Universitatea de Ştiinţe Agricole si Medicină Veterinară a Banatului

“Regele Mihai I al României” din Timişoara

Facultatea de Tehnologia Produselor
Agroalimentare

Grupa a VIII –a secundara a sistemului periodic. Platina.

Coordonator: Student:
As.dr. Sofia Pintilie Trebuian Sergiu Ionut
An I, grupa 412 A

Timişoara
2018

1
Istoric si generalități

Platina este ultimul metal pretios descoperit de către om dar nu și cel din urmă folosit,
ținând cont de faptul că vechii egipteni și indienii precolumbieni îsi confecționau bijuterii din
granule de platină îmbinate cu aur. Englezii au socotit
însă extragerea platinei o irosire de timp. Abia în
secolul trecut au fost descoperite calitățile platinei,
după ce s-a reușit topirea ei la 1770 C.
Etimologia: Cuvîntul platină provine din cuvântul
spaniol „plata” care înseamnă argint.
Primele referințe europene privitoare la acest metal au
apărut în 1557, în scrierile umanistului Jules Cesar
Scaliger care l-a descris ca fiind un metal misterios
provenind din minele situate între Darien Panama și Mexic.
Platina este cotată, în prezent, la fel cu aurul, dar avantajele ei sunt superioare, acesta
putând rezista mii de ani fără să se degradeze sau uzeze. Din acest motiv, platina a început să fie
folosită pe scară largă în bijuterie, ajungând să fie mult mai apreciată decât celelalte metale
nobile.
Platina este un metal nobil apartinand grupei metalelor platinice, grupa a 8-a a
elementelor chimice din tabelul periodic. Metalele nobile au un luciu metalic care se mentine in
aer uscat, au o foarte buna rezistenta la oxidare, coroziune si pastrarea culorii in timp. Metalele
nobile sunt aurul, platina, paladiul, iridiul, rhodiul, osmiul si rutheniul.
Metalele platinice sunt chimic nereactive, ele găsindu-se in natura sub forma unor aliaje
native constand in special din platina.
Este un metal tranzițional, dur, maleabil, ductil și prețios, de culoare gri-alb. Platina este
un metal nobil rezistent la coroziune, și se găsește adesea asociat cu unele minereuri de cupru,
de argint sau de nichel, și mai rar sub formă de depozite native (de exemplu, în Africa de Sud).
Nu este atacat de acidul azotic HNO3 la rece și nici de acidul clorhidric HCl, este
descompus doar de apă regală (o combinație de două părți acid azotic și o parte acid clorhidric)
și de acidul sulfuric H2SO4 la cald.

2
Metode de obținere

Metodele de extragere variază în funcție de concentrația metalelor platinice și

elementelor associate din minereul respective. În cazul sulfurilor de nichel-cupru, care reprezintă
o sursă important de materiale platinice și aur se procedează astfel: minereul se concentrează prin
metoda gravitației și flotației după care concentratul se topește cu var, cocs și nisip și se
introduce în convertizorul Bessemer. Masa (sulfuri de Cu și Ni) rezultată se topește apoi cu sulfat
de sodium când se formează un strat superior de Cu2S și NiO, apoi este redus cu cocs și metalul
se toarnă ca anod. Nămolurile anodice de la electroliză conțin metale platinice.
În vederea rafinării și separării metalelor platinice, pulberea platinei native, minereurile
platinice sau concentratele minereurilor platinice sunt supuse unor metode se separare variate,
complicate și laborioase conducând la metale de puritate peste 99,5%. Etapele de separare pentru
platina sunt redate în figura 2.2 a.
Nămolurile ce conțin platină se supun prăjirii oxidate. Platina se solubilizează cu apă
regală la rece și apoi la cald.La final se precipită cloroplatinetul de amoniu (NH4)2PtCl6.Prin
descompunerea termică a cloroplatinatului de amoniu se obține platina sub formă de pulbere,
conform următoarei reacții:
(NH4)2PtCl6Pt+2NH3+2HCl+2Cl2
Operatii succesive de punere în soluție și reprecipitare a cloroplatinatului de amoniu
permite atingerea unei purități de 99,995%.
Platina se obține sub formă spongioasă sau pulbere prin calcinarea acestor compuși ușor
volatile și care nu produc impurificări.
O altă metodă bună, în fază de laborator, pentru separarea platinei (probali nu va fi
aplicată niciodată la nivel industrial) este extragerea cu eter sau acetat de etil a complexului roșu
de Pt(II) ce conține ionul SnCl3-, complex ce se formează la reducerea soluției de PtCl62- cu
SnCl2 în mediu de acid clorhidric, de anumită concentrație.

