13

LEZIUNI PRODUSE PRIN ACTIUNEA ENERGIEI ELECTRICE

Prin electrocutare se intelege totalitatea modificarilor in organism,

consecutive actiunii energiei electrice industriale sau atmosferice.

Actiunea curentului electric industrial

Folosirea energiei electrice la locul de munca si la domiciliu presupune

respectarea unor reguli stricte de protectie, avand ca scop scaderea riscului de
electrocutare, fenomen cu incidenta crescuta de evolutie infausta.

Gravitatea leziunilor consecutive actiunii curentului electric depinde de mai

multi factori: caracteristicile curentului electric, starea organismului,
circumstantele de producere si conditiile de mediu. De o importanta majora sunt
intensitatea, tensiunea, rezistenta, tipul (continuu, alternativ), durata actiunii,
tipul contactului.

Intensitatea de aproximativ 0,1 A este periculoasa pentru viata, iar valorile

ce depasesc 0,1 A sunt considerate letale. Incidenta mai crescuta a evolutiei spre
deces corespunde valorilor de tensiune de 110-240 V, datorita contractiilor
convulsive ale musculaturii scheletice, cu scaderea capacitatii de a desface
voluntar pumnul in care se afla conductorul electric. In industrie, de regula, este
utilizat curentul electric trifazat cu tensiune de 380 V si frecventa de 50 Hz. In
cazul sensibilitatii crescute la actiunea curentului electric, moartea se poate
produce la tensiune de 30-50 V. In unele cazuri actiunea curentului electric cu
tensiune de ordinul miilor de volti nu produce decesul, deoarece in locul de
contact apare arcul voltaic cu actiune vulneranta termica asupra tesuturilor, pana
la carbonizare, ducand la cresterea brusca a rezistentei acestora si scaderea
intensitatii curentului. Cel mai periculos este curentul electric alternativ de 110-
240 V si 50 Hz. La tensiune de 500 V gradul de perirulozitate a curentului continuu
si alternativ se egaleaza, iar la 1.000 V este mai periculos curentul continuu.
Curentul alternativ de 1.500 V si 3 A, cu frecventa crescuta, de ordinul zecilor de
mii de Hz, nu reprezinta pericol, fiind folosit in practica medicala in domeniul
fizioterapic.

Conectarea la reteaua electrica. In mare parte, leziunile prin actiunea

curentului electric industrial se produc dupa contact intre corpul victimei si
conductor electric. Conectarea la retea poate si uni sau bipolara. In cazul
contactului bipolar, victima atinge simultan doua conductoare. Contactul unipolar
presupune contactul unei regiunii anatomice cu conductorul electric, iar altei cu
pamantul sau obiectele metalice neizolate de pamant (tevile sistemului de
incalzie, alimentare cu apa sau gaz), prin intermediul propriului corp fiind
deturnata din retea in pamant o parte de curent electric.

La intensitati crescute, de peste 1.000 V, curentul electric poate actiona

vulnerant si fara contact direct, insa la distante foarte mici, prin arc voltaic. Acest
fenomen este legat de ionizarea aerului intre conductor si corpul uman, in special
in mediu cu umiditate crescuta. In literatura au fost descrise cazurile de actiune a
arcului voltaic la distante de pana la 30-35 cm.

Traiectoria curentului electric prin corpul uman. In functie de locul de

intrare si iesire, au fost descrise aproximativ douazeci de variante de traiectorii.
Cele mai periculoase sunt traiectele “superioare” sau “complete” care intereseaza
inima si creierul.
 In organism, curentul trece prin tesuturi cu conductibilitate electrica
maxima si rezistenta electica minima. Prin urmare, traiectul nu este in toate
cazurile rectiliniu, putand fi chiar intrerupt.

Organismul uman este un mediu eterogen. LCR, serul sangvin si limfa au

conductibilitate maxima, pe locul doi se plaseaza sangele integral si tesutul
muscular. Organele interne bogate in lipide si tesutul adipos au conductibilitate
electrica scazuta, iar pielea si oasele cea mai scazuta.

