redacțional al revistei Transilvania i se datorează editarea
primei enciclopedii românești, apărută în trei volume la Sibiu,
între 1898 și 1904. George Bariț a publicat tot la Sibiu, tot în trei volume,
între 1889 și 1891, principala sa operă, intitulată Părți alese din Istoria
Transilvaniei pre două sute de ani în urmă. A fost membru fondator al
Societății Literare Române 1866, precursoarea Academiei Române. În
anul 1893 a devenit președinte al Academiei Române.
CASA BAIULESCU
Casa Baiulescu este situată pe
Bulevardul Eroilor, nr. 33 din Brașov, pe
locul unui vechi bastion, numit Bastionul
Curelarilor, amplasat aici în secolul al
XIV-lea. Arhitectura Casei Baiulescu
aparține stilului neoromânesc. În prezent,
clădirea adăpostește Centrul Multicultural
"George Barițiu", promovând activitățile
interculturale ale Bibliotecii Baritiu.
GHEORGHE BAIULESCU

Gheorghe Baiulescu a fost MEDIC ȘI

PRIMUL PRIMAR ROMAN AL
BRAȘOVULUI. Locul și data nașterii
sunt controversate, în mai multe surse
apare că s-a născut în  Brașov, alte
surse dau locul nașterii la Zărnești, iar
data nașterii 27 iulie 1855.
MARIA BAIULESCU
Sub influența mamei și a educației primite, a luptat
pentru ca femeile să aibă drepturi egale cu bărbații.
A fondat, alături de Ella Negruzzi, Elena Meissner și
Calypso Botez, Asociația de Emancipare Civilă și Politică
a Femeii Române sau Uniunea Femeilor Române (UFR)
unde a fost președintă.
A susținut educarea femeilor și egalitatea de drepturi
prin intermediul unor conferințe publice, cele mai
importante fiind:
 Rolul femeii în societatea de azi (1896);

 Misiunea femeii române (1901).

APRILY LAJOS

Lajos Áprily ,János Lajos Jékely, nascut 14

noiembrie 1887 la Brașov, moare la 6
august 1967 la Budapesta.  A fost un
poet impresionist maghiar.
Colegiul Național „Áprily Lajos” din
Brașov și Școala Generală ,,Áprily Lajos"
din Praid județul Harghita îi poartă numele.
A tradus în maghiară scrieri ale lui Lucian
Blaga.
DUPĂ ZIDURI
Aleea „După ziduri” conduce de-a lungul laturii
fortificate de nord-vest a Cetății Brașovului și spre
Romuri, o zonă care adăpostește două turnuri care făceau
parte din fortificațiile exterioare ale Cetății. Turnul
Negru este un turn de formă pătrată, datează din secolul al
XV-lea. A căpătat acest nume dupa incendiul din 1689.
De la Turnul Negru
se pot privi vechile clădiri din spatele zidurilor, a
căror formă lasă impresia unor mici cetăți bine închise. Se
poate observa un spațiu între zidul exterior și primele case,
spațiu delimitat de alte ziduri și de niște turnuri mai mici.
Aici erau cândva amenajate Țarcul Măcelarilor și Țarcul
Curelarilor.
ARHIVELE STATULUI
Bastionul Fierarilor exista deja la 1521.
Prima atestare documentară este datată însă opt ani mai
târziu, în 1529. Având formă pentagonală, bastionul este
construit pe trei nivele,aflându-se în cartierul „Catherina”,
între turnurile olarilor și franzelarilor .  Bastionul Fierarilor
a primit forma sa definitivă după 1734 va fi folosit doar în
scopuri non militare, depozit de grâne și locuință. În 1820,
în locul turnului fierarilor, s-a ridicat o poartă mai mică -
finisată de către meșterul constructor Joseph Jani -
având stema Brașovului pe frontispiciu. Îngreunând foarte
mult circulația, și această poartă a fost demolată, în 1874.
În 1923 în bastion au fost aduse Arhivele Brașovului
ANDREI ȘAGUNA
În anul 1850, la inițiativa protopopului Ioan
Popazu, a omului politic și istoricului George Barițiu, a
cărturarului Iosif Barac, precum și a locuitorilor români
din orașul Brașov, au început cursurile Gimnaziului Mic
Român de Religie Ortodoxă Orientală,în Casa
Băcanului. Inițiativa a mai fost sprijinită material de
către Biserica Sf. Nicolae și Biserica Sf. Adormire din
Cetate.
De sărbătoarea Sfintei Sofia, la data de 17
septembrie din anul 1851, episcopul Andrei Șaguna a
deschis clădirea școlii, împreună cu alte persoane,
urmând ca, din anul 1922, gimnaziul să poarte numele
ctitorului său.
În 1854, gimnaziul era, din punct de vedere
cronologic, al treilea din Transilvania, respectiv al
șaselea din ținuturile românești.
 PRIMA ȘCOALĂ ROMANEASCĂ DIN
ȘCHEII BRAȘOVULUI

