SID Practica7 WinCC Iniciacion

Machine Translated by Google
Lab. Sisteme industriale distribuite. a 3-a ITSE.

Departamentul de Inginerie Electronică ETSE.
WinCC. Manual de utilizare și pornire.
Introducere
Pachetul software WinCC este mediul de dezvoltare Siemens pentru scadas pentru vizualizarea și controlul proceselor industriale. Cele mai
importante caracteristici ale sale pot fi rezumate în:
o Arhitectură de dezvoltare deschisă (programare C) o Suport de

tehnologii Active X o Comunicare cu alte aplicații prin OPC o
Comunicare simplă prin drivere implementate (cod care
implementează protocolul de comunicare cu un anumit dispozitiv inteligent) o Programare online: nu este necesară oprirea
timpului de dezvoltare pentru a putea actualiza
modificari in aceeasi
Conectați-vă la WinCC.
Când accesați Windows Control Center V5.0, pot apărea trei circumstanțe:
o Că nu a existat un proiect deschis anterior, cu care ni se va cere să creăm sau să deschidem unul nou
Proiect.
o Că un proiect fusese deja deschis înainte, dar runtime-ul nu fusese început, cu care vom intra în modul de dezvoltare WinCC.
o Că a existat un proiect anterior și că a fost pornit runtime, cu care automat

Vom intra în modul de rulare.
Aceasta poate fi o problemă în anumite circumstanțe, de ex. De exemplu, nu a fost activată nicio modalitate de a ieși din runtime și
combinația Alt+Tab a fost, de asemenea, dezactivată, așa că nu avem cum să mergem la software-ul de dezvoltare pentru a remedia această
eroare. În aceste cazuri, pentru a împiedica WinCC să intre automat în modul runtime la pornire, trebuie să apăsați combinația de taste
Ctrl+Shift în timpul pornirii software-ului, care îl va opri în modul de dezvoltare.
Această combinație funcționează pe proiecte locale și pe un server, dar nu pe un client care este conectat la unul sau
mai multe servere în sistem multi-utilizator.
Pornirea automată a WinCC.

Pentru ca WinCC să pornească automat la pornirea Windows NT, este necesar să intrați în exploratorul Windows NT și să
adăugați un fișier nou în WinNT->Profiles->Toți utilizatorii->Start Menu->Programs->Start , care va fi un acces direct la fișierul
nume_proiect.mcp.
În acest fel, ceea ce vom începe automat va fi dezvoltarea WinCC, și dacă ultima dată a fost
runtime a fost activat, la fel.
Există un utilitar în Start->Simatic->WinCC->Autostart care ne permite să selectăm ce proiect mcp dorim să pornim automat la pornirea
computerului.
1

Cu această opțiune, ceea ce este pornit este timpul de execuție, nu dezvoltarea. Dacă vrem să începem dezvoltarea WinCC, trebuie să rulăm
WinCC noi înșine din Windows. Această a doua opțiune de pornire automată este mai interesantă pentru instalările finalizate, în timp ce
prima este pentru dezvoltarea instalării în timpul pornirii.
Ieșiți din WinCC.
Pentru a ieși din WinCC, în meniul Fișier ->Ieșire avem două opțiuni:
o Închideți WinCC Explorer și închideți proiectul: Iese WinCC și închide durata de execuție a proiectului, dacă este prezent.
activat.
o End WinCC explorer: Iese WinCC, dar lasă proiectul activ în modul runtime.
Există o altă modalitate de a părăsi WinCC, selectând File->Shut Down... din meniu, cu următoarele opțiuni disponibile:
o Închidere: Închideți Windows NT. o

Închideți Windows și reporniți: Închideți Windows NT și reporniți sistemul de operare. o Deconectați-vă și
conectați-vă sub un alt nume: Închide utilizatorul curent din sesiunea și solicitările Windows NT
un nou utilizator sau o nouă sesiune.
1. Creați un nou proiect în WinCC.
Când WinCC este deschis fără a fi deschis anterior un alt proiect, apare următoarea casetă de dialog, indicând următoarele opțiuni:
o Creați „Proiect cu un singur utilizator”: creați un proiect cu un singur utilizator (pentru un singur computer).
o Creați „Proiect Multi-User”: Creați un proiect cu un server și mai mulți clienți. o Creați „Proiect pentru un
singur client”: creați un proiect cu mai multe servere și un client. o Deschide un proiect disponibil: deschide
un proiect care exista deja anterior.
2
Vom realiza un proiect cu un singur utilizator. Ni se cere numele proiectului, precum și numele subdirectorului
proiectului nostru (în general vom lăsa ambele nume să se potrivească, pentru o identificare mai ușoară a proiectului
nostru din Windows NT Explorer). Vom numi acest prim proiect proiect.mcp. De acum înainte, pentru a ne rula proiectul,
putem rula fișierul project.mcp din NT explorer , care, fiind asociat cu WinCC, ne va deschide proiectul automat.
WinCC Explorer arată astfel după generarea proiectului:
De acum înainte, pentru a putea transfera sau copia proiectul pe alt computer, va fi suficient să copiați întreg acest
subdirector, comprimându-l în mod normal cu Winzip sau Winrar pe discuri anterior (instrumente care nu sunt furnizate
împreună cu software-ul). Există însă un fapt important: proiectul este configurat pentru un anumit computer, al cărui
nume indicativ apare în secțiunea Computer->Properties. Dacă noul computer nu are același nume (numit și NetBios
Name), atunci când încercați să porniți runtime, va apărea următorul mesaj:
3
Numele indicatorului poate fi schimbat în Computer->Properties, dar logic va trebui să știm numele noului computer pe care copiem
proiectul. Pentru a face acest lucru, în Start->Setări->Panou de control->Sistem->Identificare rețea veți găsi numele computerului nostru.
În pasul următor vom comunica proiectul nostru cu un PLC prin MPI. Se presupune că
avem un PLC S7 300/400 si un cablu de conectare MPI deja configurat in prealabil.
Următorul lucru pe care trebuie să-l facem este să adăugăm canalul(ele) de comunicare necesar(e) pentru a comunica proiectul
nostru cu procesul.
Făcând clic dreapta pe Tag Management , putem adăuga un nou driver de comunicații.
Selectăm Simatic S7 protocol Suite . Un driver de comunicații va fi de fapt interfața noastră de la Scada pentru a comunica cu toate
echipamentele care au un anumit protocol. În cadrul Simatic S7 vom selecta comunicarea MPI
Cu butonul din dreapta al mouse-ului, vom selecta New Driver Connection... ceea ce ne va permite să configuram
comunicații prin MPI cu un PLC specific.
Vom indica PLC_S7 ca nume de conexiune, iar în cadrul proprietăților, vom selecta adresa
MPI din echipa noastră.
Cu aceasta ne vom fi configurat linkul MPI, de la care vom „atârna” apoi variabilele
pe care dorim să le citim sau să scriem în respectivul PLC.
4
2. Creați etichete (variabile) și grupuri de etichete (grupuri de variabile).
Managerul de variabile este responsabil de comunicațiile dintre diferitele rețele de PLC-uri, cuplaje
punct la punct și leagă cu alte aplicații
Acesta este împărțit în două tipuri de variabile determinate de originea lor:
o Variabile de comunicații: sunt cele a căror valoare este obținută din comunicarea dintre WinCC și orice rețea sau aplicație a PLC-ului.
WinCC este plătit pe baza acestor variabile, motiv pentru care acestea sunt cele mai importante la planificare. o Variabile interne:
sunt cele a căror valoare nu se obține din comunicarea cu alte aplicații, deși pot stoca rezultatul unei operații matematice obținute
din variabile de comunicare.
Variabilele interne sunt stocate în ramura etichetelor interne a arborelui. În WinCC, etichetele interne sunt nelimitate.
Variabilele de comunicații care urmează să fie stocate necesită ca driverul să fie adăugat mai întâi
comunicații care fac posibilă obținerea acestor valori, în timp ce cele interne nu.
Există două posibilități atât în comunicații, cât și în variabile interne:
Grupuri de etichete, care este ceva similar cu subdirectoarele pentru generarea de variabile sau
Etichete, care sunt variabilele în sine.
Utilitatea creării de grupuri de etichete pentru variabile este următoarea:

Să presupunem că vrem să realizăm un proiect pentru o mașină de spălat auto, care este alcătuită din patru părți bine diferențiate:
intrare în spălătorie, săpunare, spălare și uscare.
Definim patru grupuri de variabile în cadrul cărora vom crea etichetele care corespund fiecăruia dintre
piese de mașină. În acest fel putem accesa aceste variabile mai rapid mai târziu.
WinCC Explorer.
WinCC Explorer reprezintă accesul la toate opțiunile WinCC ca sistem de dezvoltare pentru vizualizarea proceselor industriale. Din
WinCC explorer putem avea toate modulele software pentru crearea de ferestre grafice, fișiere de procesare, ferestre de alarmă și generare
de documente pe imprimantă.
Un proiect vazut din WinCC Explorer este alcatuit din: o Numele proiectului, in
acest caz Uni, o Computer: Toti parametrii legati de mediul de lucru al
aplicatiei in general. o Tag Management: Manager de comunicații (se ține cont de acum că eticheta este echivalentă cu o
variabilă din proiect, fie că este pentru comunicații cu PLC-ul sau internă în proiect). o Etichete de structură: Structuri de date sau etichete
de diferite formate, dimensiuni sau surse (comunicații sau interne), a căror relație între ele este definită de o funcționalitate comună
pentru proces.
o Graphics Designer: Editor grafic care ne permite să desenăm ecranele care alcătuiesc WinCC. o Alarm Logging: Editor
de alarme care ne permite să configuram ferestrele și tratamentul alarmelor
proces.
o Tag Logging: Editor de fișiere și grafice care se ocupă de configurarea stocării datelor și de vizualizarea ulterioară a acestuia sub formă
de curbe sau tabele. o Report Designer: Editor de rapoarte de imprimantă. Se ocupă de configurarea a tot ceea ce are legătură cu
expedierea către
imprimanta de rapoarte. o
Script global: compilator C care ne permite să ne programăm propriile acțiuni și să le executăm periodic sau prin evenimente de
modificare a variabilelor.
5
o Bibliotecă de text: Editor de text care ne permite să atribuim diferite configurații de text în funcție de limbă
selectat în WinCC.
o Administrator de utilizator: administrator de utilizator care ne permite să activăm sau să dezactivăm utilizatorii prin activarea parolelor. o
Referințe încrucișate: Referințe încrucișate ale diferitelor componente ale runtime-ului proiectului nostru.
Prin acest modul vom putea cunoaște, p. De exemplu, în care ecrane sau funcții de proiect este utilizată o anumită etichetă.
1. Limitări ale modificărilor în timpul Runtime.
Dacă activăm runtime vom putea efectua un număr mare de modificări online. Cu toate acestea, există unele
aspecte ale proiectului pe care le putem modifica doar cu timpul de execuție oprit.
Acestea sunt:
o Schimbați tipul de proiect. o Ștergeți/