Rezistenta electrica a pielii este cuprinsa intre 2.000 si 2.000.000 Ω si

depinde de grosimea (in special a stratului cornos) si umiditatea acesteia. Pielea
groasa, uscata, batatorita este un slab conductor electric. Conuctibilitatea
electrica a pielii este conditionata de numarul glandelor sudoripare si sebacee,
prin canalele carora se propaga curentul, de bogatia retelei vasculare si
permebabilitate ionica.

Prin urmare, rezistenta electrica a suprafetei cutanate depinde de o

multitudine de factori endogeni si exogeni, dintre care predomina prezenta sau
absenta umiditatii, impuritatilor, leziunilor si afectiunilor. Vremea ploioasa,
imbracamintea umeda, incaltamintea cu cuie metalice in talpa, incaperile cu
planseu format din pamant umed, favorizeaza cresterea conductibilitatii electrice
a pielii.

Fig. 112. Traiectoria curentului electric în organism.

 Avand in vedere faptul ca de gradul de rezistenta electrica depinde
cantitatea energiei termice produse, tesutul cutanat este cel mai predispus
actiunii vulnerante termice in comparatie cu alte tesuturi sau organe.
Manifestarile clinico-morfologice ale acestei actiuni variaza, de la marci electrice,
pana la carbonizari.

Invingand rezistenta pielii si tesutului adipos subcutanat, curentul electric

se propaga prin tesuturile profunde prin fascicule paralele pe calea rezistentei
minime, de-a lungul fluxului lichidului tisular, vaselor sangvine si limfatice, pe
traiectul nervilor si muschilor, afectand in special sistemul muscular, nervos si
cardio-vascular.

Propagandu-se prin tesut osos, curentul electric produce aparitia unor

fisuri, carbonizari si formarea unor “perle” (cavitati sfrerice formate din fosfat de
calciu topit si ulterior petrificat).

Durata actiunii curentului asupra organismului este direct proportionala

cu efectul vulnerant al acestuia. Pe de o parte, timpul determina cantitatea totala
a energiei electrice, pe de alta parte, conductibilitatae electrica a pielii creste
progresiv (scade rezistenta), ceea ce depinde de modificari produse de curent
electric la nivelul celulelor epidermice si altor straturi cutanate, precum si de
hiperemie reflexa cu perturbarea permeabilitatii peretelui vascular si de secretia
glandelor sudoripare.

Contactul prelungit poate fi consecinta pierderii de cunostina sau

contractiilor convulsive a muschilor, ce nu permite deconectarea fara interventia
altor persoane.

Starea organismului si conditiile de mediu. Gravitatea eletrocutarii

depinde de o multitudine de factori endogeni si exogeni.

Din prima categorie fac parte: intoxicatia etanolica, oboseala (tahicardia

creste riscul actiunii vulnerante intr-o faza sensibila a ciclului cariac), rezistenta
organica scazuta, varsta, sexul, greutatea corporala, fondul patologic preexistent
a sistemului cardio-circulator (scaderea pragului de aparitie a fibrilatiei), endocrin
(cresterea productiei si vitezei de pierdere de caldura endogena), cutanat
(scaderea rezistentei electrice a pielii), starile hipoxice.

Din categoria factorilor exogeni favorizanti ai actiunii vulnerante a

curentului electric fac parte: temperatura crescuta a mediului, care duce la
transpiratii abundente; umiditatea crescuta a mediului; scaderea presiunii
atmosferice (creste conductibilitatea electrica a aerului); prezenta sau absenta
elementelor cu rol izolant (imbracamintea, incaltamintea).

Mecanismul actiunii vulnerante a curentului electric asupra organismului.

Actiunea specifica a curentului electric este determinata de actiunea

directa a energiei electrice, precum si de influenta altor energii in care se
transforma in interiorul organismului victimei. Actiunea vulneranta poate fi
impartita in locala si generala.

Actiunea generala a curentului electric. Modificand gradientul

concentratiei Na+ si K+ la nivel celular si potentuilalul transmembranar, curentul
electric are rol de excitant pentru toate tesuturile si organele, deoarece perturba
toate procesele bioelectrice.

