ELECTROTRAUMA.

FACTORII CE INFLUENTEAZA
ELECTROCUTIA. SEMNELE MORȚII
PRIN ELECTROCUȚIE.

PROFESOR: ANATOLII BONDAREV

STUDENT:PAHOME PETRU, M1822
 CUPRINS :

• Electrotrauma
• Leziuni prin current tehnic. Morfopatologia
• Mecanismul morții
• Fulgeratia. Morfopatologia
• Problemele MEDICO-LEGALE ale electrotraumei
 ELECTROTRAU
MA
• Modificările morfofuncționale, locale și generale, care au loc în orgnism sub acțiunea
energiei electrice. Electrotrauma soldată cu moartea victimei se numește electrocutie.
 curentul electric
industrial (tehnic)
Drept agent vulnerant în
electrotraumă
natural, atmosferic
(fulgerare, trăsnet).

• Electrotrauma poate fi realizată prin:

• — contact direct unipolar — atunci cînd o parte a corpului contactează cu o singură sursă de curent electric
(corpul victimei este interpus între un conductor electric și pămînt);
• — contact direct bipolar sau multipolar — atunci cînd două sau mai multe părți ale corpului contactează cu
o singură sursă de curent electric, corpul fiind izolat de pămînt; atunci cînd două părți ale corpului contactează
cu două surse de curent, realizîndu-se un scurtcircuit;
• — contact indirect — atunci cînd corpul victimei intră în contact cu o singură sursă de curent electric prin
elemente ocazionale (de pildă, prin intermediul unui jet de urină sau apă etc.);
• — arc voltaic — de fapt este o formă de contact indirect (unipolar sau m ultipolar), deoarece între corp și sursa
de curent electric există un strat de aer. Arcul voltaic poate fi generat doar de curentul electric foarte puternic,
atunci cînd distanta dintre victimă și sursa de curent este mică.
Trecerea curentului prin corp se realizează prih trei bucle:

superioară — în atingerea sursei de curent cu ambele mîini;

inferioară în atingerea sursei de curent electric cu ambele picioare;

— în atingerea conductorului electric eu o m înă, cînd curentul se scurge în

superioară -inferioară pămînt prin picior.

— Buclele superioară și superioară-inferioară sînt cele mai nocive, deoarece interesează organe
de importanță vitală. Moartea prin electrocutie de cele mai multe ori este o moarte accidentală
care survine în mediul familial prin defecțiunea unor aoarate electrice de uz casnic; în așa-
zisele /«jocuri de copii» sau în mediul industrial creînd accidentele de muncă prin nerespectarea
regulilor de protecție a muncii în materie de electricitate.
 LEZIUNI PRIN CURENT ELECTRIC
TEHNIC
• Gravitatea electrotraumei este în funcție de un șir de factori: fizici, biologici, circumstanțele electrotraumei etc.

• Un rol primordial îl au factorii fizici. Dintre aceștia cea mai mare importanță o are Intensitatea curentului, care la 0,025
A prezintă pericol pentru viața victimei, iar la 0,08 — 0,1 A, în majoritatea cazurilor, pentru om e mortală.

• Alt factor fizic este tensiunea curentului electric. Cele mai frecvente cazuri letale sînt generate de curentul de 110 — 240
V (în unele cazuri moartea se poate instala și la 3 0 — 40 V). La tensiuni mari, de 1 000 V și mai mult, moartea se produce
prin necroze grave. In cazul arcului volțaic victima poate supraviețui, fapt care poate fi lămurit prin carbonizarea tesuturilor,
fenomen care mărește rezistența acestora și micșorează intensitatea curentului electric.