3
Fig.2.2.a
Platina se mai poate obține de asemenea prin reducerea sărurilor sau complecșilor, în
mediu acid, cu magneziu, zinc, hidrogen molecular sau alți agenți reducători cum este acidul
oxalic sau formic sau electrolitic, în condiții specifice.

4
Proprietăți fizice și chimice

Platina este un metal, în stare compactă este alb-albăstrui, cristalizează în structură cubică
cu fețe centrate.
În ceea ce privește proprietățile mecanice și capacitatea de a fi prelucrate prin presiune se
constată că platina este un metal dur, ductil, maleabil și se poate forja și trage la rece obținându-
se foi și sârme. Proprietățile fizice cele mai importante sunt prezentate în tabelul 2.3.a.

Element Platină Element Platină

Proprietate Proprietate
Număr atomic 78 Raza ionică (Å) Pt2+(0,80), Pt4+(0,65)
Masa atomică 195,09 Duritate (Moh) 4,3

Configurația  Xe  5d96s1 Temperatura de topire 1769

electronică (C)
Structura cristalină Cub cu fețe centrate Temperatura de 3827
fierbere (C)
Volumul atomic la 9,10 Căldura specifică la 0,032
20C (cm3atomg-1) 20C (calg-1grad-1)
Densitatea la 24,45 Susceptibilitatea 1,10
20C(gcm -3) magnetic 10-6 u.e.m
la 18C
Raza atomică (Å) 1,39 Căldura de formare a 121,60
atomilor în stare
gazoasă la 25C(kcal)
Tabelul 2.3.a

5
 O altă proprietate a platinei este conductivitatea termică. Conductivitatea termica a
platinei este dependenta de temperatura crescand o dată cu aceasta. Astfel pentru 300 K avem o
conductivitate de 0,710W/cmK, iar la 1000K platina are conductivitatea 0,781W/cmK.(Fig2.3.a)

Fig 2.3.a Variația conductivității termice a platinei în funcție de temperature

Recristalizarea platinei
Temperatura de recristalizare a platinei este sensibilă la puritatea globală și la natura
impurităților. Se disting următoarele categorii de eșantioane de platină:
 Platina numită ,,tehnic pură’’cu titlul 99.5%, principalele impurități fiind metalele
platinice plus aur si argint;
 Platina ,, chimic pura” cu titlul 99,9% ce conține 500 ppm metale platinice (Rh-Ir-Pd) și
500 ppm aur, argint și alte metale uzuale;
 Platina ,,fizic pura’’ cu titlul 99,99%, principalele impurități fiind numai metalele
platinice.
Eșantioanele au fost laminate (81,3%), recoapte 0,5 h la temperaturi crescatoare.

6
Recristalizarea are loc pentru:

 platina ,,fizic pură’’(3) la 300-400oC

 platina ,,chimic pura’’(2)intre 400-500 oC

 platina ,,tehnic pura’’(1) intre 600-700 oC

Esantioanele 1 și 3 au fost topite în cuptor cu jet de electroni. Domeniul de

recristalizare se intinde, la ambele între 350 și 850 oC. Acesta se explică prin faptul că la topire
elementele volatile ( Au, Ag, Pd ) au fost îndepartate, în timp ce Rh si Ir au rămas conducand la
o îmbogatire relativă în aceste impuritati, ce ridica sensibil temperatura de recristalizare.
Din punct de vedere chimic platina, alături de paladiu sunt cele mai reactive dintre
metale platinice. Platina este insolubilă în majoritatea acizilor concentrați și se dizolvă ușor în
apa regală(o parte acid azotic și trei părți de acid clorhidric).
Platina formează aliaje cu foarte multe metale, aliaje ce sunt folosite în diferite
domenii:Au-Pt, Pt-Ir, Pt-Rh, Pt-Pd-Rh, Pt-Pd-Ru, Pt-Rh-Ta, Au-Ag-Pt, Au-Cu-AgPd-I etc.
Un aliaj foarte important este Au-Pt, a cărui diagramă este prezentată în figura 3.2.b. Are
loc formarea unei faze secundare între 20-90 % platina (procente atomice). Pentru aceste
compozitii daca temperatura este sub curba fazei de granita, in aliaj exista doua faze. Prezenta
unei faze secundare este importanta deoarece modifica semnificativ caracteristicile de coroziune
a materialului.