Actiunea generala a curentului electric poate determina aparitia fibrilatiei

ventriculare, starilor asfixice si starii de soc electric, cu deces in momentul sau la
scurt timp dupa electrocutare. Cu cat mai lunga este perioada intre electrcutare si
deces, cu atat mai marcate sunt modificarile trofice tisulare si viscerale,
consecutive perturbarilor hemodinamice prin actiune vulneranta a curentului
electric asupra peretelui vascular, cu dezvoltarea fenomenelor distrofice,
necrotice si de edem electrogen. Una dintre complicatiile letale frecvente este
reprezentata de tromboza coronariana cu insuficienta cardiaca consecutiva.

Prin actiunea generala a curentului electric, prin convulsii generalizate a

musculaturii scheletice, se produc leziunile mecanice ale sistemului osteo-
articular, de la entorse pana la fracturi-luxatii.
 Actiunea locala a curentului electric. Actiunea electrochimica a electricitatii
poate fi sintetizata prin descompunerea moleculelor organismului. Electroliza
duce la perturbarea echilibrului ionic, cu modificarea consecutiva a polarizarii
membranelor celulare si formarea radicalilor liberi (H -, OH-, Cl-), generatori ai
necrozei de coagulare sau colicvatie.

Actiunea termica a curentului electric este determinata de transformarea

energiei electrice in termica (legea Joule) cu eliberarea in tesuturi a unei cantitati
mari de caldura.

Actiunea termica si elecrochimica a curentului duce la formarea unui

spectru larg de manifestari morfologice a electrocutarii: marca electrica,
metalizarea, edem electrogen, necroza, arsura electrica, leziuni osoase.

Actiunea mecanica a electricitatii are loc la intensitati mari, fiind

determinata de transformarea energiei electrice in energie mecanica. De regula,
actiunea mecanica este insotita de actiunea termica si duce la aparitia unor
excoriatii, plagi, amputatii.

Actiunea curentului electric poate produce si efecte nespecifice:

 Efect lunimos, consecutiv razelor UV, IR, emise de arcul voltaic, ce poate
produce arsuri de retina, conjunctiva, inflamatii retiniene;
 Efect acustic, cu afectarea aparatului auditiv;
 Efect mecanic legat de cadere consecutiv tetanizarii musculaturii
scheletice.

Fibrilatia cardiaca in electrocutare. Mecanismele patogenetice includ:

 Actiunea directa a curentului electric asupra cardiomiocitelor, producatoare de

modificari ale potentialului electric la nivel cardiac. Fluxul electronilor prin cord
perturba toate functiile miocardului (automatismul, excitabilitatea,
conductibilitatea, contractibilitatea);
 Afectarea arterelor coronare, reprezentand componenta vasculara;
 Perturbarea ritmului cardiac prin generarea paradoxala plurifocala a
impulsurilor de excitatie;
 Centralizarea circulatiei sangvine in cazul actiunii prelungite a curentului
electric asupra organismului;
 Centralizarea si descentralizarea ulterioara a circulatiei sangvine consecutiv
electrocutarii produce aparitia unor fenomene hipoxice tisulare si generalizate,
precum si hipercapnie cu afectarea secundara a centrului cardio-circulator a
trunchiului cerebral cu spasm coronarian consecutiv.

Fibrilatia cardiaca poate fi produsa: imediat dupa conectarea la reteaua

electrica, in momentul deconectarii sau dupa cateva extrasistole de la
deconectare.

Intensitatea curentului electric este direct proportionala cu viteza instalarii

fibrilatiei cardiace. Incidenta fibrilatiei cardiace creste la frecvente de 50 Hz a
curentului electric, dupa cresterea frecventei potantialul tanatogenerator scade
chiar si in conditiile cresterii intensitatii.