 Muzeul „Prima școală româneascăˮ din

Brașov se află în interiorul curții Bisericii
Sfântul Nicolae din cartierul istoric Șcheii
Brașovului. Clădirea fostei școli, astăzi
muzeu, este declarată monument istoric.
 În acest loc s-au tipărit primele cărți în limba
română de către diaconul Coresi, s-a scris
prima gramatică românească de
către Dimitrie Eustatievici în anul 1757, iar
dascălul Costea a tradus primele cărți.
CASA JUNILOR

Primul muzeu privat din

România,
este un Centru Cultural cu
foarte multe și diverse activități.
POARTA ECATERINEI, POARTA ȘCHEI
Poarta Ecaterinei , a fost construită, pentru a facilita accesul
șcheienilor în Brașov. La mijlocul laturii dintre Bastionul Țesătorilor și cel
al Fierarilor, pe locul unei vechi porți din sec. al XIV-lea sau al XV-lea, distrusă
de inundații dar și în urma năvălirilor turcești. Moara, fiind situată la capătul
străzii Caterinei - care la rândul ei a preluat numele de la mănăstirea de
călugărițe ce fusese acolo - poarta a primit denumirea de Ecaterina. În 1559 a
fost ridicat și turnul porții, care se vede și astăzi. De formă pătrată, pe trei nivele,
construcția are în partea superioară patru turnulețe ce simbolizau „Jus Gladii”,
un privilegiu medieval care dădea conducătorilor brașoveni dreptul de a aplica
pedeapsa supremă. Bolta turnului e pictată în stilul Renașterii, iar arhitectura
acestuia este unică în lume, făcând din el o prețioasă bijuterie artistică.
Documentele menționează că pentru fiecare din cele opt guri de tragere ale
turnului fuseseră aduse bombarde de la Praga. Turnul Porții,a suferit stricăciuni
importante din cauza cutremurelor și incendiilor din 1689 și 1738
Nemairăspunzând cerințelor negustorimii române din Șchei, poarta, cu excepția
turnului a fost dărâmată în 1827, un an mai târziu construindu-se actuala Poartă
Șchei.
Astăzi, turnul porții adăpostește expoziții periodice de artă și istorie.
SINAGOGA
Sinagoga Neologă din Brașov este un lăcaș de
cult evreiesc din municipiul Brașov. Ea a fost
construită între anii 1899-1901, în stil neogotic cu
accente maure. Sinagoga Neologă din Brașov a fost
inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul
Brașov din anul 2015, Maghiarul Lipot Baumhorn
a fost arhitectul care a ridicat Sinagoga Neologă pe
o suprafață de 657 metri pătrați, în stil maur, după
planul unei bazilici cu trei nave. Lăcașul de cult,
unde și astăzi au loc ritualuri evreiești, prezintă și
elemente decorative gotice (rozete, elementele care
încadrează porțile și ferestrele), dar și romanice. 
BISERICA NEAGRA
Biserica Neagră, în germană Die Schwarze Kirche, este
biserica parohială a comunității evanghelice
luterane din Brașov, situată în centrul municipiului Brașov.
Clădirea gotică a fost parțial avariată în incendiul din 1689,
când zidurile ei s-au înnegrit și a primit numele actual.
Denumirea populară de după incendiu, „Biserica Neagră”, a
fost acceptată oficial în secolul al XIX-lea.
Biserica Neagră este unul dintre cele mai
reprezentative monumente de arhitectură gotică din România,
datând din secolele XIV-XV. Având o lungime de peste 89 de
metri este considerată a fi a doua cea mai mare biserică din
România,  și cea mai mare construcție gotică din Europa de
Sud-est. Datorită mărimii ei, când a fost finalizată a primit
titlul de 
Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol.
CASA SFATULUI

