Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
− presiunea de contact;
− umiditatea mediului înconjurător;
− durata de acţiune a curentului electric.
Rezistenţa electrică a unui conductor electrobiologic este mai mare la trecerea
curentului continuu decât la trecerea curentului electric alternativ. Acest fenomen
este datorat conductanţei reactive, capacităţilor electrice şi tensiunii electromotoare
de polarizare [14.11, 14.14].
Rezistenţa electrică depinde şi de frecvenţa tensiunii aplicate. De exemplu,
rezistenţa electrică scade la jumătate la o frecvenţă de 1000 Hz, faţă de 50 Hz.
De asemenea, rezistenţa electrică depinde şi de traseul căii de curent electric:
este mai mare în cazul unei căi de curent electric mână – mână (fig. 14.1 a)) decât
în cazul unei căi de curent electric mână – picior (fig. 14.1 b)) şi cu mult mai mare
decât o cale de curent electric mâini – picioare (fig. 14.1 c)).
6000
4000 2000
a) b) c)
Fig. 14.1 − Rezistenţa electrică a corpului uman faţă de
un circuit electric, pe diferite căi de curent electric:
a) fază − neutru sau fază − fază ale unui circuit electric
cu calea mână − mână; b) fază − pământ, cu calea de
curent electric mână − picior; c) fază − pământ, cu calea
de curent electric, ambele mâini − picioare.
− viteza de variaţie;
− curba de variaţie;
− frecvenţa curentului electric.
De asemenea, prezintă interes şi alţi factori:
• starea fizică şi psihică a individului;
• condiţiile de mediu: temperatura, umiditatea, presiunea, conţinutul de oxigen
şi de bioxid de carbon;
• câmpul electric şi magnetic exterior.
În principiu, se consideră ca nepericulos curentul electric alternativ de frec-
venţă industrială cu intensitatea de până la 10 mA şi curentul electric continuu cu
intensitatea de până la 50 mA.
Prin curent electric puţin periculos se defineşte acel curent electric de sub
acţiunea căruia omul se poate elibera prin forţe proprii.
Analizând reacţiile fiziologice s-a constatat că efectul de excitaţie al curentului
electric alternativ este dat de valoarea de vârf şi nu de valoarea efectivă a acestuia.
De aceea, pentru caracterizarea fenomenelor ce au loc în organism la trecerea
curentului electric se utilizează valoarea de vârf şi nu valoarea efectivă a curentului
electric.
În cazul unei acţiuni de scurtă durată a curentului electric, valoarea limită Ihl se
determină din relaţia:
0,165
I hl = , (14.5)
t
în care t [s] este timpul cât durează trecerea curentului electric (sub o secundă).
Acţiunea curentului electric, în cazul unei durate scurte de trecere, depinde de
faza în care se află inima în momentul trecerii acestuia. Timp de aproximativ 0,4 s
între fiecare contractare sau dilatare, inima se găseşte într-o fază de relaxare în care
este deosebit de sensibilă la acţiunea curentului electric. Astfel că, dacă trecerea
curentului electric durează mai mult de o secundă, sigur va cuprinde faza de
relaxare. Rezultă că, cu cât durata de trecere a curentului electric este mai scurtă,
cu atât este mai mică probabilitatea de a coincide cu faza de relaxare a inimii.
Pentru instalaţiile electrice de joasă tensiune, o deconectare într-un timp de 0,2 s
poate evita electrocutarea.
Pe baza relaţiei (14.5), din care rezultă valorile curentului electric pentru care
se produce fibrilaţia inimii, în tabelul 14.1 sunt indicate câteva valori limită ale
curentului electric şi durata de timp corespunzătoare.
Din tabelul 14.1, se observă că pentru evitarea fibrilaţiei, limitele considerate
ale timpului de deconectare de 0,2 s, în cazul instalaţiilor electrice de joasă
tensiune de până la 250 V şi 0,1 s pentru tensiuni de până la 500 V sunt justificate
şi acoperitoare.
Tabelul 14.1
Valorile curenţilor electrici la care apare fibrilaţia inimii
Valoarea curentului
95 110 160 165 250 350 500 1000
electric [mA]
Durata de trecere [s] 3 2,25 1,06 1 0,43 0,22 0,108 0,027
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 547
special astfel încât, în timpul lucrului, fiind sub tensiune, poate fi purtat uşor de una
sau mai multe persoane [14.10, 14.21].
Tabelul 14.2
Valorile maxime admisibile ale tensiunilor de atingere şi de pas pentru instalaţiile
electrice de joasă tensiune
Tensiune de atingere şi de pas, valori maxime [V]
Mediu puţin periculos Mediu periculos Mediu foarte periculos
Locul de Categoria Timpul de deconectare al protecţiei maximale de curent electric
utilizare utilajelor
3s 3s 3s 3s 3s 3s
t.c t.a t.c t.a t.c. t.a t.c t.a. t.c. t.a. t.c. t.a.
Fixe şi
La 110 65 65 40 110 65 65 40 65 40 65 40
mobile
suprafaţă
Portabile 110 65 65 40 24 24 24 24 24 24 24 24
În Toate
− − − − 24 24 24 24 24 24 24 24
subteran categoriile
S-au notat cu t.c. instalaţiile de tensiune continuă şi cu t.a. instalaţiile de tensiune alternativă.
Zona de manipulare este spaţiul în care omul poate ajunge cu mâna în toate
direcţiile fără mijloace ajutătoare speciale. Ca distanţă de manipulare a omului se
consideră: în sus 2,5 m, în direcţia laterală, în faţă, în spate şi în jos 1,25 m.
Încăperile cu praf conductor se consideră cele în care, datorită proceselor
tehnologice, se pot produce şi acumula cantităţi mari de praf care micşorează rezis-
tenţa de izolaţie a echipamentelor electrice sau au o influenţă nefavorabilă asupra
rezistenţei electrobiologice.
Încăperile cu agenţi corosivi se consideră cele în care, datorită procesului
tehnologic, se emană vapori sau gaze care acţionează în mod distructiv asupra izo-
laţiei sau carcaselor echipamentelor electrice sau micşorează rezistenţa electro-
biologică.
Căldura are o influenţă defavorabilă atât asupra izolaţiei cât şi asupra rezisten-
ţei electrice a corpului omenesc, datorită transpiraţiei pe care o provoacă.
Pentru prevenirea accidentelor prin atingere directă, personalul din exploatarea
instalaţiilor sau echipamentelor electrice este obligat să-şi însuşească şi să aplice
normele de tehnica securităţii muncii.
În vederea prevenirii accidentelor prin atingere indirectă este necesară existenţa
unor sisteme diferite de protecţie ale instalaţiilor electrice care să limiteze tensiu-
nile de atingere la valori admise de norme şi să deconecteze în timp util echipa-
mentul defect.
14.2.2.1 Schema IT
În schema IT (fig. 14.2) punctul neutru al alimentării este fie izolat faţă de
pământ, fie legat la pământ printr-o impedanţă Z de valoare mare, iar masele
instalaţiei electrice sunt legate la pământ separat faţă de neutrul alimentării.
În schema IT, curentul electric Id care apare la primul defect între o fază şi
masă (fig.14.3) are o valoare redusă, astfel încât nu poate determina apariţia unei
tensiuni periculoase şi, deci, se permite continuarea alimentării.
