IP LT Visoca

De ziua ta, iubite dascăl!

CL. 12

Diriginte: Bîcu Loreta

2016
Astazi sunt ceea ce sunt datorita Dumneavoastra, DASCALII mei dragi!
Din gradinile toamnei voi culege un buchet de crizanteme si ma voi gandi la Dumneavoastra!
De ce?
Fiindca din miezul acestei clipe de reculegere vreau sa ma apropii de Dumneavoastra. 
Crizantemele albe , flori ca si urma cretei de pe tabla cea neagra.
Crizantemele, aceasta frumusete severa si apropiata sufletului meu ca si caligrafia
Dumneavoastra.
Unde sa asez acest buchet?
La pragul scolii?
Acasa , pe masa de lucru?
Ma gandesc ca, de obicei, ajungeti asa de tarziu acasa si aveti atat de putin timp liber!!!
Ma tem ca s-ar putea sa nu le vedeti!
Din cumpana fantanii, de sub soarele sau ploile toamnei vi se inchina adanc buchetul de
crizanteme!
Cintec ,,CRIZANTEME, FLORI DE DOR..,, (Elevii înmînează cîte o crizantemă profesorilor)
Crizanteme flori de dor

I
Nu e o zi sa nu m-apropii de o floare
Nu e o zi sa nu miros un trandafir
Orice petala e un strop de cer cu soare
O viata-ntrega nu-mi ajunge sa le-admir.

Florile dragostei atit sint de frumoase

Cum toate florile de pe acest pamint
Dar crizantemele imi amintesc de casa
Si de aceia eu cu inima le simt
Refren:
Crizanteme flori de dor
Cu aroma dulci-amara
In toamna lor i-atita primavara
Crizanteme flori tirzii
Si mereu imbatatoare
Fara de ele ce m-as face oare.

II
O foare poate alunga din ochi mihnirea
O floare poate altul suflet incalzi
O floare poate-aduce de atitea ori iubirea
Iar lumea fara flori ce trista ar mai fi

Eu le ador pe toate tu o stii prea bine

Ca nu e floare sa nu-mi placa pe pamint
Dar crizantemele imi amintesc de tine
Si de aceea eu cu inima le simt.

Refren:
Ma inchin eu azi Marie Tale - Dascali dragi , ma inchin!
Eu, ELEVUL de ieri, de azi si de maine!

Toate incep din sufletul tau mare

Cum ia-nceput un riu dintr-un izvor,
Caldura ta ti-o simte toata tara
Lumina ta in minti aprinde zori.
Din ochii tai porneste primavara,
Din vocea ta pornesc privighetori
Si an cu an, din noapte pina-n zori
Tu prin exemple si alese fapte
Mereu cultivi ce-I mai frumos la OM.
Multi ani, iubitii nostril-nvatatori

Cintec ,,De ziua ta,,

Din nou e toamna in calendar
E sarbatoarea scolii iar
Iar noi venim sa-ti multumim
De ziua ta,
drag profesor azi este slavit
Esti multumit si esti iubit
Flori de respect primesti in dar de ziua ta

De ziua ta lasa-ma sa fiu calea pe care mergi

De ziua ta lasa-ma sa fiu lacrima care o ștergi
De ziua ta ti-am adus un cadou pentru tine dragostea
Recunoștința din inima mea e ziua ta

Tu ești murmur de izvor

Ești cel mai bun îndrumător
Eu mă închin și-ți mulțumesc de ziua ta
Drag profesor rămîi așa
Cum te-am știut din vremi cîndva
Însă acum îți voi cînta e ziua ta

De ziua ta lasa-ma sa fiu calea pe care mergi

De ziua ta lasa-ma sa fiu lacrima care o ștergi
De ziua ta ti-am adus un cadou pentru tine dragostea
Recunoștința din inima mea e ziua ta

Această zi e o ocazie deosebită să vă aducem cele mai sincere și frumoase urări de bine, sănătate,
prosperitate, D-stră, care sînteți atît de drag pentru fiecare din noi. Vă aducem cuvinte de
mulțumire pentru munca imensă pe care o depuneți. Vă mulțumim din suflet. La mulți ani,
scumpii și dragii noștri profesori.