Pentru aparitia fibrilatiei cardiace este importanta faza ciclului cardiac in

care incepe actiunea curentului electric. Cordul este mai vulnerabil daca actiunea
curentului corespunde fazei diastolice a ciclului cardiac (portiunea ascendenta a
undei T la EKG). Acest fapt explica riscul major de fibrilatie cardiaca la persoane
electrocutate cu tahicardie dupa efort fizic (creste riscul de suprapunere a
impulsului vulnerant peste faza diastolica). Manifestarile morfologice ale acestor
fenomene sunt nespecifice, insa pot explica insuficienta cardiaca acuta aparuta ca
urmare a electrocutarii. Astfel, examenul microscopic pune in evidenta modificari
distrofice la nivelul celulelor nucleului nervos intra si extramural, asociate cu
petrurbari hemodinamice si permeabilitate crescuta a capilarelor. La nivelul
miocardului se observa edem interstitial, zone hemoragice focale, fragmentarea
fibrelor musculare. Sunt posibile rupturi ale fibrelor miocardice cu hemoragii si
focare de necroza.

Asfixia mecanica in electrocutare. Patogeneza starilor asfixice in

electrocutare include: convulsiile tonico-clonice ale musculaturii respiratorii cu
perturbarea mecanicii respiratorii; spasmul glotic cu asfixie mecanica consecutiva;
hipoxia si hipercapnia, cu afectarea secundara a centrului respirator de la nivelul
trunchiului cerebral.
 Valorile cele mai periculoase de frecventa care duc la stop respirator se
apropie de 200 Hz.
Manifestarile morfologice microscopice: la nivelul zonelor afectate de
curent electric pot fi puse in evidenta rupturi pulmonare, zone de necroza, rupturi
vasculare si bronsice cu hemoragii perilezionale abundente. Se pun in evidenta
contractiile spastice bronsice cu intumescenta epiteliului, edem interstitial
pulmonar, infiltrat cu eozinofile.
Socul electric, ca si orice alt tip de soc, este consecinta neconcordantei
intre nivelul de consum si aprovizionare enegretica a tesuturilor, fiind determinat
de centralizarea si descentralizarea hemodinamicii.
In stare normala volumul rezervorului corespunde cu volumul continutului
acestuia la nivelul zonelor centrale si periferice, cu pastrarea depoului. Cresterea
necesitatilor organismului duce la redistribuirea sangelui in zonele cu necesitati
crescute; la necesitati relativ reduse acest proces se realizeaza prin mobilizarea
depoului. Centralizarea hemodinamicii duce la hemoconcentratie la nivelul
organelor de importanta vitala prin spasm vascular periferic compensator.
Paritatea rezervor/continut la nivelul organelor centrale este mai mare in
comparatie cu cele periferice (soc compensat).
In faza torpida a socului electric, consecutiv hipotoniei sau atoniei vaselor
periferice, se produce depozitarea masei sangvine la nivel periferic
(descentralizarea sau pierderea masei sangvine in vasele proprii). Volumul
rezervorului vascular central poate ramane nemodificat, insa volumul continutului
scade, producand perturbari hemodinamice la nivelul organelor vitale (soc
decomnesat).
Ulterior tonusul vascular scade complet. Cantitatea de sange existent in
organism este mult mai mica in comparatie cu volumul retelei vasculare, prin
urmare volumul rezervorului depaseste volumul continutului atat la nivel central,
cat si periferic (soc decompensat reversibil si ireversibil).
Tabloul morfologic al socului electric include urmatoarele semne:
hemoconcentratie; fenomene de CID cu sindrom hemoragic; perturbari ale
permeabilitatii vasculare; sechestrarea masei sangvine la nivelul retelei de
microcirculatie; suntarea circulatiei sangvine; modificari distrofice la nivelul
tesutului nervos; mobilizarea accelerata de glicogen din depozite tisulare;
acetonemia si azotemia consecutive disfunctiilor renale si perturbarilor
metabolice; leziuni hipoxice si anoxice viscerale.
Leziunile vasculare. Curentul electric are actiune vulneranta preponderenta
asupra arterelor musculare mici, arteriolelor si capilarelor, nefiind posibila
excuderea vaselor de calibru mijlociu si mare. Mecanismul de producere a acestor
leziuni este atat general, cat si local (termic si mecanic) asupra muscularei
peretelui vascular si fibrelor nervoase ale acestuia.
Reteaua vasculara reactioneaza la trauma electrica prin spasm, inlocuit
ulterior cu vasodilatatie paralitica. Spasmul vascular prin electrocutare este atat
