Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

al Republicii Moldova
Centrul de Excelență în Energetică și Electronică
Catedra „Electrotehnică”

Referat
Tema: „Întrerupătoare automate și difirențiale”
Disciplina: Aparate Electrice

Grupa: Em-0117
Verificat: Damian Leonid
Realizat: Țurcan Sorin

Chișinău 2019
 CUPRINS

ÎNTRERUPĂTORUL AUTOMAT .......................................................... 3

MODUL DE FUNCȚIONARE ................................................................ 3
CURENTUL NOMINAL ......................................................................... 4
CLASIFICAREA ÎNTRERUPĂTOARELOR AUTOMATE ................. 5
CARACTERISTICI .................................................................................. 5
PROTECȚIA DIFIRENȚIALĂ ................................................................ 6
Cum funcţionează protectia diferentiala? ........................................... 7
Alegerea întreruptoarelor diferenţiale .................................................... 7
Tipuri de întreruptoare diferenţiale .................................................... 8
Recomandari utile ..................................................................................... 8
BIBLIOGRAFIE ....................................................................................... 9

2
 ÎNTRERUPĂTORUL AUTOMAT
Un întrerupător automat este un comutator electric automat destinat să protejeze circuitele
electrice împotriva scurtcircuitelor sau depășirii curentului maxim (dat de caracteristica
întrerupătorului automat), astfel încât circuitul protejat să nu sufere stricăciuni din cauza
efectelor termice provocate de un curent mai mare decât cel nominal. Spre deosebire
de siguranțele electrice fuzibile, care după fiecare declanșare trebuie înlocuite (deoarece se arde
fuzibilul), întreruptoarele automate trebuie doar reanclanșate manual după înlăturarea defectului
sau încetarea stării de suprasarcină. Întrerupătoarele automate există într-o largă diversitate de
mărimi, de la întrerupătoare miniatură până la întrerupătoare de foarte mari dimensiuni, folosite
la tensiuni foarte înalte (400kV). Numărul de poli poate fi 1, 1+N, 2, 2+N, 3, 3+N, 4P.

MODUL DE FUNCȚIONARE
Întreruptoarele au în construcție un releu electromagnetic, care comandă declanșări foarte
rapide în caz de scurtcircuit, care este, de altfel, și funcția principală a întrerupătoarelor. Curentul
releului este reglabil, și se alege mai mare decât al supracurenților temporari de scurtă durată,
cum ar fi cei ce apar la pornirea motoarelor electrice.

Întrerupătoarele pot fi prevăzute și cu un releu termic. Acesta funcționează pe principiul termo-

bimetalului, oferind o protecție temporizată la deschidere, în funcție de suprasarcină.

Întrerupătoarele automate pot fi prevăzute și cu releu de detecție al curenților reziduali, numită și

protecție diferențială, care detectează posibilele scurgeri de curent spre exteriorul circuitului.
Această protecție măsoară suma curenților prin cele trei faze, care în condiții normale trebuie să
fie zero, orice altă valoare (peste un anumit prag reglabil) ducând la alarmare sau întreruperea
circuitului.

Deși întrerupătoarele pot avea și funcția de pornire/oprire a consumatorului, acest regim de

funcționare nu este recomandat, deoarece, constructiv, din cauza arcului electric (provocat între
contactele sale metalice - la deschidere - și care dezvoltă multă căldură), ele sunt concepute
pentru un număr redus de comutări.

3
 CURENTUL NOMINAL
Standardul internațional IEC 60898-1 definește curentul nominal (In) al întrerupătoarelor
automate de uz casnic ca fiind curentul la care acesta poate funcționa neîntrerupt (la o
temperatură ambiantă de 30 °C). Valorile uzuale ale curentului nominal al întrerupătoarelor sunt:
6A, 10A, 16A, 25A, 32A, 40A, 50A, 63A, 80A, 100A, 160A, 250A, 400A, 630A, 800A, 1000A,
1250A, 1600A, 2500A etc. Din punct de vedere al curentului magnetic (Im), întrerupătoarele
sunt din categoria „B” (Im = 3÷5 In), „C” (Im = 5÷10 In) sau „D” (Im = 10÷20 In).