De ziua ta lasa-ma sa fiu calea pe care mergi

De ziua ta lasa-ma sa fiu lacrima care o ștergi
De ziua ta ti-am adus un cadou pentru tine dragostea
Recunoștința din inima mea e ziua ta
Invatatorul!El, Maria sa este sculptorul lumii spirituale a tinerii personalitati, este persoana de
incredere a societatii. Aceasta inalta apreciere ii cere omului, care si-a consacrat viata acestei
profesii nobile, sa-si cultiveze permanent spiritul de creatie, sa-si solicite mereu capacitatea de
gindire,sa fie patruns de generozitate,sa iubeasca copiii,sa fie intru totul devotat muncii sale.

În miezul de toamnă, din corola timpului, palpitănd se desprinde o

suavă petală. E plină de sobră lumină şi ninge cu frunze de aramă
peste mii de binecuvîntate destine.
        E sărbătoare...

Prezentatorul I      E toamnă şi frunzele îşi dansează valsul înstrăinării, impunînd

                       atmosfera de melancolie şi vestind că încă o generaţie este în trece-
                      re.
Cintec Colega mea
Iar ne privesc zambind in pozele vechi
Colegii de scoala
Calatorind in vis
Chemam inapoi copiii din noi. 

Tu stai in banca 1
Iar tu canti mereu la orice serbare... 
Galagiosi si multi
Visam mai curand s-ajungem adulti. 

REFREN:
Dar anii ca o clipa vor zbura
Colegii nostrii calea isi vor urma
Iar scoala va ramane asteptand 
Sa revenim din cand in cand. 
Prin amintiri vom cauta cu dor
Sa ne-amintim de fostii profesori
Si oricite-n viata noastra s-ar schimba
Tu vei ramane mereu... colega mea (x2)

Primul cuvand de dor

Rostit pe ascuns 
In pauza mare.. 
Tot ce e interzis
Ne pare un vis
Si vrem sa-l traim. 
Timpul e trecator
Iar inima mea si astazi tresare... 
Cand rasfoiesc din nou
Albumul scolar
Cu poze... copii
REFREN: (X2)

Prezentatorul II    E toamnă şi Duminica din sufletul profesorului devine

sărbătoare   pentru toţi. Chipul său blînd ce dăruie înţelepciune, te cheamă spre
    acel lăcaş, în care copiii vin şi se duc, dansînd valsul generaţiilor.
                     Astăzi anotimpul cu tot ce e al lui îţi aparţine, iar noi ne închinăm
                     în faţa ta, iubite dascăl! În plină sărbătoare vom încerca să-ţi des-
                    chidem uşile şcolii pentru a-ţi aduce în dar momente de revelaţie.

O, scump învăţător,
                            O lume-ntreagă te compară
                            Cu anotimp de primăvară,
                            Cu zorii zilelor senine
                            Cu preţul vieţii, preţul pîinii.
                            C-o magistrală între soare,
                            Cu cheia tainelor din mare.
                            Cu ochii călduroşi de mamă –
                            Şi gustul mustului de poamă.
                            Căci tu, cît inima îţi bate,
                            Aprinzi în oameni dor de carte.

Un profesor e o lumina
A unui soare cald si blind
Un inger care protejeaza
Un dar Dumnezeesc si sfint.
Un profesor e ca o carte
Si aici fila-I aurita
Depozitind doar ginduri bune
Si-o dragoste nemarginita.
Cu un mesaj de felicitare, recunostinta si respect pentru profesori este invitat
D-nul Director Buzila Marin.
Se macină timpul, adunînd imaginea anilor în istorie. Mai trece o
                        toamnă şi doar omul nu se înpotriveşte acestei treceri, ducîndu-şi  
                        crucea pînă la capăt.

cintecul “Anii de scoala”