Fig.2.3.b
Diagrama
binara de
fază pentru
aliajul
binar Au-
Pt

7
Proprietățile biologice

Compușii de platină utilizați au foarte multe efecte secundare, ionii de platina Pt+3 fiind
toxici atât pentru celulele normale cât și pentru cele maligne, ca și ionii altor metale nobile, cum
ar fi Au+3. Cu toate acestea, platina sub forma metalică, Pt0, nu este toxică, fiind nereactivă, iar
sub forma de nanoparticule, adică sub forma coloidală în momentul dispersării sale în lichide,
catalizează o serie de reacții din domeniul biologic, unele cercetări de laborator precum și
diverse studii neclinice dovedind efectele benefice deosebite, dintre care enumeram mai jos:
 antioxidant extrem de puternic, având activitate mai intensă decat catalaza și SOD
(superoxiddismutaza);
 ajută la regenerarea țesuturilor inimii, timusului, și a sistemului endocrin;
 ajută la refacerea țesuturilor sistemului nervos;
 îmbunătățește memoria și generează o stare crescută de luciditate.
 înlatura efectele secundare ale radioterapiei;
 ajută la buna asimilare a nutrientilor, vitaminelor si mineralelor;
 amelioreaza constipatia, durerile de cap si sindromul premenstrual;
 elimina anxietatea si dezamagirile profunde;
 stimulează sistemul imunitar;
 stimulează sanatatea ochilor;
 îmbunătățește functionarea tractului digestiv;
 optimizeaza transmisia electrica prin sinapse (conexiuni interneuronale);
 măreste acuitatea perceptuală și conceptualizarea experiențelor interioare;
 creste puterea de concentrare mentala;
 este desemnat ca fiind un suport nutritiv în realizarea programelor de reducere a țesutului
adipos și de dietă bogata în fibre, asociate cu gimnastica zilnica;

8
Utilizările platinei

Utilizările platinei în medicină

În ceea ce privește medicina, platina cunoaște de altfel o utilizare intensă, una dintre cele
mai cunoscute aplicații fiind în tratarea cancerului. Spre exemplu cisplatinul și carboplatinul sunt
medicamente utilizate în tratamentele de chimioterapie. Acestea au rolul de a ucide celulele
canceroase, însă prezintă și efecte secundare cum ar fi piederea părului.
Utilizarea platinei și aliajelor acestei aîn tehnica dentară
În medicina dentara avem aliaje cu platina de două tipuri: destinate turnării si maleabile.
Cele două clase de aliaje se deosebesc în primul rând prin conținutul de platină, aliajele
maleabile sunt rezistente la tracțiune și au duritatea crescută în comparație cu cele pentru
turnare.Conținutul mai mare de platină în aliajele dentare duce la creșterea temperaturii de topire,
iar culoarea aliajului va fi albă sau aproape albă.
Aliaje dentare pentru turnare
În acestea platina este adăugată pentru creșterea temperaturii de topire a aliajului, în
cantități mici deoarece duce la creșterea prețului aliajului.În tabelul 2.5.a sunt prezentate
compoziția chimică a aliajelor nobile pentru turnare.

Tip de aliaj Ag Au Pt Pd Cu Sn Alte

metale
Au-Ag-Pt 19,3 71,4 9,2 - - - Ir (urme)
Au-Cu-AgPd-I 13,6 56,5 0,1 3,4 24,2 2,2 Ru (urme)
Au-Cu-AgPd-II 30 36,6 0,3 6,1 23,9 3,4 Ir (urme)

Tabelul 2.5.a. Compozitia chimică (procente atomice) a aliajelor nobile pentru turnare

Proprietăți fizice și mecanice ale aliajelor nobile pentru turnare (Tab.2.5.b):

 Densitatea aliajelor cu platina
Aceste aliaje au densități suficient de ridicate pentru a avea o turnabilitate bună, deoarece
ele conțin elemente mai dense (Au si Pt),în comparație cu alte aliaje de elemente de baza

9
(metale nenobile).
 Duritatea
Valorile durității cresc în paralel cu creșterea limitei de curgere și pentru aliajele

dentare este nevoie de o duritate mai mică decât a smalțului (343 Kg/mm 2), pentru a nu
deteriora smalțul dintelui.
 Elongatia
Valorile elongației ne vor arăta dacă e posibilă șlefuirea, astfel că aliajele cu o valoare
scăzută a alungirii se pot fisura în timpul polizării. Pentru coroane și punți elongația nu
prezintă interes deoarece nu se dorește deformarea permanentă.

