Interviu dublu magazin cu haine noi Făgăraș

Durata – 42 minute
Intervievatori – Gavrilei Mihai Vlad și Tănase Ana-Maria
Data – 26.08.2022

V – Vlad
A – Ana
R1 – Respondent 1 – bărbat
R2 – Respondent 2 – femeie

V: Bună ziua! Sunt Gavrilei Mihai Vlad de la Facultatea de Sociologie și Asistență socială din
cadrul Universității din București. Îmi permiteți să înregistrez această conversație?
R1: Da!
V: Mulțumesc!
A: Și acum eu tre' să zic la fel? Eu sunt Tănase Ana-Maria din cadrul aceleași facultăți și tot de la
acest institut pentru practică și vom începe înregistrarea legată de magazinele de haine din
Făgăraș. Cam despre asta e vorba la noi. Cumva vrem să ne axăm, să întrebăm oamenii care fac
parte, care vând haine, ăăă, mai multe chestii. Să ne axăm pe mai multe puncte. Aș începe cu o
introducere legată de... Adică v-aș pune întrebarea: Ce ne puteți spune despre oamenii din
Făgăraș în general? Ce părere aveți despre ei?
R1: Oameni care trăiesc într-un oraș (pauză) fără economie, fără producție. Un oraș, din punct de
vedere economic, slab!
A: Aham.. Și de ce considerați așa? Nu s-a dezvoltat, nu credeți că e prea dezvoltat?
R1: Pentru că nu avem! Fabrici, instituții în care să lucreze populația nu este! Dacă sunt, îs
câteva pe linia de centură-s câteva fabrici care sunt corporații străine care lucrează dacă-s 500-
700 de locuri de muncă... Deci nu sunt! Oamenii s-au axat mai mult pe comerț pentru că ăsta-i
singurul care mai supraviețuiește în țara noastră, la ora asta.
A: Aham... Deci la comerț vă referiți la strict vânzare...
R1: Haine! Nu mai e.. Deci nu mai e comerțul cu haine, nu mai e ce a fost odată! Deci, oamenii
au început să se restrângă din cauză că nu mai....
A: Nu mai sunt bani?
R1: Nu mai sunt bani!
A: Aha! Ok, am înțeles! Cum este să trăiți, cum ar fi să descrieți o zi, sau cum este să trăiți în
Făgăraș? Adică putem să ne legăm aici de spitale, școli, infrastructură dacă aveți ceva să ne
spuneți legat de chestia asta. (râsete)
R1: Întrebare grea!
A: Grea?
R1: Grea! Și nu știu dacă.... Se atinge niște puncte.. Școlile, într-adevăr învățământul este la
limita de avarie. Nu mai este învățământul care era odată, profesional. Sănătatea, limita de
avarie. Care, te duci la medic, ei în loc să, într-adevăr să accentueze punctele sensibile în care
sunt, ei au treabă cu șpăgi. Guvernanții! Au treabă cu ăsta.. Da' nu, îs punctele sensibile din
cadrul spitalului! Nu ne legăm de șpagă! Ne legăm de oamenii care, ăăă, hai s-aducem o
bunăstare spitalului. Înțelegeți? Să, într-adevăr, să facem ceva, dacă suntem în spitalul ăla și
lucrăm acolo. Nu numai să ni se dea! Și noi ca medici, ca asistente, ca... să... De acolo își câștigă
salariul, de acolo trebuie să se organizeze ei între ei.
R2: În orice domeniu e așa!
A: Da!
R1: Nu, că la noi lasă de dorit! Toate!
A: La noi, vă referiți în România, nu?
R1: În România.. În România!
R2: Da... Și Făgărașu'......
R1: Și Făgărașu', din punct de vedere.. Slăbuț!
A: Slăbuț, nu?
R1: Slăbuț!
A: Aha.. Și școlile.. Am văzut că sunt câteva școli, colegii am văzut.
R1: Colegiul Radu Negru, Colegiul Doamna Stanca, Colegiul Aurel Vijoli și Doctor Senchea!
A: Și credeți că funcționează cât de cât binișor sau...?
R1: Limita de avarie! (râsete) Limita de avarie, cea mai bună soluție! Deci, și profesorii! Deci,
profesorii merg la școală. Nu mai este interesați cum era pe vremea când eram eu la școală! Păi,
și aici ar trebui să, guvernanțe și alea dacă ei umblă la legea asta. Profesorul ăla dacă nu are, lasă
un elev repetent, înseamnă că el e de vină! Nu elevul! Și aici ar trebui să se lucreze. Și salariul pe
vremea lu' Împușcatu', se diminua din salariu!
R2: Înainte elevii care nu știau, se ocupa mai mult de cei care nu știau. Vedeau că nu pricep la
matematică, la orice. Acuma, nu! Vede că nu știi, dar nu!
R1: Dacă vede că nu, nu îl interesează, îl lasă în plata domnului și...
R2: Da! Asta-i toată ... Nu ai.. Deci, ăsta-i adevărul!
R1: Totul este la limita de avarie!
R2: Pentru că, cunoaștem cazuri care....
R1: Și Făgărașul din 40 000 de locuitori care a fost, dacă mai sunt 12 000, cred că mulți
R2: Majoritatea sunt plecați dincolo.
A: Dincolo în ce, ăăă? Unde?
R2: În alte state, țări! Italia, Germania... Peste tot!