redenumiți variabilele.
o Modificați tipul de date al unei etichete. o
Tabelele fișierelor utilizator pot fi create, dar nu modificate. o Ștergeți datele arhivei utilizatorului.
Următoarele modificări vor intra în vigoare numai după repornirea timpului de execuție:
o Modificare în înregistrarea în alarmă a fișierelor sau rapoartelor către

imprimantă. o Modificați grupurile de mesaje din înregistrarea alarmelor. o
Modificări într-un script C Wizard. o În redundanță, modificări ale funcției de
comutare automată. o Modificările nivelurilor de autorizare a utilizatorului vor fi
efective numai după anularea înregistrării utilizatorului și
reporniți-l.
2. Opțiuni din meniul Centrului de control
Vom discuta despre opțiunile din meniul Centrului de control (Instrumente) care nu se explică direct și prezintă un interes deosebit.
WinCC Explorer Language
Dacă am selectat o altă limbă decât engleza în instalarea WinCC, avem Instrumente-
>Limba pentru posibilitatea de a schimba limba meniurilor WinCC Explorer.
Este important să rețineți că aceste limbi sunt pentru Centrul de control, nu pentru timpul de execuție. Din acest motiv opțiunea în spaniolă
nu apare, deoarece software-ul este disponibil doar în franceză, engleză și germană (este deja în spaniolă). Cu toate acestea, acest lucru nu ne
împiedică să putem selecta textele direct de referința spaniolă în timpul execuției.
Starea conexiunilor șoferului
Daca avem runtime activat pentru un proiect WinCC, din meniul Tools->Status of driver Connection... putem accesa un ecran care arata
starea comunicatiilor WinCC cu diferitele drivere pe care le-am configurat.
Informațiile furnizate sunt împărțite în:

o Nume: Numele conexiunii logice o Stare: Starea
curentă a conexiunii (conectat = cu comunicare / deconectat = fără comunicare). o Eroare: cod de eroare de comunicații o Tag-uri citite:
Variabile citite de când a fost pornit runtime. o Tag-uri scrise: Variabile scrise în conexiunea logică de când a fost pornit runtime. o Read
Requests: Citirea variabilelor solicitate de WinCC la conexiunea logică. o Write Requests: Scrierea tag-urilor solicitate de WinCC la
conexiunea logică.
6
Pentru a actualiza câmpurile, puteți selecta caseta Cyclic Update, care actualizează în fiecare secundă starea comunicațiilor din fereastră, precum
și variabilele citite și scrise.
Starea operațiunii cu mai mulți utilizatori
În această opțiune putem vedea starea diferitelor servere și clienți pe care îi avem în nostru
proiect, atâta timp cât este configurat ca multiutilizator.
3. Datele proiectului
Informatii generale.
Dacă ne poziționăm pe numele proiectului (UNI) și apăsăm butonul din dreapta al mouse-ului, apare un meniu contextual care indică
opțiunile de căutare și proprietăți. Îl selectăm pe acesta din urmă având acces la caseta de dialog inferioară. Semnificația acestuia este: o Tipul de CPU
ne permite să selectăm un proiect pentru un sistem cu un singur utilizator sau multi-utilizator.
Evident că este important să avem grijă să nu modificăm acest parametru dacă dorim să lucrăm într-o singură poziție.
o Putem introduce și versiunea proiectului nostru și un comentariu. o Câmpul GUID servește ca

informații pentru a cunoaște numărul ID care este atribuit proiectului generat. WinCC atribuie propriul număr fiecărui proiect generat.
Aceste informații vor fi utile atunci când vine vorba de cunoașterea bazei de date cu care trebuie să ne conectăm prin ODBC extern
WinCC, deoarece ne va permite să mergem la baza de date corespunzătoare conform acestui indicator.
7
Cicluri de actualizare.
În fila Cicluri de actualizare putem vedea perioadele de actualizare predefinite, permițându-ne să modificăm ultimele 5 cicluri
(numite utilizator), și să introducem un ciclu personalizat bazat pe cele deja definite. În secțiunile ulterioare ni se va oferi posibilitatea de a
desfășura diverse evenimente în funcție de ciclul definit de noi în această filă.
Să dăm un exemplu: dacă vrem să citim o valoare de proces la fiecare 6 secunde, vom defini acest timp aici pe baza
milisecunde (6000) și mai târziu vom folosi ciclul utilizator 1 ca ciclu de citire.
Taste rapide:
În fila taste rapide putem defini:
8
o Combinația de taste pentru a activa fereastra de activare a utilizatorului. Pentru a face acest lucru, selectați autentificare,
faceți clic pe fereastra de atribuire anterioară, apăsați combinația de taste și, în final, faceți clic pe butonul Atribuire. o
Combinația de taste pentru a dezabona un utilizator. o Combinația de taste pentru a face o copie pe hârtie a ecranului
curent al computerului prin imprimantă.
Trebuie avut în vedere că pentru a efectua o copie pe hârtie cu butonul alocat nu este suficientă o simplă atribuire, dar
trebuie să pornim programul PrtScr.exe aflat în subdirectorul C:\Siemens\WinCC\bin, pentru a putea face copii pe ecran.
Mai târziu vom vedea cum să porniți automat o aplicație la pornirea runtime-ului WinCC.
În orice caz, cred că este mai convenabil să activezi și să dezactivezi utilizatorii din butoanele cu scripturi
C că cu acest sistem.
Efectuarea de copii pe hârtie de pe ecran la imprimantă cu o cheie indiferent de ecranul în care ne aflăm poate fi interesantă, deși
această acțiune poate fi efectuată și prin intermediul unui buton cu script C și nu este necesar în acest caz .porniți programul prtscr de fiecare
dată când WinCC pornește.
4. Computer.
Dacă facem clic dreapta pe opțiunea WinCC explorer computer putem selecta
proprietățile computerului nostru. Iată toate caracteristicile globale ale aplicației noastre runtime.
Informatii generale.
9
Această opțiune ne permite să selectăm numele computerului nostru. Trebuie avut în vedere că acest nume trebuie să corespundă cu cel
atribuit în Windows NT/2000, deoarece altfel la executarea runtime-ului WinCC va indica că nu poate găsi numele respectiv în lista sa de
servere.
Lansare:
În această filă putem selecta partea din runtime pe care dorim să o activăm în WinCC. Runtime-ul WinCC este împărțit în mai multe
părți pentru a optimiza timpul de răspuns în procesarea comunicațiilor.
Așa este, deoarece, dacă, de exemplu, nu există o imprimantă în instalație, nu este necesară activarea părții de runtime care corespunde
imprimantei, astfel încât programul nu pierde timp, asumându-se însărcinarea cu realizarea acelei părți de Codul.
Trebuie avut în vedere faptul că, în ceea ce privește runtime-ul Global Script, domeniul său de activare nu este exclusiv cel al
programării funcțiilor în C. Dacă atribuim un script unui buton, trebuie să avem runtime-ul Global Script activat, deoarece de facto aceasta
este o acțiune C. Aceasta nu este întotdeauna necesară pentru toate acțiunile C, dar este convenabilă deoarece unele nu vor fi executate fără
instalarea părții Global Script.
În același timp, în Sarcini suplimentare putem asocia acele aplicații pe care dorim să fie executate de fiecare dată când pornește
runtime-ul WinCC.
10
Dacă apăsăm butonul Adaugă putem configura o casetă de dialog în care introducem numele aplicației pentru a porni, putem să îi
transmitem comenzi sau să definim dacă ar trebui să fie executată minimizat, normal sau maximizat. Figura arată cum să apelați automat o
foaie Excel la pornirea WinCC.
Parametru:
În această filă putem selecta limba de rulare WinCC. A nu se confunda cu limba mediului de dezvoltare, care poate fi doar în
engleză, franceză și germană (și spaniolă după cum am comentat), selectând-o în meniu, și nu în această opțiune.
Implicit, apare o singură limbă (engleza) pentru a porni aplicația, dar putem avea practic orice limbă în această filă, atâta timp cât
adăugăm această limbă în tabelul din Biblioteca de text (pentru mai multe informații vezi Bibliotecă de text).
De asemenea, putem dezactiva unele combinații de taste. Diferitele posibilități sunt:

? Ctrl+Alt+Del: În Windows NT, împiedică rularea programului de securitate NT.
? Alt+Tab: Ne împiedică să schimbăm aplicația activă.
? Ctrl+Esc: Împiedică apariția meniului de pornire, ceea ce ar permite utilizatorului să comute între aplicații.
11

? Alt+ Esc: Împiedică trecerea de la aplicație la următoarea activă din memorie.
Grafică-Runtime
În această fereastră putem: o