Anii vin si se duc, prefacindu-se-n sir de cucoare,
 Revarsind melodia de-a lungul intregului zbor.
Ce cuvinte sa-ti spun, draga invatatoare? -bis
Ce covor sa-ti astern pe cararea ursita de dor? -bis
Din caietele mele crescutu-ti-au firele-ti albe,
Din a mele nazbitii mihnitele cute rasar.
Unde sunt pe pamint, sclipitoarele salbe? -bis
Sa le porti dumneata, daruite de-ai tai scolari? -bis
Anii vin si se duc, prefacindu-se-n sir de cucoare,
Revarsind melodia de-a lungul intregului zbor.
Fiecare din noi are-o mama si o-nvatatoare, -bis
Va cuprindem, surate, cu sete, iubire si dor. –bis
Să ţinem corect tocul în mînă, să rostim frumos cuvîntul, cine ne invaţă? Ea şi
numai ea, Prima învăţătoare. Cînd nopţile liniştite se aştern peste sat, cine încearcă
să adune misterul tăcerii? Ea şi numai ea, Prima învăţătoare.

Oricît de necruţători anii, şi-ar lăsa urme de nea în părul ei, pentru noi ea rămîne
veşnic tînără şi frumoasă, rămîne prima ce-a semănat lumină şi dragoste de carte.

Oferim cuvint de felicitate elevilor din clasa IV

1. Era o zi de toamna fermecata,
Cu multa roada in cimpii
Cind am pornit la scoala prima data,
In lumea zgomotoasa de copii.

Si ca-n minune,prima-nvatatoare,
Ne-a adus de mina-n clasa incetisor,
Ne-a asezat in banci cu grija mare
Si ne-a privit pe toti mingiietor.

2. Simteam indemnul ei de-nvatatoare

La munca si la carte neincetat,
Era-ntre noi si ea o asemanare
Si un legamint pe viata cimentat.
 Bucurii, si vise, si sperante,
Toate tie ti le daruim,
Tu ne-mparti cuvinte-naripate
Cind ne-apar in viata inaltimi.

3. Draga,scumpa invatatoare,
Te iubim, te admiram!
Viata ni-i o sarbatoare,
Cind in clasa te avem.
Te-a binecuvintat Christos.
Vocea ta blinda si dulce,
Ne-a adunat in jurul tau
Si cu inima plapinda ,
Ne-ai povatuit mereu.

Noi cu fruntea aplecata,

Ne-nchinam in fata ta,
Suntem singuri,niciodata,
In viata nu te vom uita!

4. E ziua ta,e zi frumoasa,minunata

Frumoasa cum e chipul tau
Eu iti doresc ca viata toata
Sa fii asemenea mereu.

Sa ai un vrednic scop in lume

Sa uric pe drumul de tumult
Pina la rostul unui nume
Pina la ce-ti doresti mai mult

Sa nu te-apese-n ani regrete

Mereu sa-ntineresti in ani
Si sa te bucuri de prieteni
Sa nu ai nicicind dusmani.

5. Prima invatatoare a mea

Ma inchin in fata ta
Pentru ca m-ai indrumat
Cu intelepciune si mult sfat.
6. Cu sufletul deschis ca zarea
V-aducem zimbete si flori
Recunostinta noastra mare
Iubitii nostri invatatori.
Cintec ,,Invatatorii mei,,

Pe cararea de la scoala, 
De manuta noi mergeam
Cunosteam noi orice floare, 
Sa fim mari noi toti visam. 

Azi suntem plecati in lume

Dar de scoala ne-amintim
Si de-nvatatorii nostri
Pe care noi ii iubim. 
Pe care noi ii iubim
[REFREN]

Invatatorii mei invatatori

Azi am venit sa va aducem flori
Si lacrime, si lacrime de dor, de dor
Noi va iubim, scumpi invatatori. 
2
Ati fost mama, ati fost tata
Ati dat ce-ati avut mai bun
Scoala draga ne-a fost casa

De tot ne-amintim acum. 

Azi suntem plecati in lume
Dar de scoala ne-amintim Si de-nvatatorii nostri 
Pe care noi ii iubim
REFREN Invatatorii mei invatatori

Azi am venit sa va aducem flori

Si lacrime, si lacrime de dor, de dor
Noi va iubim, scumpi invatatori.Noi va iubim scumpi si dragi invatatori!