R1: Germania, Spania, Italia, Franța.
A: Deci spuneți că.....
R2: În general tineretul și și oamenii mai în vârstă sunt plecați dincolo!
A: Aha, pentru că nu le convine cumva ce se întâmplă aici..
R2: Păi da' nu ai din ce să trăiești! Pentru că banii sunt puțini și din ce poți să trăiești aicea? Când
iei banii, îți plătești dările și ramâi cu....
R1: Uite, vă dau un exemplu! La salariul minim pe economie... Pot să folosesc cuvântul
"escroc"?
A: Da!
R1: Escrocii spune salariul minim pe economie, 2550. Dar nu spune că el încasează 2608 lei. Ăia
58 de lei îi fură la bugetul statului fără să mai spună la oameni. De ce n-o lăsat ăia 58 de lei, să-i
lase la angajat? Nu, el spune 2550! Dar el de fapt ia 2608 lei. Ăia 58 de lei de ce îi ia hoțește? Și
trebuia să lase la angajați. Mă rog, ăștia 58 de lei, într-adevăr merge la angajat.
R2: Într-un singur cuvânt, Făgărașul e mort! Ăsta-i cuvântul...
R1: Din orice punct de vedere!
R2: Din orice punct de vedere.
R1: Și referitor la Făgăraș, pe vremea lu' Împușcatu'... Deci eu vă spun realitatea!
A: Da! Spuneți!
R1: Trăită! Deci, nu că.. Ei sunt tineri și nu știu!
A: Da, așa este!
R1: Făgărașul avea peste, aproape 30 000 de locuri de muncă! Deci s-aducea populație din țară
ca să lucreze în Combinat, să lucreze la UPRUC. Deci Combinatul avea 10 800 de angajați.
Combinatul Chimic Făgăraș! Care acuma este mort! Uzina de Utilaj Chimic Făgăraș avea 8900
de angajați. Deci iacătă, că de aicea facem aproape 20 000. Și nu mai punem celelalte, care aveau
3000, 2000, 800, 500 de angajați!
A: În alte domenii!
R1: Pe vremea lui Ceaușescu, dumnezeu să-l odihnească acolo, la Făgăraș i se zicea "Micuțul
Las Vegas". Erau mai multe locuri de muncă și bani.
R2: Și toată lumea avea din ce să trăiască... Nu duceai grija la ziua de mâine.
R1: Nimenea nu ducea ziua la ..... Eu asta vă spun pentru că eu nu-s băstinaș din Făgăraș. În '81
am venit în Făgăraș într-o, cum se, la Parada Partidului, cum era, se făcea de 23-24 august. Și am
venit în Făgăraș de 23 august și pe 25 august m-am angajat la Fabrica de Fulgi.
A: La fabrica de?
R1: Fulgi!
R2: Fulgi! Fulgi de porumb, cartofi...
R1: Fulgi de fasole.. Nu nu... Fulgi de fasole, de cartofi, de mazăre.. Aveam Ciupercăria.. Aveam
8 hectare de sere care, când mă duceam, băieții cu ochi albaștri, că eu așa le spuneam, mă
duceam cu camionul de 7 tone la Brașov că noi nu aveam (indescifrabil) direct, erau serele de
(indescifrabil), că acolo era înmagazinarea și se îmbarca în vagoane roșii, castraveți. Și un
castravete acuma când mă uit în supermarketurile ăstea ce castraveți aveți, îmi vine să-i iau să le
dau cu ei în cap la toți ticăloșii ăștia, și roșii și ăstea. Roșia, una și una. Acuma mâncăm toate
ciurucurile de la străini.
V: Ați tot spus ce nu vă place.. Puteți să ne spuneți cum credeți că ar arăta Făgărașul în viziunea
dumneavoastră în cel mai bun mod al lui? Cum ați vrea să arate Făgărașul.
R1: Da! Cum aș vrea s-arate Făgărașul? Eu l-aș vedea, dar asta numai să ai o echipă managerială
bună. Dar Făgărașul din păcate din '89 încoace nu a avut nici o echipă managerială bună care să
dezvolte. (pauză, intervenție din partea cliențlor) Dacă aveau o echipă, eu l-am văzut dezvoltat!
Eu practic după '89, viziunea mea care eram, aveam vreo 27 de ani, eram tânăr, eu am văzut
democrația asta, fabrici dezvoltate, automatizate. Deci lucruri care să ăsta, dar din păcate, nu. Și
Făgărașul nu poate să aibă o viziune clară, atâta timp cât n-are niște oameni competenți.
R2: Uite! Eu de exemplu sunt angajată! Dacă domnului nu îi merge vânzarea, normal ca rămân
fără loc de muncă, nu? Și nu numai eu. Că sunt o grămadă! Deci, noi avem noroc cu firmele mici
să zic așa. Că altfel.....
R1: Deci echipa managerială dacă ar gestiona mai bine banii publici... Dar nu se gestionează, în
toate domeniile! Toți care vin, și asta nu înțeleg, cum ajung la putere prin voturi sau nu știu, eu
nu pot să-mi explic, cum ajung la.. Unii care au fost lideri de sindicat, spre exemplu, vă dau un
exemplu un consilier de aici din Făgăraș o fost lider de sindicat în Combinatul Chimic Făgăraș
Nitramonia cum îi zicea și l-o adus pe Butuc și-acuma-i consilier și vrea să candideze la primăria
Făgărașului. Cum vă-nchipuiți dumneavoastră că va arăta un oraș cu asemenea element primar?