Verifica numele și calea proiectului nostru. o Atribuiți imaginea
inițială cu care ar trebui să înceapă timpul de execuție. o Definiți atributele tuturor
ferestrelor
o Dezactivați unele proprietăți ale ferestrei, cum ar fi minimizarea sau maximizarea. o Atribuiți combinația de taste
care permite unui utilizator să controleze derularea controalelor
WinCC cu tastatura.
o Posibilitățile la configurarea aspectului ferestrelor sunt: o Titlu: Adăugați un titlu tuturor

ferestrelor. o Chenar: Adăugați un chenar la toate ferestrele
o Maximizare: Activează butonul de maximizare al tuturor ferestrelor, astfel încât acestea să poată fi maximizate. o
Minimizare: La fel, dar pentru a minimiza ferestrele. o Ecran complet: Fereastra ocupă întreaga dimensiune a ecranului,
astfel încât bara Windows și orice altă aplicație sunt ascunse. Ideal pentru dezvoltări care cheltuiesc WinCC doar pentru instalare. o
Scroll Bar: Activează bara de defilare atunci când dimensiunea ferestrei proiectate în timpul de execuție ascunde obiecte proiectate
în dezvoltare. o Bară de stare: plasați o bară de stare în partea de jos a ferestrei. o Adapt Picture: adaptează dimensiunea obiectelor la
dimensiunea proiectată curent a ferestrei.
12
o În ceea ce privește atributele ferestrei care pot fi blocate, posibilitățile sunt: o Alt+F4: Împiedică
închiderea ferestrei de rulare cu combinația Alt+F4. o Modificare dimensiune: Previne modificarea
dimensiunii ferestrei de rulare din timpul de rulare în sine. o Mutare: Împiedică mutarea ferestrei de rulare. o Minimizare:
Previne reducerea la minimum a ferestrei de rulare. o Maximize: Previne maximizarea ferestrei de rulare. o Închidere: împiedică
închiderea ferestrei de rulare de la X din colțul din dreapta sus al ferestrei. o Vizualizare optimizată: Dezactivează optimizarea
redesenării obiectelor de pe ecran. În mod implicit, obiectele de pe ecran nu sunt redesenate individual, ci toate odată în așa-
numitul Ciclu Windows. Dacă dorim ca fiecare obiect să fie redesenat independent, vom selecta această opțiune, ținând cont de faptul
că aceasta poate provoca pâlpâiri pe ecran și întârzieri la redesenarea lui.
o Combinația de taste pentru controlul de la tastatura WinCC este următoarea: o Fereastră de sus: Cu
această combinație, fereastra WinCC este plasată în prim-plan dacă a fost acoperită. o Ordinea tabulatorului/Cursorul alfa:
Ordinea în care se deplasează cu tabulatorul între diferitele obiecte poate fi: o Ordinea tabulatorului: Ordinea tabulației care este
atribuită obiectelor din editorul grafic. o Cursor alfa: derulați numai prin câmpurile alfanumerice, în loc de toate obiectele care pot fi
Activati.
o Runtime Cursor On/Off: O combinație de taste poate fi atribuită pentru a face să apară un cursor care evidențiază obiectul activ curent.
Dacă doriți ca această opțiune să fie întotdeauna activă (ideal pentru comenzile de la tastatură), trebuie să selectați Activare în
timpul activării.
Pe lângă atribuirea tastelor pentru a merge în sus și în jos cu tastatura, putem configura funcționarea cursorului
la deplasare.
o Browser ecran: o Prin această

opțiune ne putem deplasa între ecrane ca meniu. Odată ce începem rularea aplicației noastre, vom intra în fereastra inițială. Pe măsură
ce navigăm prin diferitele ferestre, acestea vor fi stocate într-un buffer care va memora aceste secvențe de tranziție între ecrane.
Acest lucru ne va permite să mergem înainte și înapoi prin ecranele pe care le-am selectat în timpul de execuție. Opțiunile
disponibile sunt: o Înainte: Deplasați înainte în memoria tampon de ecrane stocate. o Înapoi: Reveniți în memoria tampon de ecrane
stocate. o Imagine de pornire: Cu această atribuire a tastei, puteți merge direct la primul dintre ecranele stocate. o Recall picture:
Cu această tastă mergeți direct la fereastra care trebuie să fi fost selectată
anterior cu opțiunea Stocare imagine .

o Stocare imagine: Cu această tastă este stocată fereastra curentă, pentru a fi apelată ulterior cu tasta de retragere
imagine.
o Dimensiune tampon: numărul de ecrane de stocat folosind browser-ul de ecran.
În cele din urmă, opțiunea Ascundere ecrane de sistem ne permite să ascundem ferestrele sistemului. Optiuni Disponibile
fiul:
o Utilizare prefix: această opțiune va ascunde toate ferestrele de mesaje de sistem care încep cu prefixul câmpului respectiv. Dacă doriți
să ascundeți toate ferestrele de mesaje, trebuie să atribuiți prefixul @ acestui câmp.
o Activare majuscule/minuscule: acest câmp trebuie activat dacă doriți să distingeți între majuscule și minuscule în
opțiunea de utilizare a prefixului .
5. Managementul etichetelor.
Managerul de variabile este responsabil de comunicațiile dintre diferitele rețele de PLC-uri, cuplaje
punct la punct și leagă cu alte aplicații
Se împarte în două tipuri de variabile determinate de originea lor: ?

Variabile de comunicații: sunt cele a căror valoare se obține din comunicarea dintre WinCC și
orice rețea de PLC-uri sau aplicație.
? Variabile interne: sunt cele a căror valoare nu se obține din comunicarea cu alte aplicații, deși pot stoca rezultatul unei operații
matematice obținute din variabile de comunicare.
Variabilele interne sunt stocate în ramura etichetelor interne a arborelui.
13
Variabilele de comunicații care urmează să fie stocate necesită ca driverul să fie adăugat mai întâi
comunicările corespunzătoare care fac posibilă obținerea acestor valori.
Nomenclatura la denumirea etichetelor sau variabilelor trebuie să respecte următoarele reguli:
o Nu este permisă utilizarea numelor de funcții C, cum ar fi float, type, etc. o Nu este
permisă utilizarea caracterelor speciale, cum ar fi @, #, % etc. o Nu este permisă
utilizarea blank-ului spatii. o Lungimea maximă a unui nume de variabilă este de 128 de
caractere. o Nu există nicio diferență între litere mari și mici în numele etichetei. o
Numele variabilei trebuie să fie UNIC pentru întreg proiectul.
Din această ultimă cerință se poate deduce că denumirea variabilelor de comunicație ca adresă în cadrul hărții de memorie a
PLC-ului pe care îl accesează (ex. MW0 sau DB10_DBW0) implică faptul că dacă există un alt PLC în proiect nu va fi posibilă utilizarea
numele MW0 din nou, deși de data aceasta este adresat unui alt PLC, poate chiar folosind un driver de comunicații diferit. (de ex.
MW0_MPI1_Variable).
6. Ce este un driver sau un canal de comunicare?

Un driver de comunicații este un dll, cu extensia *.CHN, care permite WinCC să comunice cu un anumit protocol cu un
anumit tip de PLC industrial sau aplicație software. Un canal de comunicare poate sau nu să accepte mai multe legături de
comunicație în același timp, în funcție de tipul de canal. Există canale de comunicare care, deși se află pe CD-ul WinCC, au nevoie
de o licență separată pentru a funcționa. Pentru mai multe informații despre care sunt acestea, consultați anexa.
Este posibil să generați un nou canal de comunicare dacă aveți instrumentul CDK, pachet de
Dezvoltare WinCC pentru canale de comunicare.
7. Adăugarea unui driver de comunicații
Să presupunem că vrem să conectăm WinCC la un PLC S7 300 sau 400 pentru a obține informații de la acesta.
Mai întâi va trebui să adăugăm driverul de comunicații corespunzător. Pentru a face acest lucru, selectând managementul
etichetelor cu butonul din dreapta, apare un meniu contextual a cărui primă opțiune este adăugarea unui nou driver. Selectând
această opțiune, apar toate driverele disponibile pentru WinCC.
Selectăm driverul suita de protocoale Simatic S7.
14
Driverul indicat ne permite să ne conectăm la: 1. O

rețea MPI
2. O rețea Profibus în funcții FMS sau S7 3. O rețea
Ethernet 4. O conexiune prin Slot PLC 5. Conexiune
Ethernet prin TCP/IP
Selectăm opțiunea MPI și apăsând butonul din dreapta apare un meniu contextual în care putem
selectați parametrii sistemului. Această opțiune va defini care va fi accesul la PLC din driver.
Selectăm PC Adapter dacă vom lucra prin cablu PC/MPI și MPI dacă vom lucra de la
un card intern MPI.
8. Adăugarea unei noi conexiuni.
Dacă revenim la driverul MPI și apăsăm butonul din dreapta, una dintre opțiuni este conexiunea la driverul nou. Selectând-o putem configura
adresa MPI și numele simbolic pe care dorim să-l dăm link-ului nostru MPI (în cazul nostru AUTOMATA_314).
În fila de conectare putem defini adresa MPI a dispozitivului la care ne vom conecta. PLC-urile S7 au un număr de identificare între 2 și 126
care le identifică într-o rețea MPI. De asemenea, putem activa opțiunea de a trimite și primi date brute. După cum vom vedea mai târziu,
datele brute sunt blocuri de date care nu sunt procesate la nivel de protocol nici de PLC, nici de WinCC. Este sistemul ideal pentru trimiterea
de structuri de informații sau telegrame complete, în locul variabilelor individuale de comunicare.
15
Cu aceasta, legătura cu un PLC S7 300/400 a fost definită la adresa MPI 2. Toate variabilele care sunt definite din această
legătură își vor obține automat valoarea din comunicațiile cu PLC-ul menționat. Pentru alte tipuri de link-uri către o parte din S7,
consultați anexa de la sfârșitul cărții.
9. Ce este un grup?
Toate variabilele, atât interne cât și externe, pot fi grupate în grupuri sau grupuri de variabile, care
care permite atunci când proiectul crește în dimensiune să acceseze variabilele într-un mod mai intuitiv.
De exemplu: să presupunem că vrem să realizăm un proiect pentru o mașină de spălat auto, adică
Este format din patru părți bine diferențiate, intrare în spălătorie, săpunere, spălare și uscare
Definim patru grupuri de variabile în cadrul cărora vom crea etichetele care corespund fiecăruia dintre
piese de mașină.
16
Pentru a face acest lucru ne plasăm pe AUTOMATA_314 și apăsând butonul din dreapta selectăm grup nou.
Atribuim un nume așa cum se arată în figură pentru fiecare dintre grupurile de variabile.
10. Ce este o etichetă?

