Gestionarea deșeurilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gestionarea deșeurilor, cunoscută și ca managementul

deșeurilor, se referă la educația privind colectarea,
transportul, tratarea, reciclarea și depozitarea deșeurilor. De
obicei, termenul se referă la materialele rezultate din
activități umane și la reducerea efectului lor asupra sănătății
oamenilor, a mediului, sau aspectului unui habitat.[1]
Gestionarea deșeurilor are ca scop și economisirea unor
resurse naturale prin reutilizarea părților recuperabile.
Deșeurile gestionate pot fi atât solide, cât și lichide sau
gazoase, precum și cu diverse proprietăți (de exemplu
radioactive), necesitând metode de tratare specifice fiecărora.

În România activitatea de gestionare a deșeurilor este

fundamentată pe Legea 211/2011,[1] care implementează o
serie de directive ale Consiliului Europei. Coordonarea Europubelă de 120 l.
acestei activități cade în sarcina Ministerului Mediului și a
Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).

Din punct de vedere economic, activitatea de gestionare a deșeurilor în România are o pondere
de 10 miliarde EUR.[2]

Istoric
Încă din 1970 s-a conștientizat opinia că deșeurile constituie o problemă și că metodele de
tratare prin depozitare sau incinerare nu sunt satisfăcătoare. De asemenea, s-a pus problema
reciclării materialelor care intră în componența acestora. La Conferința Națiunilor Unite pentru
Mediu și Dezvoltare (UNCED) de la Rio de Janeiro din 1992 s-au adoptat politici care au fost
introduse pe plan mondial.[3] În Uniunea Europeană preocupările erau mult mai vechi, primele
directive ale Comisiei Europene în problema deșeurilor datând din anul 1975.[4] Oamenii sunt
obisnuiți să recicleze din cele mai vechi timpuri. Studii arheologice au arătat că, în perioadele
când resursele de materii prime se diminuau, gropile de gunoi ale orașelor antice conțineau mai
puține deșeuri cu potențial pentru reciclare (unelte, ceramica etc).

În erele preindustriale, deșeurile din prelucrarea bronzului și a altor metale prețioase erau
colectate în Europa, și topite pentru refolosire continuă, iar în unele zone praful și cenușa de la
focurile de cărbuni sau lemne erau refolosite pentru obținerea materialului de bază în fabricarea
cărămizilor. Principalul motiv pentru practicarea reciclării materialelor era avantajul economic,
nevoia de materii prime naturale devenind astfel mai mică.

Un întreprinzător englez, Benjamin Law, a fost primul care a transformat reciclarea hainelor
care nu mai puteau fi purtate în materii prime pentru noi materiale textile. Astfel, el a inventat 2
noi materiale: shoddy și mungo, bazate pe lână recuperată din haine vechi, combinată cu lână
nouă. În 1860, în orașul Batley, Anglia, se produceau peste 7000 de tone din acest material.

Perioadele cele mai “propice” reciclării în masă erau cele de război. Germania Nazistă este una
dintre țările în care raționalizarea și reciclarea au fost adoptate atât în timpul cât și în perioada
pre-război. În special se recicla fierul dar și alte metale rare, fibrele textile sau oasele din care se
făcea apoi săpun.

Lipsa resurselor cauzată de cele două războaie mondiale și alte evenimente au încurajat puternic
reciclarea. Campanii guvernamentale puternice au fost promovate în timpul celui de-al Doilea
Război Mondial în fiecare țară implicată, împingând cetățenii să doneze metale și să conserve
fibrele, ca o chestiune importantă de patriotism. Programele de conservare a resurselor stabilite
în timpul războiului au fost continuate și ulterior în unele țări ce nu stăteau foarte bine la
capitolul resurse naturale, cu ar fi Japonia.

Japonia este una dintre țările în care reciclarea este reglementată prin lege și general acceptată
de către locuitori, mai mult decât în celelalte țări. În 2007, în Japonia s-au colectat pentru
reciclare 802.036 tone de plastic, cu 429,5% mai mult decât în 2000, adică fiecare locuitor al
țării reciclează aproximativ 6.4 kg de plastic pe an.

Următoarea mare investiție în reciclare a avut loc în anii ’70, datorită creșterii costului energiei
(reciclarea aluminiului folosește doar 5% din energia necesară producției virgine; sticla, hârtia și
metalele au și ele un consum redus de energie la reciclare). Adoptarea în 1977 în SUA a Clean
Water Act a creat o cerere puternică de hârtie albă (hârtia de birou care a fost deja albită a
crescut ca valoare atunci).

O treime din totalul deșeurilor din Statele Unite este reciclat. Astfel, 82 de tone de materiale sunt
reciclate dintr-un total de 251 tone de gunoi care se produc anual. Se estimează o creștere de
100% a cantității de materiale reciclate în SUA în ultimii 10 ani.

În SUA există cea mai mare producție de gunoi (deșeuri) pe cap de locuitor din lume. Astfel, în
fiecare zi, în medie, un american produce puțin peste 2 kilograme de gunoi.

În anii 70, orașul Woodbury din statul american New Jersey a fost primul din țară care a
introdus reciclarea obligatorie. Curând, și alte orașe i-au urmat exemplul, principalul motiv al
noii pasiuni a americanilor pentru reciclare fiind costul ridicat al energiei. Astfel, se economisea
95% din energie dacă se folosea aluminiu reciclat pentru producerea aluminiului.

Campania de conștientizare că cea mai eficientă formă de tratare a deșeurilor este reciclarea lor a
avut loc în Europa sub sigla trei R (Reducere, Refolosire, Reciclare, în engleză Reduce, Reuse,
Recycle, în franceză Réduire, Réutiliser, Recycler). Deși în România s-au demarat inițiative de
reciclare ale deșeurilor sub acest generic încă înainte de 1989, în contextul lipsurilor din acea
perioadă acțiunea, fiind impusă de sus în jos, a întâmpinat rezistență.[5] În prezent reciclarea
este reluată, dar reușita politicii de reciclare ține și de posibilitatea sortării deșeurilor, care
trebuie începută chiar din prima fază, prin colectarea separată a materialelor refolosibile.

Legislație
Legislația privind gestionarea deșeurilor este bogată. În februarie 2008 la nivel european acquis-
ul comunitar cuprindea 29 de directive ale Comisiei Europene.[4] Pentru aderarea la Uniunea
Europeană România a trebuit să implementeze în legislația sa aceste directive. Principalele
directive sunt:[6]

Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind

deșeurile (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%202006_12_200711204243781.pdf)
 [nefuncțională]

Directiva Consiliului 91/689/CEE privind deșeurile periculoase (modificată prin Directiva

Consiliului 94/31/CE) (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%2091_689_200711204641671.pd
f)[nefuncțională]
Directiva 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (modificată de Directiva
Parlamentului European și a Consiliului 2004/12/CE) (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%20
94_62_20071120581468.pdf)[nefuncțională]
Directiva 1999/31/CE privind depozitarea deșeurilor (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%201
999_31_20071120457453.pdf) Arhivat (https://web.archive.org/web/20100705004702/http://
www.anpm.ro/Files/Directiva%201999_31_20071120457453.pdf) în 5 iulie 2010, la Wayback
Machine.
Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%207
6_2000_20071120118875.pdf)[nefuncțională]
Directiva Consiliului 2002/96/CE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (htt
p://www.anpm.ro/Files/Directiva%2096_2002_200711201413562.pdf)[nefuncțională]
Directiva Consiliului 2002/95/EC privind restricționarea utilizării anumitor substanțe
periculoase în echipamentele electrice și electronice (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%20
95_2002_200711201638718.pdf)[nefuncțională]
Directiva Parlamentului European și Consiliului 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz
(http://www.anpm.ro/Files/Directiva%202000_53_20071120204031.pdf)[nefuncțională]
Directiva 75/439/CEE privind eliminarea uleiurilor uzate (modificată de Directiva Consiliului
87/101/CEE) (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%2075_439_200711203550718.pdf)
[nefuncțională]