R2: Care o distrus o uzină atât de mare...
R1: Care n-o făcut nimic cât o fost.. Că un lider de sindicat într-o.. Ați văzut, și-o dat viața cum o
fost Săhleanu de la Iași. Ăla și-o dat viața pentru că n-o vrut să fabrice aia....
R2: *șoptește către R1* Răspunde la ce te-a întrebat.
A: Nu, e ok! Puteți să....
V: Întrerupem noi dacă se duce foarte departe pentru că na...
A: Și nu există, nu există răspuns greșit!
R1: Deci eu l-aș vedea, Făgărașul, l-aș vedea cu o investiție, dar investițiile străine eu nu le văd
cu ochi buni. Tot investițiile... Pentru că străinul știți cum este? Vine, investește aicea.. Dacă îi
convine și nu, angajează 300 de angajați. Nu îi convine banii care, adică salariile care vrea el să
le dea, și-a luat șatra și-a plecat. Îi mai dă și statul român o subvenție, d-astea... Deci eu tot mai
mult pe investițiile românești! Și pe creierul românesc.. Cum sunt în alte țări, uitați-vă, să dau un
exemplu, că nu mă duc departe, la vecinii unguri. Ăia aduce investitorii străini, da-i spune
"Tăticule, profitul pe.."... Ăăăă, mai dau eu un exemplu, că sar de la una la alta acuma. Deci toate
societățile românești mici plătesc impozit pe profit. Dar toate societățile ăstea, multinaționalele
ăstea, ei nu plătesc impozit pe profit.
R2: Și știm sigur, că am rude și prieteni care lucrează acolo.
R1: Deci ei impozit pe profit nu! Că ei spune "Plătim impozit pe angajat!". Bun! Dar și eu
plătesc impozit pe angajat! Că ați văzut: pe Dragnea pentru asta l-o condamnat! Nu că țin cu
Dragnea, dar pe Dragnea, când o zis că trebuie toate multinaționalele să plătească impozit pe
profit.. Acuma s-o ajuns la nivel european, s-o ajuns și la concluzia că da, într-adevăr statele,
deci companiile care funcționează în afara altui stat din care face parte, să plătească 15% impozit
pe profit.
R2: Tu în loc să ții cu ai tăi, cu românii care au firme, tu ții cu străinul care... Nu? Nu-i ok..
R1: Mda.. Eu l-aș vedea, dacă ar fi după mintea mea și aș avea eu o putere, aș face o floare din
el.
A: Ok! Păi și cum considerați? Adică ați spus că deja dacă este "corupt" într-un fel tot, cine
credeți că ar putea face această schimbare?
R1: Niște oameni care nu sunt corupți!
A: Care nu sunt corupți, în sensul în care....
R1: Sunt și oameni! Sunt și oameni! Numai știți care este marea greșeală?
A: Care?
R1: Oamenii cinstiți și corecți s-au dat deoparte.
R2: Da! Nu au loc într-o funcție sau... Nu!
R1: Deci oamenii cinstiți și corecți, asta vă spun iarăși pe o.... Care am suportat-o pe spatele
meu.
A: Aham! Dar credeți că s-ar putea dezvolta, spre exemplu: elevii din ziua de azi pot ajunge la...
R1: Da, dar trebuie să le implementăm.. Deci, cum să vă zic? Eu în învățământ aș implementa
studiul ăsta mai mult asupra viitorului. Adică asupra muncii. Aș face mai multe școli
profesionale! Aș întemeia meseriile care sunt. Pe lângă meseriile, nu mai mergem care o fost
meseriile de odinioară.
R2: Oriunde te-ai duce îți cere experiență. Dar dacă tu, chiar dacă faci la o școală profesională,
practica care o faci este egal cu zero. Termini un liceu și-ți cere experiență! Domnul dacă mie
îmi cerea experiență, normal că nu aveam, nu? Și, ca majoritatea, acum îți cere experiență, dar
dacă tu nu faci practică nicăieri, ce experiență să ai în domeniul respectiv? De oriunde ar fi!
R1: Eu aș, v-am spus, așa aș vedea. În școală implementată, nu aceea sexuală care, dobitocii aștia
de, care văd numai sex în fața ochilor, din facultăți că sunt. Nu puteți să mă contraziceți că nu
sunt. Sunt și în școli! Aș implementa la liceu, la școlile până la clasa 8 aș, într-adevăr, aș aduce
tinerii care ies de pe băncile școlii, dar la licee și la ăstea n-aș băga tineretul care termină acuma,
ca profesoare mă refer și ca profesori. Nu! La liceu, la școlile ăstea aș băga niște profesori într-
adevăr cu experiență, de la o anumită vârstă, să zicem de la 35-37 de ani. Dar nu poți să-l aduci
care termină acuma facultatea și să..
R2: Sunt profesori care predă la liceu și...
A: Și nu sunt considerați....
R2: Nu! Nu,nu! Pentru că nu știu! Nu știu! De asta spunea...
R1: Deci, numai așa! Deci în condițiile ăstea vedem o dezvoltare și o... Ca să implementezi
omului: "Băi, dacă sticluța aia trebuie să stea acolo, acolo trebuie să stea!". Da' pe când la ora
actuală se, prostia se implementează. Dacă ești deștept, n-ai voie, nu poți să te strecori să...pentru
un post public, pentru... mă rog. Dar dacă ești prost: "Hai să-l punem pe ăsta că... Îi dăm și-o bâtă
în mână și ăsta merge-nainte" .
