MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 1

Moralitatea Nietzscheană în Etica

Afacerilor și Economie
Ionuț C. Nodiș

Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Economie și Administrare a Afacerilor,

Economie și Afaceri Internaționale

Nota Autorului:

Prezenta lucrare servește ca tema I a cursului “Etică în Afaceri”

MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 3

Conținut

Rezumat ........................................................................................................................ 4

Introducere in Filosofia Nietzscheană si Gândirea Postmodernistă .............................. 5

Definirea Eticii ca Știintă ........................................................................................... 6

Moralitatea Nietzscheană în Etică și Economie............................................................. 7

Voința de Putere ......................................................................................................... 7

Eterna Reîntoarcere ca Soluție Finală .................................................................... 8

Abordarea Nietzscheană în Economie ................................................................. 10

REFERINȚE ................................................................................................................ 11

Tabele ........................................................................................................................... 12
MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 4

Rezumat

Lucrarea de fața abordează moralitatea și etica, în special știința eticii ca disciplină

academică, din perspectiva Nietzscheană. Integrarea modelelor de valori propuse de

Nietzsche precum: „Voința de Putere” și „ Eterna Reîntoarcere”, privirea moralității din

prisma ”morții lui Dumnezeu” și lipsei totale a valorilor morale. Aplicabilitatea filosofiei lui

Nietzsche în sfera Economiei Capitaliste o ilustrează însuși filosoful în lucrarea sa „La Gaya

Scienza” sau „Știința Voioasă” afirmând: „ – pentru toți munca este un mijloc și nu un scop

în sine”. În concluzie pentru Nietzsche, cunoașterea este o activitate periculoasă, punând

accentul pe cunoașterea autentică a caracterului uman, unde se află cu adevărat, moralitatea

omenească.

Cuvinte Cheie: moralitate, Nietzsche, capitalism, etica, afaceri, postmodernism

MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 5

Introducere in Filosofia Nietzscheană si Gândirea Postmodernistă

Friedrich Wilhelm Nietzsche s-a născut la data de 15 Octombrie 1844 în orașul

Röcken, Saxonia-Anhalt, Germania, fiind unul dintre cei mai importanți filosofi ai secolului

al XIX-lea, exercitând o influență remarcabilă asupra școlii de gândire postmodernistă, fiind

astfel considerat de mulți academicieni ca unul dintre fondatorii curentului Postmodernist

European.

Nietzsche s-a considerat pe sine “un filosof pentru toți și pentru nimeni” fiind cu

siguranță unul dintre cei mai controversați gânditori ai secolului al XIX-lea, spunând despre

sine că nu este om „ci dinamită pură”. Lucrările altor filosofi contemporani lui Nietzsche nu

au putut să suscite admirație pasionată în unii și să trezească o respingere totală în alții, fiind

astfel considerat un adept al adevărului, un căutător și explorator al rațiunii umane. În

lucrarea s-a intitulată “Amurgul Idolilor” publicată pentru prima dată în anul 1889, autorul

spune despre sine că filosofează “cu lovituri de ciocan” 1, exprimând astfel aspirația de a

diseca toate ideologiile momentului, toate seturile de valori cunoscute de societatea

contemporană sieși, încercând să ajungă astfel la un adevăr moral, depășindu-și propria

condiție impusă de societate.

Autorul își concepe cărțile ca niște opere menite, prin conținut și prin forma lor, să

stimuleze cititorului un gen de cunoaștere transformatoare2. Corecta abordare a operelor sale

implică intrarea într-un laborator a persoanei în cauză, pregătită să experimenteze asupra

propriei persoane, chiar Nietzsche ne îndeamnă să “vrem să fim experimente și cobai pentru

noi înșine” ilustrând astfel că adevărul suprem se află în interiorul nostru.