Directiva 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori (htt

p://www.anpm.ro/Files/Directiva%202006_66_200711204346312.pdf)[nefuncțională]
Directiva Comisiei 93/86/CE privind etichetarea bateriilor (http://www.anpm.ro/Files/Directiv
a%2086_1993_20071120464890.pdf)[nefuncțională]
Directiva Consiliului 96/59/CE privind eliminarea bifenililor și trifenililor policlorurați (PCB și
PCT) (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%2096_59_200711204847640.pdf)[nefuncțională]
Directiva Consiliului 86/278/CEE privind protecția mediului și în particular a solurilor când se
utilizează nămoluri provenite din epurare în agricultură (http://www.anpm.ro/Files/Directiva%
2086_278_200711205041968.pdf)[nefuncțională]

În februarie 2008, dintre cele 29 directive, 21 erau complet transpuse în legislația românească, 3
erau transpuse parțial, iar 5 încă nu erau transpuse. În total un număr de 116 acte legislative
transpuneau aceste directive: legi, hotărâri de guvern, ordonanțe de urgență ale guvernului și
ordine emise de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD, fost Ministerul Mediului și
Gospodăririi Apelor – MMGA, fost Ministerul Apelor și Protecției Mediului – MAPM),
Ministerul Economiei și Finanțelor (MEF, fost Ministerul Economiei și Comerțului – MEC) și
Ministerul Transporturilor (MT, fost Ministerul Transporturilor și Telecomunicațiilor –
MTCT).[4] Actual această transpunere este completă.

În Republica Moldova, Programul național de valorificare a deșeurilor de producție și menajere

a fost elaborat în conformitate cu stipulările art. 28 al Legii cu privire la deșeurile de producție și
menajere nr. 1347–XIII din 9 octombrie 1997, fiind aprobată ulterior prin Hotărârea Guvernului
RM Nr. 606 din 28 iunie 2000.[7]

Tipuri de deșeuri
După proveniență, pot fi deosebite următoarele tipuri de deșeuri:
A. Deșeuri municipale și asimilabile, care sunt deșeuri generate în mediul urban și rural. Ele
sunt grupate în:[8]

A1 - Deșeuri menajere, provenite din activitatea casnică, magazine, hoteluri, restaurante,

instituții publice.[8]
A2 - Deșeuri stradale, specifice fluxurilor stradale (hârtii, mase plastice, frunze, praf).[9]
A3 - Deșeuri din construcții și demolări, provenite din activitatea de construcții și
modernizarea și întreținerea străzilor.[9]
A4 - Nămol orășenesc, rezultat din stațiile de tratare a apelor uzate și menajere.[9]

B. Deșeuri sanitare, provenite din spitale, dispensare și cabinete medicale.[9]

C. Deșeuri de producție, rezultate din procesele tehnologice industriale sau agricole.[9]

C1 Deșeuri industriale stocabile, pe care normele europene le clasifică în:[9]

Clasa 1 Deșeuri industriale periculoase, dar netoxice, de exemplu azbest.
Clasa 2 Deșeuri industriale nepericuloase și netoxice.
Clasa 3 Deșeuri inerte, de exemplu cele provenite din construcții.
Clasa 4 Deșeuri toxice, de exemplu cele medicale, radioactive.
Clasa 5 Deșeuri industriale produse în cantități foarte mari, de exemplu cenușile produse
de termocentralele care funcționează pe cărbune.
C2 Deșeuri agro-zootehnice, provenite din agricultură și, în special, din zootehnie.[10]
C3 Deșeuri speciale, categorie în care intră explozibilii și substanțele radioactive.[10]

Clasificarea deșeurilor conform Directivei 2006/12/CE[11]

Simbol Tip deșeu
Q1 Reziduuri de producție sau de consum, nespecificate altfel în continuare
Q2 Produse care nu corespund specificațiilor
Q3 Produse al căror termen de garanție a expirat
Materiale deversate în mod accidental, pierdute sau care au suferit alte incidente, inclusiv orice
Q4
materiale, echipamente etc. contaminate ca rezultat al incidentului în cauză
Materiale contaminate sau pătate în urma unor acțiuni planificate (de exemplu, reziduuri de la activități
Q5
de curățire, ambalaje, containere etc.)
Q6 Piese inutilizabile (de exemplu, baterii rebutate, catalizatori epuizați etc.)
Substanțe a căror performanță nu mai este satisfăcătoare (de exemplu, acizi contaminați, solvenți
Q7
contaminați, săruri de amestec epuizate etc.)
Q8 Reziduuri din procese industriale (de exemplu, zgură, reziduuri de la distilare etc.)
Reziduuri din procese de captare a poluanților (de exemplu, nămol de la epuratoare de gaze, praf de la
Q9
filtre de aer, filtre uzate etc.)
Reziduuri din prelucrare mecanică / finisare (de exemplu, șpan provenit de la operațiile de strunjire,
Q10
zguri măcinate etc.)
Reziduuri din extracția și prelucrarea materiilor prime (de exemplu, reziduuri miniere, reziduuri din
Q11
exploatarea zăcămintelor de petrol etc.)
Q12 Materiale contaminate (de exemplu, uleiuri contaminate cu PCB etc.)
Q13 Orice materiale, substanțe sau produse a căror utilizare a fost interzisă prin lege
Produse care nu mai au utilizare pentru deținător (de exemplu, articole rebutate de agricultură,
Q14
menajuri, birouri, magazine, ateliere etc.)
Q15 Materiale contaminate, substanțe sau produse rezultate din acțiuni de remediere a solului
Q16 Orice materiale, substanțe sau produse care nu sunt incluse în categoriile menționate anterior.
Colectarea și transportul deșeurilor
Precolectarea deșeurilor se referă la adunarea lor în diferite recipiente:
coșuri de gunoi, pubele (pentru deșeurile menajere) și containere (pentru
deșeurile stradale și cele produse de agenții economici).[12][13] Pentru a
permite reciclarea, colectarea deșeurilor care conțin materiale refolosibile
se face separat în recipiente de culori diferite. Culorile recipientelor
disponibile sunt: galbenă, roșie, verde, albastră, maro și negru antracit.[14]
Culorile recomandate pentru recipientele destinate diferitelor tipuri de
deșeuri sunt: roșu (portocaliu) - materiale plastice, galben - metale, verde -
„Omul ordonat”, biodegradabile, albastru - hârtie, carton și sticlă, maro - electrice și
simbol al electronice, negru - nereciclabile, însă acestea nu sunt respectate
civilizației. întotdeauna. Pe recipente există etichete care precizează exact ce fel de
deșeuri se pot pune în recipientul respectiv.[15]