IT JT IT JT
A A
B B
C C
N N
Z PE Z PE
Z1
Rs Rc Rs Rc
Fig. 14.2 − Sistemul IT (neutrul legat la pământ Fig. 14.3 − Cazul primului defect în
prin impedanţă. sistemul IT.
să limiteze curentul electric de defect la valori cuprinse între 150 230 mA, pentru
a permite funcţionarea schemei de semnalizare a defectului. Astfel, dacă se alege o
impedanţă Z cu valori cuprinse între 1000 şi 2000 , curentul electric determinat
de primul defect va avea valorile:
Uf 230
I d1 = = = 0,23 0,15 A . (14.8)
Z (1000 2000)
În relaţia (14.8), s-au neglijat mărimile Z1, Rs şi Rc .
În cazul apariţiei celui de-al doilea defect impedanţa buclei de defect scade
până la valori apropiate de zero, ceea ce conduce la apariţia unui curent electric de
defect Id2 care practic este un curent electric de scurtcircuit:
U
Id 2 = , (14.9)
Z2
în care U este tensiunea de linie; Z2 – impedanţa circuitului.
Pentru o valoare a impedanţei Z2 = 0,1 se obţine:
400
Id 2 = = 4000 A ,
0,1
În schema IT este, deci, necesară prevederea unor dispozitive de protecţie
împotriva curenţilor de scurcircuit. Acestea pot fi siguranţe fuzibile sau relee
maximale de curent electric, cu care sunt echipate întreruptoarele automate.
La apariţia unui al doilea defect, pe o altă fază sau pe conductorul neutru al
instalaţiei, deconectarea rapidă devine absolut necesară.
Timpii de deconectare pentru sistemele IT depind de felul în care sunt inter-
conectate cele două prize de pământ, a instalaţiei şi a sursei de alimentare. Pentru
circuitele terminale, care alimentează echipamente electrice cu un curent electric
nominal care nu depăşeşte 32 A, şi având părţile conductoare accesibile conectate
la o priză de pământ comună cu cea a sursei de alimentare, timpii maximi de
deconectare sunt indicaţi în tabelul 14.3 [14.17].
Tabelul 14.3
Durate maxime [s] ale tensiunii de atingere Uc la tensiune alternativă
Uc [V] 50 <Uc 120 120 <Uc 230 230 < Uc 400 Uc > 400
TN sau IT 0,8 0,4 0,2 0,1
Sistem
TT 0,3 0,2 0,07 0,04
14.2.2.2 Schema TN
IT JT
A
B
C
N
PE
N N
PE PE
IT JT
A
B
C
PEN
N N
PE PE
PE PE
14.2.2.3 Schema TT
a) b)
Fig. 14.7 − Sistemul TT:
a) receptoare trifazate; b) receptoare monofazate şi trifazate.
În schema TT, curentul electric de defect Id dintre fază şi masă are o valoare
inferioară curentului electric de scurtcircuit, dar poate fi suficient de mare pentru a
determina apariţia unei tensiuni de atingere periculoase.
Rezistenţa electrică de dispersie Rm a prizei de pământ a maselor trebuie să
aibă o valoare astfel aleasă încât, în cazul unui defect, tensiunea de atingere să nu
depăşească valoarea limită admisă de 50 V, în instalaţiile de tensiune alternativă
sau 120 V în instalaţiile de tensiune continuă.
În cazul schemei TT se pot folosi, pentru protecţia împotriva defectelor de
izolaţie, dispozitive diferenţiale reziduale (DR) al căror curent electric diferenţial
nominal In se alege astfel încât să fie respectată condiţia:
U 50
I n L = la tensiune alternativa;
Rm Rm
(14.13)
U L 120
I n = la tensiune continua .
Rm Rm
În relaţiile (14.13), In este curentul electric rezidual nominal al DR; Rm –
rezistenţa de dispersie a prizei de pământ a maselor instalaţiei electrice; UL – ten-
siunea limită admisă.
În cazul în care curentul electric de defect Id , calculat, depăşeşte curentul
electric de rupere al întreruptorului, asociat dispozitivului de curent electric
diferenţial rezidual utilizat, acesta trebuie prevăzut cu dispozitive de protecţie
împotriva curenţilor electrici de scurtcircuit.
Standardul IEC 60364-4-41 [14.6] prevede timpii maximi de deconectare ale
dispozitivelor de protecţie. Astfel:
− pentru circuite terminale cu un curent electric nominal inferior valorii de
32 A, timpul maxim de deconectare nu va depăşi limitele indicate în tabelul 14.4;
− pentru celelalte circuite, timpul maxim de deconectare este stabilit la 1 s.
556 Consumatori de energie electrică
Tabelul 14.4
Timpul maxim de declanşare pentru circuite terminale
de tensiune alternativă, din sistemul TT, care nu depăşesc 32 A
Uc [V] t [s]
50 < Uc 120 0,3
120 < Uc 230 0,2
230 < Uc 400 0,07
Uc > 400 0,04
În figura 14.8 este prezentat cazul în care este atins un singur element conductor
de curent electric, într-o porţiune desizolată a unei reţele izolată faţă de pământ, de
tensiune alternativă sau de tensiune continuă, cu două conductoare. Al doilea punct
atins de om este pământul. În situaţia prezentată, curentul electric se închide prin
om, prin pământ şi prin izolaţia faţă de pământ a reţelei.
Dacă se notează cu R1 şi R2 rezistenţele de izolaţie faţă de pământ ale
conductoarelor reţelei, curentul electric care va circula prin om va avea valoarea:
U R1
Ih = .
Rh (R1 + R2 ) + R1 R2
(14.14)
I F
F
U Ih Ih I1
Uh
N Rh
R1 R2 R1
K Rd
I1
Ih
Rh R2
N
Rd
a) b)
Fig. 14.8 − Atingerea unui singur element conductor de curent electric într-o
porţiune desizolată a unei reţele electrice cu două conductoare, izolată faţă de
pământ:
a) circulaţia curenţilor electrici; b) schema electrică echivalentă.
izolaţie ale acestora faţă de pământ. În acest fel, curentul electric ce poate trece prin
om, în ipoteza neglijării componentei active a curentului electric de defect, este
constituit numai din componenta capacitivă. Acest caz, cât şi schema echivalentă a
circuitului în care este intercalat omul când ating un conductor al reţelei electrice,
în ipoteza că (R1=R2=Riz), este redat în figura 14.9.
I F
F I1
U Ih I1 Ih
N Rh Uh Riz X1=1/(C1)
K Riz C1 Riz C2
Ih Riz X2=1/(C2)
Rh N
Rd
a) b)
Fig. 14.9 − Atingerea unui singur element conductor de curent electric într-o porţiune
desizolată a unei reţele electrice de tensiune alternativă, cu două conductoare, izolată faţă
de pământ:
a) circulaţia curenţilor electrici; b) schema electrică echivalentă.
Schema echivalentă a circuitului din figura 14.9 a), în care este intercalat
omul, în ipoteza că R1=R2=Riz=, se transformă în schema simplificată din figura
14.10 a). Dacă se transformă circuitul paralel
Rh şi X1 într-un circuit serie, schema echi- F F
valentă se prezintă ca în figura 14.10 b).