R2: Exact ce vă spuneam mai devreme, că oamenii care sunt corecți și cinstiți nu au
(indescifrabil)
R1: Nu văd de ce au scos din (indescifrabil)! Deci, istoria unei țări așa bună, rea, cum este, așa
trebuie învățată! Dar au scos istoria total! Și eu acuma țin să cred după atâția ani de zile m-am
uitat în istoria nepotului meu(cartea) c-are 13 ani.
A: Mulți înainte!
R1: Mulțumesc! Nu îmi vine să cred1 Aia-i carte de istorie? Nu! E o porcărie!
V: Ummm, ăăăă....
R1: Ziceți!
V: Da! Mai aveam câteva întrebări legate și de dumneavostră!
R1: Da!
V: Vrei să pui tu întrebarea?
A: Da! E ok! Pot să....
V: Te pricepi mai bine la formulat ca să nu... (râsete)
A: Este întrebarea: Îmi puteți spune câte ceva despre dumneavoastră? Viața în Făgăraș, munca ca
și vânzător în acest fel de magazin..
V: Și în primul rând, dacă și dumneavoastră vă ocupați de vânzare sau și doamna sau...
R1: Sincer? (râsete)
A: Puteți să mințiți acum.. (râsete)
R2: Nu, că domnul nu minte să știți!
R1: Sincer? (râsete) Ăăă, eu, de viața mea dacă, ăăă, am pornit foarte de tânăr, am făcut școala.
Am făcut prima dată 10 clase, după aceea m-am angajat că nu aveam posibilitate financiară și
unde am vrut de fapt, nu am putut să intru că și-atuncea se intra cu pile. Eu am vrut să fac
Mecanică, liceul mecanic, dar n-am putut. După aia m-am angajat, de la 16 ani am intrat în
câmpul muncii. La 18 ani am părăsit județul Vâlcea și am venit în Făgăraș. Și v-am spus, nici nu
terminasem acolo, nu făcusem lichidarea și m-am angajat aicea în Făgăraș ca, deci cum am
terminat, că am sărit, cum am terminat 10 clase, m-am dus și m-am angajat. Am făcut un an de
zile la locul de muncă ca sudor. Deci un an de zile de profesională putem să-i spunem, dar se
zicea Curs de calificare. După un an de zile am dat examen, am luat examenul. Am fost printre
primii 15. După aceea am intrat în cazangeria ușoară la sudor automat unde câștigam 5,6,7 mii
de lei. Deci erau bani! Dar din păcate erau bani, dar sănătatea era... Și din păcate după 2 ani de
zile în '81 am venit în Făgăraș, m-am angajat la Uzina de Utilaj Chimic. Nu la, pardon, la Fabrica
de fulgi! I se zicea IPIC Făgăraș. M-am acomodat foarte repede, am intrat în sufletul angajaților
de acolo, care după 6 luni de zile, deci în '81, s-au gândit ei să mă pună casier la UTC.
A: Și ce este aceea?
R1: Era Uniunea Tineretului Comunist! Cei care făceau muncă patriotică! Cum faceți și
dumneavoastră acuma, dacă faceți muncă patriotică. Așa, un fel de, așa.... Toată politica care se
făcea, se făcea după orele de program. Eu nu, deci noi nu aveam peste o mie de.. Deci toate
inteprinderile care aveau peste o mie de UTC-iști, aveau birou. Erau scoși din producție. Cei care
n-aveau o mie de UTC-iști, făceau și munca și munca de politică o făceau după orele de
program. În '83 am plecat în armată până în '84. În '84 m-a liberat, am venit în Făgăraș. E o, e o
scenă frumoasă, deci... M-am reangajat înapoi la fabrica de unde am plecat eu în armată. După 4
luni de zile. Stai că... După 2, după o lună de zile, am vrut să mă fac milițian. (râsete)
A: Și?
R1: Tovarășa de la partid n-a vrut să mă lase. N-au vrut să mă facă membru de partid! Și n-am
reușit! După aceea am, deci n-au vrut să mă facă și după 5 luni de zile în Adunarea generală care
s-o făcut în ianuarie, m-au pus secretar de UTC pe inteprindere. Aveam în subordine 850 de
tineri. Da' unul nu comenta! Deci era o viață frumoasă și îmi plăcea să și ne distrăm. Deci eu vă
spun drept! Eu tânjesc după regimu' .... După aceea o venit lovitura de stat din '89. Pentru mine
este lovitură de stat clară! Mi s-a ars o bibliotecă de 4000 de volume. 7 omagii de a le lui
Ceaușescu că dacă le aveam acuma eram bogat.
R2: Puteai să stai liniștit acasă. (râsete)
V: Piese de muzeu.
R1: Așa.. Dar eu am fost plecat atuncea din.. Am plecat până la Vâlcea să-mi aduc băiatul că era
la țară și când am venit și am intrat pe poarta fabricii deja am văzut unde era biblioteca și sala de
ședințe, deja am văzut fum. Zic: "Clar ăștia mi-au dat..(foc)". Și când m-am dus acolo, am, m-a
tăiat plânsul pentru că mi-am făcut, îmi făcusem o bibliotecă de 4000 de volume de cărți. Și cărți,
nu ce e acuma în...Așa.. După aceea în '87, nu se mai putea lucra și am plecat în privat. Mi-am
făcut, deci din sudor, mi-am făcut un aprozar, legume-fructe și tot așa am lucrat în continuare.
