Sunteți pe pagina 1din 26

Proiect la chimie

Coman Paula Paduraru Roxana Clasa a X-a F

Cauciucul Natural

Cauciucul natural,indiferent de forma sub care se afla (latex,diferite sortimente de crep,foi afumate etc.),este un produs macro-molecular de origine vegetala.Plantele in al caror organism se gaseste cauciucul natural sub forma unui suc alb(avand uneori o coloratie galbena-roza sau

cenusie),numit latex ,sunt grupate in mai multe familii si specii botanice,care cresc in mod obisnuit in regiunile tropicale. In plante, cauciucul se gaseste fie in niste canale sub forma de suc alb-laptos sau sub forma de latex coagulat (filiform),fie sub forma de incluziuni in celule cojii,ale tulpinii,ale radacinii etc. ori in afara de canale lactifere,in cantitati insemnate in celulele frunzelor si ale crengilor tinere. Localizarea cauciucului in planta constituie unul dintre factorii cei mai importanti in aprecierea ei ca planta industriala producatoare de cauciuc. Cauciucul natural tehnic,care este un produs de coagulare a latexului,se prezinta in mod obisnuit sub forma de crep sau de foi afumate(denumit si cauciuc para),in functie de procedeele de obtinere a cauciucului din latexul de cauciuc si de compozitia chimica a celor doua sortimente.Diferite sortimente de cauciuc natural se mai pot clasifica,conventional,dupa gradul de plasticitate si tendinta de reactie in procesul de vulcanizare a produselor de cauciuc. GUTAPERCA SI BALATA-Atat gutaperca cat si balada sunt asemanatoare cauciucului natural ,gasindu-se in sucurile laptoase ale unor arbori(Palaquium si Payena).Latexurile din care se extrag, fiind foarte sensibile la contacul cu aerul ,procedeele de extragere sunt diferite de cele ale cauciucului natural ,si anume :frunzele si crengile,care contin sucul laptos,sunt maruntite intr-un malaxor,masa obtinuta se incalzeste in rezervoare si sub amestecare continua se separa masa lemnoasa de gutaperca,respectiv balata plastica si lipicioasa.Latexurile de

gutaperca si balata sunt mult mai vascoase decat latexul de cauciuc natural.Compozitia gutapercii tehnice depinde de conditiile de extractie.Continutul in gutaperca pura,denumit di gutta,variaza intre 40 si 90% din produsul brut.Balata,desi are aceeasi unitate structurala(isoprenul),se deosebeste de gutaperca prin unele proprietati;astfel,ea este mai moale la temperatura obisnuita si are o elasticitate mai mare la temperaturi joase decat gutaperca. Atat gutaperca,cat si balata(pure) sunt substante solide ,de culoare alba-cenusie,putin elastice la temperatura de aproximativ 50 grade C;peste aceasta temperatura devin plastice,iar in intervalul de 130-150 grade C gutaperca se transforma intr-un material fluid,destul de mobil;sunt mult mai inerte din punct de vedere chimic decat cauciucul.Gutaperca si balata sunt rezistente la actiunea unor solutii diluate de alcalii,de acizi,de saruri si de acid fluorhidric.Ele sunt distruse rapid de acizii sulfuric si azotic concentrati.Gutaperca se oxideaza usor sub actiunea aerului si a luminii.Gutaperca si balata pot fi vulcanizate cu sulf Gutaperca se dizolva la rece in hidrocarburi aromatice,dar este insolubila in alcani(hidrocarburi parafinice).Este usor solubila,de asemenea,in hidrocarburi clorurate.Are densitatea 0,9459 la 24grade C,iar indicele de refractie este de 1,523 la 20grade C.In functie de starea fizica ,densitatea si indicii de refractie sunt diferiti,produsul prezentand fenomenul de polimorfism.Gutaperca este mai stabila la actiunea ozonului decat cauciucul.Gutaperca si balata au un domeniu de utilizare limitat,insa se pot folosi cu succes,datorita proprietatilor dielectrice bune,in industria izolatoarelor electrice si a cablurilor .De asemenea ,in special gutaperca ,datorita unei adeziuni mari fata de metale ,lemn

si piele se utilizeaza sub forma de solutie sau in anumite compozitii de amestecuri.Se mai foloseste in amestecurile de ebonita ,in solutii de cauciuc si in alte produse.