Aliaj Culoare Densitate Limita de Elongatie Duritatea

(g/cm3) curgere (%) (Kg/mm2)
0,2(moale/dur) moale/dur moale/dur
(MPa)
Au-Ag-Pt galben 18,4 420/470 15/9 175/195

Au-Cu-Ag-Pd- galben 15,6 270/400 30/12 135/195

I
Au-Cu-Ag-Pd- galben 13,8 350/600 31/10 175/260
II

Tabelul 2.5.b Proprietăti fizice și mecanice ale aliajelor nobile pentru turnare

Aliaje dentare maleabile

Aceste aliaje au ca destinație restaurările dentare. Microstructura lor este fibrilară,
rezultată din prelucrarea la rece, ecruisare.
Caracteristicile principale a aliajelor maleabile sunt rezistența la tracțiune și duritatea
crescută în comparație cu cele turnate. Se obțin caracteristici deosebite pentru fiecare aplicație în
funcție de modul de fixare a aliajului pe coroana dentară: prin turnare sau prindere asemenea
unor crosete. În tabelul 2.5.c și 2.5.d sunt prezentate compoziția unor aliaje maleabile și
proprietățile fizice și mecanice ale acestora.

10
 Aliaj Ag Au Cu Pd Pt Alte
metale
Pt-Au-Pd - 27 - 27 45 -
Au-Pt-Pd - 60 - 15 24 Ir1,0
Au-Pt-Cu-Ag 8,5 60 10 5,5 16 -
Au-Pt-Ag -Cu 14 63 9 - 14 -

Tabelul 2.5.c Compozitia unor aliajele maleabile

Observăm că în compoziția aliajelor dentare maleabile cu platina aceasta se găsește în

cantitate mai mare decât la aliajele dentare destinate turnării, aceasta duce la o crestere
semnificativă a temperaturii de topire si culoara aliajului va fi albă.

Aliaj Culoare Limita de Elongatia Duritate

curgere (moale/dur) Vikers
0,2(moale/dur) (%) (moale/dur)
(MPa) (kg/mm2)
Pt-Au-Pd Alb 750 14 270

Au-Pt-Pd Alb 450 20 180

Au-Pt-Cu-Ag Alb 400 35 190

Au-Pt-Ag -Cu Galben-stralucitor 450/700 30/10 190/285

Tabelul 2.5.d. Proprietăți fizice și mecanice ale aliajelor maleabile

Comparând cele doua tipuri de aliaje dentare observăm ca cele destinate turnarii au
culoare galbenă, duritate și limita de curgere mai mici fata de cele maleabile.

11
 Un alt aliaj al platinei foarte
utilizat în medicina dentară este:
Aliaj aur-platina-paladiu, cunoscut
sub denumirea comercială de
Keramit 785, utilizat pentru punți
dentare.
Aliaj nobil, cu înalt conținut
de Aur și Platina, de culoare
galbenă,ceramizabil (compatibilitate
cu ceramica Noritake), îndeajuns de
rigid pentru construcția de punți
scurte și extinse (fig.2.5.e).

Compoziția chimică a Keramit 785

Au - 78,5% Pd - 7,7%
Pt - 9,8% In - 3,7%

Proprietăți fizice ale Keramit 785

Culoare: galben Modul de elasticitate: 102 GPa
Densitate: 17,6 g/cm3 Limita de elasticitate: 510-580 MPa
Interval de topire: 1110-12300C Alungire (la rupere): 12-8%
Temperatura de turnare: 1400 0C Resitenta la tractiune: 630-680 MPa

Fig.2.5.e

12
Avantajele aliajelor de metale nobile
Aliajele dentare cu aur-platina rezistă la oxidare și nu sunt atacate de acizi, fiind foarte
valoroase în mediul bucal „ostil“, prin pasivitatea lor. Aliajele de aur- platina- paladiu și zirconiu
sunt cele mai acceptabile din punct de vedere clinic, tolerabilitatea cu țesuturile dentare fiind
maxima. Reactiile clinice de suprafață sunt minime, iar toxicitatea aliajelor de aur este egala cu
zero.
Din punct de vedere fizic, aliajele de aur-platină-paladiu au o duritate crescută, factorul
de uzura al aurului fiind asemănător cu cel al dintelui natural. Tehnicile de turnare moderne au ca
rezultat o adaptare foarte bună, iar densitatea aurului și platinei permite folosirea lui în secțiune
subțire pentru a proteja structura dentara restantă. Aurul si platina sunt metale nobile care nu se
corodeaza, fiind foarte rezistente la formarea plăcii și foarte bine tolerat de țesuturi.
În concluzie, aliajele de aur și platină au fost alese pentru realizarea punților și coroanelor
în combinație cu ceramica deoarece au proprietăți fizice și chimice deosebite, prezintă o
biocompatibilitate extraordinară, o maleabilitate facilă și o foarte bună compatibilitate cu
ceramica.

