Abordări în limba engleză

Când vorbim despre o limbă străină, vorbim despre cultura acesteia,

despre obiceiuri, oameni, identități, cunoștințe și cuvinte. În special
cuvinte, deoarece vocabularul este făcut din cuvinte. Vocabularul
reprezintă punctul de plecare în a ști o limbă. El reprezintă fundația
unei limbi, și așa cum David A. Wilkins a spus: „fără gramatică, foarte
puțin se poate comunica, dar fără vocabular, nu putem comunica
deloc”.

„Dacă îi vorbești unui om într-o limbă pe care o înțelege, cuvintele îi

vor ajunge în mintea lui. Dacă îi vorbești în propria lui limbă,
cuvintele ajung la inima lui.”― Nelson Mandela

Dezvoltarea vocabularului se face prin tratarea și dezbaterea

diferitelor metode de prezentare a vocabularului în limba engleză, în
modalități creative. Folosind principalele abordări, metode și tehnici
de dezvoltare a vocabularului în limba engleză și activități precum
interviuri, povești, scrisori, jocuri, cântece, toate acestea fac ca elevii
să devină dornici de a învăța și de a-și dezvolta vocabularul.

Vocabularul receptiv înseamnă abilitatea de a înțelege un cuvânt,

atunci când elevul îl aude sau îl vede, în timp ce vocabularul productiv
reprezintă capacitatea de a produce un cuvânt atunci când trebuie să îl
folosească în scriere sau vorbire. Relația dintre vocabularul receptiv și
cel productiv se dorește a fi una echilibrată. Este important ca
profesorii să creeze situații în care elevii să folosească vocabularul
receptiv în exprimarea lor.
Cele mai des folosite abordări în predarea vocabularului sunt
reprezentate de metoda traducerii prin gramatică, metoda directă și
abordarea comunicativă.

Metoda traducerii prin gramatică este o metodă ce presupune folosirea

gramaticii și a traducerii (The Grammar Translation Method), care
obișnuia să fie foarte populară în învățarea limbii grecești. Această
metodă folosește limba maternă, iar gramatica este învățată deductiv.
Totodată, ea pune accent pe memorarea cuvintelor de vocabular si pe
regulile de gramatică, morfologie și sintaxă, scriere și citire. Elevii de
obicei traduc propoziții și texte din limba maternă în limba engleză
sau invers.

Deoarece elevii necesitau un rol activ la clasă, iar accentul se punea pe

citit și scris, abilitățile de vorbire pierdeau teren, astfel, această metodă
și-a pierdut popularitatea, și atenția i-a revenit Metodei directe (The
Direct Method).

Metoda directă a venit ca o reacție împotriva metodei anterioare, iar

accentul cade pe legătura dintre cunoaștere și comunicare, mai
degrabă decât pe traducere, iar profesorul folosește limba engleză la
clasă, pentru că o limbă străină poate fi învățată doar când este folosită
activ. Profesorul asociază înțelegerea prin acțiune și demonstrație.
Această metodă funcționează prin activități de tipul Profesor- Elev,
Elev- Elev. Pronunția este atent învățată.