Elementele circuitului serie se obţin în Uh Rh X1 Uh Re
funcţie de rezistenţa electrică Rh şi de Xe
reactanţa X1, calculându-se, pentru început,
X2 X2
impedanţa complexă Z1 a circuitului paralel: N N
R jX1 Rh X12 + jRh2 X1
Z1 = h = (14.21) a) b)
Rh + jX1 Rh2 + X12 Fig. 14.10 − Schema electrică pentru o
Din relaţia (14.21) rezultă imediat rezistenţă de izolaţie ideală
a) schema cu circuit paralel;
rezistenţa electrică echivalentă Re şi reactanţa b) schema cu circuit serie.
echivalentă Xe:
R X2
Re = h 1 ;
Rh2 + X12
(14.22)
Rh2 X 1
Xe =,
Rh2 + X 12
De asemenea, impedanţa echivalentă Ze rezultă:
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 559
Rh X1
Z e = Re2 + X e2 = . (14.23)
+ Rh2 X12
Impedanţa întregului circuit (fig. 14.10 b)) este:
Z = Re2 + ( X e + X 2 )2 . (14.24)
Curentul electric total din circuit va fi:
U U
I= = , (14.25)
Z R 2 + ( X + X )2
e e 2
iar tensiunea Uh aplicată omului este:
U Rh X1
U h = I Ze = ,, (14.26)
Re2 + (X e + X 2 )
+ 2
Rh2 X12
Intensitatea curentului electric care trece prin om rezultă:
U U X1
Ih = h = . (14.27)
Rh Rh2 ( X1 + X 2 )2 + X12 X 22
Dacă se consideră că X1=X2=Xp=1/(Cp) relaţia (14.27) devine:
UXp U
Ih = = =
( )
Rh2 2 X p 2 + X 4p 4 Rh2 + X 2p
U U ωCp (14.28)
= = .
R2 4 Rh2 ω 2 C 2p + 1
X p 4 h2 + 1
Xp
În general, curentul electric care trece prin corpul uman se închide, atât prin
rezistenţa de izolaţie a reţelei faţă de pământ (componenta activă), cât şi prin
capacităţile faţă de pământ ale conductoarelor (componenta reactivă).
În ipoteza că R1=R2=Riz0 şi X1=X2=Xp0 intensitatea curentului electric este:
I h = I ha
2
+ I hc
2
, (14.29)
în care
U
I ha = ;
2 Rh + Riz
U ωCp
I hc = .
4 Rh2 ω 2 C 2p + 1
Schema de principiu, pentru cazul general, este îndicată în figura 14.11 a),
iar schema electrică echivalentă corespunzătoare, în figura 14.11 b).
Din figura 14.11 se observă că, între conductorul fazei F şi neutru (pământ) N,
sunt intercalate impedanţele Zh, Z1 şi Z'1 a căror impedanţă echivalentă este:
1 1 1 1
= + + . (14.30)
Z 'e Z h Z 1 Z '1
560 Consumatori de energie electrică
F F F
U
N Zh=Rh Z'1=R1 Z'e
Z1=−jX1
I
C1 C2
Rh R1 U
R2
Z'2=R2 Z"e
Z2=−jX2
N N
a) b) c)
Fig. 14.11 − Schema electrică echivalentă pentru cazul în care se produce atingerea unui
element conductor de curent electric al unei reţele cu două conductoare izolate faţă de
pământ:
a) schema electrică de principiu; b) schema circuitului electric echivalent; c) schema
echivalentă simplificată.
UA
A
N UB
B
UC A (B, C)
C
Ih
U AN U A0 − U N 0
I 'A = = ;
ZA ZA
U AN U A0 − U N 0
Ih = = ;
ZA Rh
(14.37)
U U −U N0
I B = BN = B 0 ;
ZB ZB
U U −U N0
I C = CN = C 0 .
ZC ZC
UAN
I'A ZA
IA
A Ih Rh
UAB UCA UBN
IB UA0 ZB
B N
UBC UCN
IC UB0 ZC
C
UC0
UN0
0
Fig. 14.15 − Schema echivalentă a circutului din
figura 14.13.
3 U 3 U
Ih = = =
3 Rh + Z 3 R + Riz
h
1 − jω Riz C p
3 U (1 − jω Riz C p ) (14.43)
= =
(3 Rh + Riz ) − 3 jω Rh Riz C p
=
( )
3 U Riz + 3 Rh 1 + ω2 Riz2 C 2p − jω Riz2 C p ,
(
9 Rh2 1 + ω2 Riz2 C 2p ) + Riz (Riz + 6 Rh )
având valoarea:
3 U
Ih = .,
Riz (Riz + 6 Rh ) (14.44)
9 Rh2 +
1+ ω 2
Riz2 C 2p
Tensiunea fazei conductorului care este atins de om este:
U Z
U ' A = U A0 − U N 0 = U A0 − A0 =
3 Rh + Z
(14.45)
Z 3 Rh U 3 Rh
U A0 1 − = U A0 = ,
3 Rh + Z 3 Rh + Z 3 Rh + Z
iar tensiunile celorlalte faze sunt:
U Z
U ' B = U B 0 − U N 0 = U B 0 − A0 =
3 Rh + Z
=
3 Rh U B 0 + Z (U B 0 − U A0 ) U 3 Rh + Z
= ;
( )
3 Rh + Z 3 Rh + Z
U Z (14.46)
U 'C = U C 0 − U C 0 = U C 0 − A0 =
3 R + Z h
=
3 Rh U C 0 + Z (U C 0 − U A0 ) U 3 Rh + Z
= .
( )
3 Rh + Z 3 Rh + Z
U A0 Riz
U ' A = U A0 − U N 0 = U A0 − =
3 Rh + Riz
3Rh
= U A0 ;
3 Rh + Riz
U R
U ' B = U B 0 − U N 0 = U B 0 − A0 iz =
3 Rh + Riz
3 Rh U B 0 + Riz (U B 0 − U A0 ) 3 Rh U B 0 − Riz U AB
= ;
3 Rh + Riz 3 Rh + Riz
U R
UC'
= U C 0 − U N 0 = U C 0 − A0 iz =
3 Rh + Riz
3 Rh U C 0 + Riz (U C 0 − U A0 ) 3 Rh U C 0 − Riz U CA
(14.46)
= .
3 Rh + Riz 3 Rh + Riz
UN0 C
UA
A
N UB
U'C UCA B
UC0 UC
C
Ih
UBC UN0 UA0
0 UA' A
UN0=VN UA=Uf Rh Riz Riz Riz
U'B UB0
UAB 0
UN0 B
Fig. 14.16 − Diagrama fazorială a tensiunilor Fig. 14.17 − Schema echivalentă a
pentru schema din figura 14.13. reţelei trifazate izolate atunci când se
neglijează capacităţile faţă de pământ.
Din relaţiile (14.46) şi din diagrama fazorială din figura 14.16 se observă că
tensiunea faţă de pământ a conductorului A, atins de om, scade faţă de valoarea ini-
ţială, la valoarea U'A , iar tensiunile faţă de pământ ale conductoarelor B şi C cresc,
având valorile U'B şi respectiv U'C, comparativ cu tensiunile UB0 şi respectiv UC0 .