1
(Nietzsche, Amurgul Idolilor)
2
(Llácer)
MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 6

Influența indiscutabilă a lui Friedrich Wilhelm Nietzsche în Occident pe parcursul

întregului secol XX și în primii ani din secolul XXI se poate revedea prin amprenta lăsată în

filosofia contemporană ( în Wittgenstein, Heidegger, Foucault și infiniți alți gânditori), în

politică (prin apropierea ideilor sale de către fascismul Italian iar mai târziu, de nazismul

german) și în cultură fiind considerat unul dintre părinții postmodernismului, curentul de

gândire dominant în ultimele decenii. Creând astfel un curent care poartă numele de “curent

Nietzschean” conceptele cum sunt “supraomul” sau “moartea lui Dumnezeu”, au trecut în

mare măsura dincolo de facultățile de filosofie.

Definirea Eticii ca Știintă

Studiul eticii în domeniul academic nu are un trecut vast, dar conceptul de “etică” a fost

folosit pentru prima dată de către Aristotel, intenționând să denumească ansamblul de

obiceiuri, tradiții și comportamente omenești.

Etica, că știință academică studiază moralitatea, datoria și virtutea, încercând să răspundă la

omniprezenta întrebare existențială care de-a lungul existenței umane a fost adresată atât de

către cei mai mari gânditori ai lumii (precum Socrate, Platon, Aristotel), dar și de oameni

simpli, și anume: “ce este bine și ce este rău?”.

Obiectul de studiu al eticii este bazat pe formularea răspunsului la întrebarea precedentă, să

definească ce este binele și răul. Astfel servind în luarea deciziilor într-un mod virtuos care

corespunde cu principiile morale ale culturii și societății actuale. Disciplina eticii servește

drept ghid în luarea unei decizii, cu scopul de a servii dreptății și binelui suprem. Să

menționez în acest paragraf faptul că “etica” și “moralitatea” sunt sinonime, moralitatea

reprezentând ceea ce este “ethos”3 reprezentând fizionomia morală a unui grup social.

3
cuvânt provenit din latină
MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 7

Moralitatea Nietzscheană în Etică și Economie

Etica afacerilor, un concept relativ nou apărut, este în mare parte dominat de

teoria imperativ categorică kantiană 4. Este principiul suprem al moralității care se pretinde a

fi o poruncă autonomă, independentă de orice religie și ideologie, autosuficientă, universală

și capabilă să protejeze comportamentul uman 5. Astfel, prin lucrarea de față doresc să

examinez aplicabilitatea moralității Nietzscheene în locul celei Kantiene, în sfera afacerilor și

în procesul decizional.

Pentru început, e mai mult decât discutabilă existența unui loc unic, canonic și

privilegiat, din care ne putem proclama nietzscheeni. Cel puțin, nu cu aceeași siguranța cu

care ne putem desemna gândirea drept platonică, marxistă sau kantiană, însuși Nietzsche ne

invită să renunțam la o abordare partizană, privind moralitatea să mai degrabă că „o plantă

ciudată”

Voința de Putere

Cea mai simplă abordare a eticii din perspectiva nietzscheana o reprezintă abordarea

principilor de bază ale filosofiei sale.

Voința de putere se definește ca o tendință de creștere și dezvoltare, în cuvintele

filosofului: „o luptă pentru a fi mai mult și mai bun”. Frază din care putem deduce faptul că

Nietzsche tinde spre ceva, spre continua perfecționare a omului, spre un bine absolut. Drumul

pe care îl deschide cu acest principiu moral, reprezintă continua perfectare a omului rațional,

drumul care duce spre o destinație ce nu poate fi atinsă, căci însăși perfecțiunea nu este o

destinație, ci mai degrabă un proces perpetuu.

4
3 Imanuel Kant: S-a născut la Königsberg, Prusia (astăzi Kaliningrad în Rusia) la 22 aprilie 1724 și a
murit la 12 februarie 1804. A fost unul dintre cei mai importanți filozofi din Europa și chiar, după unii, este cel
mai important filosof
5
(Johnson, Robert și Adam)
MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 8

Totuși nu este vorba doar despre o „voință de a trăi”, ca Voința lui Schopenhauer, nici

despre un simplu instinct de conservare sau supraviețuire, conducând evoluția potrivit lui

Darwin. Nietzsche susține că în toate ființele se ascunde un impuls de a crește și de a se

extinde. Acest principiu de călătorie spre perfecțiune este ilustrat și în lucrarea „Așa grăit-a

Zarathustra”, moment în care viața îi încredințează profetului cunoașterea că: „eu sunt cel

care trebuie mereu să se depășească pe sine”6

Nietzsche argumentează faptul că toți oamenii ar trebui să își asculte propria voință,

propriul suflet sau propria rațiune pentru a putea lua cele mai bune decizii morale subiective

fiecărui individ în parte, astfel încât să servească binele societății. Gândirea filosofului nu

este fundamentată într-un set de valori prestabilite și bine organizate, cum sunt alte filosofii

sau religii atât contemporane cât și vechi de 2000 de ani.