După aceea, în 2000, anul 2000 sau 2004, nu mai țin minte bine, mi-am făcut un atelier de
croitorie pentru haine. Dar haine am vândut exact după ce, eu am (indescifrabil) și soția lucra!
După aceea am renunțat la, eu am renunțat la alimentar, venind din agricultură, am renunțat la
ăstea și ne-am axat pe atelierul de croitorie. Care am lucrat 16 ani de zile și după 16 ani de zile,
am închis porțile și... Pentru că nu se mai putea. Deci nu aveai de unde că practic ei voiau să
lucreze, dar în stilul lor! Și productivitatea, când le spuneai de productivitatea muncii unde e:
"Ce e aia productivitate?". Productivitatea este la străini, la români nu există! Deci eu, cum să
zic? Îs mulțumit sufletește pe ce am făcut! Deci nu... Am avut ocazii să intru și în politică și când
am văzut ce țigănie este, m-am retras frumușel..
R2: De asta vă spunea și domnul și eu, că oamenii cinstiți n-au loc în ăstea.
R1: Nu au loc! Nu au loc!
R2: Că domnul știți cum este? Dacă vede acul ăsta aicea, acolo îl lasă sau dacă știe că-i al
dumneavoastră vi-l dă.
R1: Deci nu mi-o trebuit nimic. Așa am fost educat! Pe când acuma în politică dacă vede cănile
ălea două.... (zâmbește) Mă vede cineva?
R2: Nu și termină-l..
R1: Și acum am rămas pe ăstea, toate au decăzut în timp, dar cu hainele ne ocupăm în
continuare. Făgărașul văzând că e mort, mai mergem la niște expoziții unde s-adună câte 30-40
de firme. Și pe București o fost. Acuma facem Aradul, Timișoara. Deci două! Mai facem și
Sibiul din când în când. Ne luăm șatra de-aicea și mergem acolo. Închidem și mergem acolo când
e și când nu avem unde, ne întoarcem în aicea, unde ne-ați găsit dumneavoastră.
A: Aaa, ok! Deci nu este stabilit să stați aici! Vă plimbați...
R2: Nu poți! Dacă ar fi să stai numa' pe vânzarea din magazin, nu supraviețuiești.
R1: Nu! Cheltuielile nu se scot!
R2: Nu se scot cheltuielile..
V: Și atunci cum ați ales să tipul ăsta de magazin de haine.. Am putea spune haine noi! Sunt
haine noi!
R1: Da, da!
R2: Da!
R1: Haine noi!
V: Da! Cum ați ales să vă deschideți genul ăsta de magazin? Că ați spus, ați avut aprozar, ați
avut...
R1: Păi am plecat de la croitorie, deci de la aprozar, am plecat și am făcut un atelier de croitorie
care visam foarte frumos! Dar în momentul în care nu ai cu cine să lucrezi... Deci când trebuia să
scot câte un model nou, ziceai că le dai cu parul în cap. Într-adevăr, când se scoate un model nou,
e mai greu. Retuș acolo, rectificare, tăiat...
R2: Având un atelier, tu nu poți să mergi tot timpul pe același model. Dumneavoastră dacă v-ați
luat rochița aceasta și vreți să v-o... Normal că eu nu pot să o fac tot pe asta că n-o mai cumpărați
încă o dată, nu? Trebuia să scoți modele noi!
R1: Și produsele romănești se caută!
R2: Se caută și la ora actuală!
R1: Se caută și la ora actuală! Deci eu am clienți care, când mă întâlnesc: "Nu mai produceți
costumele ălea?", "Nu mai faceți ălea?". Nu mai fac din păcate..
R2: Și așa de la având croitorie, așa a ajuns.. A închis croitoria și a rămas pe haine.
R1: Și așa am rămas pe haine. Mai mult de damă, că damele se-mbracă mai mult, bărbații mai
puțin. (râsete)
A: Adevărat! (râsete)
R1: Am avut și-ncălțăminte, dar am vândut numa' încălțăminte românească. Deci, producție
românească! Băieții au intrat în insolvență, s-au dus, am renunțat și eu..
V: Și în prezent de unde vă faceți stocul să-i spun așa?
R2: De unde iei marfa?
V: De unde vă luați marfa? Nu tre' să dați nume de firme sau ceva. Așa, în general..
R2: Și din România și de dincolo!
R1: Și din România și de dincolo!
V: Aha! Deci achiziționați și din țară!
R2: Da!
R1: Da! Da! Da!
V: Și sunt produse aici? Sau...
R1: La ora actuală, nu am! Deci numa' când începe toamna, vor fi scurte, vor fi scurte de bărbați
de stofă care se fac..
R2: Pantalonii de stofă care sunt făcuți de domnul..
R1: Pantalonii de stofă care.... Deci mai avem și produse care.. Dar ăstea nu merg decât pe
perioada de toamnă! Toamnă-iarnă!
V: Foarte frumos!
A: Mhh.. Ia! (râde) Să văd ce n-am atins aici!
V: Noi avem cumva... Tu citește acolo în continuare..
A: Citesc!
V: Noi avem teoretic întrebările semistructurate. Avem câteva întrebări, dar dacă întâmplarea
face să punem î întrebare și să ne răspundeți la mai multe întrebări de pe listă, n-are rost să o
punem din nou.