Exemple de recipiente pentru precolectare selectivă

Coșuri de gunoi în Coșuri de gunoi la Pubele în Timișoara Containere la

Brazilia Fac. de Mecanică, Moșnița Nouă, Timiș
Timișoara

Containere la Deva

Etichete pe recipientele de precolectare selectivă

 Pentru materiale Pentru metale Pentru hârtie și
plastice carton

Pentru precolectarea deșeurilor stradale, comerciale și industriale sunt folosite containere

tipizate de 1,1 m³, 4 m³ sau mai mari.[13][16] Containerele de 1,1 m³ pot fi din tablă zincată[17]
sau din plastic.[14] Pentru deșeuri în cantități mai mari, sau pentru deșeuri industriale și din
construcții sunt folosite containere de construcție metalică, de tip cupă de 4 m³ sau mai mari, de
tip Abroll.[18]

Recipente pentru deșeuri stradale, comerciale și industriale

Container de 1,1 m³ Container de 1,1 m³ Container de 4 m³ Container de 8 m³

din plastic zincat de tip Abroll

Container de tip
Abroll

Colectarea propriu-zisă a deșeurilor[19] din aceste containere este efectuată de către servicii
specializate, cum sunt REBU[20] la București și RETIM[21] la Timișoara. Aceste servicii dispun
de utilaje speciale pentru colectări.[19] Colectarea deșeurilor din pubele și recipiente de până la
1100 l este efectuată cu ajutorul autogunoierelor, care sunt echipate cu sisteme de basculare a
pubelelor și containerelor și cu instalație de compactare.[13] Deșeurile colectate în cupe de 4 m³
sunt transportate cu tot cu containerul de către autospeciale prevăzute cu instalație de ridicat, iar
containerele de tip Abroll sunt tractate, ele deplasându-se pe rolele proprii.[20]
 Utilaje pentru colectarea deșeurilor

Autogunoieră tipică Încărcarea unei Autogunoieră cu Autospecială pentru

pubele încărcător frontal cupe

Transportul deșeurilor se poate face pe cale rutieră, feroviară sau navală. Din cauza problemelor
care apar la transbordări, transportul feroviar sau naval se justifică doar pentru cantități mari
(de obicei deșeuri industriale), transportate pe distanțe foarte lungi, de sute sau mii de km.[13]

Metode de tratare ale deșeurilor

Odată colectate, urmează etapa de tratare a deșeurilor. Metodele de tratare ale deșeurilor sunt
variate, la fel ca deșeurile în sine și locul lor de proveniență. În principiu, deșeurile pot fi scoase
din circuitul economic (eliminate) sau reintroduse în circuit (recuperate).[11]

Metode de eliminare

Eliminarea deșeurilor trebuie făcută prin metode care nu periclitează sănătatea oamenilor și
fără utilizarea unor procese sau metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
 Operațiuni de eliminare conform Directivei 2006/12/CE[11]
Simbol Tip operațiune
D1 Depozitare pe sol și în sol (de exemplu, depozite de deșeuri etc.),
D2 Tratarea în sol (de exemplu, biodegradarea deșeurilor lichide sau a nămolurilor depozitate în sol)
Injectare la adâncime (de exemplu, injectare a deșeurilor care pot fi pompate în puțuri, domuri de sare
D3
sau falii geologice naturale etc.)
Descărcare pe suprafețe (de exemplu, descărcarea de deșeuri lichide sau de nămoluri în puțuri, iazuri
D4
sau lagune etc.)
Loc de descărcare special amenajat (de exemplu, dispunerea în celule etanșe separate, acoperite și
D5
izolate unele de altele și de mediul înconjurător etc.)
D6 Evacuare în mediu acvatic, exceptând mările și oceanele
D7 Evacuarea în mări și oceane, inclusiv îngroparea în subsolul marin
Tratare biologică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuși sau
D8 amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D7 și
D9-D12
Tratare fizico-chimică, nespecificată în altă parte în prezenta anexă, având ca rezultat compuși sau
D9 amestecuri finale care sunt eliminate prin intermediul oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D8 și
D10-D12 (de exemplu, evaporare, uscare, calcinare etc.)
D10 Incinerare pe sol
D11 Incinerare pe mare
D12 Depozitare permanentă (de exemplu, amplasarea de containere într-o mină etc.)
D13 Amestecare sau mixare înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D12
D14 Reambalare înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D13
Stocare în așteptarea oricăreia dintre operațiunile numerotate D1-D14 (excluzând stocarea temporară,
D15
până la colectare, în locul unde se produc deșeurile)

Depozite

În funcție de tipul deșeurilor acceptate depozitele se clasifică în

depozite pentru deșeuri periculoase (clasa a), depozite pentru
deșeuri nepericuloase (clasa b), depozite pentru materiale inerte
(clasa c) și depozite pentru un singur fel de deșeuri
(monodeponie).[22] Depozitele trebuie să dispună de sisteme de
pază, echipamente de cântărire, laboratoare de analiză,
instalații de recuperare a gazului de depozit și de tratare a Depozit de gunoi în Hawaii.
levigatului, de utilaje (buldozere, încărcătoare, compactoare,
screpere, excavatoare) și de servicii de întreținere a acestor utilaje.[23]

Eliminarea deșeurilor prin depozitare în rampe (gropi) de gunoi fără vreo măsură ulterioară este
actual o practică care nu mai este acceptată. Conform Directivei Consiliului 75/442/CEE[24]
aceste depozite trebuiau închise până în anul 2007, însă România nu s-a putut conforma în acest
termen. Ca urmare, României i s-a acordat o perioadă de tranziție, care este până la sfârșitul
anului 2009 pentru deșeurile periculoase industriale, până la sfârșitul anului 2011 pentru
deșeurile provenite din industria minieră, până la sfârșitul anului 2013 pentru deșeurile
provenite din industria energetică, chimică și metalurgică și până în 16 iulie 2017 pentru
deșeurile municipale. Eșalonarea închiderii depozitelor neconforme este reglementată prin
HG 349/2005.[25]

Actual, depozitarea în rampe de gunoi presupune la sfârșit închiderea depozitului prin acoperire
cu pământ (îngropare) și este o practică curentă în multe țări. Astfel de rampe se organizează în
cariere în care exploatarea s-a încheiat sau în mine abandonate. O rampă de gunoi realizată și
exploatată corect este o metodă relativ ieftină și care satisface
criteriile ecologice de eliminare ale deșeurilor. Vechile rampe,
necorespunzătoare, au efecte negative asupra mediului, cum ar
fi împrăștierea de gunoaie, atragerea dăunătorilor (insecte,
rozătoare) și poluarea aerului, a apelor și a solului. Poluarea
aerului se produce prin miasme și prin degajarea unor gaze
rezultate în urma fermentării, cum ar fi dioxidul de carbon și
metanul, care produc efect de seră și contribuie la încălzirea
Compactarea deșeurilor într-un
globală. Poluarea apei și a solului se face prin levigat (lichidul
depozit.
scurs în urma proceselor biochimice), care, în lipsa unui strat
izolator se infiltrează în sol și poluează apele pânzelor freatice.
Aceste poluări pot fi atât de intense, încât împiedică creșterea plantelor deasupra acestor rampe.
În mod normal, pe rampă deșeurile sunt compactate pentru a le mări densitatea și stabilitatea, și
acoperite cu folii și cu pământ.[23]

Rampele pentru deșeuri organice au instalații de recuperare a gazului de depozit. Principalele

componente ale acestui gaz sunt metanul (54 %) și dioxidul de carbon (45 %), la care se adaugă
mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri și alți
compuși organici. El poate fi valorificat prin ardere. Dacă nu există posibilitatea de valorificare
locală, se recomandă să fie totuși ars la instalația de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat
prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului inițial.[23]

Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi
izolante, care pot fi din argilă (lut) sau din folii groase de material plastic (geomembrane) sau
textil (geotextile). Grosimea stratului de argilă trebuie să fie mai mare de 1 m pentru deșeuri
inerte sau nepericuloase și mai mare de 5 m pentru deșeuri periculoase.[23]

Din cauza problemelor pe care le ridică, găsirea unor amplasamente pentru noi depozite de
deșeuri este dificilă deoarece rezidenții din apropiere se opun, apare sindromul NIMBY (engleză
Not In My BackYard), care literalmente se traduce ca „nu în ograda mea”.[26]

Incinerare

Incinerarea este o metodă de eliminare a deșeurilor prin

arderea lor. Este una din metodele de tratare termică a
deșeurilor. În urma incinerării se obțin căldură, gaze, abur și
cenușă.