Eterna Reîntoarcere ca Soluție Finală

Valoarea morală propusă de Nietzsche, după care să ne conducem întreaga viață, este

reprezentat de lipsa totală a unui set de valori. Astfel poate vă întrebați, „cum am putea să ne

ghidăm în viată, în societate, în absența unor valori morale în totalitate?”. Ei bine însuși

filosoful ne prezintă soluția finală în lucrarea sa intitulată „Știința Voioasă” .Nietzsche

a ajuns la următoarea realizare: “Ce-ar fi dacă, într-o bună zi sau noapte, s-ar strecura un

demon în singurătatea ta cea mai mare și ți-ar spune:”Viața asta, așa cum ai trăit-o și cum

o trăiești și astăzi, va trebui s-o mai trăiești o dată și încă de nenumărate ori; și nu va fi

nimic nou în ea, ci fiecare suferință și fiecare plăcere, fiecare gând și suspin și tot ceea ce

este nespus de mic și de mare în viața ta, trebuie să ți se reîntoarcă, totul în aceeași

înșiruire - și acest păianjen și această lumină a lunii printre copaci, de asemenea această

clipă și eu însumi . Veșnica clepsidră a existenței se răstoarnă iar și iar, mereu – și tu cu ea,

6
4 Friedrich W. Nietzsche: „Asa grait-a Zarathustra” Editura Humanitas, editia a II-a, 1996
MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 9

praf al prafului!” Nu te-ai arunca la pământ și ai scrâșni din dinți, blestemându-l pe

demonul care ar vorbi așa? Sau ai trăit o dată o clipă nemaiîntâlnită și i-ai răspunde:” ești

un Dumnezeu și niciodată n-am auzit ceva mai dumnezeiesc!” Dacă te-ar complesi acest

gând, așa cum ești, te-ar preschimba și poate te-ar zdrobi; întrebarea în toate și în orice

“mai vrei lucrul acesta încă o dată și încă de nenumărate ori?” ar apăsa ca cea mai mare

greutate asupra faptelor tale!7”

Dacă oamenii ar lua decizii având în minte conceptul eternei reîntoarceri, acest lucru

s-ar reflecta în comportamentul lor. Astfel, punându-ne întrebarea grea: “mai vrei lucrul

acesta încă o dată și încă de nenumărate ori?” , în mod evident nu am mai face lucruri care

dăunează semenilor noștrii, căci prin a dăuna semenilor tăi, îți daunezi ție însuți. Retrăind

aceleași experiențe, aceleași decizii, aceeași viață din nou, și din nou și de nenumărate ori, am

fi eminamente mai prezenți, mai îngăduitori, și mai buni.

Conceptul de “eternă reîntoarcere” este Epifania filosofiei Nietzscheene, punând sub

semnul întrebării tot ceea ce faci. În cazul decizilor ce implică afacerile: oare este cea mai

bună decizie acest fapt? Dar dacă ar trebui să îl repet la nesfârșit, aș mai duce la îndeplinire

acest fapt?

Consider că moralitatea Nietzscheana bazată pe acest principiu rezolvă un mare

neajuns în etica modernă și în etica afacerilor. Dacă toți antreprenorii, managerii, producătorii

sau politicienii, s-ar întreba acest lucru și ar lua deciziile referindu-se la conceptul “eternei

reîntoarceri”, am vedea o mare îmbunătățire în relațiile interumane, iar astfel am vedea

acțiuni care contează cu adevărat, lăsând la o parte gratificarea imediată dăunătoare altora dar

aducătoare de bună-stare nouă, în schimb, vom putea lua decizia corectă atât pentru noi, cât și

pentru societate prin întârzierea gratificării asigurându-ne un viitor mai bun, un viitor clădit

7
(Nietzsche, Stiinta Voioasa) Editura Humanitas, editia a-II-a, 2006
p. 220 – 221
MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 10

cu principiul “eternei reîntoarceri”, parcurgând niște pași pe care suntem dispuși să îi

parcurgem din nou, și din nou, și de nenumărate ori.

