Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1Etimologie
2Caracteristici
3Compuși
o 3.1Oxizi
4Bibliografie
5Legături externe
6Vezi și
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Platina era folosită în America precolumbiană, iar primele referințe europene privitoare la acest
metal au apărut în 1557, în scrierile umanistului Jules César Scaliger (1484-1558), care l-a descris
ca fiind un metal misterios provenind din minele situate între Darién (Panama) și Mexic.
Spaniolii au denumit acest metal platina, adică: „argint mic”, când l-au descoperit în Columbia;
în spaniolă plata: „argint”. Spaniolii îl considerau drept o impuritate a argintului și îl treceau drept
rebut.
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
metal maleabil și ductil, bun conducător termic și electric;
nu este atacat de acidul azotic HNO3 la rece și de acidul clorhidric HCl doar de apă regală (o
combinație de două părți acid azotic și o parte acid clorhidric) și de acidul sulfuric H2SO4 la
cald;
Platina este ultimul metal pretios descoperit de catre om dar nu si cel din urma folosit, tinand
cont de faptul ca vechii egipteni si indienii precolumbieni isi confectionau bijuterii din granule de
platina imbinate cu aur. Englezii au socotit insa extragerea platinei o irosire de timp.
Abia în secolul trecut au fost descoperite calitățile platinei, după ce s-a reușit topirea ei la 1770 de
grade Celsius. Platina este cotată, în prezent, la fel cu aurul, dar avantajele ei sunt superioare,
acesta putând rezista mii de ani fără să se degradeze sau uzeze. Din acest motiv, platina a început
să fie folosită pe scară largă în bijuterie, ajungând să fie mult mai apreciată decât celelalte metale
nobile.