Noi vă numim eroi şi-avem dreptate

Căci n-aţi plecat în ţări îndepărtate
Cum pleacă alţii după bogăţii
Ci aţi rămas aici, lîngă copii.
Simbolică vă e remunerarea
Dar în speranţa, că va fi mai mare
 Pe timp frumos, pe ploi şi pe ninsori
Veniţi la şcoală-dragi învăţători.

Ducînd povara anilor în spate

Ne învăţaţi pe toţi să facem carte
Şi pentru firul cel de păr cărunt
Noi ne-nchinăm pîn-la pămînt.

Pe malul mării de ştiinţe

Ne-aţi fost colacul de salvare
Să-mi spuneţi blîndelor fiinţe:
De unde aţi luat răbdare?

Şi peste ani sunteţi cu noi

Şi vă vedem ades în vis
Am pus o floare pentru voi
În fiecare vers ce-i scis de noi.
Învăţătorul... cîtă înţelepciune şi cîtă meditaţie. Rege şi filozof,
   înger şi creştin, sclav şi aristocrat, muză şi zeu. Iubite dascăl, su fletu-ţi cere
frumosul ce arde ca o lumînare în vid. Ai crescut şi creşti plugari, fîntînari,
medici şi economişti, jurişti. Ai semănat şi semeni un lan de lumină în inimile
noastre.
   Cîntecul „Dragi profesori”- V.Dani

Răsfoind în cartea vieţii

Anii cei de şcoală plini
Prea frumos au zis poeţii
Profesorii sînt divini,
Au nins albe crizanteme,
Peste chipul lor cel drag
Şi ne-ntoarcem iar din vreme
Să-i înveşnicim în veac.
 
Refren: Dragi învăţători,
              Bunii profesori,
              Ninge toamna cu iubire
              Numai pentru voi.
              Dragi învăţători,
              Sfinte sărbători,
              Vă aducem azi în suflet
              Cerul plin de flori.
              Ne-nchinăm de sănătate
              Astăzi pentru voi.
Au trecut neobservate
Toamnele de-atîtea ori
Revenim ca altă dată
Lîngă bunii profesori
Să aducem mulţumire
Pentru visul împlinit,
Şi o stea în nemurire
Pentru somnul nedormit.
Refren:
Înfloresc ca niciodată
Azi cuvintele în vers,
Clopoţelul ritmic bate
Fuga clipelor imens
Răsfoind în cartea vieţii
Anii cei de şcoală plini
Prea frumos au zis poeţii
Profesorii sînt divini.
Refren:

E ziua Ta...
                                Ce să-ţi aduc în dar?!
                                O să-ţi aduc o floare de pe plaiul Zimbrului,
                                Ca să-ţi lumineze chipul de icoană...
                                De-ar putea petala ei să-ţi întoarcă anii,
                                Puterea, seninătatea de altădată din priviri,
                                Ţi-aş culege stele de pe cer, dar mi-e frică
                                că se vor topi de căldura Ta. Soarele-şi pierde
                                Din lucire alături de sufletu-ţi.

Rup o crenguţă de busuioc din grădina veşniciei şi o aplec la locul

                    aşteptărilor, o scald la lumina soarelui, o înalţ spre azurul cerului ca
                   „Tu” în această sărbătoare să fii luminat de zîmbetele şi respectul co-
                   piilor pe care-i educi, pentru că inima „Ta” cînd cîntă, cînd plînge.

Ce inimă mare trebuie să ai ca zi de zi, an de an, s-o împarţi tutu-

                       ror! Şi ce suflet bogat şi răbdător!
                      Şcoala pentru fiecare din noi rămîne a fi o insulă specială a copilă-
        
             riei noastre! Cel matur niciodată nu se poate întoarce acolo!
E miez de noapte. Dorm copii-n pace,

Un bec mai luminează undeva.

Tu cauţi gînduri spre a rezolva.

- La lecţia de mîine ce voi face?