În general, curenţii capacitivi măresc cu mult intensitatea curentului electric
care trece prin corpul uman, uneori chiar determină în totalitate valoarea acestui
curent electric. Dacă reactanţa capacitivă faţă de pământ este mică în raport cu re-
zistenţa de izolaţie (Riz>>Xp), atunci se poate neglija curentul electric care se închi-
de prin rezistenţa de izolaţie şi se consideră numai valoarea curentului electric care
se închide prin capacitatea faţă de pământ a fiecărui conductor. În ipoteza
lim Z = − j /(ω C p ) , adică atunci când rezistenţa de izolaţie este infinită, iar ca-
Riz →
pacitatea liniei faţă de pământ are o valoare bine precizată, care nu poate fi negli-
566 Consumatori de energie electrică
jată, curentul electric Ih , care trece prin corpul uman, este, în totalitate, determinat
de această capacitate, având expresia:
3 U A0 ( )
3 U A0 ω C j + 3 ω Rh C p
p
Ih = = .
3 Rh −
j 1 + 9 ω2 Rh2 C 2p (14.47)
ωCp
Dacă se neglijează reactanţa capacitivă ( lim Z = Riz ) expresia curentului
C p →0
electric Ih devine:
3 U A0
Ih = . (14.48)
3 Rh + Riz
În cazul unei funcţionări normale a reţelei electrice, fără defecte de izolaţie, nu
este posibil totdeauna ca rezistenţele de izolaţie ale diferitelor echipamente să fie
menţinute la valorile necesare evitării unor scurgeri de curent electric. Întrucât
aceste rezistenţe sunt legate în paralel la reţea, rezistenţa electrică echivalentă de
izolaţie a reţelei scade sub valoarea care determină, în cazul unor atingeri mono-
fazate, un curent electric nepericulos pentru om.
Pe de altă parte, fiecare conductor are o capacitate Cp faţă de pământ care, în
general, nu poate fi neglijată. În acest fel, în cazul general, impedanţa Z provine din
capacitatea naturală faţă de pământ a elementelor circuitelor curenţilor electrici de
lucru şi rezistenţa de izolaţie a acestora, legate în paralel.
O reţea electrică trifazată, izolată faţă de pământ, prezintă avantaje faţă de o re-
ţea cu punctul neutru legat la pământ, în ceea ce priveşte protecţia împotriva atin-
gerilor directe, cu condiţia ca toate elementele care fac parte din circuitele curenţi-
lor de lucru să fie inaccesibile unei atingeri întâmplătoare, cât şi împotriva atinge-
rilor indirecte; folosirea circuitelor izolate pentru alimentarea utilajelor portative
constituie chiar unul din mijloacele principale de protecţie împotriva şocurilor
electrice.
Pentru ca reţeaua trifazată izolată să-şi poată păstra avantajele pe care le are
faţă de reţeaua cu neutrul legat la pământ, se interzice folosirea punctului neutru
pentru scopuri de exploatare. Această practică incorectă este utilizată la alimenta-
rea receptoarelor monofazate (corpuri de iluminat, aparate de încălzit etc.), când se
foloseşte punctul neutru pentru racordarea unui conductor, care în acest gen de
utilizare este numit „conductor neutru”. O astfel de destinaţie dată punctului neutru
conduce, practic, la pierderea calităţii de reţea izolată, întrucât se produce desizola-
rea punctului neutru faţă de pământ. Această situaţie poate conduce la accidente
grave. De exemplu, într-o reţea izolată există o punere la pământ nesemnalată,
curentul electric de scurgere la pământ având o valoare redusă şi protecţia la supra-
sarcină nu a acţionat; dacă omul stând pe pământ atinge aşa-zisul „conductor
neutru” folosit pentru alimentarea unui receptor monofazat, considerându-l ca fiind
fără tensiune este supus unui şoc electric, curentul electric închizându-se pe urmă-
torul circuit: faza defectă → pământ → om → conductor neutru (punctul neutru) →
sursa de alimentare. Pentru alimentarea receptoarelor monofazate este necesară
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 567
UA A
A
UB
B B
UC U
C C
Ih
Rh RA RC
Ih
receptoare M
Rh
a) b)
Fig. 14.18 − Apariţia unui al doilea defect
a) circuitul electric; b) schema electrică echivalentă.
I
A A
B B
U U
C I C
Uf
Ih
R0 Rh
Ih RA RB RC
receptoare I Rd
Rh
Rd
a) b)
Fig. 14.19 − Atingerea unui element conductor de curent electric într-o reţea electrică
cu neutrul legat la pământ:
a) circuitul electric; b) schema electrică echivalentă.
Observaţii
• În toate cazurile de atingere a unui singur element aflat sub tensiune,
indiferent de tipul reţelei, pericolul poate fi redus dacă omul este izolat faţă de
pământ sau faţă de elementul de sub tensiune al reţelei. În această situaţie, se
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 569
nu fie mai mare decât limita superioară a acesteia (50 V tensiune alternativă sau
120 V tensiune continuă).
La instalarea circuitelor de TFJS şi TFJP trebuie respectate mai multe măsuri
[14.12] dintre care sunt menţionate:
• părţile active ale circuitelor trebuie să fie separate electric de orice alt circuit;
• masele electrice ale obiectelor şi echipamentelor electrice ale circuitelor
TFJS să nu fie legate electric la pământ, la conductoare de protecţie ale altor
circuite electrice sau la masele altor instalaţii;
• circuitele TFJS şi TFJP trebuie să utilizeze conductoare electrice distincte;
• prizele electrice pentru circuitele TFJS şi TFJP trebuie să fie marcate distinct
şi durabil, să nu permită intrarea fişelor circuitelor altor tensiuni, iar prizele de
TFJS să nu aibă contact de protecţie.
riz
Rh
a) b)
Fig. 14.20 − Traseul curentului electric de defect Id datorită
deteriorării izolaţiei unei faze faţă de pământ:
a) circuitul electric; b) schema electrică echivalentă.
572 Consumatori de energie electrică
UR UR
Id = = ,
Rd R p Rh (14.53)
riz +
R p + Rh
în care UA este tensiunea fazei A pe care este se află defectul.
Curentul electric ce poate trece prin om are valoarea:
Rp
Ih = Id . (14.54)
R p + Rh
Dacă omul se află cu mâna pe carcasa utilajului şi cu picioarele la un potenţial
nul, tensiunea de atingere Ua la care este supus va avea valoarea:
R p Rh
U a = I h Rh = I d . (14.55)
R p + Rh
Curentul electric Ip ce trece prin instalaţia de legare la pământ este:
Rh
I p = Id . (14.56)
R p + Rh
Dacă se neglijează rezistenţa electrică Rp în raport cu Rh, deoarece rezistenţa
electrică a legăturii la pământ (circa 4 ) este cu mult mai mică decât rezistenţa
electrică a omului (circa. 1000 ), se obţine:
I p Id (14.57)
şi deci:
Ua = I p Rp = Id Rp . (14.58)
Relaţia (14.58) îndică faptul că tensiunea de atingere este determinată direct
de curentul electric de defect Id şi de rezistenţa electrică Rp a legăturii la pământ.