• Gravitatea electrotraumei depinde și de felul curentului. Așa, curentul alternativ de 110 — 220 V e mai nociv decît cel
continuu. Un pericol deosebit îl prezintă curentul alternativ ce are frecventa 50 Hz (frecvența curentului casnic). La 500 V
curentul alternativ și cel continuu sînt la fel de periculoși, la 1 000 V și mai mult e mai periculos curentul continuu. Curentul
alternativ cu tensiunea de 1 500 V, intensitatea 3 A și frecvența mare (10 000 — 100 000 Hz) este inofensiv- Mai mult ca
atît, acesta se folosește în practica fizioterapeutică.
 Factorii biologici
• Din factorii biologici, de care depinde gravitatea electrotraumei, face parte rezistenta locală
(a țesuturilor) și generală (a organismului integru). Rezistența țesuturilor este în funcție de
structura și gradul de hidratare a acestora. Rezistența crește progresiv de la nervi la sînge, mușchi,
tegumente, grăsime, os.
• Rezistența organelor interne e mică (acestea pot fi considerate drept o soluție salină). Rezistența
pielii variază de la 10 ohmi pînă la 2 ohmi (tfegumentele uscate, măresc rezistența la curent
electric, pe cînd cele umede, subțiri o micșorează). Rezistența generală va fi mai mică la
persoanele cu afecțiuni preexistente, debilitate fizică, anemii, boala Bazedow etc. Rezistența va fi
mai mare la persoanele antrenate, în stare de ebrietate etc.
• Din factorii biologici mai fac parte stare de veghe si somnul. Acestea micșorează sensibilitatea
organismului față de curentul electric. Starea de veghe (după Jellinec «factorul atenției») adesea
salvează victima.
 • Circumstanțele care influențează evoluția electrotraumei sînt:

— suprafața de contact —
mărind-o vom micșora
rezistența corpului;

— durata contactului —
un contact îndelungat este mai
periculos pentru viață decît cel de
durată scurtă, deoarece permite
pătrunderea în corp a unei cantități
mai mari de energie electrică.
— numărul contactelor —
multiplicîndu-le vom mări suprafața
de contact; contactele multiple
presupun și traiecte multiple, mă -
rind astfel șansa afectării organelor
de importanță vitală (inima,
creierul);

— localizarea contactului — contactul

cu sursa electrică la nivelul capului
provoacă o moarte rapidă prin inhibiție
reflectorie a funcțiilor vitale; contactul la
nivelul membrelor inferioare nu-i mortal,
deoarece nu interesează organele de
importanță vitală;
— felul contactului —
contactul strîns facilitează trecerea
curentului electric, pe cînd cel superficial și
cel care aruncă mîna de pe conductor permit
supraviețuirea victimei;
 MECANISMUL ACȚIUNII
• Acțiunea curentului electric poate fi locală și generală.
• Acțiunea locală (în punctele de contact) se caracterizează prin urmă toarele efecte:
• Se manifestă prin leziuni asemănătoare cu cele produse de agenții mecanici. Acestea se observă pe
a) traiectul curentului, fiind mai pronunțate în punctele de intrare și de ieșire. Leziunile sînt prezentate prin
Mec excoriații, plăci, rupturi de mușchi și organe, fracturi osoase, rupturi de haine și încălțăminte etc.
anic

b) • - Se relevă prin arsuri (de regulă, fără reacții inflamatorii). Forme deosebite ale acestor arsuri sînt «marca
Ter electrică», care are valoarea de reacție vitală, și așa-numitele «perle» sau «mărgele» osoase produse prin
mic topirea parțială a oaselor (a componentului organic) la trecerea prin acestea a curentului electric.
(Jou
lle)

