METALE PRETIOASE FEROASE

Un metal prețios este un element chimic metalic rar de mare valoare

economică. Noțiunea de metal prețios este relativă în raport cu epocile și
civilizațiile, cât și în funcție de cererea și oferta de pe piață. Nu totdeauna
metalele prețioase au fost cele mai scumpe.
Astăzi sunt considerate metale
prețioase aurul, argintul, platina, rodiul și paladiul.
În epoca Greciei antice, bronzul de Corint era considerat mai prețios
decât aurul sau argintul.
În Imperiul Otoman, sub Soliman Magnificul, aurarii se îndeletniceau
cu încrustarea rubinelor și smaraldelor pe ceianice de zinc. Acest metal
cenușiu era aproape necunoscut și trecea, prin urmare, ca fiind foarte rar.
În secolul al XIX-lea, platina era uneori folosită de escroci pentru
falsificarea argintului...
În anii 1860, descoperirea unor filoane de argint în Vestul Statelor
Unite ale Americii au făcut acest metal supraabundent, ceea ce a condus la
pierderea valorii sale monetare.
Metalele prețioase au numeroase utilizări industriale, îndeosebi
în electronică (platina, paladiul, rodiul, aurul și argintul), în industria
chimică (platina), în
confecționarea monedelor, medaliilor și bijuteriilor (aurul, argintul, platina,
rodiul)...
Producția acestor metale prin extragere din mediul natural nu mai este
suficientă pentru asigurarea nevoilor consumului mondial. De exemplu,
pentru aur, a cărei producție a scăzut din 2001, se estimează că 10 – 20% din
consumul mondial provine din reciclarE.
Potrivit unui studiu din 2011 realizat de Matthias Willbold și Tim
Elliott de la Universitatea din Bristol, metalele prețioase precum sunt aurul,
iridiul și cele din grupa platinei ar fi de origine extraterestră, aduse pe
Pământ de meteoriți.
Un metal prețios inițial care a devenit comun este aluminiul. În timp
ce aluminiul este al treilea element și cel mai abundent metal din scoarța
terestră, la început s-a constatat că este extrem de dificil să se extragă
metalul din diferitele sale minereuri nemetalice. Consumul mare de rafinare
a metalului a făcut ca cantitatea mică disponibilă de aluminiu pur să fie mai
valoroasă decât aurul Bare de aluminiu au fost expuse la Expoziția
Universală din 1855,și cei mai importanți oaspeți ai lui Napoleon al III-
lea au primit tacâmuri din aluminiu, în timp ce cei mai puțin demni au luat
masa doar cu argint. În 1884, piatra piramidală a Monumentului
Washington a fost turnată din 100 de uncii de aluminiu pur. Până atunci,
aluminiul era la fel de scump ca argintul. Statuia lui Anteros de pe vârful
Fântânii Memoriale Shaftesbury (1885–1893) din Piccadilly Circus din
Londra este, de asemenea, din aluminiu turnat. De-a lungul timpului, însă,
prețul metalului a scăzut. Zorii producției electrice comerciale în 1882 și
invenția procesului Hall–Héroult în 1886 au făcut ca prețul aluminiului să
scadă substanțial într-o perioadă scurtă de timp.
Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri. Fiind
răspândit în stare nativă în natură, el se putea obține ușor în cantități mici.
Se crede că aurul a fost descoperit înaintea cuprului. Cules sub forma unor
bucăți strălucitoare din nisipurile râurilor și din depunerile aluvionare, aurul
a fost dintotdeauna un metal de ornament, apreciat pentru luciul său galben,
dar mai ales pentru stabilitatea sa față de agenții corozivi. Ușor de prelucrat,
prin ciocănire, el poate lua forma diverselor obiecte de podoabă sau de cult
cunoscute în antichitate. Aurul pur (care este întotdeauna galben) este prea
moale pentru folosirea sa ca bijuterie. Metalele care se folosesc în amestec
cu aurul, pentru a-l întări, pot modifica culoarea acestuia, rezultând astfel un
aur de diferite nuanțe de galben, alb și roșu. Acest amestec determină
numărul de carate al aurului. Este unul dintre cele mai dense metale.
De peste 5.000 de ani, aurul este un important element pentru
civilizația umană, facilitând tranzacțiile ce au dus la specializarea
indivizilor, o mai mare eficiență prin specializare conducând la
produse/servicii mai bune și creativitate prin satisfacerea unor cerințe/nevoi
noi cerute de piață (piața fiind totalitatea indivizilor într-un sistem bazat pe
schimb).
Argintul este elementul chimic cu numărul atomic 47. Este un metal
prețios, care a folosit în cursul istoriei la baterea monedelor și pentru crearea
de bijuterii. În prezent, argintul are de asemenea o gamă largă de
întrebuințări industriale.
Fiind un foarte bun conducător de electricitate, este folosit
în electrotehnică și electronică, fie ca atare, fie sub formă de depuneri
galvanice. Deoarece este foarte ductil, se pot realiza prin tragere fire extrem
de subțiri, iar prin turnare și ambutisare, conectori și pastile pentru contacte
electrice. Deși se oxidează cu ușurință, stratul de oxid nu este aderent, drept
pentru care mulți ani a fost principalul metal folosit în conectică. Cu toate
acestea, odată cu progresul tehnologic din ultimii ani, conectica de înaltă
calitate se realizează din aur sau argint aurit.
Se mai întrebuințează si ca bani,[4] în giuvaergerie, precum și în medicină.
Deoarece eliberează spontan ioni negativi (care au acțiune germicidă), multe
decenii a fost întrebuințat la confecționarea de instrumente medicale și
proteze. În stomatologie, din argint se realizează cu succes pivoți
endodontici. Nu poate fi folosit ca atare la confecționarea de proteze
dentare, ci numai în aliaje, împreună cu celelalte metale nobile.