Concursul teoretic și experimental de fizică «Galileo, ediția a IX-a»

_______________________________________________________________________________

Etapa teoretică 14 decembrie 2019

Subiectul III “Electromagnetism” [Total- 10 puncte]

Pentru testarea magneților de formă plată, un fizician a
confecționat un dispozitiv special. O bară conductoare MN este
fixată prin intermediul a două fire conductoare de un suport S,
firele, la rîndul lor, fiind unite cu o sursă de curent electric
continuu a cărui intensitate poate fi variată. Magneții plați A și B,
sînt plasați cu polii opuși unul în fața altuia în așa fel încît între ei
să fie bara MN. Se cunoaște: masa barei MN m=13,30 g,
lungimea acesteia ℓ=15,0 cm, lungimea firelor ce unesc bara MN
cu suportul S este L=30,0 cm, diametrul barei este d=8 mm. Figura.1.
Masa firelor și acțiunea cîmpului magnetic asupra acestora se va
neglija.

 Partea I. „Cîmpul magnetic” (1,5 puncte)

Inițial, plăcile magnetice sînt plasate în plan veritcal, iar bara se conectează la sursa de curent electric
continuu cu polaritățile indicate ca în Figura 1. Cînd intensitatea curentului este I0=2,00 A, bara levitează,
adică tensiunea în fire este nulă. Cerințe:

3.1. Determinați valoarea inducției cîmpului magnetic între plăcile A și B, generat de acestea, B -? [0,6 p]
3.2. În continuare, prin bară trece un curent Im=0,600 kA. Estimați valoarea minimală a cîmpului
magnetic rezultant din interiorul acestui dispozitiv și determinați față de cetrul suportului S locul unde
cîmpul e minimal. Bmin-? ; d-? [0,9 p]
 Partea II. „Echilibrul barei” (2,4 puncte)

Plăcile magnetice se plasează în plan orizontal. Inițial, în bară nu este curent, Figura.2
respectiv firele se află în poziția verticală. La conectarea curentului electric cu .

intensitate I=1,02 A, sensul căruia este indicat în Figura 2, firele deviază de la

poziția verticală și împreună cu bara un timp îndelungat oscilează, apoi, din cauza
rezistenței aerului se stabilește în poziția sa de echilibru. Vom nota prin α – unghiul
de deviație a firelor ce susțin bara față de poziția verticală.

3.3. Aflați unghiul de deviație a firelor, pentru cazul cînd bara este în echilibru,α0-?
[0,7 p]
În continuare se consideră că pe parcursul unei oscilații, efectul rezistenței aerului este nesemnificativ.

3.4. Determinați care este unghiul maxim de deviație în timpul oscilației, αmax-?[1,1 p]
3.5. Ce viteză maximă va avea bara cînd oscilează, ʋmax-? [0,7 p]

Pagina 1 din 2
 Concursul teoretic și experimental de fizică «Galileo, ediția a IX-a»
_______________________________________________________________________________

Etapa teoretică 14 decembrie 2019

 Partea III. „Dinamica barei” (3,5 puncte)

Vom studia mișcarea barei în timpul primei oscilații de la conectarea curentului , pînă firele ajunge la
unghiul αmax.

3.6. Determinați cum variază accelerația barei în dependență de unghiul de deviație, a(α)-? [1,6 p]
3.7. Aflați cum variază tensiunea în unul din fire în dependență de unghiul de deviație, T(α)-? [0,4 p]
3.8. Trasați într-un singur grafic funcțiile adimensionale și , pentru [ ]. [1,5 p]
 Partea IV. „Oscilațiile barei” (1,0 puncte)
3.9. Determinați perioada micilor oscilații a barei la finele amortizării, Toscil-? [1,0p]
 Partea V. „Rotație în cîmp magnetic” (1,5 puncte)
Acum, suportul S se rotește împreună cu bara MN în jurul axei verticale ce trece prin centrul lui S cu viteza
unghiulară

ω=3,14 rad/s. Curentul electric întodeauna circulă prin bară și are valoarea din Partea II.

3.10. Aflați numeric care este unghiul maxim de deviație a firelor în acest caz, β-? [1,5 p]

Remarcă: Formulele finale din punctele 3.2, 3.3 și 3.4 trebuie să conțină doar mărimile date, însă în
celelalte puncte se poate de utilizat mărimile calculate anterior. Soluțiile să fie prezentate cu desene și
diagramele vectoriale ale forțelor ce acționează.

Formulele finale să fie prezentate în forme cît mai simple.

Constante:

Indicații: Puteți folosi formulele trigonometrice:

și

Metoda tangentei este o metodă numerică de determinare a soluțiilor unei ecuației ce nu se rezolvă analitic,
sau este prea dificil de soluționat. Fie f(x)=0 este ecuația, iar x1 este o valoare oarecare apropiată unei
soluții a ecuației, evident f(x1)≠0. Atunci, numărul xi+1= xi - f(xi)/ f'(xi) este mai aproape de soluție decît x1.

Aici f '(xi) este valoarea derivatei funcției f(x) în punctul xi. Astfel, se execută mai multe iterații (i- numărul
de iterații), pînă cînd xi+1 nu diferă de xi cu o anumită exactitate dorită (de exemplu: │xi+1 - xi│≤ 0,01).
Astfel, s-a găsit numeric soluția care poate fi considerată xi+1.

Autor: profesor IPÎLT „Orizont”filiala Durlești: Burleai Valeriu

Pagina 2 din 2