Dezavantajele aliajelor de aur-platina

Datorita continutului crescut de metale nobile, aceste aliaje au un cost ridicat, el
reflectandu-se in pretul produsului finit, si anume coroana sau puntea dentara. Totuși, datorită
longevitatii, aceasta combinație de aur, platina și ceramica merita efortul financiar, deoarece
rezultatele clinice sunt deosebite, timpul demonstrand rezistența și calitatea acestor lucrări în
comparatie cu alte piese protetice.
Pe lângă întrebuințările din medicină și industria farmaceutică, platina este utilizată și în
industria cosmeticelor (creme de hidratare, de întinerire, loțiuni, fond de ten etc.)

13
Utilizările platinei în industrie

Platina datorită punctului de topire ridicat, rezistentă la acțiunea agenților chimici,

tendinței de aliere, formării de compuși coordonativi cu hidrocarburi nesaturate, prezintă
multiple aplicații în industria electrotehnică, chimică (catalizatori și ustensile de laborator),
tehnica măsurării temperaturii etc. Platina se folosește ca atare sau sub formă de aliaje cu alte
metale. Datorită rezistenței mecanice sunt folosite la contacte electrice, ace pentru aparate
înregistratoare de sunet, vârfuri de penițe sau compase Pt-Pd-Ru. Aliajul Ir-Pt datorită rezistenței
mecanice și faptului că nu-și schimbă dimensiunile și nu se oxidează este folosit la
confecționarea etaloanelor pentru măsuri și greutăți. Platina având același coefficient de dilatare
ca sticla se folosește pentru confecționarea de borne la becurile de incandescență.
În stare pură Platina se folosește pentru acoperirea unor piese dat fiind capacitatea de reflexie .
Aceasta prezintă o mare rezistivitate la temperaturi ridicate, de aceea se folosesc în
tehnica temperaturilor ridicate, termocupluri: Pd-Pt, Rh-Pt; adaosul de rodiu la platină mărește
rezistența la cald, astefel că aliajul cu 10% Rh se utilizează pentru sârmele de termoelemente
platin-platinrodiu, destinate pentru temperature până la 1600C. Aceste termoelemente își mențin
bine proprietățile termoelectrice, nu prezintă variații în timp.
Datorită rezistenței la acțiunea reactivilor chimici (în special la acizi) se confecționează
ustensile de laborator(aparatură, catozi, filtre, creuzete) din platină, Pt-Ir (prezența Ir mărește
rezistența la acțiunea chimică până la 900C), Pt-Rh, Pt-Rh-Ta, etc.
În industria chimică platina și aliajele acesteia sunt folosite drept catalizatori; astfel
platina sub formă coloidală se folosește la fabricarea acidului sulfuric prin metoda de contact,
sinteza amoniacului, oxidarea amoniacului pentru fabricarea acidului azotic, dehidrogenarea
alcoolilor, fabricarea unor vitamine, hidrogenarea grăsimilor. Aliajele Pt-Pd, Pt-Os se utilizează
la oxidarea hidrocarburilor, hidrogenarea acetonei, hidrogenarea vinil-2-furan în fază de vapori,
polimerizarea olefinelor în prezența IrX3 și alchilaluminiu etc.

14
Bibliografie:
1. P.Spacu, M.Stan, C. Gheorghiu, M.Brezeanu Tratat de chimie anorganică, volumul III,
Editura Tehnică București -1978
2. Dorin Bratu, Diana Closescu, Mihai Rominu Materiale dentare, Ediția a-V-a
3. http://en.wikipedia.org/wiki/Platinum
4. http://www.medicalnewstoday.com/articles/247863.phphttp://www.platinum.matthey.co
m/about-pgm/applications/industrial/medical
5. http://www.coloidale.ro/sectiune-platina/63-platina-coloidalageneralitati-utilizari-
terapeutice.html
6. http://cancerul.blogspot.ro/2011/02/tratamente-carboplatin-si-cisplatin.html
7. http://www.scribd.com/doc/72663556/Oamenii-au-incercat-din-cele-mai-vechi-timpuri-
s%C4%83-utilizeze-diversemateriale-%C5%9Fi-dispozitive-din-necesitatea-de-a-alina-
durerea-%C5%9Fi-de-a-corecta-unele-d

15