Casa Sfatului din

Brașov în germană Kronstädter Altes
Rathaus, în maghiară Régi brassói
városháza), vechea primărie situată
în Piața Sfatului din centrul istoric al
orașului, reprezintă cel mai important
monument laic al Brașovului. Clădirea
este nominalizată ca monument istoric,
astazi
Muzeul de Istorie.
MUZEUL CIVILIZAȚIEI URBANE
Muzeul civilizaţiei urbane a Braşovului este
adăpostit într-un important monument de arhitectură
civilă, reprezentativ pentru tipologia spaţiilor
comerciale publice şi private din oraşele transilvănene
între sec. XVI-XIX.
Atestată arheologic încă din sec. XIII-XIV,
fiind situată în incinta vechii cetăţi a Braşovului,
clădirea cu ferestre şi uşi cu ancadramente de piatră şi
bolţi cu penetraţii relevă aspecte constructive specifice
Renaşterii, fiind refăcută în 1566, datare descoperită
pe un ancadrament de piatră cu ocazia recentelor
cercetări. 
IOAN V. SOCEC SAU LA MANUALE
FETELE!
Librar și editor român de origine cehă nascut în1830
la Săcele,  decedat în 1896,la București. A întemeiat cea mai
importantă librărie și editură românească din cea de a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, cea care i-a purtat numele:
Socecu  apoi Socec & Co, din 1856 până în 1948. Ioan V.
Socec fost membru și președinte al Camerei de Comerț. De-a
lungul timpului, Ioan V. Socec, urmat de fii săi Jean și Emil au
dezvoltat în România o puternică industrie editorială și
tipografică, fiind un model și chiar o școală pentru mulți dintre
contemporanii lor mai tineri, implicați în vânzarea sau tipărirea
cărților. Pe lângă Librăria Socec și Casa de editură Socec, I.V.
Socec deținea o tipografie, ateliere de cartonaje, de legătorie
artistică a cărților, o litografie, o zincografie și chiar o
bibliotecă . Încă din anii 1870, Editura Socec devenea
principala casă de editură a țării, iar Librăria Socec cea mai
renumită librărie din România.
TUDOR CIOTREA
Tudor Ciortea ,n.1903, Brașov,
  decedat 1982, București
  A fost compozitor.
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964
al Consiliului de Stat al Republicii Populare
Romîne, compozitorului Tudor Ciortea i s-a
acordat titlul de Maestru Emerit a
Artei din Republica Populară Romînă „pentru
merite deosebite în activitatea desfășurată în
domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și
cinematografiei”.
GRIGORE ANTIPA