La alegerea unui întrerupător trebuie să se respecte criteriile de selectivitate, adică să nu

întrerupă, în caz de defect, înaintea unui alt întrerupător situal în aval, și nici după unul situat în
amonte. Selectivitatea poate fi de curent sau de timp.

ÎNTRERUPĂTOR TRIPOLAR DE 1200A, 115kV

4
 CLASIFICAREA ÎNTRERUPĂTOARELOR AUTOMATE
Întrerupătoarele pot fi clasificate după mai multe criterii:

 după numărul de poli:  după dispozitivul de acționare:

o monopolare o cu acționare monofazică
o bipolare o cu acționare trifazică
o tripolare  după modul de stingere a arcului
o tetrapolare electric:
 după felul instalației: o cu mediu de stingere lichid (ulei,
o de interior apă)

o de exterior o cu mediu de stingere gazos (aer

o pentru izolații capsulate comprimat, hexafluorură de

 după nivelul de izolație: sulf (SF6)

o cu izolație normală o cu vid

o cu izolație întărită, pentru zonele cu o cu suflaj magnetic

poluare intensă o cu mediu de stingere gazogenerator

CARACTERISTICI
 Tensiunea nominală – tensiunea maximă de serviciu a rețelei în care este destinat să
lucreze întrerupătorul.
 Nivelul de izolație nominal sau nivelul de ținere nominal este caracterizat prin valorile
tensiunilor de ținere nominale la impuls și la frecvență industrială.
 Frecvența nominală a tensiunii nominale a întrerupătorului este identică cu frecvența
nominală a rețelei în care va acționa întrerupătorul.
 Curentul nominal este valoarea standardizată a curentului sub care întrerupătorul poate
funcționa în regim permanent fără ca limitele admisibile de încălzire să fie depășite.
 Capacitatea de rupere nominală la scurtcircuit este valoarea efectivă a celui mai mare
curent de scurtcircuit pe care aparatul trebuie sa-l întrerupă în condițiile de utilizare și
funcționare prescrise.
 Curentul de stabilitate termică este curentul pe care aparatul îl poate suporta un anumit
timp stabilit de constructor, fără a depăși limitele de încălzire.
 de obicei se stabilesc următoarele durate admisibile de trecere a curenților de stabilitate
termică:
 pentru Un ≥ 110 kV – t ≥ 3s
 pentru Un ≤ 35 kV – t ≤ 4s

5
  Timpul propriu de deschidere este intervalul de timp care trece de la închiderea
circuitului bobinei de declanșare a dispozitivului de acționare până la începerea desfacerii
contactelor de stingere a arcului ale întrerupătorului.
 Timpul total de deschidere este intervalul de timp care trece de la închiderea circuitului
bobinei de declanșare a dispozitivului de acționare până la stingerea completă a arcului în
toate fazele.
 Timpul de închidere este intervalul de timp de la aplicarea impulsului pentru închidere
până în momentul atingerii contactelor.

PROTECȚIA DIFIRENȚIALĂ
Necesitatea utilizării protectiei diferentiale, ca
măsură suplimentară de protecţie devine foarte actuală prin
avantajele aduse.

Printre cele mai importante efecte ale utilizării protecţiei

diferenţiale se numără:

Protecţia împotriva electrocutării, protejând impotriva

tensiunilor accidentale de atingere, contact direct sau indirect
în mediile conductive
Protecţia împotriva producerii de incendiilor de natură electrică. Asigură protecţia instalaţiilor
împotriva defectelor de izolaţie

Din acest motiv normele şi normativele internaţionale tind către aplicarea generalizată a protectiei
diferentiale. În România şi în majoritatea ţărilor europene se recomandă o astfel de protectie
diferentiala, în unele tari fiind chiar obligatorie, mai ales la instalaţiile electrice rezidenţiale
(consumatorii casnici).

Întreruptoarele cu protectie diferentiala pot fi folosite în toate instalaţiile în care conductorul neutru
este separat de conductorul de împământare, dar si in instalatiile fara conductor de protectie (fara
impamantare).

