Tot ceea ce auzim poarta numele generic de sunet.

[1] El este produsul natural al

vibratiilor materiei elastice care compune corpurile.

Aparent simplu ca sens, fenomenul sonor - prin care intelegem atat sunetul muzical,
cat si zgomotul - se prezinta insa mult mai complex in esenta sa; de aceea,
stiinta, in definirea sunetului, are in vedere trei aspecte (laturi): fizic,
fiziologic si psihologic.

Fiecare dintre aceste aspecte ale fenomenului sonor complex evolueaza in zone
diferite: fenomenul fizic in natura, cel fiziologic in organism si la nivelul
simturilor, iar cel - psihologic in zona afectiv-emotionala a fiintei umane.

Componentele ce definesc o latura sau alta a fenomenului pot fi desprinse din cele
ce urmeaza.

a) Producerea vibratiilor in natura si propagarea lor in mediul ambiant, pana la

organul auditiv, alcatuiesc fenomenul sonor fizic, ce se desfasoara dupa legi
obiective, deci in afara constiintei omenesti si independent de ea.

Sub acest aspect, el se studiaza de catre acustica fizica, disciplina care are in
vedere originea (sursa vibratiilor generatoare ale fenomenului sonor, modul lor de
producere, calitatile fizice ale vibratiilor, propagarea si transportarea acestora
pe calea undelor atmosferice pana la organul auditiv.

b) Receptarea vibratiilor de catre auz si comunicarea acestora sistemului nervos

centrai, unde se formeaza senzatia sonora, constituie latura fiziologica a
fenomenului.

În acest stadiu, vibratiile materiale devin sunet, ele imbraca un caracter

subiectiv (se subiectivizeaza) datorita prelucrarilor de ordin fiziologic la care
le supune organismul uman ce reactioneaza in mod diferit la impulsurile din afara,
uneori variind de la om la om.

Întregul proces al perceptiei vibratiilor cu ajutorul organului auditiv si al

trecerii lor prin diverse transformari pana ce devin senzatie sonora constituie
obiectul acusticii fiziologice, care studiaza mecanismul auditiei cu structura
aparatului auditiv si cu functiile sale biologice, preluand explicarea fenomenului
sonor din punctul de unde vibratiile patrund in corpul omenesc (de la sesizarea
timpanului urechii exterioare de catre undele sonore) si urmarindu-1 pana la
stadiul de senzatie.

c) Reflectarea simplelor senzatii auditive in constiinta omului si traducerea lor

in stari afective, emotionale, constituie latura psihica ci fenomenului.

În aceasta faza, actul sonor senzitiv este transpus, corelat si proiectat din zona
fiziologica in lumea complexa a afectului, producand reactii si manifestari de
natura psiho-emotionala. cum ar fi: bucuria, extazul, durerea, melancolia,
placerea, tristetea etc.

Fenomenul sonor dobandeste acum un si mai pronuntat caracter subiectiv, deoarece

evolueaza intr-o zona cu particularitati sui generis, adica tinand de fiecare
individ in parte.