c) • - Constă în migrarea tisulară a ionilor: cu producerea unui edem electrogen, cu metalizarea punctelor de
Bioc contact etc.
himid
c)
E
le • Se manifestă printr-o disociere electrolitică, descompunerea grăsimilor în acizi grași. La nivelul
c membranelor celulare se schimbă concentrația ionilor, au loc tulburări ale schimbului de ioni cu modificări
t consecutive ale constantelor biochimice, biofizice și bioelectrice.
r
o
• Acțiunea generală (asupra întregului organism)
constă în dereglări nemijlocite ale proceselor
electrice, acestea fiind în cea mai mare măsură legate
de fenomenele de importanță vitală.
• Sub acțiunea curentului electric are loc dereglarea
proceselor de excitație și inhibiție cu afecțiuni
consecutive ale sistemelor cardiovascular, respirator
și neuropsihic. Apar spasme reflectorii ale mușchilor
striați și netezi. Acțiunea directă asupra cordului și
SNC provoacă o dereglare marcată a funcțiilor de
importanță vitală și o moarte rapidă.
 MECANISMUL MORȚII
• Moartea în electrocuție se produce prin mai multe mecanisme.
• șoc electric (o variantă a șocului traumatic ale cărui faze sînt mult mai scurte).
• paralizie respiratorie centrală (inhibiție bulbară — în atingerea sursei de curent cu capul) sau. periferică
(prin tetanizarea mușchilor respiratorii și realizarea unei asfixii mecanic e — în atingerea sursei cu
mîinile, toracele).
• paralizia centrală (prin afectarea bulbului cerebral) sau periferică a cordului (prin fibrilați a cordului în
atingerea sursei cu mîinile, toracele).
• laringospasm sau colaps cardiovascular (consecutiv acțiunii curentului electric la nivelul zonelor
reflexogene carotidiene). Rareori, moartea survine în urma complicațiilor secundare ale arsurilor
electrice.
 MORFOPATOLO
GIE
• Leziunile caracteristice pentru electrocuție sînt:
• Marca electrică apare la locul de intrare (mai des pe mîini), la cel de ieșire (mai frecvent pe picioare), pe
traiectul curentului electric (pe învelișurile organelor, printre pliurile de flexiune a tegumentelor). Se prezintă
ca o depresiune a pielii de formă rotundă, ovală sau alungită, uneori reflectînd forma conductorului electric.
• Marca electrică are un centru brun sau cenușiugălbui și o margine albicioasă («lizereul de porțelan»), puțin
ridicată. Marca electrică are un aspect pergamentos (prin deshidratare) și este aseptică (tegumentele se
sterilizează prin efect Joulle).
• Marca electrică are un tablou microscopic specific. Se evidențiază o alungire (perpendiculară față de
suprafața pielii) a celulelor bazale din stratul Malpighi și a nucleelor acestora, edem sau emfizem subcutanat,
cavități intradermale («alveole termice») condiționate de efectul termic, omogenizarea fibrelor conjunctive
care-i imprimă dermului un aspect omogen, uniform.
 • Metalizarea electrică se constată la locul de intrare a curentului și se datoreaza
pătrunderii particulelor de metal din conductor în tegumente. Uneori metalizarea e
perceptibilă cu ochiul liber, alteori poate fi evidențiată printr-o analiză spectrală (ultima
permite și identificarea conductorului electric în cauză).