A
B
C
Cp Cp Cp
K Riz Riz Riz
riz
Rh
Rp
a)
A
B
C
Id
riz
Ip
Cp Cp Cp
Ua Ih Rh Rp Riz Riz Riz
b)
Fig. 14.21 − Alimentarea de la o reţea electrică trifazată, izolată
faţă de pământ, a unui echipament ce prezintă un defect de izolaţie
faţă de carcasă:
a) circulaţia curenţilor electrici; b) schema electrică echivalentă.
IC Riz
C
Ih Rh
IA=Id Ip Rp
0 A Riz
IB Riz
B
Fig. 14.22 − Schema simplificată pentru un
defect într-o reţea electrică trifazată izolată faţă
de pământ.
U A − U B = Re I A − Riz I B ;
(14.59)
U A − U C = Re I A − Riz I C ,
în care
1 1 1 1
= + + .
Re R h R p Riz
Dacă se aplică teorema I-a lui Kirchhoff în nodul 0 se obţine:
574 Consumatori de energie electrică
I A + I B + I C = 0. (14.60)
Explicitând expresiile curenţilor electrici IB şi IC din relaţia (14.59) şi înlocuind
în (14.60) rezultă relaţia care permite determinarea valorii curentului electric IA:
2 U A − U B − U C
IA = . (14.61)
2 Re + Riz
Dacă se are în vedere că UA+UB+UC = 0 relaţia (14.61) devine:
3 U A
IA = , (14.62)
2 Re + Riz
În funcţie de tensiunea de linie, valoarea curentului electric de defect Id = IA
rezultă
3 U
Id = . (14.63)
2 Re + Riz
Tensiunea de atingere are valoarea:
U a = I d Re = I h Rh , (14.64)
iar valoarea curentului electric Ih care trece prin om se obţine din expresia:
R 3 U R 3 U
Ih = Id e = e = .
Rh 2 R e + Riz R h 2 R + Riz Rh (14.65)
h
Re
Dacă se înlocuieşte expresia rezistenţei electrice echivalente Re în relaţia
(14.65) se obţine:
3 U
Ih = =
1 1 1
2 Rh + Riz Rh + +
Riz R p Rh
(14.66)
3 U
= .
Riz Rh
3 Rh + + Riz
Rp
În cazul în care echipamentul analizat nu este legat la priza de pământ (Rp=),
expresia curentului electric Ih devine:
3 U
I h ( R p = ) = . (14.67)
3 Rh + Riz
Raportul dintre valoarea curentului electric ce trece prin om, în cazul în care
carcasa echipamentului este legată la pământ (relaţia 14.65), şi valoarea curentului
electric atunci când echipamentul nu este legat la pământ (relaţia 14.67) este:
Ih 3 Rh + Riz 1
= = .
I h(R p = ) 3 R + R + iz h 1 + R R Riz Rh (14.68)
h iz
Rp R p (3 Rh + Riz )
Din relaţia (14.68) se observă faptul că acest raport este subunitar şi, deci,
rezultă că intensitatea curentului electric ce traversează corpul uman, atunci când
atinge carcasa legată la pământ este întotdeauna mai mic decât în cazul atingerii
carcasei nelegate la priza de pământ.
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 575
3 U ω C p
I pc = . (14.74)
1+ 9 ω 2
R 2p C 2p
Curentul electric total de punere la pământ, în ipoteza că rezistenţele faţă de
pământ RA , RB şi RC ale conductoarelor fazelor sunt egale, având valoarea Riz
(RA = RB = RC = Riz) este:
U
Ip =
Riz ( Riz + 6 R p ) (14.75)
3 Rp 1+
9 R p (1 + ω Riz C p )
2 2 2 2
Relaţia (14.75) rezultă din relaţia (14.43) unde s-a înlocuit Rh cu Rp.
Intensitatea curentului electric total, de scurgere la pământ, se poate determina
şi din relaţia:
I p = I 2pa + I 2pc (14.76)
atunci când sunt cunoscuţi curenţii electrici prin rezistenţa de izolaţie a reţelei Ipa şi
prin reactanţa capacitivă a reţelei faţă de pământ Ipc.
Protecţia prin legare la pământ dirijează A
numai curenţii de defect, scurgerea acestora prin B
instalaţia de protecţie putând avea loc un timp C
nedeterminat, fără a fi sesizaţi. Pentru ca punerile Id
la masă să poate fi depistate şi înlăturate, adică
defectul să fie semnalizat, va trebui să existe, în Ipa
plus, o instalaţie de control şi semnalizare care Ua Rp Riz Riz Riz
supraveghează, în mod permanent, starea izolaţiei
reţelei electrice faţă de pământ. Dacă rezistenţa de
izolaţie scade sub o anumită valoare, instalaţia de
semnalizare declanşează un semnal acustic sau
optic. Pericolul devine foarte mare, dacă în timp Fig. 14.23 − Determinarea curen-
ce există punerea unei faze la pământ, de exemplu tului electric de punere la pământ.
prin carcasa unui utilaj, datorită deteriorării izolaţiei aceste faze, apare o altă
punere la pământ pe o altă fază a reţelei. În această situaţie se stabileşte un curent
de defect între faze, adică o dublă punere la pământ (fig. 14.24).
Cele două utilaje sunt legate la câte o instalaţie de legare la pământ, având
fiecare rezistenţa Rp1 şi respectiv Rp2. Circuitul curentului de defect Id se închide
între cele două faze cu izolaţiile deteriorate şi prin rezistenţele instalaţiilor de
legare la pământ.
Intensitatea curentului electric de defect Id , la dubla punere la pământ, este
dată de relaţia:
U
Id =
Rc ( R p1 + R p 2 ) (14.77)
riz1 + riz 2 +
Rc + R p1 + R p 2
în care U este tensiunea de linie; riz1 – rezistenţa electrică a izolaţiei deteriorate a
utilajului 1, pe faza C; riz2 – rezistenţa electrică a izolaţiei deteriorate a utilajului 2,
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 577
Ih Ih
1 riz1 riz2 2
Rh Rh
Rc
Rp1 Rp2
Uc
Ip1 Ip2
Dacă riz1 = riz2 = 0, ceea ce corespunde unei puneri directe la masă a fiecărei
carcase, se obţine:
U
Id = .
Rc ( R p1 + R p 2 ) (14.78)
Rc + R p1 + R p 2
Curenţii electrici care trec prin cele două instalaţii de legare la pământ au
valoarea:
Rc
I p1 = I p 2 = I d . (14.79)
Rc + R p1 + R p 2
În cazul în care Rc = , adică nu există o legătură electrică între cele două
utilaje, respectiv între cele două instalaţii de legare la pământ, curenţii electrici de
punere la pământ, aşa cum se poate observa fin figura 14.24, au valoarea:
U
I p1 = I p 2 = , (14.80)
R p1 + R p 2
iar tensiunile de atingere pe carcasele celor două utilaje au valorile:
R p1
U a1 = I p1 R p1 = U (14.81)
R p1 + R p 2
şi, respectiv
R p2
U a2 = I p2 R p2 = U . (14.82)
R p1 + R p 2
Se remarcă faptul că Ua1+ Ua2 = U indiferent de rezistenţele Rp1 şi Rp2 . Deoarece
suma tensiunilor de atingere este constantă şi egală cu tensiunea de linie a reţelei,
rezultă că cel puţin la unul dintre utilaje va apărea o tensiune de atingere periculoasă.
