Secerișul este foarte aproape și îngerii așteaptă porunca

Iubiților, ce folos aflăm întru această viață trecătoare? Vai nouă! Fericit este
acela care, din toate câte le-a făcut în viață, a aflat îndrăzneală în ceasul
despărțirii, când se desparte sufletul de trupul său. Că, vin Îngerii să ia
sufletul din trup și să-l pună înaintea divanului celui înfricoșător și înaintea
judecății celei groaznice. Mare frică este, fraților, în ceasul morții, că sufletul
se desparte de trup cu frică și cu dureri. Că stau înaintea sufletului faptele lui,
în ceasul despărțirii, faptele pe care le-a lucrat noaptea și ziua, și bune și rele.
Și Îngerii se sârguiesc, silindu-se să scoată sufletul din trup. Că sufletul,
văzându-și faptele sale, se teme să iasă. Iar sufletul păcătosului cu frică se
desparte de trup și, temându-se, se duce să stea înaintea Împăratului celui
fără de moarte. Și, silit fiind să iasă din trup, văzându-și faptele sale, le zice
lor cu frică: „Dați-mi mie vreme și răgaz de un ceas, ca să ies”. Și îi răspund
faptele lui: „Pe noi tu ne-ai lucrat și noi împreună cu tine mergem la
Dumnezeu”. Să trăim cu pază, fraților, viața aceasta trecătoare. Și mai presus
de toate, pe Hristos cel Sfânt să-L iubim și să-L dorim. Că nu știm, fraților, în
care ceas va fi ieșirea noastră. Nimeni din noi nu știe ceasul și ziua despărțirii.
Că, umblând noi și desfătându-ne fără grijă pe pământ, se dă poruncă, fără
veste, ca sufletul să fie luat din trup. Și se duce în ziua întru care nu gândește,
plin fiind de păcate și neavând îndrăzneală.

Pline de dulceață sunt cursele morții veșnice. Să nu ne moleșească pe noi cu

dulceața lor, cursele morții, adică grija peste fire a lucrurilor celor pământești
și a banilor și mai ales, grija gândurilor și a faptelor celor rele. Să nu te
îndulcești tu, fratele meu, de cursa morții. Să nu te moleșești, nici să te
slăbești atunci când cresc întru tine gândurile rele. De va afla gândul cel
întinat intrare în sufletul tău, acesta se îndulcește spre cugetarea cea rea; și
cugetarea cea rea omoară sufletul. Și se face gândul cel rău ca o cursă în
sufletul tău, dacă nu-l vei goni prin rugăciune, prin lacrimi, prin înfrânare și
prin priveghere.

Mulți sunt cei care socotesc că vor trăi pe pământ multă vreme. Și, iată, vine
fără de veste, moartea și deșartă face nădejdea lor și nefolositoare. Repede
vine moartea și răul cel mai mare e pierzarea veșnică. Așteaptă moartea în
fiecare zi, că un om înțelept și duhovnicesc, așa așteaptă de-a pururea
șederea înaintea judecății Domnului.

Să ne facem, dar, văzători cu duhul, războinici, iubitori de Dumnezeu în

fiecare zi, să biruim războiul vrăjmașului, o, iubitorilor de Hristos. Să ne
învățăm obiceiurile războiului, că războiul nevăzut este. Că, dacă lucrurile
cele pământești ne trag în jos, către ele, apoi și patimile ne întunecă ochii
inimii, în vremea luptei lăuntrice. Pentru aceasta se luptă cu noi și ne
biruiește vicleanul, ca pe unii ce suntem plini de lucrurile cele pământești și
de patimile grijilor pământești ne robim. Că, pe cele pământești toți
împreună le iubim, fraților, dar unii se luptă să-și elibereze mintea, iar alții
nu. Și, atunci mintea noastră ne lasă și se împrăștie pe pământ, din pricina
trândăviei noastre.

Iată, ziua s-a plecat și către seară este vremea noastră, iar noi, iubiților, în
necredința noastră, socotim că este dimineață. Iată, lângă uși este Împărăția
Cerurilor ca să strălucească, și noi nu voim să înțelegem. Uneori, s-au făcut și
semnele și minunile despre care a vorbit Domnul: foamete, ciumă,
cutremure, Înfricoșări și năvăliri de neamuri. Și acestea toate se par nouă ca
un vis. Nu ne sperie pe noi auzirea, nici însăși vederea lor. Dar secerișul acum
s-a apropiat și sfârșit are chiar și viața noastră. lată, îngerii țin gata secerile;
așteaptă doar porunca.

Nu afli nicăieri, pe pământ, dragostea cea desăvârșită pentru oameni și

pentru Dumnezeu, căci ea de la toți a fost gonită. Toți au urât dragostea.
Acum, mai mult, invidia împărățește. Pricinile de tulburare pe pământ s-au
înmulțit, nedreptățile au acoperit pe toți împreună. Fiecare numai cele
pământești le caută, iar pe cele cerești le defăimează. Cele vremelnice
dorește, iar pe cele ce vor să fie, nimeni nu le iubește… .