R1: Da, da! Corect! Mi se pare corect!
A: Eu acum mă uit la ce ați răspuns deja!
V: Ca să nu ne mai repetăm!
A: Ok! Cred că acum aș vrea s-ating punctul cu clienții care vin în acest magazin și care își
achiziționează hainele. Ce fel de oameni vin în magazinul dumneavoastră?
R1: Deci, ținând cont că ne uităm și la prețuri și la asta, deci din magazinul nostru poate să, și
săracu' și bogatu'. Cum se zice.... Dar noi avem un stil acuma pe timp de vară mai *?shooky?*.
Și-avem numai femei din ălea puțin mai....
R2: Acuma marfă e puțină, am avut rochițe mai deosebite, mai.. Dar..
R1: Acuma suntem pe sfârșit de...
V: Pot observa că sunt foarte foarte colorate!
R2: Da! (râsete) Da, și se caută foarte mult produsele colorate.
R1: Eu așa le zic, mai *?shooky?*!
V: Da!
A: Ok.. Imediat. Aveți clienți fideli?
R2: Avem!
R1: Avem!
A: Și cât de des vin aici?
R2: Când primim marfă. Noi cum nu suntem tot timpul.. Scuze că intervin..
R1: Da, da, da!
R2: Noi cum nu suntem tot timpul pe magazin, când primesc marfă sau suntem în, ne întoarcem
în magazin, îi sun! Eu le cer numărul de telefon! (râsete) Că altfel n-ai cum! Le cer numărul de
telefon dacă vor să mi-l dea și sunt încântați că le cer numărul de telefon, eu îi sun. Așa avem și
în țară la expoziții! Îi sun, le spun: "Am venit în magazin!" și chiar vin și....
V: Deci ați creat un fel de relații de prietenie..
R2: Da, da!
V: Nu e vorba doar de client fidel în magazin, e deja o relație!
R2: Nu, nu! Și e bine așa!
R1: Da, da!
R2: Pentru noi! (râde)
R1: Noi avem clienți în...
R2: Și-n țară!
R1: În țară, în Arad care...
R2: Eu dacă v-arăt ce listă de clienți am, pe un caiet am și sunt! Am ajuns în Arad, mâine se
deschide expoziția, suntem la târg! Vin, ne caută și...
R1: Noi îi anunțăm!
R2: Avem locurile fixe...
R1: Și la fiecare ediție avem câte un client care vine și ia o produs, două, poate chiar trei.
A: Din cei cunoscuți deja, nu?
R1: Da, da!
R2: Da! Știu ce marfă avem, știe calitatea, prețurile!
R1: Și noi la rândul nostru avem grijă încât, când mergem, să nu avem aceleași modele.
R2: Da! Noi tot timpul trebuie s-avem altceva! Deci de la o lună la alta, noi nu putem merge pe
același model de rochiță. Nu ai cum! Că, exact ce v-am spus mai devreme! Dumneavoastră v-ați
luat rochița aceasta! Luna viitoare, mă căutați, vă sun, suntem la dumneavoastră în Arad!
A: Puteți și cu "tu". Adică, fără .... că-s studentă! (răde)
R2: Apăi, nu contează! Că noi, așa sunt încățată să vorbesc! Nu contează!
A: Ok, cum vă simțiți bine!
R2: Așa! No, nu vă mai luați modelul acesta! Vreți alt model, nu? Și atunci automat tu trebuia să
ai tot timpul modele, modele, modele....
A: Aham.. Și ce am vrut să-ntreb, legat de categoria de vârste sau gen a clienților fideli.
R2: Am și tineret, dar mai mult mergem pe doamne de la a doua mai mult. Sau de la 40-45 de ani
în sus.
R1: Deci, acelea slăbuțe. (râde)
A: Ah, ok! (râde) Deci mai mult doamne, da?
R2: Doamne, da! Mai mult doamne!
A: Înțeleg! Pe aici trec și turiști? Adică pe aici sau...
R2: Da, da! Am avut, chiar am avut..
R1: În vara asta, da!
R2: În vara asta pot să zic c-am avut clienți turiști.
R1: Am avut și turiști!
R2: Da! Tot aici au fost cazați! Mai ies afară, au văzut magazinul, au intrat, erau încântați și..
R1: Da! Chiar am rămas surprins că anul ăsta să vindem și la turiști.
A: Și cum vă raportați la aceștia? Adică ce părere aveți despre ei?
R2: Erau încântați! Deci... Depinde, că nu mă laud eu singură! Acuma să nu mă-nțelegeți greșit!
Depinde și cum le vorbești, indiferent că-i turist sau e din oraș. Depinde cum te comporți cu
clientul, orice! Tot ce depinde de... (probabil arată semnul bunului simț)
R1: Dacă te porți frumos cu clientul și asta, data viitoare te mai caută.
R2: Te caută! Dar dacă nu..
R1: Dacă vede că ești urâcios și asta, nu te mai caută! Deci eu întotdeauna am ținut la oglinda
asta! Și mergând în țară și vedeam, văd la diferite firme și.. "Da' ea de ce vine?", "Da' are atâția
ani de când lucrează!", "Da' de ce așa?", "Da' de ce cum?". Păi mă, dacă tu ești bătut în cap și tu
vrei să te-mbogățești și-ți bați joc de persoana respectivă, cum vrei? Vine, stă acolo pe scaun!