INDUSTRIA CAUCIUCULUI NATURAL

Geografic,productia de cauciuc natural este concentrata in cateva tari.Trei productoare importante din Asia-Malaezia ,Indonezia si Tailanda-detin peste 80% din toatalul mondial.Doua alte productoare din Asia Sri Lanka ,India si doua tari productoare din Africa-Liberia si nigeria-detin impreuna alte 12% din totalul mondial.In pofida dezvolatii sale originale comerciale ca o cultura de tipul marilor planatii,producerea cauciucului natural a reprezentat repede o atractie pentru micii producatori.La mijlocul deceniului 1930-1940,suprafetele de cultura a cauciucului natural erau aproximativ egal impartite intre culturi mari si culturi mici.Cauciucul natural poate fi produs in conditii tehnice si economice adecvate atit in culturi mari cat si in culturi mici.Ambele sectoare au caracteristicile lor distinctive si in ambele cazuri se poate produce cauciuc cu avantaje economice asigurand un profit bun proprietarilor de plantatii.Pe plantatiile mari ,din cauza dimensiunilor si a organizarii,se pot aplica inovatii,se pot asuma riscuri si acestea stabilesc noi orientari de cultura ;ele dispun de priceperea de conducere necesara si pot sa aiba unele avantaje economice de scara.Culturile de cauciuc sunt acum majoritateadetinute si exploatate de stat.

O prezicere nefondata
Unul dintre titlurile de glorie ale savantilor este si acela ca ei prevad si prevederile lor se-mplinesc.Stiinta ofera exemple ilustre de savanti,care urmarind in mod stralucit cunostintele pe care le-au dobandit din arsenalul

atit de variat al stiintei ,pe baza legilor naturale ce stau la temelia tuturor fenomenelor din natura ,au prevazut in mod uimitor descoperiri viitoare.E destul sa amintim de geniala previziune a lui Mendeleev,cu privire la completarea locurilor libere din tabelul ce-I poarta numele si care sta la baza clasificarii chimice a elementelor,sau la felul in care Leverrier a prevazut prin calcul,din ,,varful penitei,locul unde va fi descoperita planeta Neptun. Cand insa savantii,ignorand realitatile naturii,in loc sa prevada,incearca saprezica,lucrurile se schimba si reputatia lor sufera Aceasta se-ntampla,pentru ca prevederea e legata de ratiunea rece si exacta ,in timp ce prezicerea e totdeauna subiectiva si istoria a declarat ca savantii nu pot fi profeti nu numai in tara lor,cum zice proverbul,dar nici macar in cea a altora,asa cum a incercat sa fie ,de pilda,EdisonIntradevar si chiar de Edison e vorba aici,mai ales in legatura cu cauciucul sintetic.Perspectivele fabricarii sintetice a acestuia ,de o calitate satisfacatoare si intr-o cantitate suficienta,erau cam sumbre la sfarsitul primului razboi mondial.Iar progresul tehnic din cel de al treilea deceniu al secolului nostru,nici el nu justifica vreo incredere in posibilitatile de realizare ale unui bun cauciuc sintetic.Din aceste motive savantii,in afara celor sovietici,au abandonat rand pe rand problema.Iata de ce,cand in anul 1931,lumea se umplu de vestea rezolvarii inU.R.S.S a problemei fabricatiei cauciucului sintetic,Edison a declarat ziaristilor: ,,Eu nu cred ca rusii au izbutit sa fabrice cauciuc sintetic.Aceatsa veste e complet nascocita.Experienta mea propie si cea a altora,arata ca sinteza cauciucului este improbabila.

Este inutil sa mai adaugam aici ca profetia marelui inventator american nu s-a indeplinit. Edison a gresit ,a gresit total! Totusi Edison are doua scuze: -prima,ca el era interesat sa fie asa,in calitate de copartas al asociatiei Ford,Firestone junior,Hoower si Edison ,pentru exploatarea plantatiilor de cauciuc din anumite regiuni ale asiei si Oceaniei; - a doua,ca el nu stia nimic despre Serghei Vasilievici Lebedev,creatorul cauciucului sintetic industrial.