de intens, incat poate produce necroza disecanta a intimei, rupturi ale
membranelor elastice cu tromboze sau hemoragii consecutive. Mai mult, spasmul
produce perturbari hemodinamice periferice si hipoxie locala tisulara, ce
contribuie la decompensarea socului.
Perturbarile hemodinamice locale in electrocutare au legatura stransa cu
aparitia leziunilor viscerale. Frecvent se observa rupturi vasculare pulmonare cu
hemoptizie. Leziunile vasculare produc zone de necroza la nivelul mucoasei
tubului digestiv, la nivel hepatic, veziculei biliare, cu aparitia hemoragiilor tardive.
Ocluzia totala sau subtotala a lumenului vascular prin tromboza produce
fenomene ischemice cu formarea zonelor de necroza la nivelul tesutului muscular
(necroza electrogena). Pe de alta parte, permeabilitatea crescuta a peretelui
vascular produce edem muscular, agravand fenomenele hipoxice si ischemice
locale. Prin urmare, absorbtia substantelor rezultate dupa descompunerea
aseptica a tesuturilor determina aparitia sindromului miorenal si a complicatiilor
septice grave.
Leziunile vasculare grave pot duce la aparitia anevrismelor si a modificarilor
sclerotice.
Examenul histopatologic pune in evidenta urmatoarele aspecte:
intumescenta endoteliului cu bombarea spre lumen; in special la nivelul vaselor
cerebrale, fibrele musculare capata forma spiralata; sunt posibile rupturile
capilarelor cu formarea hemoragiilor petesiale; in moarte lenta poate fi
constatata tromboza vasculara, in special coronariana.
Supravietuitorii electrocutarii prezinta perturbari de ritm si de
conductibilitate cardiaca.
 Modificarile la nivelul SNC includ fenomenele circulatorii si alterative
celulare. Din prima categorie fac parte staza masiva, multiple focare hemoragice
perivasculare la nivelul nucleilor bazali si in apropierea sistemului ventricular si
edem meningo-cerebral.
La nivelul celulelor nervoase, in special de la nivel encefalic, se observa
diferite modificari distrofice: vacuolizarea citoplasmatica a celulelor piramidale;
cromatoliza (disparitia substantelor bazofile); intumescenta neuronala cu
estomparea conturului celular; cariopicnoza celulelor piramidale; deplasarea
nucleilor spre periferie; aparitia celulelor binucleate.
In electrocutari grave se pot observa alterari marcate, precum carioliza si
fenomene ischemice (hipercromie) a celulelor nervoase cu fenomene de
neurofagie si citoliza. Se constata proliferarea gliala. Ulterioara organizare a
focarelor de necroza a cortexului cerebral duce la aparitia tesutului cicatricial glial
sau gliomezodermal si fenomenelor de glioza nucleilor cortico-subcorticali.
La nivelul fibrelor nervoase ale sistemului nervos periferic, in zona de
intrare si iesire a curentului electric, au loc modificarile degenerative: ingrosarea
cilindrilor axiali, intumescenta si vacuolizarea axoplasmei, demielinizarea si
fragmentarea fibrelor pana la degradare totala.
Exista o concordanta intre anizocorie si locul de intrare a curentului electric
in organism; in mare parte, pupila cu diametrul mai mic indica partea de intrare.
Anizocoria este caracteristrica pentru electrocutare. Prin urmare, daca, in caz de
suspiciune de electrocutare letala, dupa efectuarea examenului extern al
cadavrului marca electrica nu a fost pusa in evidenta, iar anizocoria a fost
constatata, medicul legist va relua cautarea semnelor de actiune locala a
curentului electric in jumatatea corpului corespunzatoare pupilei cu diametru mai
mic.
Dupa electrocutare neletala fercvent se observa tulburari neurologice:
amnezia retrograda; tulburari de constienta cu agitatie psihomotorie; crize
convulsive; pareze tranzitorii, tulburari de vedere, de sensibilitate tactila,
hipoacuzie; modificari vegetative.
Modificarile viscerale includ semnele caracteristice unei morti rapide: staza
masiva, edem interstitial si hemoragii viscerale.
 La nivel pulmonar se constata spasm bronsic, iar la nivel cardiac,
estomparea striatiilor transversale, fragmentarea fibrelor musculare si focare de
necroza. La nivel hepatic se pot constata fenomene de distrofie vacuolara si zone
de necroza.
Se pune in evidenta hemoliza cu hemoglobinurie moderata si perturbari de
coagulare cu tendinta de hipercoagulabilitate. Scade activitatea fagocitara a
leucocitelor.

