Pentru desen:

Principiul de măsurare și principiul de măsură

Permeametrul este alcătuit în principal din două circuite magnetice – juguri așezate
în oglindă. Jugul inferior este fix iar cel superior se poate mișca astfel încât între
cele două să putem pune proba cu lungimea de 20 cm și secțiunea de 1 cm2. Între
punctele A și B avem proba pentru care vom realiza curba de primă magnetizare.
Pentru a magnetiza proba vom utiliza o bobină numită bobină de magnetizare. Prin
această bobină de magnetizare trece un curent electric de magnetizare a cărei
intensitate o putem regla cu ajutorul unui reostat – sunt două reostate puse în serie.
Intensitatea curentului o putem măsura cu ajutorul unui ampermetru de c.c. Mai
avem un inversor de sens al curentului prin bobină.În fond putem să inversăm
sensul curentului cu ajutorul unui inversor și alimentăm această bobină de la o
sursă de 20V c.c. Prin această configurație putem avea un flux magnetic în ambele
sensuri (nu în același timp , alternativ) . Pentru a anula fluxul magnetic prin jugul
fix, pe cel mobil se așează o bobină numită bobină de compensare pe care o
alimentăm de la aaceeași sursă continuă cu două reostate înseriate. Aceasta este
alimentată în așa fel încât fluxul creeat de bobina de compensare în jugul fix să se
opună ca sens fluxului creat de bobina de magnetizare . Se reglează curentul de
compensare în așa fel încât fluxul de magnetizare scăzut cu fluxul de compensare
în jugul fix să fie zero. Pentru a verifica dacă fluxul prin jugul fix este 0 și pentru a
ști cum să reglăm intensitatea curentului de compensare punem pe jugul fix o a
treia bobină numită bobină de control compensare la care conectăm un aparat
numit fluxmetru. Acest aparat măsoară variația fluxului prin jugul fix. Pentru a
crea o variație a fluxului magnetic prin bobina control compensare trebuie să
schimbăm brusc sensul curentului de magnetizare. În cazul aflării inducției prin
probă se așează lângă bobina de magnetizare o a patra bobină la bornele căreia
conectăm fluxmetrul , bobina de măsură. Se creează o variație a fluxului magnetic
prin bobina de măsură prin schimbarea bruscă a sensului curentului de
magnetizare. Așa se determină puncte experimentale de forma (H,B).
Observații și concluzii
1. Proprietăți de magnetizare înseamnă în fond să încercăm în regim staționar
(mărimile nu variază în timp) să caracterizăm materialul respectiv trasând
din punct de vedere al proprietăților magnetice curba de primă magnetizare.
2. Materialele magnetice moi sunt au anumite caracteristici din acest punct de
vedere și o primă caracteristică este aceea că dependența B în funcție de H
este puternic neliniară. Curba de primă magnetizare pornește din originea
axelor și merge până în locul unde intervine un fenomen specific numit
saturație magnetică. Mai prezintă un punct de inflexiune, unde se schimbă
panta. Curba se parcurge din origine pânăa jungem la valoarea maximă la
saturație indiferent cât crește intensitatea câmpului magnetic . Punctul de
inflexiune în cazul datelor obținute în cadrul acestui laborator se regăsește la
perechea de valori (H,B) – (557.0423A/m , 0.476T) . Cu toate că în cazul
setului de date primit în cadrul acestui laborator graficul nu se stabilizează
foarte mult, voi considera setul de valori (H,B) – (11936.62A/m , 1.652T) ca
fiind punctul de saturație al inducției magnetice.
3. Putem să mai trasăm curba de primă magnetizare magnetizația [A/m] funcție
de H. Are exact aceeași aiură dar valorile diferă . Pornește din origine și se
termina în zona magnetizației de saturație. . Punctul de inflexiune în cazul
datelor obținute în cadrul acestui laborator se regăsește la perechea de valori
(M,H) – (557.0423A/m , 378231.7A/m). Cu toate că în cazul setului de date
primit în cadrul acestui laborator graficul nu se stabilizează foarte mult, voi
considera setul de valori (H,M) – (11936.62A/m , 1302683A/m) ca fiind
punctul de saturație al magnetizației.
4. Dependența permeabilității magnetice relative în funcție de H. Am constatat
experimental faptul că aceasta curbă are în zona punctului de inflexiune – în
locul în care își modifică panta, o valoare maximă pentru permeabilitatea
magnetică relativă. Din primele două grafice rezultă că valoarea maximă a
permeabilității magnetice relative se află în cadrul celui de-al treilea set de
date și are valoarea de 680.