Creatorul de uriasi in eprubeta


Vorbind odata despre secretul marilor inventii,Edison recomanda urmatoarea formula celor dornici de a realiza ceva: 99% transpiratie+1% inspiratia=marea descoperire Cauciucul,cel care l-a facut insa pe descoperotorul fonografului si al atitor alte realizari tehnice profet mincinos ,a izbutit sa-l contrazica si de asta data-,,ecuatia ce a stat la baza obtinerii lui,fiind cu totul alta decat cea de mai sus. Fara a nega rolul transpiratiei,a muncii sustinute si deosebite ,depusa de adevaratul creator al cauciucului sintetic realizat pe cale industriala ,este de mentionat ca inspiratia acestuia nu era asa ca-n formula inventatorului de peste ocean.Ea era produsul sistematic al unei gandiri

stiintifice logice,izvorata ca o concluzie dinainte prevazuta a activitatii marei scoli a chimistilor organicieni rusi si sovietici,atit de minunat ilustarata de Butlerov,Favorski,Vinogradski si altii. Iar cel care a realizat inca din anul 1909,prima bucatica de cauciuc sintetic,a fost Serghei Vasilievici Lebedev. Suntem la Petersburg in anul 1909.In aula cea mare a sectiei de chimie a Societatii ruse de stiinte fizice si chimice,a carei faima a facut-o inca cu multi ani in urma marele chimist rus Mendeleev,creatorul sistemului de clasificare periodica a elementelor. In sala plina de oameni de stiinta,profesori,studenti,printre alti ilustri auditori se afla si academicienii profesori Kurbatov si Favorski si bineinteles si un numar insemnat de agenti de politie in civili Ce cauta politia la o conferinta stiintifica cu subiectul tratand despre hidrocarburi?E foarte simplu.Vorbitorul nu este altcineva decat un sef de lucrari oarecare al Universitatii din capitala Rusiei,pe nume Lebedev.Acesta nu este numai unul dintre cei mai buni elevi ai profesorului Favorski,ci e si un periculos agitator politic,de vreme ce odata iesit de pe bancile scolii,fusese arestat de nenumarate ori,ba chiar odata exilat,pentru participarea sa la manifestatiile stundentesti si intruniri muncitoresti cu caracter antitarist. Serghei Vasilievici Lebedev s-a nascut la 13 iulie 1874 in orasul Lublin.La noua ani ramane orfan de tata,iar familia sa se muta la Varsovia.Aici Lebedev face gimnaziul ,iar in anul 1895 intra la Facultatea de Fizico-Matematici a Universitatii din Petersburg.In laboratorul facultatii,Lebedev lucreaza sub conducerea vestitului chimist

rus Favorski.In anul 1906 il intalnim pe Lebedev la Sorbona, in Paris,unde lucreaza sub indrumarea renumitului savant V. Henry. Dupa intoarcerea din strainatate ,Lebedv isi incepe laborioasa lui activitate, facandu-se remarcat prin cateva lucrari deosebite.An de an,zi cu zi,Lebdev lucreaza neobosit pentru rezolvarea multor probleme legate ,in special ,de hidrocarburi.La 2 mai 1934 Lebedev se stinge pe neasteptate din viata,in plina desfasurare a activitatii sale de savant.Iata-lacum la memorabila sedinta din decembrie 1909.Vorbitorul nu mai e tanar,a imbatranit oarecum in anii de exil.El tine in mana o eprubeta ,in care se gaseste o bucatica de materie gelatinoasa-care nu este altceva decat un nou fel de cauciuc sintetic-ilustrandu-si prin acest exemplu conferinta sa despre hidrocarburi si sinteza chimica a combinatiilor organice.Dar in aceasta zi mohorata de 3 decembrie 1909,asistenta nu se arata pre impresionata de ceea ce ii spune si-I arata Lebedev.Cauciuc sintetic?O noua monstra de cauciuc sintetic?Asa ceva au mai facut si altiiincepand cu Boucharda si sfarsind cu insusi Kondakov. Cat despre felul in care conferentialul afirma ca izbutise sa prepare mica bucata de gelatina chimica in greutate de abia un gram,nici acesta nu a trezit prea mult interes,lucru usor de judecat dupa cele trei randuri ocupate de relatarea comunicarii stiintifice a lui Lebdev ,in procesul verbal al sedintei.Ca de obicei,in soarta marilor descoperitori,toti participantii la aceasta sedinta de lucru a Societatii ruse de fizica si chimie au plecat la sfarsit acasa,fara sa-si dea seama ca in aceasta seara ,au avut