O etichetă este elementul de legătură între baza de date WinCC, etichetele PLC și obiectele runtime ale aplicației noastre.
Valorile etichetelor sunt stocate în baza noastră de date a proiectelor. Când WinCC pornește, încarcă aceste valori din baza de
date. Din acel moment, aceste valori pot fi modificate, dar trebuie avut în vedere că aceste dinamizări nu sunt stocate în baza de
date, așa că dacă folosim variabile interne pentru a crea o rețetă de valori și ieșim din WinCC, acesta se va încărca la pornirea din
nou valorile variabilelor interne care au fost atribuite în proprietăți statice, și nu ultima valoare pe care am fi introdus-o.
Pentru a crea o variabilă de comunicare sau o etichetă, ne plasăm pe oricare dintre grupurile create și
selectați cu butonul din dreapta eticheta nouă.
Fila de informații generale ne permite să introducem un nume simbolic pentru variabila noastră de comunicare. Prin
apăsarea butonului de selectare putem accesa o casetă de dialog care ne permite să definim adresa hărții de memorie PLC din
care dorim să obținem valoarea sau unde dorim să o stocăm.
17
Zonele de memorie pe care le putem accesa sunt: ? Bilete

digitale? iesiri digitale? marci? Capacitatea DB de a selecta aceste hărți
de memorie ne permite să controlăm instalațiile care lucrează deja cu
programul lor PLC, atâta timp cât zonele pe care accesăm pentru a le
scrie nu sunt scrise din programul PLC. În ceea ce privește lectura,
evident, nu există nicio limitare, accesarea lor pe toate în mod liber.
11. Controlul limitelor în variabilele de comunicare
În fila limite/raportare putem defini: ? Limitele maxime

și minime pe care WinCC trebuie să le verifice și cum trebuie să se comporte atunci când sunt atinse, permițând înlocuirea valorii de comunicații
cu una substitutivă.
? Valoarea pe care ar trebui să o aibă variabila de comunicare la pornirea WinCC.
? Dacă valoarea de înlocuire ar trebui să înlocuiască valoarea de comunicații în cazul unei erori în acestea.
18
Scalare variabilă în funcție de software
19
De asemenea, este posibil să se efectueze scalarea liniară a valorilor analogice direct în WinCC, tratând semnalele conform propriei
noastre scale.
Exemplu
Doriți să citiți o valoare analogică care provine de la o sondă de 0-20 mA care este stocată în interiorul PLC după conversia analog-
digitală într-o valoare de 32 de biți. Sonda furnizează 0 mA pentru –10 °C și 20 mA pentru 60 °C. Citim valoarea direct de la intrarea PLC și o
scalam la intervalul sondei, cu care putem obține reprezentarea în ºC a valorii sondei în WinCC fără a fi nevoie de transformări ulterioare în
PLC.
12. Dimensiunea variabilelor sau etichetelor
În tipul de date putem selecta dimensiunea variabilei pe care o vom folosi. Posibilitățile când
selectati marimea sunt:
? Etichetă binară: Un bit ?

Valoare semnată de 8 biți: Un byte con signo (-128 la 127)
? Valoare de 8 biți fără semn: un byte sin signo (0 la 255).
? Valoare semnată pe 16 biți: un cuvânt semnat (de la -32768 la 32767)
? Valoare nesemnată pe 16 biți: un cuvânt fără semn (de la 0 la 65535)
? Valoare semnată pe 32 de biți: un cuvânt dublu semnat (-2147483647 până la 2147483647)
? Valoare nesemnată pe 32 de biți: un cuvânt dublu nesemnat (de la 0 la 4294967295)
? virgulă mobilă pe 32 de biți: un cuvânt dublu de rezoluție în virgulă mobilă pe 32 de biți? virgulă
mobilă pe 64 de biți: un cuvânt dublu în virgulă mobilă cu rezoluție de 64 de biți? Set de caractere pe 8
biți etichetă text: un șir de text cu lungimea dorită de caractere de 8 biți (caractere
ASCII).
? Set de caractere pe 16 biți etichetă text: un șir de text cu lungimea dorită de caractere pe 16 biți (caractere
Unicode).
? Tip de date brute: Telegrama de date care nu este procesată de procesorul PLC? Referință text:
un indicator către un șir de text găsit în Biblioteca de text. Asocierea variabilei cu
Numărul de identificare a bibliotecii de text, acceptă valoarea șirului de text pe care îl definim acolo.
? Tipuri de structură: O structură este un set de variabile de dimensiuni egale sau diferite grupate în funcție de o anumită proprietate care le
raportează. Pentru a putea selecta o proprietate în această filă, este necesar să fi generat anterior structura în Tipuri de date.
20

13. Adapta i o etichetă WinCC în raport cu valoarea PLC
În fila Adapt format putem adapta variabilele de comunicare la formatul WinCC și invers (de exemplu, pentru a converti o întreagă
valoare PLC în real în WinCC sau invers). Fiecare dimensiune variabilă are propriile conversii.
14. Generarea de variabile interne (etichete interne)
Variabilele interne diferă de variabilele de comunicare doar în trei aspecte:

a) Nu au funcționalitatea butonului de selectare pentru a asocia respectiva variabilă la harta memoriei PLC b) Au o
funcționalitate adăugată, care este opțiunea de a putea alege dacă respectiva variabilă trebuie să fie locală computerului în care este este
generat sau trebuie partajat de toate computerele atunci când lucrați într-o rețea cu mai mulți utilizatori.
c) Spre deosebire de comunicații, acestea sunt gratuite și nelimitate, în funcție de RAM-ul disponibil utilizatorului.
PC.
Designer grafic.
21
Editorul Graphics Designer este responsabil pentru crearea ecranelor WinCC. Practic este un mediu de desen cu caracteristica că
obiectele au capacitatea de a-și asocia proprietățile variabilelor de comunicare care sunt furnizate de Tag Management. Din
Graphics Designer însuși putem crea noi variabile de comunicare, deci nu va fi necesar să ieșim din el dacă variabila de utilizat nu
a fost încă generată.
Caracteristici
Sfaturi si trucuri
Editorul de designer grafic are o opțiune Sfaturi și trucuri sau idei care ne oferă câteva sugestii
de fiecare dată când îl introducem cu privire la o anumită funcționalitate a acestuia.
Dacă opțiunea Afișare sfaturi la pornire este dezactivată, pentru a reafișa fereastra de sfaturi și trucuri de fiecare dată
intrați în Graphics Designer, trebuie să selectați în Opțiune->Extras->Setări…->Afișați sfaturi și trucuri.
Proprietățile imaginii
22
Din WinCC Explorer, apăsând butonul din dreapta cu Graphic Designer selectat și un PDL sau un ecran deja realizat, vom
accesa opțiunea Properties din meniul contextual, unde putem vedea o previzualizare a acestuia, precum și cele mai importante proprietăți
ale acestuia.
Putem vedea și statisticile imaginii în fila de dinamică.
Convertiți imagini din versiunile anterioare.
Unul dintre aspectele inițiale atunci când convertiți un proiect din versiunile anterioare 5.0 este necesitatea de a converti imaginile
sau imaginile acestuia.
Pentru a face acest lucru, trebuie doar să apăsați butonul din dreapta cu Graphic Designer selectat în explorator
de la WinCC. În meniu, vom selecta opțiunea Convertiți imagini. Din acest meniu putem converti, de asemenea, biblioteca de proiect și
biblioteca globală a funcțiilor C disponibile pentru proiectul nostru realizat cu o versiune anterioară de WinCC.
23
Proprietățile obiectului
Toate obiectele din cadrul designerului grafic au mai multe caracteristici comune, inclusiv propriile
suprafata pe care urmeaza sa asezam obiectele (poza).
? Personalizare obiect: putem asocia o nouă proprietate unui grup de obiecte pentru a genera noi funcționalități pentru grupările lor.
Exemple în acest sens sunt obiectele inteligente din biblioteca de obiecte.
? Grupare obiecte: atunci când sunt selectate mai multe obiecte, acestea pot fi grupate, astfel încât să formeze unul nou care să aibă
caracteristicile ambelor, dar să aibă un nume nou. Cele mai multe dintre obiectele bibliotecii sunt colecții de obiecte mai simple.
Grupările pot fi degrupate în orice moment.
? Legătura: Când copiem mai multe obiecte, legăturile lor către variabile sunt de asemenea copiate. Să ne imaginăm că facem un I/O alocat
unei variabile și o copiem de 10 ori. Intrând în fereastra de legare putem vedea rezumatul proprietăților care sunt dinamizate și le
modificăm rapid.
? Dialog de configurare: Acces la o prezentare generală a celor mai importante proprietăți ale obiectului.
? Proprietăți: se accesează o casetă de dialog în care avem, pe de o parte, toate proprietățile obiectului și, pe de altă parte, evenimentele la
care acesta reacționează. În cadrul acestor evenimente putem plasa codul nostru programat astfel încât programul să execute
anumite acțiuni atunci când aceste evenimente obiect sunt generate.
Proprietăți obiect imagine

Însuși ecranul în care lucrăm are proprietăți și evenimente. Faceți clic dreapta pe el și alegeți proprietăți.
Proprietățile sunt:
? Geometrie: ?
Lățimea imaginii: Lățimea ecranului (în pixeli).
? Înălțimea imaginii: Înălțimea ecranului (în pixeli).
? Grid On : Activați grila de puncte? Grid Width:
Lățimea grilei de puncte? Grid Height: Înălțimea grilei
de puncte
24

? Culori:
? Culoare de fundal: Culoarea de fundal a imaginii?
Culoare model de umplere: culoarea măștii desenată pe fundalul imaginii.
? Culoare grilă: culoarea punctelor grilei
? Diverse:
? Operator-Control Enabled: imaginea este activată.
? Nivel de utilizator: Nivel de utilizator căruia i se permite să intre în această fereastră. Pentru a afla cum să atribuiți
niveluri de utilizator, consultați capitolul Administrator de utilizatori.
25
? Afișare: Afișează imaginea.

? Ciclu de actualizare: ciclu de actualizare a imaginii.
? Data ultimei modificări: data ultimei modificări aduse imaginii.
Modul cursor: tip de mod de defilare cu cursorul (alfa sau tab).
În ceea ce privește evenimentele, posibilitățile pentru o poză sunt:
Evenimente mouse:
o Mouse Action: Se execută atunci când este apăsat orice buton al mouse-ului. o
Apăsați stânga: se execută prin coborârea butonului stâng al mouse-ului. o
Release Left: Se execută prin ridicarea butonului stâng al mouse-ului. o Apăsați
dreapta: se execută prin coborârea butonului din dreapta al mouse-ului. o
Release Rigth: Se execută când butonul din dreapta al mouse-ului este ridicat.
Evenimente de la tastatură:
? Apăsare: Se execută atunci când este apăsată o tastă, atâta timp cât focalizarea activă este acel obiect.
? Eliberare: Se execută când tasta apăsată anterior este eliberată.
26
? Evenimente de focalizare: Se execută atunci când obiectul primește sau își pierde focalizarea (posibilitatea de a acționa asupra lui de la
tastatură).
Evenimente diverse:
? Modificarea obiectului: Se execută de fiecare dată când se modifică o proprietate a obiectului.