Abordarea Nietzscheană în Economie

Privind abordarea filosofului asupra economiei secolului al XIX-lea, din

însăși operele sale putem observa o oarecare opoziție față de curentul marxist și socialism.

Nietzsche a scris în cartea sa „Știința Voioasă” că: „Cea mai harnică dintre toate

epocile – epoca noastră – nu știe să facă altceva din multa sa hărnicie și din banii săi mulți,

decât și mai mulți bani și mereu mai multă hărnicie.”[1]. Ilustrând prin acest paragraf

realitatea societății secolului al XIX-lea. Secol în care hărnicia (munca) era văzută drept

scopul unic, iar dacă tu ca individ nu serveai scopului, societatea nu avea nevoie de tine.

„Virtuțile unui om sunt considerate bune nu din punctul de vedere al efectelor pe care

le au pentru el însuși, ci din cel al efectelor pe care le presupunem pentru noi și pentru

societate”8 spune Nietzsche, portretizând o societate cu gândire marxistă, care vede omul ca

o parte dintr-un întreg iar acest întreg este eminamente mai important decât partea. Omul nu

este văzut ca individ, ci ca parte din societate, iar ce poate acest om să facă pentru societate,

acest lucru îl face folositor, în schimb ceea ce poate face acest om pentru sine ca individ, îl

face complet inutil pentru societate. Societatea secolului al XIX-lea nu plânge moartea unui

tânăr pentru el însuși, ci pentru că a pierdut „un instrument supus”.

Din argumentele expuse mai sus putem deduce faptul că abordarea nietzscheana

este într-o opoziție cu cea marxistă, formând astfel ideologia pe care s-au fondat partidele

politice de extremă dreaptă, în special fascismul italian, iar mai târziu nazismul german.

8
(Nietzsche, Stiinta Voioasa)
MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 11

REFERINȚE

Llácer, Toni. Nietzsche: Supraomul si Voința de Putere. Vol. 1. București: Humanitas, 2020.

Johnson, Robert și Cureton Adam. „Kant’s Moral Philosophy.” The Stanford Encyclopedia of

Philosophy (Fall 2022 Edition) (2022).

Nietzsche, Friedrich W. "Așa grăit-a Zarathustra". Bucuresti: Humanitas, 1996.

Nietzsche, Friedrich W. "Stiinta Voioasa". Bucuresti: Humanitas, 2006.

Nietzsche, Friedrich W "Amurgul Idolilor". Bucuresti: Humanitas, 2007.

Leiter, Brian. „Nietzsche and the Morality Critics.” Ethics 107.2 (1997): 250-286.

Marcel, van Meerhaeghe. „"Nietzsche and Business Ethics".” The European Heritage in

Economics and the Social Sciences 3 (2006).

MORALITATEA NIETZSCHEANĂ ÎN ETICA AFACERILOR ȘI ECONOMIE 12

Tabele

Table 1

Operă Filosofică (selectiv)

Titlu Original Anul Publicarii Traducere in lb. Romana

Fatum und Geschichte 1862 “Destin si Istorie”

Willensfreiheit und Fatum 1862 “Libertatea vointei si

destinul”

Homer und die klassische 1868 “Homer si filologia clasica”

Philologie

Die Geburt der Tragödie 1872 “Nasterea Tragediei”

Menschliches, 1878 “Omenesc, prea omenesc: O

Allzumenschliches: Ein carte pentru spiritele libere”
Buch für freier Geister

Morgenröte 1881 “Aurora”

Die fröhliche Wissenschaft 1882 “Stiinta Voioasa”

Also sprach Zarathustra 1885 “Asa grait-a Zarathustra”