Incinerarea poate fi practicată în instalații mici, individuale, sau

la scară industrială. Pot fi incinerate atât deșeurile solide, cât și
cele lichide sau gazoase. Metoda este preferată în locurile unde
nu se dispune de teren pentru rampe, de exemplu în Japonia, și
la eliminarea anumitor deșeuri periculoase, cum sunt cele
biologice provenite din activități medicale, însă la nivel
industrial este controversată, din cauza poluanților gazoși, în
special dioxine (dibenzodioxine policlorinate — PCDD și
benzofurani policlorinați — PCDF) produși prin ardere.[27][28]
Instalația de incinerare Spittelau,
Instalațiile de incinerare sunt cuptoare prevăzute cu focare cu la Viena.
grătar cu împingere directă[29] sau răsturnată,[30] cuptoare
rotative,[31] cuptoare verticale,[32] focare cu ardere în strat fluidizat,[33] sau cu ardere în
suspensie[34] Ele pot trata (arde) deșeuri cu putere calorifică mică, de doar 10 MJ/kg.[28]
În ultima perioadă se discută despre coincinerarea deșeurilor. În acest caz deșeurile sunt arse în
focarele marilor cazane energetice sau în cuptoarele de ciment, în amestec cu combustibilul
uzual al acestora. Ponderea deșeurilor în amestecul combustibil este de cca. 10 %. Termenul de
„coincinerare” se aplică în cazul în care arderea amestecului combustibil care conține și deșeuri
nu deturnează instalația de ardere de la utilizarea sa obișnuită. Dacă într-o asemenea instalație
scopul principal devine incinerarea deșeurilor, procesul va fi considerat incinerare, nu
coincinerare, iar condițiile de autorizare a funcționării în acest caz vor fi mai stricte, adică cele
pentru incineratoare.[28]

Metode de recuperare

Prin recuperare se înțelege extragerea din deșeuri a resurselor care pot fi

refolosite. Recuperarea poate fi făcută prin reciclare, reutilizare, regenerare
sau orice alt proces de extragere a materiilor prime auxiliare. Poate fi
recuperată atât partea materială, cât și cea energetică. Materialele pot fi
refolosite pentru a produce noi bunuri, iar energia poate fi convertită în
energie electrică.[11] Ca și în cazul eliminării, recuperarea trebuie făcută
Simbolul
fără a periclita sănătatea oamenilor și fără utilizarea unor procese sau
internațional al
metode care pot fi dăunătoare pentru mediu.
reciclării.

Operațiuni de recuperare conform Directivei 2006/12/CE[11]

Simbol Tip operațiune
R1 Utilizarea mai ales sub formă de combustibil sau ca alt mijloc de generare a energiei
R2 Recuperarea/regenerarea solvenților
Reciclarea/recuperarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca solvenți (inclusiv compostare și
R3
alte procese biologice de transformare)
R4 Reciclarea/recuperarea metalelor și a compușilor metalici
R5 Reciclarea/recuperarea altor materiale anorganice
R6 Recuperarea acizilor sau bazelor
R7 Recuperarea componentelor utilizate pentru captarea poluanților
R8 Recuperarea componentelor din catalizatoare
R9 Regenerarea uleiurilor sau alte metode de refolosire a acestora
R10 Tratarea în contact cu solul în folosul agriculturii sau în scopuri ecologice
R11 Utilizarea deșeurilor obținute în urma oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R10
R12a) Preschimbare de deșeuri înainte de efectuarea oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R11
Stocarea deșeurilor în așteptarea oricăreia dintre operațiunile numerotate R1-R12 (excluzând stocarea
R13b)
temporară, în vederea colectării, în locul unde se produc deșeurile) inclusiv R151, R152, R153

R12a) În cazul comerțului intern, codul R12 trebuie înlocuit cu codul R152 sau R153
corespunzător din motive statistice

R13b)În cazul comerțului intern, codul R13 trebuie înlocuit cu codul corespunzător R151, R152
sau R153 din motive statistice

Recuperarea materialelor

Pentru o reciclare reușită este nevoie de o sortare în funcție de calitatea materialului, sortare care
începe prin colectarea selectivă a acestora. Ele mai pot fi separate și în instalații de sortare a
deșeurilor.
Materialele obișnuite care pot fi recuperate sunt aluminiul din
dozele de băuturi ( bere, răcoritoare, energizante, etc.), oțelul
din ambalaje alimentare și sprayuri, polietilena de înaltă
densitate (engleză High-density polyethylene - HDPE) și
ambalajele de polietilen tereftalat (engleză Polyethylene
terephthalate -PET), sticlele și borcanele, hârtia din ziare și
reviste, cartonul din ambalaje.[15] Pot fi recuperate mase
plastice ca policlorura de vinil (engleză Polyvinyl chloride -
PVC), polietilena de joasă densitate (engleză Low-density Deseuri de otel sortate si
polyethylene - LDPE), polipropilena (PP) și polistirenul (PS), balotate version vederea
deși acestea nu sunt colectate în mod curent în unele țări . reciclării la facilitatea de Central
Produsele fabricate din astfel de materiale sunt de obicei European Waste Management în
omogene, conținând câte o singură componentă, ceea ce Wels, Austria.
ușurează reciclarea. Prin comparație, reciclarea echipamentelor
electrice și electronice este mai dificilă, ea necesitând tehnologii
de separare a diferitelor materiale care le compun.[35]

În depozite, recuperarea începe cu sortarea materialelor. Pentru deșeurile amestecate prima

operație este mărunțirea, care este operată în mori cu ciocane, percutoare, tocătoare, rașpeluri.
Urmează sortarea dimensională în site tambur, site vibratoare, separatoare balistice, sortarea
densimetrică în cicloane, sortarea magnetică a materialelor feroase, sortarea optică (pentru
sticlă) și, eventual, sortarea manuală. Urmează operații de purificare prin spălare. Deșeurile
sortate și purificate sunt balotate în prese, fiind gata de livrare spre beneficiar.[36]

Dacă deșeurile amestecate conțin componente biologice, acestea pot fi prelucrate biologic, însă
trebuie separate dinainte pe cât posibil celelalte materiale recuperabile.[37]

În România recuperarea este efectuată de o serie de Societăți specializate în tratarea deșeurilor

în vederea reciclării.[38]

Prelucrarea biologică

Deșeurile organice, cum ar fi resturile de vegetale, resturile

alimentare și hârtia, pot fi valorificate prin compostare, care
implică un proces de descompunere a materiei organice.
Rezultatul este compostul, un excelent îngrășământ agricol. în
timpul compostării se produce biogaz cu un mare conținut de
metan, care poate fi folosit ca atare, de exemplu la aragazuri,
sau în termocentrale la producerea curentului electric. Prin
compostare în instalații amenajate procesul natural de
descompunere a materiilor organice este accelerat.[39]

Compostarea poate fi efectuată atât în mici instalații individuale

din gospodării, cât și în mari instalații industriale (ex. stații de
epurare). Ea poate avea loc atât prin fermentare aerobă, cât și Amenajare de compostare.
anaerobă.[39]

O altă sursă de biogaz sunt nămolurile municipale, rezultate din stațiile de epurare a apelor uzate
orășenești sau din stațiile de epurare industriale.[40]

Materiile combustibile pot fi obținute atât prin prelucrare biologică, cât și prin procese de
piroliză și gazeificare la presiune înaltă în atmosferă săracă în oxigen. Metodele avansate
(gazeificare cu arc de plasmă) pot produce un gaz de sinteză (syngas) cu o compoziție și mai
bună, format din monoxid de carbon și hidrogen.

