Cobaltul 

este un element chimic, metal, cu numărul atomic 27 și simbolul Co. Acest metal a fost

izolat pentru prima oară în 1730 de către chimistul suedez George Brandt.

Cuprins

 1Detalii
 2Izotopi
 3Proprietăți fizice
 4Proprietăți chimice
 5Pasivare
 6Compuși importanți
 7Vezi și
 8Bibliografie

Detalii[modificare | modificare sursă]
Numele acestui metal poate fi pus în relație cu cuvântul german Kobold (spirit rău). Datorită
proprietăților sale feromagnetice cobaltul este folosit pentru fabricarea magneților; oxizii cobaltului
sunt folosiți la obținerea unor emailuri albastre (albastru de cobalt) pentru ceramică. Oxizii se mai
folosesc și la colorarea sticlei în albastru. O curiozitate este că sărurile higroscopice (de exemplu
CoC12) sunt albastre în stare anhidră, și de culoare roz în stare hidratată.

Izotopi[modificare | modificare sursă]
Izotopul radioactiv Co60 este utilizat la radioterapia cu raze gamma (gammaterapie).

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Cobaltul face parte dintre metalele care deși sunt relativ puțin răspândite în natura au un rol foarte
important în alierea cu alte metale dure. Importanta cobaltului se datorează în primul rând valorii
sale, drept component al așa-numitelor aliaje dure: aliaje metaloceramice și aliaje de turnare de tipul
stelitilor, cum și aliaje cu proprietăți specifice deosebite, magnetice, refractare și antiacide.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Pasivare[modificare | modificare sursă]
Cobaltul, la fel ca și aluminiul, nu reacționează cu acidul azotic:
Co+HNO3 → nu reacționează
 este un element chimic, metal, cu numărul atomic 27 și simbolul Co. Acest metal a fost izolat pentru
prima oară în 1730 de către chimistul suedez George Brandt.

Cuprins

 1Detalii
 2Izotopi
 3Proprietăți fizice
 4Proprietăți chimice
 5Pasivare
 6Compuși importanți
 7Vezi și
 8Bibliografie

Detalii[modificare | modificare sursă]
Numele acestui metal poate fi pus în relație cu cuvântul german Kobold (spirit rău). Datorită
proprietăților sale feromagnetice cobaltul este folosit pentru fabricarea magneților; oxizii cobaltului
sunt folosiți la obținerea unor emailuri albastre (albastru de cobalt) pentru ceramică. Oxizii se mai
folosesc și la colorarea sticlei în albastru. O curiozitate este că sărurile higroscopice (de exemplu
CoC12) sunt albastre în stare anhidră, și de culoare roz în stare hidratată.

Izotopi[modificare | modificare sursă]
Izotopul radioactiv Co60 este utilizat la radioterapia cu raze gamma (gammaterapie).

Proprietăți fizice[modificare | modificare sursă]

Cobaltul face parte dintre metalele care deși sunt relativ puțin răspândite în natura au un rol foarte
important în alierea cu alte metale dure. Importanta cobaltului se datorează în primul rând valorii
sale, drept component al așa-numitelor aliaje dure: aliaje metaloceramice și aliaje de turnare de tipul
stelitilor, cum și aliaje cu proprietăți specifice deosebite, magnetice, refractare și antiacide.

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Pasivare[modificare | modificare sursă]
Cobaltul, la fel ca și aluminiul, nu reacționează cu acidul azotic:
Co+HNO3 → nu reacționează