GrigoreAntipa născut 1867, Botoșani –
decedat 1944,la București. A fost
un naturalist, biolog darwinist, zoolog, ihtiolog, 
ecolog, 
oceanolog și profesor universitar român. Este
savantul care a reorganizat Muzeul Național de
Istorie Naturală în noua clădire care astăzi îi
poartă numele, proiectată de arhitectul Grigore
Cerchez, edificată în anul 1906 și inaugurată
de Carol I al României în anul 1908.
COLEGIUL NATIONAL ,,UNIREA”
În anul 1850 se pun bazele gimnaziului românesc,
care va deveni în curând unul din cele mai importante
din Transilvania.
În anul școlar 1898-1899, Școala Civilă de Fete de
Stat își deschide porțile în noua clădire, în limba
maghiară, având un număr de 227 eleve. Până în anul
școlar 1903-1904 nu s-a specificat naționalitatea
elevelor, numai ce limbi vorbeau: maghiară, romană,
germană.
În perioada 1914-1918, în clădirea școlii a fost
adăpostit un spital militar, apoi un lagăr de prizonieri.
NICOLAE TITULESCU

Născut la Craiova ca fiu al lui Ion Titulescu ,nascut 1838-

decedat în1883 și al Mariei Urdăreanu.
Între 1893-1900 urmează cursurile liceului „Carol I” din
Craiova. Pe baza rezultatelor excelente obținute ,premiul de
onoare la examenul de Bacalaureat primește o bursă la Paris și
timp de 5 ani va urma cursurile Facultății de Drept. În 1903
obține premiul „Ernest Beaumont” la un concurs organizat la
toate Facultățile de Drept din Franta, cu lucrarea intitulată:
„Efectele actelor cu titlu gratuit, un faimos profesor la drept,
profesorul Berthelemy caracteriza astfel lucrarea înaintată
comisiei: „
NICOLAE TITULESCU

„claritatea expunerii, precizia

cunoștințelor, excelentul plan adoptat,
maniera foarte riguroasă a unor părți
lasă o impresie foarte favorabilă”. La
Paris își obține doctoratul cu teza Essai
sur une théorie des droits éventuels. În
această perioadă este inițiat
în francmasonerie într-o lojă
masonică din capitala Franței.
GRIGORE MOISIL
S-a născut la Tulcea în 1906. Străbunicul său,
Grigore Moisil a fost Paroh la Năsăud și Vicar
episcopal greco-catolic pentru ținutul Rodnei, unul din
întemeietorii primului liceu românesc din Năsăud.
Tatăl său, a fost profesor
de istorie, arheolog, numismat directorul Cabinetului
Numismatic al Academiei și membru de onoare
al Academiei Române. Mama sa, Elena a fost
institutoare la Tulcea, apoi directoarea școlii
„Maidanul Dulapului”, azi Școala Nr. 74 „Ienăchiță
Văcărescu” din București.
GRIGORE MOISIL
Urmează școala primară la București, iar studii liceale
la Vaslui (Liceul Teoretic Mihail Kogălniceanu) și București
(liceul Spiru Haret) între anii 1916-1922.
În anii 1950 devine pasionat de domeniul informaticii.
Pe vremea aceea, dicționarul oficial de filosofie, tradus din
limba rusă și publicat în 1953, descria domeniul ciberneticii ca
"o știință burgheză reacționară îndreptată împotriva clasei
muncitoare". În ciuda acestei atitudini guvernamentale, Moisil
și-a folosit influența științifică să încurajeze oamenii de știință
români în studiul domeniului calculatoarelor. În această
perioadă publică Incercari Vechi Si Noi în Logica Neoclasica
[New and Old Approaches in Neoclassic Logic], 1953; Teoria
Algebrica a Mecanismelor Automate [Algebraic Theory of
Automata], 1959; și Circuite cu Tranzistori [Transistorized
Circuits], 1961. Aceste cărți au fost traduse în mai multe limbi,
inclusiv în rusă și cehă.
DR. IOAN MESOTĂ
Născut la Dârste, Ioan Meșotă a fost un produs al gimnaziului inferior
românesc și al celui superior german din Brașov, urmându-și apoi studiile la
universitățile din Viena și din Bonn, unde și-a luat doctoratul
în filozofie. Din 1861 a activat ca profesor la gimnaziul superior românesc
brașovean, nou înființat.  În toamna anului 1869, alături de gimnaziu s-au deschis
două noi școli afiliate de trei ani: una reala și una comercială, iar dr. Ioan Meșotă
care devenise din vara anului 1869 director adjunct, a preluat conducerea celor
trei școli, reunite sub denumirea de Școalele Centrale Române, în calitate de
director, funcție pe care a îndeplinit-o cu strălucire până la moartea sa prematură
în anul 1878. Lui i se datorează așezarea definitivă a învățământului românesc
brașovean, inclusiv a celui real, pe calea modernității. A fost autor de manuale de
istorie și de geografie, care au fost utilizate, o perioada apreciabilă, și în Vechiul
Regat. A fost cel mai important animator al culturii românești brașovene din
deceniile șapte și opt ale secolului al XIX-lea. Cu multă admirați
Mitropolitul Andrei Șaguna l-a denumit „mărgăritarul cel scump, vrednic să fie
pus în coroana corpului profesoral”, iar Titu Maiorescu i-a lăudat „inteligența
solidă și conștiința de lucru”, atunci când a propus candidatura sa ca membru
corespondent al Academiei Române ceea ce s-a și realizat la 13 septembrie 1877.
SICĂ ALEXANDRESCU