Manifestarile morfopatologice locale ale actiunii curentului electric

Marca electrica tipica este reprezentata de o zona de necroza de coagulare

a stratului epidermic, de culoare cenusie-albicioasa sau galbuie, dura la palpare,
cu margini ridicate (prin indepartarea stratului epidermic de derm). Marcile
electrice au rezistenta crescuta la autoliza. Actiunea electrochimica a curentului
electric se manifesta prin impregnarea pielii cu particule metalice.
Marcile electrice atipice pot avea forma unor excoriatii, palgi taiate,
contuze, bataturi, hemoragii, arsuri termice, tatuaje punctiforme; uneori se pune
in evidenta un canal lezional cu pereti anfractuosi.
La examen histopatologic, marca electrica prezinta urmatoarele aspecte:
 Cavitati la nivelul stratului cornos, ce confera epidermului aspectul de
“fagure de miere”; se observa in regiunile cu strat cornos bine
reprezentat (palme, palnte);
 Zone de necroza a stratului epidermic bazal si spinos, cu fromarea unor
cavitati, fragmentarea si aparitia unei vezicule, care, spre deosebire de
arsura termica, nu contine lichid;
 Hipercromia celulara, in special a nucleilor stratului bazal si spinos,
glandelor sudoripare si foliculului pilos, cu alungirea perpendiculara a
acestora, in “palisada”;
 Alungirea celulelor endoteliale a capilarelor stratului dermic papilar,
forma spiroidala a fibrelor musculare la nivelul stratului muscular a
vaselor sangvine;
  Cavitati pe traiectoria curentului electric, in special la nivelul grandelor
dermice;
 Metalizarea stratului epidermic cu impregnarea focala a particulelor
metalice atat pe suprafata, cat si la nivelul straturilor profunde,
corespunzator cavitatilor, veziculelor si zonelor de “palisada”.
Tesutul conjunctiv se omogenizeaza, capata tenta bazofila; se observa
fragmentarea fibrelor. Analiza imunohistochimica nu pune in evidenta activitate
enzimatica. La nivelul arterelor se observa spasm, fiind posibile modificarile de
intumiscenta fibrinoida si necroza fibrinoida a peretelui acestora. Lumenul
venelor este supraincaracat cu masa sangvina.

Foto 113,114. Marca electrica de intrare (stanga) si iesire (dreapta).