? Deschide imaginea: Se execută la intrarea în imagine.
? Subiecte de proprietate: ?
Ele sunt executate atunci când proprietatea selectată se modifică asupra obiectului.
Pictogramele ferestrei de proprietăți
27
Toate ferestrele de proprietăți au trei pictograme în colțul din dreapta. Sensul lor este:
Clip: Când este apăsat, împiedică dispariția ferestrei, astfel încât ne putem deplasa prin diverse
obiecte de pe ecran observându-le proprietățile fără ca fereastra să dispară de pe ecran de fiecare
dată.
Copiere proprietăți: Copiază proprietățile obiectului activ curent în clipboard.
Paste Properties: Lipește proprietățile copiate în clipboard în obiectul activ în prezent.
Bara de instrumente Graphic Designer
Bara de instrumente a designerului grafic are următoarele pictograme:
imagine noua
poza deschisa
Salvează poza
Porniți timpul de execuție din imaginea deschisă în prezent în Designer grafic.

Aduceți obiectul în față. Util atunci când există mai multe obiecte care se suprapun.
Trimite obiectul în spate. Util atunci când obiectul îi ascunde pe alții.
grila de afișare
fixați obiectele pe grilă
Măriți fereastra
Micșorați fereastra
Măriți la selecție. Măriți o selecție pe care o facem.
Copiați proprietățile obiectului în clipboard
Lipiți proprietățile în clipboard
Biblioteca de obiecte.
Fereastra designerului grafic cu barele de instrumente activate arată astfel:
28
biblioteca de obiecte
Biblioteca de obiecte este locul în care avem imagini preconfigurate pe care le putem folosi în imaginea noastră. Unele dintre
aceste obiecte sunt de fapt grupuri de mai multe dintre ele și au deja asociat cod C, astfel încât să fie pregătiți să îndeplinească o anumită
sarcină (obiecte inteligente).
Biblioteca este alcătuită din două părți:
? Bibliotecă globală: bibliotecă generală accesibilă din orice proiect.

? Biblioteca de proiecte: bibliotecă exclusivă de proiecte.
Pentru a trece un obiect în imaginea noastră, pur și simplu trageți și plasați-l pe el.
opțiunile de meniu
Setări
În meniul Instrumente ->Setări avem următoarele opțiuni pentru a configura designerul grafic:
În opțiunea grilă putem selecta:
? Afișare grilă: dacă se afișează sau nu grila atunci când se creează sau se deschide o imagine.
? Lățimea în pixeli: dimensiunea pe care ar trebui să o aibă grila.
? Snap to grid: Indiferent dacă se fixează sau nu obiectele pe grilă.
29

În fila de opțiuni putem selecta:
30
? Salvați setările la ieșire: Salvați modificările atunci când părăsiți designerul grafic sau nu.
? Afișează avertismente de performanță: avertizează când o eroare de proiectare este detectată de sistem, de ex. De exemplu, atunci
când o actualizare critică este atribuită unui parametru care ar putea supraîncărca procesorul computerului.
? Tipul de selecție a obiectelor: o Înconjurător:
Obiectele sunt selectate dacă sunt complet în interiorul selecției
efectuate.
o Atingerea: obiectele sunt selectate chiar dacă doar o parte dintre ele este inclusă în
selec ie.
Notă: pentru a selecta mai multe obiecte, pur și simplu țineți apăsată tasta Shift în timp ce faceți clic pe ele.
? Arborele de obiecte: arată întotdeauna arborele de obiecte la fel, indiferent de cum a fost ultima dată când a fost
părăsi.
? Editare proprietăți: Editați proprietățile când faceți clic pe desen.

? Dialog de configurare: utilizați caseta de dialog pentru a configura obiectele pentru a le insera sau nu în imagine.
? Afișează top și trucuri: Afișează fereastra de sfaturi și trucuri atunci când pornești automat sau nu.
? Afișaj OCX: Afișează sau nu fila OCX care poate fi inserată în imaginile WinCC.
În această opțiune putem selecta straturile care ar trebui să fie active implicit într-o imagine și cele care nu ar trebui.
31
? Salvați configurația la ieșire: Salvați configurația barelor de instrumente și a pozițiilor ferestrelor când părăsiți administratorul grafic. Puteți
alege mai jos fișierul în care doriți să stocați configurația, care implicit va fi fișierul default.pdd care este stocat în subdirectorul GraCs.
? Declanșare implicită: definește timpul de reîmprospătare a obiectelor de pe ecran.
În fila Meniu/Bară de instrumente putem selecta:
? Stil plat pentru: stilul barei de instrumente a designerului grafic (butoane plate sau ridicate, afișați
linia laterală a barei de instrumente pentru a derula sau nu, pentru a afișa culoarea în butoane sau nu).
? Bara de instrumente standard: putem defini dacă butoanele barei de instrumente pot fi configurate sau nu. Pentru a configura
butoane, trebuie doar să apăsați tasta ALT și, selectând o pictogramă a acesteia, trageți-o din bara de instrumente.
? Afișează butoanele din meniu: putem selecta dacă pictogramele trebuie să apară lângă textele meniului sau nu.
32
Limba afișată:
Putem selecta diferite limbi pentru textele asociate cu toate obiectele pe care le plasăm pe ecranele WinCC, în așa fel încât
prin simpla schimbare a paginii de limbă putem modifica complet limba de rulare în aplicație.
Pentru a realiza acest lucru, trebuie mai întâi să definim limba ecranului în care ne aflăm.
Cum să știm limba actuală a ecranului pe care îl edităm?

Apare în bara de stare din partea de jos a ecranului
Cum pot modifica limba curentă a ecranului activ?

În meniul graphic designer, în opțiunea View->Language apare o fereastră ca cea din figură și ne putem selecta limba.
Cum să faci același ecran în engleză și spaniolă?

Selectați mai întâi limba spaniolă (tradițională), plasați toate obiectele care doriți să apară, scrieți toate textele și înregistrați
ecranul. Acum schimbați limba în engleză și veți vedea cum apar toate textele în întrebări. Scrie-le din nou, de data aceasta în engleză.
33
Grupați și degrupați obiecte.
Când sunt selectate mai multe obiecte, opțiunea de grupare a acestora într-un element care are
proprietăți ale ambelor. Ideea este de a crea grupări de obiecte care au o anumită funcționalitate, de ex. De exemplu, pătratele și
dreptunghiurile care combinate și grupate formează o țeavă. Acestor grupuri de obiecte li se poate atribui cod pentru dinamizarea lor
într-un mod simplu, exportându-le în biblioteca de proiect pentru reutilizare ulterioară.
Tab Secuence.
Toate obiectele au o ordine de file. Acest parametru ne spune ce obiect va fi activ într-un
la un anumit moment, în funcție de obiectul care are în prezent focalizarea (este activ) atunci când apăsați tasta Tab.
Există două ordine de tabulare:
? Secvență de cursor alfa: numai pentru casetele I/O.

? Ordinea tabulatorului: toate acele obiecte care pot fi selectate cu ajutorul tabulatorului. Aceasta este definită în meniu
Editare->secvență de file->ordine de tab->setări.
Dacă selectăm opțiunea Tab sequence->Alpha cursor->sequence->edit în meniul de editare, putem modifica ordinea de alternare
între diferitele câmpuri de intrare/ieșire ale imaginii noastre curente. Pentru a modifica ordinea, trebuie doar să faceți clic pe pătratul
secvenței unuia dintre ele. Dacă, la clic, tasta Shift este apăsată, obiectul selectat capătă automat ordinea de tabulare 1.
Pentru a modifica ordinea tabulatorilor trebuie să selectăm în meniul de editare opțiunea Secvență de tab->ordine de tab->secvență-
>edit
Pentru a elimina un obiect din secvența de file, trebuie să selectăm din nou ordinea de file și, ținând apăsate tastele
shift+ctrl , selectăm obiectul care urmează să fie eliminat din ordinea de file. Numărul dvs. va fi înlocuit cu un asterisc.
Pentru a reintroduce un obiect în ordinea tabulatorului ținând apăsat shift+ctrl , selectați obiectul pe care doriți să îl
inserați în ordinea tabulatorilor. Asteriscul dvs. va fi înlocuit cu un număr.
34
Bare de instrumente.
bara de culori
Avem o bară de culori de atribuit proprietăților statice ale obiectelor. culorile spuse
pot fi personalizate datorită ultimei pictograme de pe bară.
bara de zoom
Datorită zoom-ului putem scala imaginea cu până la 8 măriri și reduceri de până la 1/4 parte.
Putem accesa zoom-ul fără a fi nevoie de un mouse apăsând Alt+z și tastele sus și jos.
bara de obiecte
Obiectele din bara de obiecte sunt împărțite în trei categorii:
? Obiecte standard: obiecte de desen standard, cum ar fi linii, poligoane etc.
35

? Obiecte inteligente: obiecte inteligente, fiecare cu proprietăți speciale.
? Obiecte Windows: obiecte Windows obișnuite, cum ar fi butoanele, casetele de selectare, barele de defilare,
etc..
36
? Bara de straturi:
Bara de straturi indică straturile care sunt active în prezent în fereastra noastră. Toate obiectele au o proprietate
de strat care indică stratului căruia îi aparțin. Avem un total de 16 straturi, toate apărând active în mod implicit.
Este convenabil când trebuie să punem obiecte care se suprapun (de exemplu, un efect de umbră sub un text sau
un mesaj de ajutor care apare pe un buton) pe care îi atribuim diferite straturi, astfel încât să le putem dezactiva făcând clic
pe ele și să lucrăm mai confortabil în editorul de desene.
? Bara de aliniere.
Această bară este folosită pentru a putea alinia diverse obiecte și, de asemenea, pentru a le face egale ca dimensiune atât în înălțime,
cât și în lățime.
Pentru ca acesta să apară activ, logic trebuie să fi selectat cel puțin două obiecte.
Semnificația fiecărui butoane de aliniere începând din stânga ferestrei este următoarea:
? aliniați toate obiectele selectate la stânga.

