Scena 1.

Dănuț

M-am obișnuit să nu dorm noaptea. Cheia în broască atunci când eu și mamaie dormim înseamnă
revigorare. Un fior electric fin, ca o adiere răcoroasă într-o seara de August, ne aprinde corpurile încet.
Dacă visam urât, fiorul coboară în pântecul întunericului și ne îmbie să-l lăsăm să ne tragă înapoi la
lumină. Eu și mamaie, pas cu pas pe zidurile puțului, ne cățărăm. Pas cu pas, bătaie cu bătaie, sângele ne
pregătește corpurile pentru ambuscadă. Interprete zgomotele care continuă după ce ușa de la intrare s-
a închis. În ele caut mesajul: dacă va fi cazul sau nu să mă ridic din pat.

Ceva se sparge în bucătărie. Ne-am trezit complet. Plapuma dă la o parte un frig aproape vizibil, ca o
brumă. Mamaie deschide ușile cu furie și rapiditate, eu în spatele ei.

... Mă uit în oglindă și nu văd o sursă