Marcile electrice tipice se localizeaza la nivelul regiunilor cu strat cornos

bine reprezentat (fata palmara a mainilor, fata plantara a antepicioarelor).
Producerea acestora se explica prin rezistenta electrica sporita a pileii. Prin
urmare, pe pielea umeda sau cu strat cornos subtire (rezistenta electrica scazuta),
marca electrica poate lipsi sau poate fi atipica.
Diagnosticul diferential cu arsura termica se bazeaza pe urmatoarele semne
caracteristice pentru marca electrica: zona de metalizare; lipsa depunerilor de
funingine, integritatea firelor de par; modificari la nivelul celulelor endoteliale ale
capilarelor stratului dermic papilar; prezenta zonelor de necroza selectiva a
stratului epidermic bazal si spinos; lipsa exsudatului in vezicule si a zonei de
hiperemie perilezionala.
Punerea in evidenta a marcii electrice presupune efectuarea unor examene
complementare. Examenul histopatologic ofera cele mai multe informatiii utile,
iar dimensiunile crescute ale marcilor electrice permit posibilitatea analizei
realitatii si caracteristicilor metalizarii. In acest scop se utilizeaza urmatoarele
metode de investigatie:
 Examenul radiologic, util in cazul persoanelor in viata si nu modifica
particularitatile obiectului expertal.
 Analiza spectrala de emisie permite stabilirea componentei chimice a
conductorului electric.
 Spectrofotometria de absorbtie moleculara permite stabilirea cantitativa a
gradului de impregnare metalica a tegumentelor sau imbracamintei, pe baza
careia poate fi calculata intensitatea curentului electric, durata sau suprafafa
de contact.
 Metoda imunohistochimica este utila in cazul marcilor electrice de dimensiuni
reduse.
Arsurile electrice vor fi diferentiate de arsurile termice prin actiunea
flacarii arcului voltaic, cu aspect morfologic asemanator unor arsuri termice
profunde. Mecanismul de producere a arsurilor electrice este strans legat de
actiunea termica si electro-chimica a curentului electric, determinand caracterul
specific al tabloului morfologic: focarele lezionale se produc atat in zonele
superficiale a regiunii interesate (tegument, tesut adipos subcutanat), cat si in
zonele profunde (tesut muscular), consecutiv coagularii proteinelor si
dezichilibrului electrolitic.
Arsurile electrice apar in locul de contact a corpului victimei cu conductorul
electric, fiind rezultanta cresterii progresive a rezistentei electrice a tesuturilor
moi; rezistenta electrica fiind direct proportionala cu cantitatea de caldura
eliberata. Zona de necroza formata creste atat de mult rezistenta electrica, incat
poate opri fluxul curentului electric. Astfel, arsurile electrice ale tesuturilor moi si
ale oaselor au rol de protectie a organelor interne de actiunea curentului electric.
Prin similitudine cu marcile electrice, arsurile electrice pot fi produse la
distanta de locul de intrare si iesire a curentului electric, pe cel mai scurt traiect
posibil, inclusiv pe suprafetele de flexie ale articulatiilor. Intrucat, in momentul
contactului cu conductorul electric sunt afectate terminatiile nervoase ale fibrelor
sistemului nervos periferic, iar aferentatia algica se blocheaza, arsurile electrice
sunt nedureroase.
 Aparitia leziunilor locale in zona arsurii electrice este conditionata si de
actiunea generala a curentului electric, manifestata prin modificari vasculare cu
dezvoltarea ulterioara a necrozei progresive, tromboemboliei, etc.
Semnele distinctive ale arsurii electrice sunt urmatoarele:
 Profunzimea corespunde arsurilor termice de grad III-IV;
 Afectarea locala si la distanta a arterelor si venelor, indiferent de calibru;
 Edem electrogen si zone de necroza;
 Scaderea sensibilitatii in zona afectata;
 Sunt posibile: mioglobinuria consecutiva necrozei musculare; hemoragii
secundare din zona de necroza; afectarea articulatiilor prin necroza
tendoanelor, oaselor, capsulei sinoviale.

In literatura au fost descrise cazurile de necroza electrogena a tesuturilor

moi subcutanate in lipsa leziunilor extrerne ale pielii. Prin urmare, este
recomantata efectuarea sectiunilor “strat cu strat” a membrelor si examinarea
atenta a tesuturilor.

In caz de supravietuire, arsurile electrice au evolutie reparatorie prin

succesiunea urmatoarelor etape: inflamatia, supuratia, respingerea, granulatia,
cicatrizarea si epitelizarea.

Edemul electrogen intereseaza ariile de mici dimensiuni, putand fi

raspandit pe intreaga suprafata a membrului afectat. Manifestarile morfologice
ale acestuia includ paloarea tegumentara si cresterea consistentei regiunii
interesate.