Clientul vine (pauză reprezentativă) pleacă! Deci trebuie să-l abordezi pe client, să-i zâmbești,
să... Ca să poți să.. Pentru că dacă nu-i convine aicea, se duce dincolo și... Acuma nu mai e cum
era pe vremuri, erau două magazine care se găseau, sau trei, de haine în oraș. Acuma...
R2: E plin!
R1: E plin!
R2: Peste tot! La orice colț găsești un magazin!
V: V-am întrebat de cum vă raportați la clienți. O să presupun că la rândul dumneavostră și voi
sunteți clienți, poate la alte magazine, poate la propriul magazin.
R1: Da, da! Și noi suntem! Dar e diferență, e diferență!
V: Ce preferințe aveți în haine? Preferați, nu știu, haine din magazinul în genul acesta,
SecondHand-uri, haine din astea aduse din afară?
R1: Nu! SecondHand-uri nu! Și nici nu sunt de acord cu SecondHand-ul. SecondHand-ul sunt,
raportat hainele care le lucram noi, că pe vremea lu' Împușcatu'... De ce râzi? Că ăsta-i adevărul!
Eu am văzut multe haine care le-a adus de dincolo și or fost făcute în România.
R2: A găsit într-un Second o scurtă de damă care o lucrat-o și e adusă de dincolo cu sigla de la
când a avut domnul croitoria.
R1: Brandul Midori!
R2: Da! Și era, și-a cunoscut croiul! Că mai, deci mai lucram și eu, ajutam la atelier atuncea! Și
am cunoscut croiul. Când mă uit pe, la doamna respectivă, zic: "Îmi dați voie?". Și am văzut și i-
am și spus, zic fii atent că de dincolo este curtă, adusă de dincolo în Second cu....
R1: Deci lucrurile, v-am zis, lucrurile românești. Da' numa' că nu se vrea! Nu se pune un pic
umărul! Și eu am speranță la tinerii ăștia care, ca dumneavoastră, ca... Dar, atâta timp cât sunt
terasele și ăstea, nu! Nu pot să.. Mai nou acuma se merge și cu copilul mic la terasă!
A: Mda! (râde)
R1: Deci vi se pare normal?
A: E, cred că de preferința fiecăruia! Adică la ce vă referiți la terasă? Adică...
R1: Da! Îl ia copilul în cărucior, îl duce, îl pune acolo și...
A: Aaa, și ei se bucură de masă sau ceva de genul ăsta!
R1: Nu zice nimenea nu, da? Nu tu stai pe terasă și căruciorul stă acolo la 5 metri cu copilul..
Deci.. Nu, nu mi se... Înainte de Cea(ușescu) era totul, deci totul se gândea. Totul se (pauză).. Era
pentru sprijinul cetățeanului, al omului! Deci și la lucru, și peste tot și dacă termina 8 clase,
mergea la liceu, de la liceu intra la locul de muncă. Făcea profesională, era direct. Dacă făcea
liceul.. La liceu era un pic mai problematic că după ce făcea liceul, nu prea se putea încadra ușor
pentru că..
R2: Le zicea că nu are experiență!
R1: Nu avea experiență!
R2: Și eu vă spun că (râde)... Pe pielea mea!
R1: Și eu când, vă dau un exemplu, când lucram la Uzina de Utilaj Chimic, când mi-au venit să
dea examen pentru categorie, că trebuia să le dea pentru categorie, am avut elevi care... Și nu am
fost mulțumit! Și nu le-am dat! La care s-au întors împotriva noastră și din păcate l-am șifonat pe
unu'. Dar din păcate, el m-o șifonat 2 luni pe mine, că după 2 luni de zile eu am tăiat-o și am
venit în colectivul ăsta care pentru mine o fost și mamă și tată. Deci am avut o secretară de
partide puturoasă, îi plăcea numa' să stea pe scaun. Și tot ce era de plecat în țara asta, eu eram cel
care mergeam. Am avut întâlniri cu primul secretar, inclusiv cu primul ministru Dăscălescu care
era la vremea respectivă, pe probleme de agricultură, de ăstea. Deci, mi-era drag de ce, acuma
parcă numai mi-e așa de drag. Deși nu aveam posibiltățile care le am acuma. Bine, eram și tânăr
că.. Dar erau visuri mari.. Deci, nici nu m-am gândit vreodată că țara asta la ce potențial
economic avea, s-ajungă acuma unde este!
V: Vă-ntrebasem ce magazine preferați. Aveți vreun magazin preferat? Unu' anume sau?
R2: Nu, nu!
R1: Nu, nu, nu, nu...
V: Și cred că mai era o ultimă întrebare? Dacă nu însel?
A: Imediat, imediat! Aa, de ce credeț că vin clienții aici?
V: La dumneavoastră! Că ați zis că aveți clienți fideli cu care vorbiți și sunt și străini care vin...
R1: Pentru că le place marfa! Adică confecțiile care sunt. Și partea cealaltă care, le place cum îi
vorbește, cum ne vorbește. Deci omul pleacă cu zâmbetul pe buze din magazin! Nu pleacă...
R2: Când aveam și încălțăminte, aveam multă încălțăminte, poate să vă confirme domnul,
încălțam oamenii, eu cu mâna mea îi încălțam, îi descălțam, deci nu.. Vedeam că nu pot sau sufla
mai greu: "Stați că vă ajut!". Și imediat îi încălțam.. Da? Deci n-am avut probleme.