• Edemul electrogen este o retenție acută

de apă în țesuturile afectate cauzată de
mărirea permeabilității vasculare
(vasoconstricțîe urmată de o vasodilatație
paralitică). Se manifestă prințr-un edem
tisular dureros în locul de contact, cu
aspect dur și cu emfizem subcutanat.
Uneori edemul electrogen este difuz și
ocupă toată fața sau un membru întreg.
• Necroza electrogenă se evidențiază după 3 — 4 săptămîni de la electrotraumă
și poate interesa pielea, țesuturile moi subcutanate și oasele. Este generată de
afecțiunile vasculare.
• Arsurile electrice se produc la poarta de intrare și de ieșire a curentului sau prin scînteia electrică (prin arcul
voltaic). De regulă, au loc în electrotraumele produse prin curent electric de tensiune înaltă. Au dimensiunile
variabile, culoarea brună sau cenușie, consistența dură, nu sîngerează, sînt nesensibile și rezistente la
putrefacție.
• E posibilă și calcinarea oaselor (acestea devin sfărâmicioase, mate, albe), precum și fracturarea lor. Rareori
se observă și pierderi de substanță. Microscopic se constată leziuni similare celor descrise la marca electrică,
însă mai mari și mai profunde.
• Leziunile distructive au loc în cazul acțiunii curentului electric puternic și sînt constituite din
excoriații, plăgi de formă neregulată, cu suprafața anfractuoasă și marginile zdrențuite. Unele
plăgi le amintesc pe cele produse prin arme de foc. Uneori au loc pierderi de substanță cu
dezgolirea oaselor și a articulațiilor, cu fracturi osoase și rupturi musculare etc.
• Leziunile organelor interne in moartea rapidă prin electrocuție semne
morfologice specifice nu se observă.
• La necropsie se constată semne general asfixice. In cazul acțiunii îndelungate
a curentului electric de tensiune înaltă în organele interne pot fi focare mici
de necroză și revărsate sanguine (mai frecvent perivasculare), uneori rupturi
de organe cavitare provenite din dilatarea gazelor sau vaporizarea lichidelor
prin efect. Joule. Semne caracteristice prezintă schimbările din mușchi și
oase.
• In mușchi adesea se constată dispariția striurilor transversale și focare
multiple de necroză; se observă ieșirea mioglobinei în cantități mari în sînge,
peste o oră aceasta apare și în urină. Dacă victima supraviețuiește cîteva ore,
în rinichi se evidențiază semne de nefroză pigmentară. Leziunile osoase
sînt constituite din despicături, «perle» osoasei, osteoporoză în focar etc.
• Acestea se observă după cîteva săptămîni de la electrotraumă la victimele
care supraviețuiesc. Vindecarea se produce cu multiple sechele: paralizii,
afazie, atrofie de nerv optic, epilepsie, cataractă, insuficiență renală ( necroză
acută tubulară și mioglobinurie), pancreatită necrotica, perforații de organe
cavitare, moarte de făt etc.
 FULGERATIA
• Acțiunea curentului electric atmosferic asupra organismului, fuigerul (ca descărcare între doi nori. iar
trăsnetul de descărcare între nori și sol) avînd intensități de peste 200 000 A, tensiuni de peste un miliard V și
degajînd o căldura de peste 25 000°C.
• După o astfel de descărcare, întîi apare lumina ce are viteza mai mare decît sunetul (300 000 km/s față de^330
m/s). Fulgerația are un caracter accidental. Mai frecvent sînt afectate persoanele care se află în timpul furtunii
în apropierea utilajului electric în funcțiune (televizor, radioreceptor conectate la rețeaua electrică etc.). La
persoanele fulgerate au loc schimbări similare cu cele produse prin curent electric tehnic de tensiune înaltă.
Moartea se instalează prin stop respirator și cardiac (prin asistolie și nu fibrilație) de origine centrală —
grație afectării centrilor bulban.
• La locul faptei (de cădere a trăsnetului) uneori vom observa
case distruse, pomi rupți, despicați sau dezrădăcinați, obiecte
de metal topite, îndoite sau rupte, pămînt răscolit, sol ars sau
topit. La răcirea solului topit, mai ales a nisipului, iau naștere
fulguriile — formațiuni dure semicristaline, avînd forma
unui morcov și dimensiunile pînă la un metru.
• Semnele clinice ale fulgerației se referă la pierderea
cunoștinței, la leziunile de retină și aie aparatului auditiv,
precum și la cele neuropsihice. Vindecarea persoanelor
supraviețuite poate evolua cu sechele. Dintre acestea mai
frecvente sînt leziunile oculare (cataracta) și otice
(hipoacuzia), tulburările psihice; mai rare — cele nervoase
(paraliziile și parezele).
 SEMNELE MORFOLOGICE
• Vor ii determinate de efectele trăsnetului.
• Efectele mecanice produc la om în punctele de intrare și de ieșire plăgi profunde, uneori penetrante, asemănătoare cu cele balistice.
Alteori plăgile sînt neregulate, cu marginile zdrențuite. Leziunile osteoarticulare sînt constituite din fracturi osoase, Iuxații,
dezarticulații, amputații sau chiar din «despicarea» corpului.
• In cadrul suflului exploziei se produc o serie de leziuni consecutive presiunii aerului și proiectării obiectelor mecanice din jur. Suflul
de explozie are două forme: forma de «imersion blast» și forma de «solid blast». In aer, presiunea suflului de explozie dă leziuni
grave, printre care leziuni pulmonare (rupturi de alveole, hemoragii pulmonare, pneumotorax, fracturi costale prin proiectare), leziuni
abdominale (dezinserțîi de mezouri, explozii intestinale, hemoragii peritoneale), embolii grăsoase și hematoame subdurale etc. In apă,
unda de presiune se propagă cu 1 600 m/s în loc de 340 m/s ca în aer, ceea ce va duce la leziuni mult mai grave.
• Efectele termice se manifestă prin arsuri.
• Pentru fulgerație sînt caracteristice așa-numitele «figuri de
trăsnet» care apar pe pielea victimei sub forma unei frunze de
ferigă, ramuri de brad sau a unui pom răsturnat, de o culoare
roșie-brună. Figura de trăsnet este o vasodilatație cu sau fără
eritrodiapedeză, ce dispare la cîteva ore după moarte.
• Părul afectat de trăsnet devine galben-pal, spiralat (fără arsuri
de piele și de haine în zonele adiacente). Adesea hainele iau
foc, producînd astfel arsuri și prin flacără. Din cauza
temperaturii mari se încălzesc și se topesc obiectele din metal
existente deasupra victimei (chei, ceasuri, catarame, monede
etc.). Podoabele de aur ating temperatura de pînă la 1 000°C, la
care se volatilizează. ;
• Acțiunea electromagnetica --produce magnetizarea obiectelor
metalice.
• Acțiunea biologica are mariifestări similare cu cele realizate
prin curent electric tehnic puternic.
 PROBLEMELE MEDICO-LEGALE ALE
ELECTROTRAUMEI
• Problemele medico-legale ale electrotraumei includ: diagnosticul pozitiv de electrocuție, stabilirea porții de
intrare a curentului electric, constatarea semnelor caracteristice pentru fulgerație, apre- cierea cauzei
morții etc.
• Diagnosticul pozitiv de electrocutie presupune cercetarea
Triadei Jellinek: a victimei, a locului de accident și a sursei de electrocuție.