deosebita cinste sa asiste la adevarata nastere a cauciucului sintetic. Aceatsa,pentru ca Lebedev,din studiul temeinic,amanuntit,sistematic al lumii combinatiilor organice si mai ales a hidrocarburilor a ales tocmai acest gaz capricios si nestabil .hidrocarbura numita divinil ,pentru a,,cladicu ajutorul ei complicatul edificiu chimic al cauciucului.Si acum iata cum arata ,,caramida din care marele chimist de mai tarziu,modestul conferentiar din 1909 ,se gandise cel dintai din lume sa-si ,,alcatuiascacauciucul: Dar drumul de la mica molecula de divinil,la enorma si complicata molecula de cauciuc sintetic nu este nici scurt si nici usor de parcurs.Pe aceasta cale ,care a reprezentat un mare triumf al stiintei chimice moderne si al chimiei sovietice,Serghei Vasilievici Lebdev a fost nu numai un neobosit luptator incununat de biruinta ,ci si un creator de uriasi.Fiind vorba de chimie,insa ,uriasii acestia sunturiasi in eprubeta si nu reprezinta nimic altceva,decat mult ravnitele macromolecule de cauciuc sintetic

Cauciucurile sintetice se obtin prin reactii de polimerizare sau poliaditie a unui singur monomer sau a doi monomeri diferiti care in anumite conditii chimice reactioneaza intre ei dand produsi cu o anumita structura moleculara si de o anumita greutate moleculara.

Cauciucul formeaz cu ozonul o ozonid (C5H8O3)n, care d prin hidroliz (cu un randament de circa 90%) levulinaldehid (C. Harries, 1901). S-a dedus de aici c macromoleculele cauciucului con in catene lungi de felul urm tor (H. Staudinger, 1922):

CH3

CH3

CH3

- CH2 - C = CH CH2 CH2 C = CH CH2 C = CH CH2 Cauciuc CH3 CH3

O = HC CH2 CH2 CO + O=HC CH2 CH2 CO Levulin-aldehid

Vulcanizarea cauciucului. Dintre toate transform rile chimice ale cauciucului, cea mai important din punct de vedere tehnic este reac ia cu sulful, numit vulcanizare. Reac ia se realizeaz nc lzind un amestec intim de cauciuc i sulf, la o

temperatur superioar punctului de topire a sulfului (115,50), de obicei la 130-1450. sulful se combin chimic, ireversibil.

Cauciucul sintetic este un compus macromolecular cu proprietti asemntoare celor ale cauciucului natural, care se obtine prin polimerizarea izoprenului sau prin polimerizarea butadienei ori prin copolimerizarea lor cu

stiren sau cu nitril-acrilic etc. Vulcanizarea cauciucului sintetic se face analog cu a cauciucului natural. Fabricarea cauciucului sintetic comport dou operatii: Prepararea monomerului; ca monomeri se pot folosi: izoprenul, butadiena, stirenul metil-stirenul, acrilonitrilul, cloroprenul etc.; Polimerizarea sau copolimerizarea monomerilor enumerati. Ca procedee de polimerizare se utilizeaz astzi: Polimerizarea termic n prezenta de sodiu metalic; Polimerizarea n bloc (mas) si n emulsie

Cauciucurilesintetice. Istorie. Sinteza cauciucului natural a preocupat pe mul i chimi ti n cursul secolului trecut. Nevoile din ce n ce mai mari au stimulat, ntre cele dou r zboaie mondiale, cercet ri tiin ifice i industriale, care au culminat n produc ia pe scar mare a unor compu i macromoleculari, cu propriet i destul de asem n toare cu ale cauciucului natural, spre a putea nlocui acest material n cele mai multe din utiliz rile sale, n special n fabricarea anvelopelor de automobil.

Se tie de mult c izoprenul se polimerizeaz spontan (n prezen a aerului), dnd o mas solid ce se aseam n ntr-o oarecare m sur cu cauciucul natural, dar prezint o rezisten mecanic mult mai mic dect acesta (din cauza gradului de polimerizare prea mic) (Williams,1860; Tilden, 1892). Procedeul polimeriz rii izoprenului cu sodiu metalic, care s-a bucurat mai trziu de o intens aplica ie tehnic , a fost descoperit de Mattews i Strange, n Anglia (1910). Materii prime. Orice fabrica ie de cauciuc sintetic comport dou etape: ob inerea monomerului (eventual i comonomerului) i polimerizarea.