R1: Da! Și știți cât de mulțumit era oamenii?
A: Îmi imaginez!
R1: Erau foarte mulțumiți! Și zicea: "Doamnă, dar stați doamnă, dar stați", "Nu doamnă,
imediat!". Și aia când pleca din magazin, pleca cu zâmbetul pe buze!
R2: N-a plecat nimeni niciodată supărați.
R1: Eu n-am văzut, și nici de la târg, de la expozițiile ăstea care mergem! Nu! De la noi din stand
nu pleacă niciodată supărat! Deci pleacă râzând!
R2: Și sunt persoane care te probează, că de aia vă spune domnul. Nu-l puneți la.. Domnul stă
dacă am o problemă că mai sunt și probleme, abia așteaptă să mă-ntorc! Și de n-ar veni nimeni,
n-are răbdare! (râde)
R1: Deci pentru mine comerțul, îmi place dar să nu mă pună să vând! Pentru că, deci în
momentul în care vine o persoană și mi-a luat 10 rochii, au intrat în cabină, le-o probat și dup-aia
vine și ți le trântește grămadă și zice: "Aaaaahh!"..
R2: Sau aia cum o zis? "Am vrut să treacă timpul, ploua afară! Am vrut să stau până trece
ploaia!". Și a tot probat femeia!
R1: Și, noi i-am spus, că de asta vă spun că omul trebuie să plece râzând: "Nici o problemă,
doamnă! Ne-a făcut plăcere!". Chiar când am spus că ne-o făcut plăcere, o început să râdă, deci o
plecat râzând!
R2: Deci e ace-o fi zis? "Am probat atâtea rochii, bluze și din ăstea n-am luat nimic..."
R1: Sau eu le spun: "Da domn'le dacă pentru asta suntem aicea! Dacă nu eram, stăteam acasă!
Nu veneam aicea!". Că ne place, că nu ne place, deci trebuie să, clientul să plece cu zâmbetul pe
buze din magazin!
R2: Și contează oricum, la un angajat și patronul! Vă pot da exemplu, nu că-i domnul aicea de
față, că știe tot, eu la toți am spus chestia asta, unde am lucrat mi-am lăsat loc de bună ziua. Vă
poate confirma domnul că eu când mi-am depus CV-ul pentru angajare la dumnealor, s-a
interesat, a spus pe unde a mai lucrat, dar.. A venit copilul, era mic, n-am avut ce face cu el, mă
rog! Nu intru-n detalii. S-a dus și s-a interesat. Ce ți-a spus?
R1: O zis: "Pune mâna, ia-o că eu bag mâna în foc pentru ea!".
R2: Deci nu, deci eu v-am spus..
R1: Deci am rămas uimit!
R2: Am găsit portofel cu carduri, PIN-ul pe carduri, l-am sunat că uite așa tremuram. Bani, toate
actele le-am găsit pe.. A avut și-n altă locație magazinul. Și l-am sunat să vină, ne-am dus, puteai
să tai la femeia respectivă, nici mulțumesc nu-o zis cel puțin, fumul de țigare cu cuțitul.
R1: Puteai să tai fumul! Când o deschis ușa, ma...
R2: Deci, eu puteam să mă duc să-i (fur) banii, sau să-i iau banii care sunt și să las ce și-o pus,
dar nu..
R1: Când i-am arătat, zice: "Da' ce? De ce-i la dumneavoastră?".
R2: Na, dar eu l-am găsit între încălțăminte efectiv și eu când am deschis să văd dacă..
R1: Și ea n-o mai știut unde, s-o mai dus la alt magazin, a făcut un circ pe acolo și după aia s-o
dus acasă.
R2: Că acolo, ea știa că acolo o lăsat portofelul, dar noroc că l-am găsit eu! Sau o doamnă, a
probat o scurtă de damă în cabină, i-a sunat telefonul, a răspuns și a băgat telefonul în scurtă! No,
am pus-o la loc, o zis că se mai gândește. Dar eu nu m-apuc să caut în haine să, în buzunare. Și
vine cu o falcă-n cer și cu una-n pământ să spună așa, că "doamnă, mi-am uitat aici telefonul!".
Doamnă, aicea nu e! M-o făcut furăcioasă, că "nu!", că "l-ați găsit și nu vreți să mi-l dați!". Zic:
"Doamnă, vă știți numărul?" - "Da!". Zic: "Haide să sunăm!" . Am sunat de pe telefonul meu
când sună pe umeraș, scurta era pe umeraș! Și știți cum și-o luat telefonul și nu știai ce culoare
are la față. "Păi doamnă", zic, "mie nu-mi trebuie!". Nu îmi trebuie! Dar dacă venea cineva și
așa, mi se ducea vorba că i-am furat eu telefonul! Și care nu-s vinovată!
R1: Deci trebuie să te porți în consecință, trebuie să te porți frumos cu clienții! Indiferent ce are
în cap clientul respectiv trebuie te porți frumos cu el.
R2: Îți iei de tot felul de persoane! Și, că-ți place, că nu-ți place, că unii miroase, că unii sunt așa,
că unii-s *?nespălați?*, tre' să-i, aceeași categorie să-i....
A: Aham!
R1: Ăsta-i comerțul cu hainele! (râsete)
V: Mulțumim foarte foarte mult!