? Aliniați toate obiectele selectate la dreapta.
? Aliniați toate obiectele selectate de sus.
? Aliniați toate obiectele selectate de jos.
? Centrați toate obiectele pe orizontală.
? Centrați toate obiectele pe verticală.
? Egalizați spațiul dintre toate obiectele pe orizontală.
? Egalizați spațiul dintre toate obiectele pe verticală.
? Dați o lățime egală tuturor obiectelor.
? Dați o înălțime egală tuturor obiectelor.
? Dați înălțime și lățime egale tuturor obiectelor.
Este foarte important să știm care va fi obiectul care va fi luat drept referință pentru acțiuni. Dacă obiectele au
fost selectate prin metoda...: ? deschiderea unei ferestre de selecție: se ia drept referință cea care se află cel mai
departe de marginea ferestrei.
? folosind mouse-ul și ținând apăsată tasta Shift: prima care a fost selectată.
? bara de fonturi
Majoritatea obiectelor au un text asociat. Prin bara sursă putem configura
dimensiunea și fontul lor fără a fi nevoie să le introduceți proprietățile.
? bar de stil
La fel ca și precedenta, avem și o bară de instrumente doar pentru liniile obiectelor, în care putem modifica stilul liniei,
grosimea acesteia, capătul acesteia și umplutura pe care trebuie să o aibă acestea (dacă au o grosime mai mare de unu o singura
linie).
37
Obiecte inteligente
Obiectele inteligente sunt elementele de bază ale proiectelor WinCC. Vom studia primele patru
mai târziu, întrucât studiul său este mai larg și mai complicat. Acum ne vom concentra asupra următoarelor obiecte.
? Câmp I/O:
Caseta de intrare/ieșire pentru a afișa valoarea unei variabile și pentru a o putea modifica.
38
Evidențiați în aceste proprietăți: ?

Bold : fontul casetei aldine? Subliniere:
fontul casetei subliniate
39

? Orientare text -> orientare text sau casetă (orizontală sau verticală)
? Alinierea X -> alinierea în raport cu axa x (stânga, centru sau dreapta)
? Alinierea Y -> Alinierea față de axa y (sus, centru sau dreapta)
Intermiterea este o grupare de proprietăți nemaivăzute înainte. Practic este folosit pentru a semnala o anumită
stare a unui element al instalației care este reprezentat de respectivul obiect. Dacă această cutie I/O reprezintă o valoare a
presiunii apei, putem reprezenta această valoare aici cu fundalul intermitent când este depășită o anumită limită de siguranță.
Opțiunile disponibile sunt:
? Chenar intermitent activ: clipește chenarul casetei.

? Culoarea chenarului intermitent dezactivat: Culoarea chenarului intermitent în starea
dezactivată? Culoarea chenarului intermitent activată: Culoarea intermitentă a chenarului în starea activată.
? Border Frecvența intermitent: Frecvența intermitent . Avem trei viteze: lentă, medie și rapidă.
? Fundal intermitent activ: intermitent fundalul casetei.
? Culoare de fundal intermitentă dezactivată: Culoarea intermitentă de fundal în starea dezactivată.
? Culoare de fundal intermitent activată: Culoarea intermitentă de fundal este activată.
? Frecvență intermitent de fundal: frecvență de clipire de fundal. Avem trei viteze: lentă, medie și
rapid.
? Text intermitent activ: faceți intermitent textul din casetă.
? Culoarea textului intermitent dezactivat: Culoarea intermitentă a textului în starea oprită.
? Culoare text intermitent activată: Culoarea intermitentă a textului în starea pornit.
? Frecvența intermitentă a textului: frecvența intermitentă a textului. Avem trei viteze: lentă, medie și rapidă.
40
Opțiuni diverse :
? Activare control operator: indică dacă utilizatorul poate accesa caseta pentru a introduce valori. Această proprietate este independentă dacă are
sau nu un nivel pentru a introduce valori. Echivalent cu blocarea controalelor de programare a obiectelor.
? Nivel de utilizator: Nivelul pe care trebuie să-l aibă utilizatorul pentru a putea introduce date în această casetă.
? Afișare: dacă caseta ar trebui să fie vizibilă sau nu.
? Text indicativ: text care ar trebui să apară pe cursor atunci când este poziționat pe casetă. Sfaturile instrumentelor depind
de asemenea, din codul paginii de limbă selectat în timpul execuției.
? Raport activități operator: Când această opțiune este activată, de fiecare dată când se introduce o valoare în casetă, aceasta va apărea
o casetă text prin care se solicită să introducem o explicație cu privire la modificarea adusă valorii procesului. Acest mesaj este stocat în sistem
ca securitate înainte de posibile defecțiuni datorate modificărilor efectuate sau ca o notă explicativă a motivului pentru care a fost luată decizia
respectivă.
? Mesaj de intrare operator: Când noua valoare a fost efectuată de către sistem, mesajul respectiv este stocat
în sistem pentru studii ulterioare.
? Adaptare chenar: ajustează automat dimensiunea casetei la textul sau numărul pe care îl conține în orice moment.
? Controlul cursorului: Stabilește dacă după ce a făcut o introducere în casetă, acesta ar trebui să sară la următorul obiect în ordinea cursorului alfa
selectat sau ar trebui să continue în câmpul în care tocmai a fost introdusă valoarea.
? Introducere imediată: indică dacă caseta ar trebui să intre automat în modul de editare atunci când primește focalizarea pentru introducere
o valoare sau nu.
Limite:
41
? Valoare limită inferioară: Cea mai mică valoare care poate fi acceptată ca validă la introducerea unei valori în proces.
? Valoare limită înaltă: valoare mai mare care poate fi acceptată ca validă la introducerea unei valori în proces.
Dacă oricare dintre aceste valori este depășită, apare automat o casetă care indică evenimentul respectiv.
Ieșire/Intrare:
? Tip câmp: Tipul valorii câmpului de reprezentat sau introdus. Diferitele posibilități sunt:
? Ieșire: Citiți doar valoarea în PLC, fără a putea scrie.
? Intrare: scrieți doar valoarea în PLC fără a putea citi.
? Câmp I/O: citiți valoarea din PLC și puteți modifica și ea.
? Valoare de ieșire: variabila de proces care conține caseta.

? Format de date: Formatul datelor de reprezentat.
? Format de ieșire: formatul de ieșire al valorii care trebuie introdusă. Fiecare caracter 9 corespunde unei cifre. Cifrele care sunt
plasate după punct vor corespunde zecimalelor la care este ajustată valoarea de reprezentat.
42
Diferitele posibilități în formatele de intrare sunt: ? Format binar:

trebuie să fie compus din unu și zerouri.
? Format zecimal: trebuie să fie compus din:
s -> oferă semn (+ sau -) e ->

reprezentare exponențială. 9 ->
număr între 0 și 9. 0 -> zerouri de
umplere la stânga care ar trebui să apară. -> virgulă zecimală.
.
Exemplu:
9.9 -> 1.0
s9.9 -> +1.0
s9.9e -> +1.0E+00
09.99 -> 01.00
? Format șir: compus din:

*
-> orice șir? -> un
caracter.
a -> orice caracter sau număr A ->
orice caracter sau număr mare. b -> orice caracter cu
litere mari sau mici.
B -> orice caracter majuscule. d -> semnul +
sau -, virgulă zecimală, spațiu liber sau număr. t -> separator (:,;) sau
spațiu alb. 1 -> numărul 0 sau 1
2 -> număr 0, 1 sau 2. h

-> caracter hexazecimal.
format hexazecimal:
f -> caracter hexazecimal. 0
-> zero umplutură la stânga caracterelor hexazecimale.
? Apply on full: Stabilește dacă valoarea introdusă este considerată validată atunci când toate cifrele câmpului au fost completate
automat, sau este necesar să apăsați enter sau să schimbați câmpul activ cu tab pentru ca câmpul să fie considerat validat.
? Aplicați la ieșire: Forțează sistemul să considere câmpul ca fiind validat imediat după efectuarea cererii.
validarea utilizatorului (folosind enter sau tab).
? Șterge la intrare nouă : indică dacă atunci când valorile vor fi introduse în câmp, valoarea care exista anterior trebuie ștearsă
sau noua valoare trebuie păstrată și editată peste cea existentă anterior.
? Ștergeți la intrare nevalidă: indică dacă atunci când introduceți o valoare nevalidă în casetă, valoarea trebuie ștearsă din aceasta
eronată astfel încât să continuăm să introducem una corectă, sau ne permite să edităm valoarea eronată pentru a o modifica
și a o face valabilă pentru sistem.
? Intrare ascunsă: ascunde valoarea introdusă folosind * caractere. Această opțiune este utilă pentru
solicitarea de parole către utilizator.
43
Pe lângă proprietăți, fiecare obiect (inclusiv obiectul I/O cu care avem de-a face acum) are un Dialog de
configurare, aparținând meniului său contextual, în care sunt reprezentate cele mai importante proprietăți ale obiectului în cauză,
adică un rezumat al celor văzute în paginile anterioare. Dialogul de configurare al casetei I/O este:
Bar.
Bara este un obiect care ne permite să reprezentăm o valoare analogică și să o comparăm cu limitele stabilite pentru a ști în
ce stare se află procesul față de valoarea dorită.
? Direcția barei: direcția în care bara ar trebui să crească (sus, jos...)
44
? Culori: ?
Culoarea chenarului: Culoarea marginii barei.
? Culoarea fundalului chenarului: culoarea fundalului chenarului barei. Este vizibil doar dacă stilul de chenar al
bara nu este solidă.
? Culoare de fundal: Culoarea de fundal a ferestrei barului.
? Culoare model de umplere: culoarea de umplere a ferestrei barei. Este vizibil doar dacă stilul de fundal al
fereastra nu este solidă.
? Culoarea barei: Culoarea barei.
? Culoarea scalei: Culoarea scalei.
? Culoare fundal bară : culoarea fundalului barei.
? Culoare tendință: culoarea tendinței. Tendința este un indicator care apare în colțul de jos al barei indicând direcția
procesului (în creștere sau în scădere).
? Stiluri: o
Greutate chenar: Lățimea chenarului ferestrei bar. o Stil chenar: stilul
chenarului ferestrei. o Fill Pattern: Stilul de umplere pentru fundalul
ferestrei bar. o Bar Pattern: Stilul de umplere al barei.
? Font:
o Font: fontul scalei și al barei.
o Dimensiune font: scara fontului scalei barei. o Bold: Dacă
fontul respectiv ar trebui să apară îngroșat.
45
Diverse:
? Schimbați culoarea: Schimbă culoarea barei atunci când depășește complet o limită superioară sau inferioară, sau numai partea respectivă
depășește această limită.
? Valoarea maximă: Valoarea maximă a scării barei.
? Valoarea punctului zero: Valoarea punctului zero al scalei.
? Valoarea minimă: Valoarea minimă a scării barei.
? Hysteresys: Indică dacă valoarea ar trebui să se comporte conform unui histerezis la atingerea limitei superioare sau inferioare. da
ajungem la o limită de 100, având acest parametru activat, și selectând un interval de histerezis de 20, până când valoarea nu
scade sub 80, bara nu va reveni să reprezinte modificări ale valorii sale. Acest lucru face posibilă evitarea oscilațiilor fluidelor odată
ce limitele precise au fost atinse.
? Hysteresys Range: Valoare de luat în considerare în histerezis.
? Trend: Indicator al direcției barei. Ne spune dacă procesul este în creștere sau în scădere, făcând a
compararea valorii curente cu cea anterioară.
? Valoare medie: Selectarea acestei opțiuni arată media ultimelor 15 valori citite în proces, nu instanta. Ideal pentru procese foarte
fluctuante.
? Process Drive Connection: Valori procesului a afișat.
46
Axa: ?
Scala: Afișează sau nu scara de referință a barei.
? Aliniere: Locul în care să plasați scala (dreapta sau stânga).
? Secțiunea axă lungă: scara este alcătuită din bare lungi și scurte. Această opțiune desenează barele lungi ale scalei
îndrăzne .
? Eticheta fiecăruia: indică la fiecare câteva bare lungi ale scalei, trebuie plasată o valoare numerică.
? Doar secțiuni de axă lungă: afișați numai barele lungi ale scalei, nu cele scurte din mijloc.
? Lungimea secțiunii axei: lungimea în pixeli a barelor de divizare a scalei barelor.
? Afișare exponent: afișați scara în valoare exponențială sau liniară.
? Bar Scaling: Tip de scară bar.
LINEAL LOGARIT. NEG. LOGARIT. TANGENTĂ AUTOMATĂ CUADRATIC CUBIC
47
? Punct zero: Locul unde este situat punctul zero pe scară.