Leziunile osoase prin electrocutare includ o paleta larga de elemente

morfologice: de la fracturi si fisuri, pana la carbonizare cu formarea unor zone de
fosfat de calciu topit, dispuse de-a lungul traiectoriei curentului electric, conferind
aspectului de “margele de perle”.
 Foto 115-118. Suicid prin electocutare cu contact bipolar: aspectele de la fata locului si caracteristicile
morfologice ale marcilor electrice.

Actiunea curentului electric atmosferic

Actiunea curentului electric atmosferic (fulgerare, trasnet) asupra corpului

uman este mult mai rara in comparatie cu actiunea curentului industrial.

Fulgerul reprezinta o descarcare electrica in atmosfera, caracterizata prin

intensitate de sute de mii de amperi, tensiune de milioane de volti si durata de
sub 0,1 milisecunde. Desi are tensiune electrica imensa, fulgerarea nu duce la
deces in toate cazurile.
 Din punct de vedere juridic, cazurile de actiune a curentului electric
atmosferic sunt accidentale. Raspunderea penala poate fi invocata dupa
constatarea incalcarii normativelor privind protecia muncii.

In cadrul cercetarii la fata locului in cazul actiunii letale a curentului electric

atmosferic se vor urmari in mod obligatoriu obiectele situate in jurul cadavrului.
Punerea in evidenta a urmelor precum aschierea si carbonizarea arborilor, topirea
obiectelor metalice, rupturi ale imbracamintei, pledeaza pentru actiunea
fulgerului.

Pe tegumentele cadavrului frecvent se observa arsuri grad II-IV cu

interesarea firelor de par. Actiunea directa a fulgerului poate produce leziuni de
gravitate extrema: de la amputatii ale membrelor pana la fragmentarea corpului.

Figura de trasnet, semn inconstant, este consecinta dilatatiei paralitice a

venelor subcutanate, avand aspectul unor benzi rosiatice sau rozii-inchise
asemanatoare cu ramurile de brad. Acestea pot fi dispuse pe suprafete mari si
persista cateva ore pana la cateva zile, pentru ca ulterior sa devina tot mai palide,
pana la disparitie completa.

In fulgeratie, la locul de intrare si iesire a curentului electric se observa

leziuni, care prin aspect extern sunt asemanatoare unor plagi consecutive actiunii
traumatice mecanice, inclusiv impuscate.

Leziunile viscerale consecutive fulgeratiei sunt asemanatoare cu cele in

cazul actiunii curentului electric industrial. Medicul legist ar trebui sa tina cont de
posibilitatea declansarii unei morti subite cardio-vasculare in timpul descarcarilor
electrice atmosferice.

In literatura au fost descrise cazurile de actiune vulneranta concomitenta a

curentului electric atmosferic asupra mai multor persoane, dintre care unele au
supravietuit, iar altele au decedat. Supravietuirea persoanelor afectate de curent
electric atmosferic este frecvent asociata cu tulburari neurologice motorii sau/si
senzitive cu caracter sechelar: pareze, paralizii, orbire, etc.
 Grila:

1. Actiunea directa a curentului electric asupra cardiomiocitelor perturba

urmatoarele functii ale miocardului:
a. contractibilitatea; b. excitabilitatea; c. conductibilitatea; d. automatismul.
2. Riscul de aparitie a asfixiei mecanice prin tetanizarea musculaturii in electrocutare
creste la urmatoerele frecvente ale curentului electric:
a. 50 Hz; b. 1000 Hz; c. 200 Hz; d. 500 Hz; e. 100 Hz.
3. Manifestarile morfologice cutanate ale actiunii curentului electric atmosferic sunt
consecinta:
a. centralizarii hemodinamicii; b. spasmului arteriilor de calibru mic si mijlociu; c.
dilatatiei paralitice a venelor; d. edemului electrogen.
4. Marca electrica difera de arsura termica prin existenta urmatoarelor semne
caracteristice:
a. prezenta zonelor de necroza selectiva a stratului epidermic cornos; b. depuneri
de funingine; c. zona de metalizare; d. existenta exsudatului in vezicule si a zonei
de hiperemie perilezionala.