• Ultimele două fac obiectul expertizelor tehnice, obiectul principal al cercetării medico-legale fiind victima.
Depistarea leziunilor de electrocutie și îndeosebi a mărcii electrice permite un diagnostic pozitiv. In lipsa mărcii
electrice concluzia poartă un caracter ipotetic.
• Marca electrică trebuie căutată nu numai în locul de contact cu conductorul (ultimul mai frecvent se află pe
mîini), dar și la ieșire (mai des pe plante) și pe traiectul buclei (mai ales printre pliurile de flexiune ale
tegumentelor). La copii și la electricieni mărcile electrice se observă adesea pe buze și limbă. De reținut că e
• în lipsa mărcii electrice diagnosticul pozitiv de electrocuție
poate fi facilitat de examenul hainelor și al încălțămintei
victimei. Pe acestea pot fi depistate așa semne ca: distrugerea
electrolitică a fibrelor de stofă din bumbac și viscoză,
îngroșarea firelor de sintetică și de lînă cu luarea formei
sferice sau de fus (după L. V. Stanislavski — «mărgele de
chihlimbar»), spiralarea concentrică a firelor de bumbac,
metalizarea unor sectoare izolate de haine.
• In fulgerație și electrocuție cu curent electric tehnic de
tensiune înaltă pe talpa încălțămintei pot fi observate semne
asemănătoare cu «figura de trăsnet».
• Pe conductorii electrici în cauză pot fi depistate fragmente de
epiderm provenite de la victimă. Particularitățile individuale
ale conductorului electric pot fi evidențiate printr-o analiză
spectrală a mărcii electrice și a pielii adiacente.
BIBLIOGRAFIE

• file:///C:/Users/User/Downloads/Ungureanu.pdf
• https
://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/electrocutionhttps://
link.springer.com/referenceworkentry/10.1007/978-1-61779-058-4_17
• https://
www.researchgate.net/figure/A-22-year-old-male-with-high-voltage-electroc
ution-of-the-upper-right-extremities_fig2_261596170