? Secțiunea axă: La fiecare câteva unități dorim să punem un indicator numeric de scară. De exemplu, la fiecare 20 de unități, deci
numărul de marcatori numeric de pe scară va fi 100/20=6.
? Semne de scară: distanța în diviziunile de scară.
? Cifre din stânga zecimalei: Cifre ale valorii întregi a scalei.

? Cifre la dreapta zecimalei: Numărul de zecimale al valorii scalei.
Limite:
? Marcator limită: marcaj limită care apare în stânga barei indicând unde sunt limitele
control bar.
? Monitorizare AL: Verificați alarma minimă 1.
? Limit AL: Valoarea limitei de alarmă 1.
? Culoarea barei AL: Culoarea pe care bara ar trebui să o adopte atunci când valoarea procesului este sub cea specificată în
Limita AL.
? Tip AL: Valoarea Limitei AL poate fi exprimată în valoare absolută, cu care este necesar să se cunoască a priori valoarea maximă a scalei,
sau în procente (mult mai flexibil, deoarece în cazul oricărei modificări a limitelor se continuă pentru a menține proporționalitatea) .
Celelalte opțiuni sunt identice, dar pentru următoarele patru limite minime de alarmă (L de AL indică faptul că este o limită minimă).
Limitele maxime încep cu AH, funcționarea și proprietățile acestuia fiind identice cu
48
descris, cu excepția faptului că bara își schimbă culoarea când valoarea procesului este peste valoarea setată ca limită de alarmă.
După cum am spus deja, fiecare obiect are dialogul său de configurare sau rezumatul proprietăților. În cazul barului
fiul:
Obiect grafic.
Obiectul grafic reprezintă o imagine pe ecran. Atribuirea sa este de obicei dinamică, folosind statutul
afișare pentru a anima imagini, deși imaginea pe care o reprezintă poate fi dinamică.
Imagine:
? Imagine: imaginea curentă de reprezentat.

? Imagine referită: indică dacă imaginea ar trebui să fie stocată în obiect sau doar referința la acesta, astfel încât când
schimbați acest lucru pe hard disk, schimbați-l și pe obiect.
? Culoare transparentă a imaginii: culoare care este considerată transparentă în imagine.
? Culoarea transparentă a imaginii activată: Activați culoarea transparentă, cu care toți pixelii acestei culori vor fi înlocuiți cu imaginea care
se află sub obiect.
Formatele suportate de obiect sunt:
49
? Bmp?
Emf
? Wmf? Înapoi.
Când o imagine este selectată, aceasta este copiată automat în subdirectorul GraCS al proiectului nostru, așa că, odată ce o selectăm
într-un obiect, va fi disponibilă pentru toate celelalte pe care le facem. Dialogul de configurare al obiectului grafic este cel prezentat în
imaginea următoare.
Afișarea stării.
Afișarea stării este obiectul de utilizat pentru a afișa animații pe ecran. Aceste animații sunt alcătuite din
până la maximum 31 de imagini care sunt afișate în funcție de valoarea pe care o adoptă o variabilă atribuită.
Dialogul de configurare al afișajului de stare este următorul:
Există două posibilități la realizarea animației:

? că există o valoare care crește de la 0 la x. Această opțiune este de obicei o variabilă internă și este
incrementat de o funcție C de la WinCC. ? că există o valoare
de comunicare care ne spune în ce pozi ie se află ma ina. Fiecare bucată din
cuvântul arată o stare a mașinii. În acest caz, trebuie să folosim butonul Adaugă care va crește valoarea de verificat pentru
modificarea imaginii în puteri de 2
50

Câteva proprietăți interesante ale acestui obiect sunt, de asemenea:
Lista de text.
Obiectul textlist este util atunci când se efectuează un control asupra valorilor numerice care sunt clar definite de text. Ele sunt
de obicei etape ale procesului de maximum trei sau patru pași. De exemplu, un motor poate fi oprit, pornit automat sau pornit manual. În
aceste situații, asocierea textelor cu valori numerice în cadrul PLC-ului face posibilă guvernarea variabilelor de proces prin simpla selectare
a unui text dintr-o listă sau prin faptul că un text descrie starea unui anumit element al instalației.
51
Ieșire/Intrare:
? Tip câmp: câmp de ieșire (citește doar valoarea), câmp de intrare (modifică doar valoarea în PLC) sau ambele (citește și
scrie la PLC).
? Valoare de ieșire: Valoarea procesului legată de texte.
? Tip listă: tip de listă de text.
? Atribuire: Atribuirea textelor la diferite valori numerice.

? Număr de bit: Bit al cuvântului care definește starea. Are sens doar pentru tipul de listă: tip de biți.
? Aplicare la ieșire: Aplică modificările la părăsirea obiectului respectiv, fie cu tasta Tab, fie făcând clic cu mouse-ul pe alt
obiect, fără a fi nevoie să apăsați anterior tasta Enter.
? Număr de linii vizibile: linii de text vizibile la afișarea ferestrei de selectare a valorii.
Butoane.
Obiectul buton este responsabil de alocarea funcțiilor tipice gestionate de programul de aplicație.
aplicație (schimbarea ecranului) și performanța unor funcții predefinite (activarea unei anumite pompe etc...).
Fereastra de dialog de configurare a butonului este următoarea:
52
Câmpul de text este textul care apare deasupra butonului.

? Hotkey este funcția de la tastatură care este atribuită acelui buton, în așa fel încât apăsarea tastei respective execută
funcția asociată acestuia.
Trebuie remarcat faptul că alocarea tastaturii nu se limitează la tastele funcționale și este posibil să alocați chiar și tasta ESC sau
tasta ENTER pentru a ieși din ecrane sau a le introduce ca și cum ați fi într-un OP.
? Parola este câmpul în care indicăm nivelul de autorizare necesar pentru a putea executa acțiunea butonului.
? Câmpul inferior al ferestrei este rezervat în cazul în care dorim să dăm butonului funcționalitatea tipică de schimbare
ecran. Putem atribui cu pictograma care apare in dreapta una dintre pozele deja definite
53
Două opțiuni nevăzute ale butonului sunt că putem defini două imagini (imagine activată și imagine dezactivată) pentru a reprezenta
cele două stări ale butonului (apăsat sau nu).
Caseta de bifat.
Controlul casetei de selectare este modalitatea de a selecta opțiuni neexclusive dintr-o selecție
solicitate utilizatorului.
? Număr de casete: Număr de casete de selecție de introdus în control.
54
? Index: indexul curent în cadrul matricei de casete de control.

? Text: text atribuit pentru această limbă și acest index de casetă. Pentru a modifica textele altor casete, schimbați numărul
Indexul.
? Alinierea X: Alinierea pe axa X a textelor.
? Aliniere Y: Aliniere pe axa Y a textelor.
? Casete selectate: casete care sunt active implicit în funcție de matricea generată (în exemplu, doar prima dintre
Trei).
Vizualizarea controlului așa cum am configurat-o este următoarea:
Buton de opțiune.
Obiectul butonul de opțiune este utilizat pentru a introduce în proces o valoare care poate fi luată doar dintr-un set definit de
posibilități care se exclud reciproc.
55
Singura diferență între acesta și caseta de selectare, văzută mai sus, este tocmai această caracteristică de excludere, ceea ce înseamnă că
prin selectarea oricăreia dintre opțiunile obiectului opțiune, toate celelalte sunt deselectate automat.
Toate proprietățile văzute în caseta de selectare sunt folosite pentru butonul de opțiune.
Glisor.
Bara de glisare este folosită pentru a introduce valori analogice în proces într-un mod grafic.
Dintre proprietățile glisorului, demne de remarcat doar pentru că nu au fost văzute încă:
56
? Operare extinsă: Dacă se face clic cu mouse-ul oriunde pe bară, în afară de butoanele sus și jos, valoarea ajunge direct la minim
sau maxim în timp ce acest parametru este activat. În caz contrar, valoarea este mărită cu o unitate de fiecare dată când se
face clic pe bara de derulare.
? Etape de operare: incremente în care variabila procesului crește sau scade de fiecare dată când trecem
Bara.
De asemenea, putem atribui culori barei și butoanelor maxim și minim individual, precum și fundalului în raport cu ceea ce
are și ce rămâne până la maxim.
Rundă.
Obiectul rotund este conceput ca un buton de blocare sau ca un afișaj de stare (apăsat sau neapăsat).
Cele mai interesante variante sunt: ?