Butadiena, cel mai important dintre monomerii folosi i n prezent n industria cauciucului sintetic, se ob ine industrial numai prin dehidrogenarea frac iunii de butan-butene din gazele de rafin rie. Izoprenul este relativ greu accesibil pe scar mare. Unul din procedeele propuse porne te de la izobuten i formaldehid , care dau prin condensare, n prezen de

acizi, un 4,4-dimetil-1,3-dioxan. Prin descompunere termic a acestuia, la 4000, sau catalitic, n prezen de acid fosforic i aburi, la 2000, se ob ine izopren:

Mai avantajoas economic este dehidrogenarea catalitic a izopentanului, izolat din petrol prin distilare direct , sau a unui amestec de izopentan (circa 80%) i izopentene (17%), a a cum se ob ine din benzin de cracare. La dehidrogenarea izopentanului, cu catalizatori speciali, se ob in urm toarele trei izopentene, dintre care numai prima trece prin dehidrogenare ulterioar n izopren:

Propriet ile cauciucului. 1. Cauciucul poate exista n patru st ri de agregare: starea cristalizat , starea amorf solid , starea elastic i starea plastic . Primele dou sunt st ri solide rigide, caracterizate printr-o imobilitate a macromoleculelor, comparabil cu aceea a din cristalele obi nuite i din sticle. Starea plastic este aceea a unui lichid cu viscozitate foarte mare. Starea elastic , deosebit de important din punct de vedere practic, este o stare intermediar ntre starea amorf i starea plastic , posibil flexibilit ii foarte mari a macromoleculelor. Vom descrie pe scurt aceste diferite st ri. Cristalizarea cauciucului. Cauciucul brut este, la temperatura camerei, o mas g lbuie sau brun , translucid , elastic . Conservat la temperatur joas (sub circa +100 ), cauciucul devine albicios, opac i neelastic. n tehnic , fenomenul acesta se observ adesea la stocarea cauciucului n magazii reci i se nume te nghe area cauciucului. Proprietatea cea mai caracteristic a cauciucului nghe at este aceea de a prezenta un spectru de raze X. Rezult de aici c , n cauciucul nghe at, macromoleculele adopt o

orientare paralel , cel pu in pe unele por iuni ale lor, avnd loc o cristalizare adev rat . Prin nc lzire (sau prin masticare pe val ) cauciucul nghe at revine la starea amorf , elastic , normal iar spectrul de raze X dispare. Temperatura la care se produce dispari ia spectrului a fost numit punct de topire roentgenografic. La cauciucul nghe at proasp t, punctul de topire este de 6160, el cre te la 320 dup patru ani i la 360, dup 12 ani. Cel mai nalt punct de topire roentgenografic observat a fost 420, la un cauciuc conservat 22 de ani. Punctele de topire ridicate indic cristalizarea avansat , adic orientare paralel a unui num r mai mare de macromolecule. Cre terea att de lent a punctului de topire se datoreaz vitezei foarte reduse a mi c rilor macromoleculelor tinznd spre orientare paralel . Starea solid amorf . R cit repede la temperatur joas , cauciucul i pierde elasticitatea, transformndu-se ntr-un solid amorf i dur. Dac acest solid (ce nu prezint spectru de raze X) este nc lzit ncet, se observ , la o anumit temperatur , o varia ie brusc a propriet ilor fizice. Astfel, dac se traseaz liniile curbele varia iei cu temperatura ale unor propriet i ca densitatea sau c ldura specific , se observ la o anumit temperatur o discontinuitate brusc n alura curbei. Se vorbe te de o temperatur de tranzi ie de ordinul II. Fenomenul se aseam n mult cu topirea. Deasupra temperaturii de tranzi ie de ordinul II, entropia