578 Consumatori de energie electrică
În cazul unei duble puneri la pământ, dacă nu există o legătură la pământ între
carcasele utilajelor defecte, respectiv între instalaţiile de legare la pământ la care
sunt legare aceste utilaje, tensiunile de atingere nu depind de rezistenţele de legare
la pământ, ci de raportul lor k = Rp1/Rp2. Expresiile (14.81) şi (14.82) pot fi expri-
mate în funcţie de acest raport:
k
U a1 = U (14.83)
k +1
şi respectiv
1
U a2 = U . (14.84)
k +1
Dacă Rp1= Rp2 rezultă Ua1 = Ua2 = U/2, A
adică tensiunile de atingere sunt egale între B
ele şi egale cu jumătatea valorii tensiunii de C
linie. Dacă însă între carcasele utilajelor
electrice există o legătură electrică cu o Rc1 Rc1
rezistenţă de valoare redusă Rc, situaţia este
total schimbată.
riz1 riz2
În calculul curenţilor de defect şi al Rc I
tensiunilor de atingere se iau în considerare
Uc
şi rezistenţele conductoarelor fazelor, până
la sursa de alimentare, prin care se închide
circuitul curenţilor de defect, deoarece Ua2 Rp1 Rh Rp2 Rh Ua2
acestea sunt de acelaşi ordin de mărime cu
rezistenţa Rc şi deci nu pot fi neglijate (fig. Ip
14.25).
Valoarea curentului electric total Id , de Fig. 14.25 − Schema electrică echivalentă
pentru montajul din fig. 14.24.
defect rezultă:
U
Id = ,
Rc ( R p1 + R p 2 ) (14.85)
Rc1 + Rc 2 +
Rc + R p1 + R p 2
în care Rc1 şi Rc1 sunt rezistenţele electrice ale conductoarelor fazelor 1 (C) şi 2 (A),
iar celelalte mărimi au aceleaşi semnificaţii ca mai sus.
Curentul electric care se închide prin instalaţiile de legare la pământ are valoarea
Rc
I p = Id . (14.86)
Rc + R p1 + R p 2
Tensiunile de atingere corespunzătoare utilajelor vor fi:
U Rc R p1
U a1 = I p R p1 =
(Rc1 + Rc2 ) ( Rc + R p1 + R p2 ) + Rc ( R p1 + R p2 ) (14.87)
şi, respectiv
U Rc R p 2
U a2 = I p R p2 =
(Rc1 + Rc2 ) ( Rc + R p1 + R p 2 ) + Rc ( R p1 + R p2 ) (14.88)
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 579
Prin legarea între ele a carcaselor utilajelor electrice, curenţii de defect sunt
mari, deoarece sunt curenţi de scurtcircuit, capabili să determine deconectarea
sectorului defect. Chiar dacă defectul nu este înlăturat în timp util, tensiunile de
atingere sunt reduse, sub limita admisibilă.
De asemenea, în figura 14.24, pentru circuitul care cuprinde traseul carcasa 1
→ Rp1 → Rp2 → carcasa 2 → conductorul Rc se poate scrie:
I p R p1 + I p R p 2 = Rc I (14.89)
şi prin urmare
U a1 + U a2 = Uc .
Curentul electric care trece prin conductorul de legătură dintre masele celor
două utilaje are valoarea
R p1 + R p 2 R p1 + R p 2
I = Ip = Id , (14.90)
Rc Rc + R p1 + R p 2
iar căderea de tensiune pe acest conductor rezultă:
( R p1 + R p 2 ) Rc
U c = Rc I = I d , (14.91)
Rc + R p1 + R p 2
Analiza datelor prezentate mai sus pune în evidenţă faptul că, în reţelele
izolate faţă de pământ, se poate obţine o protecţie foarte bună cu ajutorul instala-
ţiilor de legare la pământ dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
• există o legătură electrică cu o rezistenţă suficient de mică între masele
electrice ale echipamentelor sau utilajelor electrice; această legătură se numeşte de
egalizare a potenţialului. Se observă că legăturile de egalizare pot asigura
deconectarea sectorului defect al reţelei, cât şi reducerea tensiunilor de atingere,
ceea ce conduce la micşorarea pericolului de şoc electric;
• rezistenţele electrice ale instalaţiilor de legare al pământ să fie suficient de mici;
• efectuarea unui control riguros şi periodic al rezistenţei electrice a instala-
ţiilor de legare la pământ şi a legăturilor de protecţie;
• adoptarea unui domeniu adecvat de reglare al aparatelor de protecţie în
vederea deconectării sectorului defect în cazul dublei puneri la pământ.
În mod obişnuit, protecţia prin legare la pământ a maselor tuturor utilajelor
sau echipamentelor se realizează printr-o reţea comună de legare la pământ.
Această reţea face legătura între toate masele electrice ale utilajelor alimentate de
la aceeaşi sursă de alimentare. Toate utilajele trebuie să fie legate la reţeaua comu-
nă de protecţie; un singur utilaj sau echipament nelegat la această reţea creează pe-
ricolul de punere la pământ bifazat. Din acest motiv, când din aceeaşi sursă se ali-
mentează mai multe sectoare, reţelele generale de protecţie ale acestora trebuie să
fie legate între ele, constituind o reţea comună. Este recomandat ca reţeaua genera-
lă de legare la pământ să fie realizată în circuit închis. În acest caz, legătura la priza
de pământ este asigurată şi în cazul întreruperii conductoarelor reţelei. Legătura
între priza de pământ şi reţeaua comună se realizează cel puţin prin două conductoare.
Legând printr-un conductor de protecţie elementele instalaţiei electrice care
pot intra accidental sub tensiune, în cazul unui defect, cu diferite elemente metalice
din vecinătate, aşa cum sunt construcţiile metalice sau armăturile metalice ale
580 Consumatori de energie electrică
A
B
C Uf
Id
R0 Id riz
Ih
Ip
Ih Rh Rp Ua
riz
Rh Ip
R0 Rp
a) b)
Fig. 14.26 − Alimentarea de la o reţea electrică trifazată, cu neutrul legat
la pământ, a unui echipament cu defect de izolaţie:
a) circuitul electric; b) schema electrică echivalentă.
14.3.4.1 Schema TT
Tablou de
distribuţie
A
B
C
N
PE
R0 Rp
Fig. 14.27 − Schema TT.
Accidente grave pot avea loc dacă o reţea alimentează unele utilaje, unde este
aplicată protecţie prin legare la pământ prin conductorul de protecţie PE şi alte
utilaje, care sunt legate numai la conductorul neutru. Într-o asemenea situaţie pot să
apară tensiuni de atingere periculoase pe toate carcasele utilajelor sau echipamen-
telor electrice legate la conductorul neutru. Se constată, că în cazul punerii sub
tensiune a unei carcase protejate prin legare la pământ, curentul de punere la
pământ va avea valoarea:
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 583
Uf
Id = . (14.100)
R0 + R p
Atât utilajul defect, cât şi utilajele conectate la conductorul neutru vor
prezenta o tensiune de atingere:
Rp
U ap = R p I d = U f (14.101)
R0 + R p
şi, respectiv
R0
U aN = R0 I d = U f . (14.102)
R0 + R p
Deoarece Uap + UaN = Uf rezultă că, în general, tensiunile de atingere la toate
utilajele, inclusiv la utilajul defect legate numai la conductorul neutru vor avea va-
lori periculoase.