6
 Cum funcţionează protectia diferentiala?
Principiul de functionare al unui disjunctor diferenţial (DDR) se bazează pe trecerea
curentului conductoarelor de fază şi nul printr-un miez magnetic toroidal. Dacă nu sunt scurgeri
accidentale spre pământ, datorate atingerii accidentale sau a unui defect de izolaţie, curentul ce
străbate miezul magnetic al disjunctorului va produce fluxuri magnetice egale şi de sensuri
contrare.

În cazul în care o parte din curentul de sarcină are un alt traseu decât cel normal, este
sesizată această valoare (se va produce un flux magnetic mai mare pe conductorul de fază) şi
dacă este mai mare sau egală cu valoarea nominală a sensibilităţii disjunctorului (10 mA – 30
mA), se va declaşa comanda de deconectare a circuitului.

Pentru locuinţe cea mai economică soluţie, o reprezintă protecţie globală prin montarea
unui întreruptor diferenţial general.

În cazul folosirii unui întrerupator general diferential pentru protectia diferenială a mai
multor circuite, se vor monta obligatoriu pe fiecare circuit disjunctoare (întreruptoare automate)
calibrate corespunzător consumului pe fiecare circuit.

Întrerupatorul general diferential se va dimensiona ţinând cont de suma curentilor

circuitelor protejate şi care nu trebuie să depasească curentul nominal al acestuia.

Printre dezavantajele utilizării acestei soluţii, se numără faptul că in cazul unui defect pe
oricare din circuite, intrerupatorul diferential va declansa deconectand toate circuitele pe care le
protejează. Un alt aspect de care trebuie să ţinem cont este faptul că identificarea circuitului defect
este mult mai greoaie pentru un utilizator obişnuit.

Alegerea întreruptoarelor diferenţiale

La alegerea întreruptoarelor diferenţiale se va tine seama de corelarea caracteristicilor
acestora cu valorile specifice fiecărui circuit şi anume:

Tipul aplicaţiei
Tensiunea de alimentare si Curentul nominal
Protecţie la suprasarcină şi scurtcircuit, sau doar întreruptor diferenţial
Alimentare monofazată sau trifazată
Sensibilitate 10 mA, 30 mA, 100 mA sau mai mare
Caracteristica de declanşare – tip B sau C
Selectivitate

7
Tipuri de întreruptoare diferenţiale

Tip A – sensibilitate la curentul rezidual alternativ şi pulsatoriu. Detecteaza componenta

alternativa si continua a curentului de defect (circuite speciale: echipamente bucatarie, băi).
Tip AC – sensibilitate la curentul rezidual alternative
Tip B – declansarea este data de curenţii reziduali sinusoidali sau pulsatorii proveniţi de la
circuitele redresoare.

Recomandari utile
Valoarea standard a curentului de defect este de 30 mA.
O valoare de 10 mA este recomandată a fi folosită doar în situaţii speciale (jacuzzi, cabine de
duş), iar cablul de alimentare trebuie să aibe o izolaţie foarte bună pentru a evita declanşări
nedorite datorate interferentelor
Este recomandat ca o dată pe lună să fie verificată buna funcţionare a întreruptoarelor
diferenţiale prin apasarea butonului de test
Utilizarea întreruptoarelor diferenţiale este recomandată în special pe toate circuitele cu grad
ridicat de risc
În general este de evitat utilizarea acestora pe circuitele de iluminat

Întrerptorul diferential selectiv ( Tip – S )

Întreruptoarele diferenţiale selective sunt folosite ca întreruptoare generale şi asigura o

temporizare la declansarea la defect diferential. În acelaşi timp asigura si o selectivitate in
functionare faţă de intreruptoarele diferenţiale standard, montate în aval.

În vederea asigurării gradului optim de selectivitate, intreruptoarele diferentiale din aval trebuie
să fie de 30mA sau 10mA.

Selectivitatea între un dispozitiv de tip S si unul de tip general (A sau AC), poate fi considerata
ca fiind realizată dacă raportul între curenţii reziduali de defect este de cel puţin 3.

8
 BIBLIOGRAFIE
https://ro.wikipedia.org/wiki/Întrerupător_automat
http://www.electricalc.ro/protectia-diferentiala