Vasile, Sica
Alexandrescu (nascut1896, Bucuresti,decedat  1973, 
Cannes, Provence-Alpes-Côte d'Azur, Franța a fost regizor
român format la școala realistă a lui Paul Gusty.
A montat comedii ale lui Gogol și Goldoni și lucrări
dramatice românești și rusești dintre care fac parte „O
chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri”
de Aurel Baranga și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la
Teatrul Național "I. L. Caragiale". A fost de două ori laureat
al Premiului de Stat
În anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele
importante din București, realizând - fie ca regizor sau ca
director de teatru - spectacole cu distribuții extraordinare, în
care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori.
GHEORGHE DIMA
Născut în 1847 la Brașov,  decedat  în1925 la Cluj.
   Compozitor, dirijor, face studii la Universitatea de muzică și
teatru din Leipzig.  Cânta : muzică cultă.  Este membru de
onoare al Academiei Române.
Gheorghe Dima s-a născut ultimul dintre cei patru copii
ai lui Nicolae și al Zoei Dima. Va rămâne în scurt timp orfan de
tată. Cu ajutorul fratelui său mai mare, Pandeli, tânărul
Gheorghe urmează școala de profil tehnic, mai întâi în Liceul
real din Viena și apoi la Politehnica din Karlsruhe (Germania)
În această perioadă se arată pentru prima oară interesat
de muzică. Va lua mai întâi lecții de canto cu profesorul
Heinrich Giehna, iar apoi la Viena, cu Otto Uffmann. Hotărât
să se dedice muzicii, Dima va mergece la Graz, sub îndrumarea
lui Ferdinand Thieriot.
CONSTANTIN LACEA