14.3.4.2 Schema TN
În acest tip de schemă, masele instalaţiei electrice sunt legate la punctul neutru
prin conductoare de protecţie.
În cazul producerii unui defect de izolaţie (fig. 14.28) apare un curent electric
de defect a cărui intensitate este
Uf
Id = , (14.103)
R f + Rn
în care: Uf este tensiunea fazei defecte; Rf – rezistenţa electrică a conductorului
fazei defecte de la sursă până la locul defectului; Rn – rezistenţa conductorului de
protecţie prin care se închide curentul de defect.
În relaţia (14.103) s-au neglijat reactanţele inductive Xf şi Xn ale conductoarelor.
A A
B
C
PEN PEN
Rf Rn
K
PE
Rf
Xf =Lf Xn =Ln
Rn riz
riz
R0
a) b)
Fig. 14.28 − Principiul protecţiei prin legare la conductorul unuic de
protecţie PEN:
a) circuitul curentului electric de defect; b) schema electrică
echivalentă.
584 Consumatori de energie electrică
N
N PE
PE
R0
Fig. 14.29 − Apariţia pericolului de electrocutare în cazul
întreruperii conductorului PEN.
A
B
C
N
PE
A
N PE
PE N N
PE
Id
R0
poate limita astfel curentul electric prin corpul uman la valori nepericuloase, atunci
când apare un defect de izolaţie a unei faze.
TS
S
Riz
R0
TS
S
Riz
R0
− curenţii electrici care se trec la pământ să fie cât mai mici, prin asigurarea a
cât mai multor căi de scurgere;
− rezistenţa electrică a căilor de trecere la pământ să fie cât mai mică, prin
adăugarea unui număr corespunzător de prize de pământ.
0,8 U f S f
I REM , (14.111)
ρ (1 + m ) L
în care IREM este curentul electric de reglare al declanşatoarelor electromagnetice;
Uf – tensiunea de fază; Sf – aria secţiunii transversale a conductoarelor de fază; −
rezistivitatea la temperatura normală de funcţionare; m = Sf/SPE , unde SPE este aria
secţiunii transversale a conductorului de protecţie; L – lungimea conductorului.
b) Întreruperea curentului de defect printr-un dispozitiv de protecţie corespun-
zător, într-un interval de timp depinzând de anumiţi parametri, cum ar fi tensiunea
de atingere la care poate fi supusă fără risc o persoană, probabilitatea de defect şi
atingerea cu părţile defecte.
În tabelul 14.5 sunt indicaţi timpii maximi admişi de acţionare a dispoziti-
vului de protecţie în care o persoană poate fi supusă fără pericol la o anumită
tensiune de atingere.
În schema TT [14.7] toate masele receptoarelor electrice, protejate prin
acelaşi dispozitiv de protecţie şi toate masele simultan accesibile trebuie inter-
conectate prin conductoare de protecţie şi legate la aceeaşi priză de pământ.
Defectul care apare între fază şi masă provoacă circulaţia unui curent prin bucla de
defect (fig. 14.33).
Dispozitivele de protecţie la supracurenţi electrici nu pot fi folosite la protecţia
împotriva atingerilor indirecte decât dacă rezistenţele electrice Rp de dispersie, ale
prizelor de pământ sunt mici şi îndeplinesc condiţia:
R p I d U max , (14.112)
în care: Rp este rezistenţa electrică de dispersie a prizei de legare la pământ a
maselor; Id – curentul electric de defect care asigură funcţionarea dispozitivului de
protecţie în timpul prevăzut în tabelul 14.5, corespunzător valorii de atingere
prevăzute; Umax – tensiunea maximă admisă (50 V la tensiune alternativă).
Din relaţia (14.112) rezultă Id 12,5 A pentru Rp = 4 şi Id 50 A pentru
Rp = 1 .
Tabelul 14.5
Timpii de acţionare ai dispozitivelor de protecţie pentru diferite
tensiuni de atingere
Tensiune de Timpii maximi de acţionare ai dispozitivului
atingere prezumată de protecţie [s]
[V] Tensiune alternativă Tensiune continuă
50 5 5
50 5 5
75 0,6 5
90 0,45 5
120 0,34 5
150 0,27 1
220 0,17 0,4
280 0,12 0,3
350 0,08 0,2
500 0,04 0,1
592 Consumatori de energie electrică
A
În schema TT se pot folosi următoa-
B
rele dispozitive de protecţie: C
− dispozitive de protecţie la supra- N
curenţi electrici;
− dispozitive de protecţie diferen-
ţiale.
Dispozitivele automate de protecţie
la tensiuni de atingere (PATA) se pot fo- Bucla de
Receptor
Masa
losi în situaţii speciale, atunci când alte defect
dispozitive de protecţie nu pot fi utilizate
În schema TN toate masele instala-
ţiei electrice trebuie să fie legate prin R'p Rp
conductoare de protecţie la punctul
neutru al sursei, care trebuie legat la Fig. 14.33 − Circulaţia curentului electric prin
bucla de defect în schema TT.
pământ, în apropierea acesteia.
Se pot utiliza dispozitive de protecţie diferenţială la:
• schema TN-C, unde sunt utilizate pentru întreruperea automată a unui circuit
din exteriorul zonei de acţiune a legăturii echipotenţiale; masele receptoarelor
trebuie să fie legate la o priză de pământ având o rezistenţă care să asigure funcţio-
narea dispozitivului de protecţie;
• schema TN – C – S, unde legarea conductorului de protecţie la conductorul
comun PEN trebuie să se facă în amonte de dispozitivul de protecţie diferenţial, sau
altfel spus conductorul PEN nu trebuie utilizat în aval de dispozitivul de protecţie.
În schema IT, cu neutrul alimentării izolat faţă de pământ, curentul electric
al primului defect care poate afecta o fază, se închide prin impedanţele (capacitive
şi rezistive de izolaţie) ale celorlalte faze faţă de pământ. La apariţia primului
defect de izolaţie, curentul electric de defect Id va trebui să fie limitat astfel încât în
instalaţie să nu apară o tensiune de atingere Ua mai mare decât cea admisă
Rm I d U a , (14.113)
în care Rm este rezistenţa electrică de dispersie a prizei de pământ a maselor recep-
toarelor.
Respectarea condiţiei (14.113) permite evitarea întreruperii alimentării recep-
toarelor la apariţia primului defect. Pentru menţinerea acestui avantaj, defectul de
izolaţie trebuie detectat cu ajutorul controlului permanent al instalaţiei (CPI) şi,
desigur, apoi eliminat. Dacă primul defect nu este eliminat şi dacă se produce un al
doilea defect de izolaţie la o altă fază, va apărea un curent electric de dublu defect
(curent electric de scurtcircuit între faze).
Rezultă astfel că în schema IT se pot utiliza următoarele dispozitive de pro-
tecţie şi semnalizare:
a) CPI – dispozitive de control permanent al izolaţiei;
b) dispozitive de protecţie la curent electric diferenţial (la primul defect);
c) dispozitive de protecţie la supracurenţi electrici (la al doilea defect).