 Aduni în minte – nvăţătura toată

De pe la dascăli, din biblioteci,

Materia din carte cum s-o legi,

Ce-ţi pare multă şi prea complicată...

Vorbeşti în gînd, te contrazici mereu,

Adaugi, scazi ori cizelezi cuvîntul,

Te chinui şi cu ora şi cu gîndul

- Dar fac cum se cuvine eu?

A doua zi în zori eşti obişnuit

Da-n gînd vezi clasa care te aşteaptă

Şi cauţi o-ntrebare mai deşteaptă

Pentru elevul cel mai răsărit.

Prezentatorul I Doar profesorii au o viză de reşedinţă permanentă pe această

insulă.  Deoarece şcoala pentru Dumneavoastră e o adevărată casă, iar co piii –
ajutorul Dumneavoastră.
Acesta ti-e harul, aceasta-I chemarea,

Sa sapi in adincuri, sa dai de izvoare,

Si-ncet sa le uric cu ochii spre soare

Din care-ngenunchind –

Sa bea orcine in Rugaciune de Sarbatoare.

Profesorul este un calator. Timpul si calea pe care o are de parcurs este fara sfirsit.
Paseste incet, dar sigur spre noi culmi, lasind in urma multe “stele”. Calatorul
trebuie sa bata la multe porti, inainte de a ajunge la a sa. El rataceste prin
labirinturile vietii descurcind enigmele,pentru a ajunge la lumina. Ochii cauta
departarile, iar lacrima ce se topeste pe obraz oglindeste lumea.

Profesorul drag

“În această lume plină de păcat

De greu amar, durere şi de jale

Sfînt este numele Măriei Tale

Şi al tău suflet prea înalt!

Ţi-ai dăruit credinţa şi iubirea,

De aceea-ţi aparţine nemurirea,

Eternă e a ta taină şi al tău gind,

Tu eşti perfecţiunea pe pămînt.

Tu, ce-ai creat a ta lumină-n lume,

Ce-ai întregit-o prin a frumosului minune

Mă-nchin în faţa ta şi al tronului tău

Astfel precum se-nchină unui zeu.

Mii de luceferi luminează-n cale,

În drumul ce pe noi toţi ne aşteaptă

Tu eşti întîiul nostru soare

Prea bună, prea cuminte, prea deşteaptă”.

Scoala pentru fiecare din noi ramine a fi o insula speciala a copilariei noastre! Cel
matur niciodata nu se poate intoarce acolo! Doar profesorii au o viza de resedinta
permanent ape aceasta insula, deoarece scoala pentru d-voastra e o adevarata casa,
iar copiii – ajutorul d-voastra.

Izvoare de minuni rămîneţi prin vreme,

                           Din temple de flori să păşiţi ca şi-acum,
                           Din ochii de stele să ningă poeme,

                           Iar gîndul va fi un drum,

                           Pe care doar îngerii umblă şi cîntă...
      
                          Vă fie cuvîntul lumină prin clipă
                           Şi sufletul – leagăn pentru aripă,
                           Şi ochii – izvoare de doruri sublime,
                           Iar lacrima – mir pentru ziua de mîine...
Frunzele se îngălbenesc, florile se ofilesc, iar D-voastră înfloriţi în această zi de
toamnă – ziua scumpilor noştri dascăli, ce ne conduc spre luminosul drum al
cunoştinţelor, asemenea stelei ce i-a condus pe cei trei crai la locul unde s-a născut
Isus Hristos. Ne învăţaţi ce e viaţa, ne sînteţi mereu alături încălzindu-ne şi
luminîndu-ne cu căldură sufletească. Ne staţi de veghe la uşa minţii noastre dînd
voie să intre numai faptele bune. Numai d-voastră aţi fost şi veţi rămîne clopoţeii
viitorului nostru, deoarece tot curajul şi străduinţa ne-o transmiteţi nouă. De la d-
voastră radiază cea mai curată şi de Dumnezeu blagoslovită, cunoştinţă de carte.