Latch Down: Menține butonul blocat în funcția de setare/resetare, deși nu este apăsat.
? Apăsat: Valoarea curentă a butonului (0 = neapăsat / 1 = apăsat).
57
asistenți
Asistenții de programare sunt mici scripturi sau bucăți de cod de program care sunt adăugate într-un fel
automat la obiectul pe care sunt aplicate, pentru a efectua o anumită sarcină de programare.
Atunci când unui obiect este aplicat un expert dinamic, apare un expert care ne permite să selectăm evenimentul cu care dorim să
executăm scriptul.
Dialogurile dinamice Funcțiile sistemului:
? Ieșiți din WinCC:

Iese WinCC Runtime și WinCC însuși.
Cod adăugat: ExitWinCC(); ? Ieșiți din

WinCC sau Windows:
Ne permite să selectăm modul de ieșire din WinCC. Opțiunile posibile sunt: ? Ieșiți din Windows
fără repornire: Oprește sistemul Windows NT, închizând toate aplicațiile.
Cod: DMExitWinCCEx(DM_SDMODE_SYSTEM); ? Ieșiți din WinCC:
Ieșiți din WinCC.
Cod:DMExitWinCCEx(DM_SDMODE_WINCC);
? Ieșiți din WinCC și conectați-vă din nou: Ieșiți din WinCC și solicită din nou un nou utilizator Windows NT.
Cod:DMExitWinCCEx (DM_SDMODE_LOGOFF);
58
? Ieșiți din WinCC și reporniți Windows: Sale de WinCC și reorganizați Windows NT.
Cod: DMExitWinCCEx(DM_SDMODE_REBOOT);
? Ieșire WinCC runtime: Iese WinCC runtime, dar nu WinCC development dacă este deschis.
Cod: DeactivateRTProject();
? HardCopy: Imprimați ecranul curent pe imprimanta implicită Windows.
Cod: WinExec("PRTSCR.EXE -hardcopy",SW_SHOWNORMAL);
?
? Comutare limbă: Schimbă limba textelor aplicației runtime.
Cod: SetLanguage(0x040A); /* SPANIOLĂ */
? Porniți o altă aplicație: Porniți o altă aplicație pe care dorim să o rulăm.

Cod: ProgramExecute("C:\\Program Files\\Microsoft Office\\Office\\EXCEL.EXE");
59
Dinamica standard:
? Adăugați dinamică la prototip: vă permite să dinamizați o proprietate a obiectului selectat printr-un expert în
în loc să o facă direct în proprietățile obiectului.
? Dinamica culorii: ?
Color Dinamics cu tabel:
? Copiați valoarea etichetei: include codul care copiază o variabilă în alta. Codul asociat este următorul:
dublu VarInh;
{ VarInh=GetTagDouble(TAG_0);
SetTagDouble(TAG_1,VarInh); }
Este important să țineți cont de faptul că sunt copiate doar variabilele de tip cuvânt, și posibilitatea de
copiați alte tipuri. Când este necesar să copiați o variabilă în alta, este mai bine să o faceți „de mână” în C.
60
? Fill object: umple obiectele care permit umplerea dinamică, dar cu avantajul că prin intermediul asistentului putem stabili un
interval de umplere diferit de la 0 la 100, care ar fi printr-o legătură directă a variabilei de umplere cu proprietatea de umplere.
? Salt pe scară:
? Faceți o proprietate dinamică: faceți o proprietate dinamică.
? Mutare obiect: dinamizează coordonatele unui obiect selectat în funcție de două variabile definite astfel
ca in functie de variabile pozitia obiectului va fi mutata.
61
? Afișare eroare: afișează o fereastră de eroare pe ecran. Acest expert este foarte util pentru a trimite mesaje operatorului
împotriva erorii de manipulare.
62

Rezultatul este următorul:
? Afișare dialog WinCC: Afișează o fereastră de dialog configurată anterior. Creăm codul necesar pentru ca atunci când dai clic
pe obiect să apară fereastra indicată.
63
? Schimbarea unei singure imagini: deschideți o fereastră. Echivalent cu Openpicture();
Dinamizarea proprietăților
Dinamizare printr-o variabilă
Dinamizarea proprietăților unui obiect se poate face în diferite moduri. Cel mai simplu dintre toate constă în conectarea directă a
proprietății la o variabilă, în așa fel încât valoarea pe care o posedă variabila să fie cea pe care o are proprietatea și invers.
Reprezentarea unei atribuiri directe unei variabile se face cu un bec verde.
Dinamizare prin dialog dinamic
A doua modalitate ușoară de a face o proprietate dinamică este prin dialogul dinamic, o casetă de dialog care ne permite să configuram
care ar trebui să fie valoarea care controlează proprietatea în funcție de o formulă care poate fi rezultatul valorii unei variabile sau a unei
operații. .matematica.
Dialogul dinamic îl vom vedea mai târziu în exemplele de programare, dar este convenabil să știm că atribuirea lui unei proprietăți este
reprezentată de un fulger roșu.
Dinamizare folosind codul C
Ultima modalitate de a face o proprietate dinamică este să programați direct în C o operație care trebuie să returneze valoarea care va
controla proprietatea. Această soluție este necesară doar în cazurile de calcule matematice foarte complexe.
Reprezentarea misiunii dumneavoastră se face printr-un fulger verde.
Dinamizarea indirectă a unei proprietăți
Pe lângă faptul că puteți face o proprietate dinamică, atribuindu-i o valoare, fie printr-o variabilă, fie prin rezultat
de operatii matematice, putem efectua o atribuire indirecta a valorii proprietatii.
Să presupunem că avem o cutie I/O și dorim să afișăm temperatura camerei. În funcție de o serie de butoane, putem selecta o cameră
sau alta. Caseta I/O trebuie să fie asociată unei variabile diferite de fiecare dată. Pentru a realiza acest lucru, o variabilă de tip text este asociată
proprietății în cauză (în cazul nostru Valoare de ieșire). Toate proprietățile au o casetă de atribuire în dreapta numită indirect. Selectând-o, valoarea
șirului VAR_TEXTO indică numele variabilei care trebuie conectată la ieșirea casetei. Prin urmare, schimbând VAR_TEXTO, modificăm variabila
conectată în respectiva proprietate.
64
programarea evenimentelor
Evenimentele unui obiect trebuie programate în C. Cu toate acestea, există un mic asistent care ne poate ajuta
evităm în unele împrejurări să apelăm la programare pentru a ne desfășura acțiunile în cadrul evenimentelor.
În WinCC, acest asistent se numește Conexiune directă și arată ca mai jos:
Când se realizează o conexiune directă la un eveniment, aceasta este indicată de un fulger albastru:
Programarea evenimentelor în C
Dar aproape întotdeauna trebuie să apelezi la C pentru a efectua acțiunile pe care le dorești. Când atribuim noastre
cod de programare la un eveniment, suntem indicați printr-un bec verde:
Cu toate acestea, programarea C pe care o facem nu va fi întotdeauna corectă. Când codul asociat conține erori și nu poate fi
compilat de WinCC, acest lucru este indicat de un fulger galben. Trebuie să ținem cont că în această circumstanță codul nu va fi executat chiar
dacă evenimentul are loc.
65

SID Practica7 WinCC Iniciacion

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SID Practica7 WinCC Iniciacion

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Machine Translated by Google

Lab. Sisteme industriale distribuite. a 3-a ITSE.

WinCC. Manual de utilizare și pornire.

o Arhitectură de dezvoltare deschisă (programare C) o Suport de

o Că a existat un proiect anterior și că a fost pornit runtime, cu care automat

Pornirea automată a WinCC.

Lab. Sisteme industriale distribuite. a 3-a ITSE.

Ieșiți din WinCC.

o Închidere: Închideți Windows NT. o

1. Creați un nou proiect în WinCC.

WinCC Explorer arată astfel după generarea proiectului:

2. Creați etichete (variabile) și grupuri de etichete (grupuri de variabile).

Etichete, care sunt variabilele în sine.

Utilitatea creării de grupuri de etichete pentru variabile este următoarea:

Departamentul de Inginerie Electronică ETSE.

1. Limitări ale modificărilor în timpul Runtime.

o Schimbați tipul de proiect. o Ștergeți/

o Modificare în înregistrarea în alarmă a fișierelor sau rapoartelor către

2. Opțiuni din meniul Centrului de control

WinCC Explorer Language

Starea conexiunilor șoferului

Informațiile furnizate sunt împărțite în:

Departamentul de Inginerie Electronică ETSE.

Starea operațiunii cu mai mulți utilizatori

o Putem introduce și versiunea proiectului nostru și un comentariu. o Câmpul GUID servește ca

În fila taste rapide putem defini:

De asemenea, putem dezactiva unele combinații de taste. Diferitele posibilități sunt:

Lab. Sisteme industriale distribuite. a 3-a ITSE.

? Alt+ Esc: Împiedică trecerea de la aplicație la următoarea activă din memorie.

În această fereastră putem: o

o Posibilitățile la configurarea aspectului ferestrelor sunt: o Titlu: Adăugați un titlu tuturor

o Browser ecran: o Prin această

anterior cu opțiunea Stocare imagine .

Se împarte în două tipuri de variabile determinate de originea lor: ?

Variabilele interne sunt stocate în ramura etichetelor interne a arborelui.

6. Ce este un driver sau un canal de comunicare?

7. Adăugarea unui driver de comunicații

Selectăm driverul suita de protocoale Simatic S7.

Driverul indicat ne permite să ne conectăm la: 1. O

8. Adăugarea unei noi conexiuni.

10. Ce este o etichetă?

Zonele de memorie pe care le putem accesa sunt: ? Bilete

11. Controlul limitelor în variabilele de comunicare

În fila limite/raportare putem defini: ? Limitele maxime

Scalare variabilă în funcție de software

12. Dimensiunea variabilelor sau etichetelor

? Etichetă binară: Un bit ?

Lab. Sisteme industriale distribuite. a 3-a ITSE.

13. Adapta i o etichetă WinCC în raport cu valoarea PLC

14. Generarea de variabile interne (etichete interne)

Variabilele interne diferă de variabilele de comunicare doar în trei aspecte:

Convertiți imagini din versiunile anterioare.

Proprietăți obiect imagine

Lab. Sisteme industriale distribuite. a 3-a ITSE.

? Afișare: Afișează imaginea.

Departamentul de Inginerie Electronică ETSE.

? Modificarea obiectului: Se execută de fiecare dată când se modifică o proprietate a obiectului.

Pictogramele ferestrei de proprietăți

Copiere proprietăți: Copiază proprietățile obiectului activ curent în clipboard.

Paste Properties: Lipește proprietățile copiate în clipboard în obiectul activ în prezent.

Bara de instrumente Graphic Designer

Bara de instrumente a designerului grafic are următoarele pictograme:

Porniți timpul de execuție din imaginea deschisă în prezent în Designer grafic.