Recuperarea energetică

Deșeurile din care se poate recupera energie sunt lemnul (deșeuri lemnoase din culturi, deșeuri
de prelucrare din industria lemnului și din demolări),[35] gazul de depozit și biogazul. Lemnul
are o putere calorifică de 14–17 MJ/kg[41] iar gazul de depozit și biogazul au compoziții
asemănătoare și puteri calorifice de 20–25 MJ/m³N.[23] Ca urmare ele pot fi arse în instalații
menajere, sau în cazane pentru producerea căldurii sau, cu ajutorul turbinelor, a curentului
electric.[28]

Deșeuri periculoase
Prin deșeuri periculoase se înțeleg deșeurile care au una din următoarele proprietăți:

Exemple de deșeuri periculoase: deșeuri de spital, componente farmaceutice, medicinale și

veterinare, biocide, solvenți, substanțe organice halogenate folosite ca solvenți, cianuri, emulsii
de hidrocarburi / apă, substanțe conținând PCB-uri sau PCT-uri, dibenzofurani policlorurați,
dibenzo-para-dioxine policlorurate, gudroane, vopsele, rășini, plastifianți, adezivi, substanțe
chimice neidentificate și ale căror efecte asupra omului sau mediului înconjurător nu sunt
cunoscute (de exemplu, reziduuri de laborator), explozibili etc. Toate acestea sunt enumerate în
liste specifice. Manipularea și tratarea acestui tip de deșeuri se face numai de agenții economici
care îndeplinesc condițiile necesare și ținând evidențe stricte, pe baza unei autorizări.[42]

Stocarea deșeurilor periculoase necesită depozite speciale. Până la darea în folosință a acestora
România a obținut perioada de tranziție de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2009 pentru
stocarea temporară a deșeurilor periculoase industriale, cu respectarea tuturor cerințelor privind
protecția mediului și a sănătății. De asemenea, a obținut perioada de tranziție privind
interzicerea depozitării deșeurilor lichide, privind interzicerea depozitării deșeurilor cu anumite
proprietăți (corosive și oxidante) și privind prevenirea infiltrării apei în depozitul de deșeuri
(numai apa de suprafață) până la 31 decembrie 2013 pentru 23 depozite din industria energetică,
chimică și metalurgie și până la 31 decembrie 2011 pentru 5 depozite din industria minieră care
se conformează sau sistează activitatea.[43]

Un caz aparte de deșeuri periculoase este cel al deșeurilor radioactive. Acestea nu pot fi eliminate
prin distrugere, ci doar prin depozitare. Pentru eliminarea deșeurilor radioactive, România are
nevoie de două depozite de deșeuri care să stocheze deșeurile radioactive de la Centrala nucleară
de la Cernavodă.[44]

Vehicule scoase din uz

Pentru stimularea înnoirii parcului național de autoturisme prin scoaterea din circulație a celor
vechi, Guvernul României, în colaborare cu MMDD,[45] a inițiat un program, cunoscut sub
numele de „Programul Rabla”. În cadrul programului, se oferă o primă de 3000 RON
persoanelor fizice care achiziționează un autoturism nou și radiază din circulație predând spre
casare unui operator economic autorizat să desfășoare activități de colectare a vehiculelor scoase
din uz un autoturism uzat, cu o vechime de peste 12 ani.[46]

Acțiunea a demarat în anul 2005[47] și a fost reluată în 2006,[48] 2007[49] și 2008[50]

 Proprietăți ale deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase[42]
Simbol Proprietate
„Explozive”: substanțe și preparate care pot exploda sub efectul unei scântei sau care sunt mai
H1
sensibile la șocuri sau frecare decât dinitrobenzenul.
„Oxidante”: substanțe și preparate care produc reacții puternic exoterme în contact cu alte substanțe,
H2
mai ales cu substanțe inflamabile.
„Foarte inflamabile”:

substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere sub 21 °C (inclusiv lichide extrem de
inflamabile)
substanțe și preparate care se pot încălzi și apoi se pot aprinde în contact cu aerul la temperatura
mediului ambiant fără energie suplimentară
H-3A
substanțe solide și preparate care se pot aprinde ușor după contactul rapid cu o sursă de aprindere
și care continuă să ardă sau să se consume și după îndepărtarea sursei de aprindere
substanțe gazoase și preparate care sunt inflamabile în aer la presiune normală
substanțe și preparate care în contact cu apa sau cu aerul umed, produc gaze foarte inflamabile în
cantități periculoase.
„Inflamabile”: substanțe lichide și preparate care au punctul de aprindere egal sau mai mare de 21 °C și
H3-B
mai mic sau egal cu 55 °C.
„Iritante”: substanțe și preparate necorozive care, prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea
H4
sau mucoasele, pot cauza inflamații.
„Nocive”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot
H5
constitui riscuri limitate pentru sănătate.
„Toxice”: substanțe și preparate (inclusiv substanțe și preparate foarte toxice) care, dacă sunt inhalate
H6 sau ingerate sau dacă penetrează pielea, pot produce vătămări serioase, acute sau cronice pentru
sănătate și pot fi chiar letale.
„Cancerigene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează
H7
pielea, pot induce cancerul sau creșterea incidenței lui.
H8 „Corosive”: substanțe și preparate care pot distruge țesuturile vii la contactul cu acestea.
„Infecțioase”: substanțe cu conținut de microorganisme viabile sau toxinele acestora care sunt
H9
cunoscute ca producând boli pentru om sau altor organisme vii.
„Teratogene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea,
H10
pot induce malformații congenitale neereditare sau creșterea incidenței acestora.
„Mutagene”: substanțe și preparate care, dacă sunt inhalate sau ingerate sau dacă penetrează pielea,
H11
pot produce defecte genetice ereditare sau creșterea incidenței acestora.
H12 Substanțe și preparate care produc gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul sau un acid.
Substanțe și preparate capabile prin orice mijloace, după depozitare, să producă altă substanță (de
H13
exemplu, levigat), care posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.
„Ecotoxice”: substanțe și preparate care prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau întârziate pentru
H14
unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

Articol principal: Marea Debarasare.