cauciucului este sensibil mai mare dect sub aceast temperatur , ca i cum s-ar absorbi a c ldur latent . Temperatura de tranzi ie de ordinul Ii marcheaz trecerea de la starea solid la starea elastic . Elasticitatea cauciucului. Cauciucul (la temperaturi superioare punctului de tranzi ie de ordinul II sau a punctului de topire roentgenografic) are proprietatea de a suferi alungiri mari (700-800%) sub ac iunea unor for e relativ slabe, revenind la dimensiunile originare cnd nceteaz aplicarea for ei. Aceast proprietate, mpreun cu marea sa rezisten la rupere (pn la 300 kg/cm2 dup vulcanizare) face din cauciuc un material unic, de nenlocuit n numeroasele sale aplica ii tehnice. Solubilitatea cauciucului. Cauciucul este solubil n hidrocarburi(benzen, benzin , terebentin ) i n compu i halogena i (cloroform), nu ns n dizolvan i polari (alcool, aceton ). Alcoolul precipit cauciucul din solu iile sale. nainte de dizolvare, cauciucul se mbib mult. Solu iile diluate de cauciuc au viscozitate foarte mare, care este, precum s-a mai spus, aproximativ propor ional cu gradul de polimerizare. Tipuri principale de cauciucuri sintetice. Cauciucul butadien-stirenic. Copolimerii butadien -stiren, de tipul celor fabricate n cursul celui de-al doilea r zboi mondial, con in cele dou componente n propor ie de circa 70:30. polimerizarea se efectueaz n emulsie. Drept mediu

de reac ie serve te apa deionizat , drept emulgator un alchilaril-sulfonat, iar drept ini iator persulfat de potasiu. Solu ia mai con ine un s pun (linolat de potasiu) i drept modificator un mercaptan. n marea lor majoritate, macromoleculele astfel ob inute sunt polimeri 1,4 ai butadienei, dar din loc n loc apar i catene laterale vinilice, ca rezultat al unei polimeriz ri 1,2:

Cauciucul butadien- stirenic se utilizeaz pentru anvelope, de obicei, n amestec cu cauciucul natural ( i cu ingredientele obi nuite, n special cu negru de fum). Se fabric i un copolimer butadien -metilstiren. Cauciucurile butadienstirenice se vulcanizeaz cu sulf, dar este necesar s se foloseasc acceleratori.

Cauciucul nitril este un copolimer butadien -acrilonitril care se ob ine prin polimerizare la cald sau la rece, n mod asem n tor cu cauciucurile butadien-stirenice. Este mai

rezistent la solicit ri mecanice, c ldur un ns la oxidare cu azot.

i mbibare cu ulei,

Policloroprenul ( neoprenul sau sovprenul, descoperit pe le 1930) este un polimer 1,4 al cloroprenului, dar macromoleculele au i catene laterale nesaturate, asem n toare celor din cauciucurile butadien -stiren sau butadien -acrilonitril. Polimerizarea se realizeaz cu ini iatori radicalici, iar vulcanizarea se face cu oxizi metalici, care reac ioneaz cu atomii de clor, formnd pun i de oxigen ntre macromolecule. Este rezistent la ozon, dar are tendin a de a degaja HCl, n mici cantit i. Cauciucul butil este un copolimer de izobuten cu o diolefin , de obicei izopren (1,5-4,5%). Polimerizarea (cu AlCl3 i ap drept cocatalizator) are loc prin lan uri catalitice, la circa 1000. catena macromolecular con ine, din loc n loc, catene laterale vinilice, gra ie c rora materialul poate fi vulcanizat n mod obi nuit. Cauciucul butil este practic imperneabil la aer i se preteaz de aceea pentru fabricarea camerelor de automobil. Cauciucul polisulfidic, ob inut din compu i diclorura i, ca 1,2-dicloretanul i polisulfur de sodiu, numit i tiocol sau tioplast, este un material vulcanizabil cu oxizi metalici. Acest material este ieftin, prezint bune calit i de elastomer, este rezistent la solicit ri mecanice i fa de dizolvan i i ader bine la metale. Un inconvenient este mirosul s u nepl cut. Tiocolul este utilizat i drept combustibil pentru rachete.

Utilizarea cauciucurilor sintetice este legata practic de toate domeniile economiei. Practic intreaga cantitate de cauciuc sintetic se utilizeaza sub forma de compozitii in care intra o serie de componente cu rol determinant si care, alaturi de tehnologia de prelucrare, contribuie in mare masura la realizarea proprietatilor vulcanizatelor.

Bibliogarfie: Enciclopedia de Chimie vol II. Gh. Vlantoiu- CAUCIUCUL, , Editura stiintifica, Bucuresti, 1968 O. Petrescu, G. Dobrescu -CHIMIE, cls. a XI a,