Constantin Lacea născut în 1875, Brașov

decedat în 1950, Brașov. A fost lingvist și
filolog, membru de onoare al Academiei
Române din 1939. A fost profesor la
Academia de înalte studii comerciale și
industriale din Cluj și unul dintre principalii
colaboratori ai  Dicționarului limbii
române Dicționarul Academiei. A publicat
studii de lingvistică, de istorie a literaturii
române vechi și etimologii. Cele mai multe în
„Dacoromania”.
ANDREI BÂRSEANU
Andrei Bârseanu n. 1858, Dârste, Brașov,
decedat 1922 în  București. A fost folclorist ,
director al ASTREI între anii 1911-1922. Împreună
cu Jan Urban Jarník, filolog romanist ceh, pasionat de
folclorul românesc, a fost autor al
culegerilor Cincizeci de colinde și Doine și strigături
din Ardeal. De asemenea, a fost un deputat în Marea
Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul
legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din
Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a
adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu
România, la 1 decembrie 1918.
ANDREI MURESANU
Andrei Mureșanu, scris și Mureșianu, n16
noiembrie 1816, Bistrița – d. 12 octombrie 1863, Brașov a fost un
poet și revoluționar român din Transilvania. Născut în familia unui
mic întreprinzător greco-catolic, a studiat filosofia și teologia
la Blaj, lucrând apoi ca profesor la Brașov, începând cu 1838. A
început să publice poezie în revista Foaie pentru minte, inimă și
literatură. S-a numărat între conducătorii Revoluției din 1848, ca
membru în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj, în mai
1848. Poemul său Un răsunet, scris la Brașov pe melodia anonimă
a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele), poem denumit
ulterior Deșteaptă-te, române!, a devenit imn revoluționar - fiind
numit de Nicolae Bălcescu „Marseilleza românilor”.
În 1990 Deșteaptă-te, române! a devenit imnul de stat al
României. După Revoluția de la 1848 Mureșanu a muncit ca
traducător la Sibiu și a publicat în revista Telegraful Român,
operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862
poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănătatea
precară, a murit în 1863 la Brașov.
JOHANNES HONTERUS
Johannes Honterus, născut Austen în1498, Regatul
Ungariei – moare în 23 ianuarie 1549, la Brașov, Regatul
Ungariei Răsăritene a fost un învățat umanist sas,
reformator religios al sașilor din Transilvania, fondatorul
gimnaziului săsesc din Brașov, din curtea Bisericii
Negre, actualul Liceu Johannes Honterus. Numele
de Honterus, pe care îl folosește mai târziu, este forma
latinizată derivată din „Honter”, denumirea săsească a
cuvântului Holler sau Holunder ,în traducere „soc”. Prin
activitatea sa vastă și multilaterală, a dobândit încă din
viață un meritat renume, ce a depășit granițele țării în
care a trăit.
EMIL RACOVITA

Emil Racoviță nascut
in 1868, Iași, România – decedat în  1947
la Cluj. A fost
un savant, explorator, speolog și biolog 
român, considerat
fondatorul biospeologiei, studiul faunei din
subteran - peșteri și pânze freatice. A fost ales
academician în 1920 și a fost președinte
al Academiei Române în
perioada 1926 - 1929.
REMUS RĂDULET
Primele clase le-a făcut la Berivoi și Sighișoara. Ulterior, studiile
liceale le-a făcut la Liceul „Radu Negru” din Făgăraș (1919-1923) și
a susținut examenul de bacalaureat la Liceul „Andrei Șaguna” din
Brașov. A început liceul la secția umanistă dar, atras de fizică, a
susținut Bacalaureatul la secția reală. Această formare inițială
umanistă și-a pus amprenta pe întreaga lui viața profesională
inginerească.
A început studiile superioare în 1923 la Facultatea de
Electromecanică a Școlii Politehnice din Timișoara, înființată în
noiembrie 1920 prin Decretul Regelui Ferdinand care, în 11
noiembrie 1923, cu ocazia vizitei de inaugurare, a spus Nu zidurile
fac o școală ci spiritul care domnește într-însa. Este foarte probabil
ca Remus Răduleț, student în anul I, să fi asistat la această
ceremonie. A primit diploma de inginer electromecanic în 1927,
fiind cel mai strălucit student pe care l-a avut Politehnica din
Timișoara. Lucrarea de diplomă intitulată „Stabilirea unui mod de
optimizare prin calcul a șapte transformatoare”, a fost condusă de
profesorul Plautius Andronescu și a primit „foarte bine cu
distincție”.
UMBERTO ECO

,,RESPECTUL FAȚĂ DE CĂRȚI POATE

FI MANIFESTAT DOAR PRIN

FOLOSIREA LOR!”