Ca țară membră UE, România are obligația

asumată de a colecta și recicla, anual, 80 000
de tone deșeuri de echipamente electrice și
electronice (DEEE).[52]
Simbol de
Acțiunile de colectare organizată au fost Acțiune de colectare a DEEE
avertizare pentru
substanțe
inițiate în anul 2007 prin Campania la Cluj-Napoca, organizată în
radioactive
națională de colectare a deșeurilor de 2010 de Asociația Română
depozitate. echipamente electrice și electronice[53] pentru Reciclare (RoRec), în
cunoscută și sub numele de „Marea colaborare cu Umbrela
debarasare”. Acțiunea prevedea ca cetățenii Verde.[51]
să scoată în fața casei sau a blocului echipamentele nefuncționale,
apoi societățile de salubrizare să le ridice și să le transporte la
centrele de colectare,[54] pentru ca de acolo să fie preluate de
organizațiile colective autorizate, în vederea transportării lor la
reciclatori.[55][56] Sunt colectate aparate de uz casnic de mici și
mari dimensiuni (ex.: prăjitoare, fiare de călcat, aspiratoare,
mașini de spălat, frigidere), unelte, echipamente de iluminat,
aparatură electronică și de informatică, jucării.[57]
Acțiune de promovare a
Din cauza noutății, succesul acțiunilor din toamna anului 2007 a reciclării DEEE la Timișoara,
fost relativ. A doua acțiune a avut loc pe 19 aprilie 2008, cu organizată în 2011 de ONG
rezultate notabile.[58] Recolamp (RO), în
parteneriat cu ONG Electro-
A treia campanie de colectare a DEEE a fost programată pentru 4 Coord (HU).
octombrie 2008,[59] când au fost colectate peste 400 t de
deșeuri.[60] Cantitatea colectată fiind mică, au mai fost organizate campanii de colectare, a IV-a
ediție având loc pe 1 noiembrie[61] iar ediția a V-a pe 6 decembrie 2008.[62]

În afară de aceste acțiuni, importatorii și producătorii de electronice ar putea fi obligați să adune

deșeuri de aparate electrice și electronice într-o cantitate echivalentă cu 20 % din cantitatea
totală de electronice și electrocasnice pe care le vând. În acest scop, firmele ar putea oferi
bonusuri la cumpărare, în caz de returnare a obiectului vechi similar.[63]

Un proiect de cooperare transfrontalieră româno-ungar își propune recicleze deșeurile provenite

din echipamentele de iluminat arse din județele Timiș și Arad, respectiv Hajdú-Bihar și
Szabolcs-Szatmár-Bereg. Proiectul are în vedere amplasarea de containere specializate de
colectare a becurilor și tuburilor fluorescente și construirea unei fabrici de reciclare a acestor
deșeuri.[64]

Gestionarea integrată a deșeurilor

Eliminarea deșeurilor este o activitate complicată
și costisitoare.[2] Concepția actuală privind
deșeurile nu pornește de la ideea creșterii și
perfecționării capacităților de eliminare, ci de la
adoptarea de noi tehnologii, care să producă
deșeuri în cantitate cât mai redusă, într-o formă
cât mai ușor de tratat. În plus, rezolvarea
problemelor de mediu ridicate de deșeuri nu se
poate face decât dacă măsurile care sunt luate
Ierarhizarea măsurilor de gestionare integrată a
sunt coordonate. Principiile pe baza cărora se face
deșeurilor conform principiului prevenirii.
coordonarea sunt următoarele:[65][66]

Principiul prevenirii, conform căruia activitățile sunt ierarhizate în ordinea importanței:

evitarea apariției deșeurilor, minimizarea cantităților de deșeuri produse, reutilizarea, tratarea
prin recuperare, tratarea prin eliminare.
Principiul BATNEEC, care stipulează că vor fi folosite cele mai bune metode disponibile care
nu presupun costuri excesive (engleză Best Available Technique Not Entailing Excessive
Cost).
Principiul „Poluatorul plătește”, conform căruia costurile de gestionare a deșeurilor și de
acoperire a pagubelor produse mediului să cadă în sarcina celui care le produce.
Principiul substituției, care stipulează înlocuirea materialelor periculoase cu altele
nepericuloase.
 Principiul proximității, care prevede ca deșeurile să fie tratate cât mai aproape de sursa lor.
Transportul (exportul) este admis doar spre capacități care dispun de tehnologia necesară
tratării lor.
Principiul subsidiarității, care promovează inițiativa nivelelor de decizie inferioare, pe baza
unor criterii uniforme.
Principiul integrării stabilește că activitățile de gestionare a deșeurilor fac parte integrantă din
activitățile social-economice care le generează.

Implementarea în România a Sistemului Integrat de Gestionare a Deșeurilor se face pe baza

Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor, elaborată de MMDD, și a Planului Național de
Gestionare a Deșeurilor, elaborat de ANPM. Pe baza planului național, Agențiile Regionale de
Protecție a Mediului elaborează Planurile Regionale de Gestionare a Deșeurilor.[67]

Reciclarea deșeurilor în România

Articole principale: Reciclarea în România, Marea debarasare și Rabla.

Cantitatea de gunoaie care se adună de la români este de 8 milioane de tone într-un an[68].

În anul 2003 s-au folosit:[68]

210,5 mii tone de sticlă

235,2 mii tone de hârtie și carton
236,5 mii tone de plastic
104,7 mii tone de metal

În România, în anul 2007, deșeurile de ambalaje proveneau în proporție de aproximativ 60% de

la populație, regăsindu-se în deșeurile menajere, și 40 % de la agenții economici[69]. În anul
2005, cantitatea de ambalaje pusă pe piață a fost de 1.140.000 tone din care au fost valorificate
305.000 tone de deșeuri de ambalaje, cu un procent total de valorificare de 26,6%, și reciclate
265.000 tone deșeuri de ambalaje, cu un procent de reciclare de 23%[69]. Cantitatea de ambalaje
valorificată a crescut în anul 2006 la 525.000 de tone[69].

În anul 2009, legislația europeană obligă agenții economici să recupereze și să valorifice 45% din
totalul ambalajelor puse pe piață, urmând ca procentul să crească până la 60% în 2013[70].
Compania Eco-Rom Ambalaje a fost înființată la sfârșitul lui 2003 de un grup de companii care
activează în România[70]. Membrii fondatori sunt Argus, Ball Packaging Europe, Chipita
Romania, Coca-Cola HBC Romania, Heineken, Mars Romania, Munplast, Pepsi Americas,
Romaqua Group Borsec, Tetrapak, Unilever, Titan[70]. Eco-Rom este liderul pieței de preluare
de la agenții economici a obligației de reciclare și valorificare a deșeurilor de ambalaje[70].
Modelul este inspirat din Uniunea Europeană, unde pe ambalajele produselor de bază este
imprimată o bulină verde - simbolul firmei care se ocupă de reciclare[68]. În România, Eco-Rom
are grijă ca firmele pe care le reprezintă să-și îndeplineasca obligațiile de colectare și
reciclare[68]. Lunar, societatea primeste de la fiecare firmă suma de bani aferentă cantității de
deșeuri pe care aceasta o lansează pe piață[68]. Încasările sunt investite mai departe în sistemul
de colectare, transport și valorificare a deșeurilor de ambalaje[68].

În ceea ce privește reciclarea deșeurilor municipale, un raport al Agenției Europene de Mediu

din anul 2015 relevă faptul că în România rata de reciclare a acestui tip de deșeuri este de doar
4,5 % (în anul 2012) față de Germania (care este în fruntea clasamentului) cu o rată de reciclare
de peste 60%. Situația nu este foarte mulțumitoare pentru România în condițiile în care trebuie
să atingă până în anul 2020 o rată reciclare de 50 % pentru deșeurile municipale.[71] Mai multe
obiective setate pentru România vizavi de reciclare pot fi studiate și în Hotărârea 870/2013
privind aprobarea strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020 [72].