II       În ziua asta aş dori să fie numai soare

                          Cu suflet cald să pot privi Măreaţa-ţi sărbătoare
                          Şi truda să ţi-o răsplătesc cu-a soarelui sclipire,
                          Din frunza toamnei să-ţi doinesc un cînt de fericire.
În ochii tăi cei limpezi, stropiţi cu dor de carte
Stimat de mine-n veacuri, învăţător vei fi –
Izvor de-nţelepciune, o lume ne desparte
Dar dragostea de tine în veci nu va muri.

Tu ţi-ai trăit o viaţă, citind a mele gînduri

Pierdute-n geniu sumbru tu cărţi ai mai citit
Eu ţie-ţi dăruiesc cu drag aceste rînduri,
Citind pe faţa-ţi rece un vis neîmplinit.

Tu mi-ai deschis n-odată a lumii mare poartă

Şi cunoscută lumea de mine-a fost curînd,
Păcat că ai o viaţă, păcat că ai o soartă,
Dar nu-i păcat că anii ţi-ai petrecut muncind.

Privesc spre tine parcă aş fi ceva ce simte,

De toamnă rece ochii ţi s-au umplut cu ploi

Se macină timpul, adunînd imaginea anilor în istorie. Mai trece o toamnă, şi incă
una, şi încă două şi doar omul nu se împotriveşte acestei treceri, ducîndu-şi crucea
pînă la capăt.

Cintec Parca Ieri Toti Ne-Am Strans

Parca ieri toti ne'am strans
Si la scoala'am pornit
Cu pasi repezi, usori si grabiti
Uniforme aveam
Fericiti noi eram
Parca ieri... parca ieri... parca ieri... 
Anii au trecut usor
Ca un fulg de cocor
Ca un fulger ce trece prin nor
Am avut bucurii
Am legat pretenii
Prietenii... prietenii... prietenii
Am avut bucurii
Am legat pretenii
Prietenii... prietenii... prietenii
Bun ramas scoala me
Alti copii vor veni
Ce pe scari vor zburda, vor sari
Ca si noi am sarit
Ca si noi te'am iubit
Dar acum te'am parasit... te'am parasit
Bun ramas banca mea
Te'am iubit indeajuns
Scartaiai cand ieseam la raspuns
Cu formule te'am scris
Si cu versuri de vis
Tu nimic nu mi'ai zis... nu mi'ai zis
Cu formule te'am scris
Si cu versuri de vis
Tu nimic nu mi'ai zis, nu mi'ai zis
Bun ramas catalog... invechit... prafuit
Despartirea acum a sosit
Cate note ne'ai dat
Cate lacrimi ne'ai luat
Dar acum am plecat, am plecat
Bun ramas spunem acum
Indragiti profesori
Chiar de v'am suparat uneori
Toate ni le'ati iertat
Dar acum am plecat
Drumul vietii de azi s'a schimbat
Toate ni le'ati iertat
Dar acum am plecat
Drumul vietii de azi s'a schimbat.

Ce-ar fi Pămîntul fără pomi,

 Ce-ar fi Pămîntul fără soare,

Ce-ar fi Pămîntul fără voi

Iubite,scumpe profesoare?

Ce-ar fi viaţa de liceu,

Fără profesorul meu

Ce-aş fi eu un biet copil

Fără voi,dascăli iubiţi?

Nimic nu ar mai avea preţ,

Deci mereu alături să ne fiţi.

Croitorii neobositi de sperante, de vise,

Inaltati manastiri in pustiuri nescrise

Si turnati cu iubire fiecarui copil

Bunatatea, caldura in destinul fragil.

Dragi profesori!

Dea Domnul sa ramineti

Statornici prin vreme.

Ca stinca, ca dorul sapat

in poeme,

De Noblete si Har, linga

Suflet de Piine,

Va fie pecetea in ziua ce vine.

Prezentatorul II:

Ramineti cu destinul de a semana

Dor de zbor in suflet de copil,

Si atunci vom fi pe lume cit vor fi

Stelele si drumul apelor.

Sa fii ca apele – numai drum…

Cind esti izvor, nu poti decit sa curgi spre mare.

Serata a luat sfirsit.