Instalaţii de protecţie împotriva şocurilor electrice 593
Tabelul 14.6
Dependenţa dintre valoarea curentului diferenţial rezidual şi rezistenţa de dispersie
Valoarea maximă a rezistenţelor de dispersie
la pământ Rm a maselor receptoarelor legate
Curentul diferenţial rezidual I
la pământ []
[mA]
Ua = 50 V tensiune Ua = 25 V tensiune
alternativă alternativă
1000 50 25
Dispozitive
650 76 38
diferenţiale de
500 100 50
medie
300 166 83
sensibilitate
100 500 250
Într-un circuit fără defect, în funcţionare normală, suma curenţilor prin cele
trei faze şi conductorul neutru este nul şi, prin urmare, nu va exista flux magnetic
în miez, iar tensiunea electromotoare indusă în bobină va fi de asemenea nulă. O
punere la pământ, însoţită de un curent electric care nu se întoarce prin conductorul
neutru, va determina ca suma fazorială a curenţilor electrici care traversează miezul
594 Consumatori de energie electrică
magnetic să fie diferită de zero, ceea ce produce apariţia unui flux magnetic în
acesta.
Diferenţa de curent electric este denumită „curent rezidual” , iar principiul este
cunoscut ca „principiul curentului diferenţial rezidual”. Fluxul magnetic alternativ
rezultant în miezul magnetic induce o tensiune electromotoare în bobină, astfel
încât curentul electric, ce apare, circulă prin bobina de acţionare a dispozitivului de
deconectare. Dacă curentul electric rezidual depăşeşte valoarea impusă pentru
funcţionarea dispozitivului de deconectare cu dispozitiv diferenţial, atunci întrerup-
torul automat asociat va deconecta şi separa zona defectă.
Blocul general de comandă şi protecţie al unei instalaţii electrice alimentate
din reţeaua publică de joasă tensiune, adică disjunctorul de branşament poate să nu
aibă şi funcţie diferenţială.
Disjunctorul de branşament cu funcţie diferenţială poate fi utilizat în cazul
protecţiei la atingeri indirecte pentru rezistenţe electrice Rm conform tabelului 14.6.
În cazul unui defect de izolaţie întreaga instalaţie este deconectată de către
disjunctorul de branşament. Pentru a evita această situaţie trebuie instalate dispo-
zitive diferenţiale la plecarea fiecărui circuit sau grupuri de circuite, conform sche-
melor de selectivitate din figurile 14.35, 14.36, 14.37 şi 14.38.
În cazul utilizării dispozitivelor diferenţiale de protecţie, selectivitatea poate fi
realizată pe orizontală (fig. 14.36) sau pe verticală, în cascadă (fig. 14.37).
Selectivitatea verticală poate fi realizată în două trepte (fig.14.37) sau în trei trepte
(fig.14.38).
DR 1A; 400 ms
DR 500 mA
DR 500 mA;
40 ms
DR 30 mA DR 30 mA DR 30 mA
Bibliografie
[14.1] *** Efectele curentului asupra omului si animalelor domestice. Partea 1:Aspecte generale,
SR CEI 60479-1:1995.
[14.2] *** Efectele trecerii curentului prin corpul omului. Partea 2: Aspecte particulare. SR CEI
60479-2:1995.
[14.3] *** Efectele curentului asupra omului si animalelor domestice. Partea 3: Efectele trecerii
curentului prin corpul animalelor domestice, SR CEI 60479-3: 2005.
[14.4] *** Efectele curentului asupra omului si animalelor domestice. Partea 4: Efectele loviturilor de
trăsnet asupra omului si animalelor domestice, SR CEI/TR 60479-4: 2005.
[14.5] *** Protection against electric shock - Common aspects for installation and equipment,
IEC 61140-am1: 2004.
[14.6] *** Low-voltage electrical installations - Part 4-41: Protection for safety – Protection against
electric shock, IEC 60364-4-41: 2005.
[14.7] Voiculescu C. I., Petriciu C. I., Anatomia şi fiziologia omului, Editura Medicală, Bucureşti,
1974.
[14.8] *** Instalaţii electrice de joasă tensiune. Partea 4-41: Măsuri de protecţie pentru asigurarea
securităţii. Protecţia împotriva şocurilor electrice, SR HD 60364-4-41 (CEI 60364-4-41).
596 Consumatori de energie electrică
[14.9] *** Protection against electric shock - Common aspects for installation and equipement, CEI
61140:2004.
[14.10] *** Protecţia împotriva electrocutărilor. Limite admise, STAS 2612-87.
[14.11] Ionescu I., Aspecte privind protecţia muncii în exploatarea instalaţiilor, utilajelor şi
echipamentelor electrice, Editura Matrix Rom, Bucureşti, 1997.
[14.12] *** Protecţia împotriva şocurilor electrice. Aspecte comune in instalaţii şi echipamente
electrice, SR EN 61140: 2002.
[14.13] Sufrim M., Protecţia împotriva tensiunilor accidentale, Editura Tehnică, Bucureşti, 1967.
[14.14] Vasilache G., Sisteme de protecţie împotriva tensiunilor electrice accidentale, Editura
Tehnică, Bucureşti, 1980.
[14.15] *** Normativ pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni până la 1000
V c.a. şi 1500 V c.a., Normativ I 7.
[14.16] *** Ghid pentru instalaţii electrice cu tensiuni până la 1000 V c.a. şi 1500 V c.a.,Editura
Impuls, Bucureşti, ICECON SA: 2000.
[14.17] *** Manualul instalaţiilor electrice, Schneider Electric, Bucureşti, 2007.
[14.18] Mocanu C.I., Teoria câmpului electromagnetic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1981.
[14.19] Gavrilă H., Electrotehnică şi echipamente electrice, vol. 1, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti, 1993.
[14.20] Centea O., Bianchi C., Instalaţii electrice, Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1973.
[14.21] *** Protecţia împotriva electrocutării la utilajele şi echipamentele electrice mobile.
Prescripţii, STAS 12217-88.
[14.22] *** Metodele şi măsurile de protecţie în instalaţiile electrice de joasă tensiune şi protecţia
împotriva supratensiunilor, SR CEI 60364-4.
[14.23] *** Instalaţii electrice in construcţii. Partea 4: Protecţie pentru asigurarea securităţii.
Protecţie împotriva perturbaţiilor de tensiune si perturbaţiilor electromagnetice, SR CEI
60364-4-44.2005.
[14.24] *** Instalaţii electrice in construcţii. Partea 4: Protecţie pentru asigurarea securităţii.
Protecţie împotriva perturbaţiilor de tensiune si perturbaţiilor electromagnetice, SR CEI
60364-4-44:2005/A1, 2005.
[14.25] *** Instalaţii electrice în construcţii. Partea 4: Măsuri de protecţie pentru asigurarea
securităţii. Capitolul 44: Protecţia împotriva supratensiunilor. Secţiunea 442: Protecţia
instalaţiilor de joasa tensiune împotriva defectelor la pământ din instalaţiile de înaltă tensiune,
SR CEI 60364-4-442+A1: 1999.
[14.26] *** Verificări ale instalaţiei electrice, SR CEI 60364-6.