În anul 2016, orașul Seini din Maramureș a devenit primul din țară care își produce energia
electrică pentru iluminatul public în regie proprie, folosind dejecții animaliere.[73]

Vezi și
Mesaj într-o sticlă
Marea Insulă de Gunoaie din Pacific

Note
1. ^ a b Legea nr. 211/2011 privind regimul 11. ^ a b c d e „Directiva 2006/12/CE a
deșeurilor. Parlamentului European și a Consiliului din
5 aprilie 2006 privind deșeurile” (http://www.
2. ^ a b Mihail, Sorina (28 mai 2008). „Piața
anpm.ro/Files/Directiva%202006_12_20071
deșeurilor valorează zece miliarde de euro”
1204243781.pdf) (PDF). anpm.ro. Accesat
(https://web.archive.org/web/20080630031
în 26 august 2008.[nefuncțională]
217/http://www.capital.ro/articole/piata-dese
urilor-valoreaza-zece-miliarde-de-euro/109 12. ^ Ungureanu, p. 37.
035). Capital. Arhivat din original (http://ww 13. ^ a b c d „Metode și tehnologii de gestionare
w.capital.ro/articole/piata-deseurilor-valorea a deșeurilor — Colectarea și transportul
za-zece-miliarde-de-euro/109035) la 30 deșeurilor și a materialelor reciclabile” (htt
iunie 2008. Accesat în 26 septembrie 2008. p://www.deseuri-online.ro/new/download/C
3. ^ Ungureanu, p. 5. olectaretransport.pdf) (PDF). MMGA.
Accesat în 27 august 2008.
4. ^ a b c „Tabel armonizare legislativ” (https://
web.archive.org/web/20220619144233/htt 14. ^ a b „Containere din materiale plastice” (htt
p://www.apmhr.ro/filebank/legislatie/armoni p://www.cosuri-pubele.ro/depozitarea-dese
zare.pdf) (PDF). ANPM. Arhivat din original urilor). Accesat în 23 septembrie 2008.
(http://www.apmhr.ro/filebank/legislatie/arm 15. ^ a b „Pubela „specializată", un nou test
onizare.pdf) (PDF) la 19 iunie 2022. Accesat pentru români. Bunul-simț, pus la
în 22 septembrie 2008. încercare” (http://www.atac-online.ro/12-08-
5. ^ „Reciclez, deci exist?” (http://toatecelerel 2008/Pubela-specializata-un-nou-test-pentr
e.wordpress.com/2008/04/09/reciclez-deci- u-romani-Bunul-simt-pus-la-incercare.html).
exist/). toatecelerele.wordpress.com. 9 12 august 2008. Accesat în 27 august
aprilie 2008. Accesat în 27 august 2008. 2008.
6. ^ „Cadrul legislativ european și național 16. ^ Manual, cap. 22.
privind gestiunea deșeurilor” (http://www.so 17. ^ „Containere zincate la cald” (http://www.el
rt.ro/index.php?page=LEGISLATIE). sort.ro. koplast.cz/index.php?page=catalog&cmd=c
Accesat în 22 septembrie 2008. atalog&recid=269&lang=RO&sessid=b1706
7. ^ Iftodi, Mihai (2000). ABC-ul deșeurilor. 87a99b470b6fa9542501f935895). Accesat
Chișinău: Ministerul Mediului și Amenajării în 23 septembrie 2008.[nefuncțională]
Teritoriului al RM, Organizația Teritorială 18. ^ „Containere de mare capacitate Abroll” (h
Chișinău a Mișcării Ecologiste din Moldova. ttp://www.elkoplast.cz/index.php?page=cata
8. ^ a b Ungureanu, p. 7. log&cmd=catalog&recid=259&lang=RO&se
9. ^ a b c d e f Ungureanu, p. 8. ssid=b170687a99b470b6fa9542501f93589
5). Accesat în 23 septembrie
10. ^ a b Ungureanu, p. 9. 2008.[nefuncțională]
19. ^ a b Ungureanu, p. 38.
20. ^ a b „S.C. RER Ecologic Service București 37. ^ „Metode și tehnologii de gestionare a
REBU S.A” (http://www.rebu.ro/). Accesat
în 23 septembrie 2008.
21. ^ „SC RETIM Ecologic Service SA]” (http://
www.primariatm.ro/index.php?meniuId=1&v
iewCat=869). Accesat în 23 septembrie
2008.
22. ^ Ungureanu, p. 52.
23. ^ a b c d e „Metode și tehnologii de
gestionare a deșeurilor — Depozitarea
deșeurilor” (http://www.deseuri-online.ro/ne
w/dol-download1.php). Accesat în 27
august 2008.
24. ^ „Directiva Consiliului 75/442/CEE din 15
iulie 1975 privind deșeurile” (https://web.arc
hive.org/web/20091122141608/http://www.a
rpmbc.ro/download/606.ppt). Arhivat din
original (http://www.arpmbc.ro/download/60 41. ^ Popa, Bazil (1986). Manualul inginerului
6.ppt) la 22 noiembrie 2009. Accesat în 4
septembrie 2008.
25. ^ „Hotărârea guvernamentală 349 din 21
aprilie 2005 privind depozitarea deșeurilor”
(http://www.gnm.ro/otherdocs/nq3dtsiil.pdf?
PHPSESSID=k1nhot8mcnjj5qthpsu8mh9tl
7) (PDF). Accesat în 4 septembrie 2008.
26. ^ Ungureanu, p. 58.
27. ^ Ungureanu, p. 169.
28. ^ a b c d „Metode și tehnologii de gestionare
a deșeurilor — Metode de tratare termică”
(http://www.deseuri-online.ro/new/download
/Trataretermica.pdf) (PDF). Accesat în 27
august 2008.
29. ^ Ungureanu, p. 88-90
30. ^ Ungureanu, p. 90-94
31. ^ Ungureanu, p. 97
32. ^ Ungureanu, p. 99
33. ^ Ungureanu, p. 102-120
34. ^ Ungureanu, p. 120-123
35. ^ a b „Metode și tehnologii de gestionare a
deșeurilor — Reciclarea deșeurilor” (http://
www.deseuri-online.ro/new/download/Recic
lare.pdf) (PDF). Accesat în 27 august 2008.
36. ^ „Metode și tehnologii de gestionare a
deșeurilor — Tehnici de tratare mecanică”
(http://www.deseuri-online.ro/new/download
/Trataremecanica.pdf) (PDF). Accesat în 27
august 2008.
deșeurilor — Metode de tratare mecano-
biologică” (http://www.deseuri-online.ro/new
/download/Trataremecano-biologica.pdf)
(PDF). Accesat în 27 august 2008.
38. ^ „Lista societăților specializate în tratarea
deșeurilor în vederea reciclării” (http://www.
anpm.ro/Files/ANEXA_3_SOC_TRATARE_
REG6_FINAL_AO_13DEC2006_20071.do
c). ANPM. Accesat în 26 septembrie
2008.[nefuncțională]
39. ^ a b „Metode și tehnologii de gestionare a
deșeurilor — Metode de tratare biologică”
(http://www.deseuri-online.ro/new/download
/Reciclare.pdf) (PDF). Accesat în 27 august
2008.
40. ^ Ungureanu, p. 35.
termotehnician (MIT) (ed. vol. 1). Editura
Tehnică.
42. ^ a b „Directiva Consiliului 91/689/CEE
privind deșeurile periculoase (modificată
prin Directiva Consiliului 94/31/CE)” (http://
www.anpm.ro/Files/Directiva%2091_689_2
00711204641671.pdf) (PDF). Accesat în 26
august 2008.[nefuncțională]
43. ^ Dumitru, Elena. „Gestionarea deșeurilor,
în perspectiva aderării României la Uniunea
Europeană” (https://web.archive.org/web/20
070710050638/http://www.mie.ro/_docume
nte/info_integrare/campanii2005/manageri/
mediu/5_Managementul%20deseurilor%20
periculoase.ppt). Arhivat din original (http://
www.mie.ro/_documente/info_integrare/ca
mpanii2005/manageri/mediu/5_Manageme
ntul%20deseurilor%20periculoase.ppt) la
10 iulie 2007. Accesat în 26 august 2008.
44. ^ „România își face două depozite de
deșeuri radioactive” (http://www.gandul.info/
actualitatea/romania-isi-face-doua-depozite
-de-deseuri-radioactive.html?3927;303660
9). Gândul. 29 august 2008.
45. ^ „Administrația Fondului de Mediu” (http://
www.afm.ro/).
46. ^ „Condiții de participare la Programul
„Rabla" 2008” (http://www.programulrabla.r
o/).
47. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 99/2004
privind instituirea Programului de stimulare
a înnoirii parcului național auto” (http://www.
cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=535
05). Accesat în 24 septembrie 2008.
48. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 38/2006
privind reluarea pentru anul 2006 a
Programului de stimulare a înnoirii parcului
auto național” (http://www.cdep.ro/pls/legis/l
egis_pck.htp_act?ida=64927). Accesat în
24 septembrie 2008.
49. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 4/2007 privind
reluarea pentru anul 2007 a Programului de
stimulare a înnoirii parcului auto național” (h
ttp://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_ac
t?ida=70306). Accesat în 24 septembrie
2008.
50. ^ „Ordonanța de Urgență nr. 55/2008
privind reluarea pentru anul 2008 a
Programului de stimulare a înnoirii parcului
auto național” (http://www.apmtm.ro/docum
ente/ORDONANTA%20DE%20URGENT
A%2055.doc). Accesat în 24 septembrie
2008.
51. ^ RoRec și Umbrela Verde sunt parteneri
(http://www.rorec.ro/ro/proiecte/rorec-si-um
brela-verde-sunt-parteneri), rorec.ro,
accesat 2010-09-28
52. ^ Veress, Robert (4 septembrie 2008).
„România — țara deșeurilor electrice ținute
ca bibelouri” (http://www.gandul.info/actualit
atea/romania-tara-deseurilor-electrice-tinut
e-ca-bibelouri.html?3927;3122934).
Gândul.
53. ^ „Campanii 2007” (http://www.deseurielect
rice.ro/campanii.htm). MMDD. Accesat în
26 septembrie 2008.
54. ^ „Puncte colectare martie 2008” (http://ww
w.deseurielectrice.ro/centre.htm). Accesat
în 26 septembrie 2008.
55. ^ „Discurs Ministrul Mediului” (http://www.d
eseurielectrice.ro/discurs.htm). MMDD.
Accesat în 26 septembrie 2008.
56. ^ „Organizații colective” (http://www.deseuri
electrice.ro/organizatii.htm). MMDD.
Accesat în 26 septembrie 2008.
57. ^ „Despre campanie” (http://www.deseuriel
ectrice.ro/despre.htm). MMDD. Accesat în
26 septembrie 2008.
58. ^ „Comunicate de Presă” (http://www.deseu
rielectrice.ro/aprilie_2008.htm). MMDD.
Accesat în 29 ianuarie 2009.
59. ^ „A treia Mare Debarasare începe pe 4
octombrie” (https://web.archive.org/web/20
080926042109/http://www.green-report.ro/d
ynamic/stiri/stiri/a-treia-mare-debarasare-in
cepe-pe-4-octombrie---13783.htm). 23
septembrie 2008. Arhivat din original (http://
www.green-report.ro/dynamic/stiri/stiri/a-trei
a-mare-debarasare-incepe-pe-4-octombrie
---13783.htm) la 26 septembrie 2008.
Accesat în 26 septembrie 2008.
60. ^ „Cantități preliminare colectate pe
04.10.2008 până la ora 16:00” (https://web.
archive.org/web/20081223171113/http://ww
w.mmediu.ro/biroul_de_presa/comunicate_
de_presa/10_Octombrie_2008/04.10.08c.ht
m). MMDD. Arhivat din original (http://www.
mmediu.ro/biroul_de_presa/comunicate_de
_presa/10_Octombrie_2008/04.10.08c.htm)
la 23 decembrie 2008. Accesat în 29
ianuarie 2009.
61. ^ „„Marea Debarasare" — 1 noiembrie
2008” (https://web.archive.org/web/200812
23164738/http://www.mmediu.ro/biroul_de_
presa/comunicate_de_presa/10_Octombrie
_2008/31.10.08a.htm). MMDD. Arhivat din
original (http://www.mmediu.ro/biroul_de_pr
esa/comunicate_de_presa/10_Octombrie_2
008/31.10.08a.htm) la 23 decembrie 2008.
Accesat în 29 ianuarie 2009.
62. ^ „Mâine debutează cea de-a V-a ediție a
Campaniei „Marea Debarasare" ” (http://ww
w.deseurielectrice.ro/comunicate.htm).
MMDD. Accesat în 29 ianuarie 2009.
63. ^ „Importatorii și producătorii de electronice
ar putea fi obligați să adune deșeuri” (http
s://web.archive.org/web/20080904172814/h
ttp://www.mediafax.ro/economic/importatorii
-si-producatorii-de-electronice-ar-putea-fi-o
bligati-sa-adune-deseuri.html?1686;295410
5). Mediafax. 22 august 2008. Arhivat din
original (http://www.mediafax.ro/economic/i
mportatorii-si-producatorii-de-electronice-ar
-putea-fi-obligati-sa-adune-deseuri.html?16
86;2954105) la 4 septembrie 2008. Accesat
în 26 septembrie 2008.
64. ^ „Becurile arse sunt așteptate la reciclare”
(http://www.renasterea.ro/stiri-timisoara/act
ualitate/becurile-arse-sunt-asteptate-la-reci
clare.html). Renașterea Bănățeană. 20 iulie
2010.[nefuncțională]
65. ^ Ungureanu, p. 10.
66. ^ Manual, cap. 19.
67. ^ Ghiță, Simona. „Strategia investițională 70. ^ a b c d Eco-Rom Ambalaje: Cifra de
pentru implementarea sistemului integrat afaceri in crestere cu 5% anul trecut (http://
de gestionare a deșeurilor în România, în www.dailybusiness.ro/stiri-companii/eco-ro
vederea îndeplinirii angajamentelor de m-ambalaje-cifra-de-afaceri-in-crestere-cu-
aderare la Uniunea Europeană” (https://we 5-anul-trecut-38717), 17 feb. 2010,
b.archive.org/web/20061005125547/http:// dailybusiness.ro, accesat la 26 februarie
www.ccir.ro/forum/prezentari/mediu/Simona 2010
_Ghita.ppt). Arhivat din original (http://www. 71. ^ Agenția Europeană de Mediu, Mediul
ccir.ro/forum/prezentari/mediu/Simona_Ghit European: Starea și Perspectiva 2012,
a.ppt) la 5 octombrie 2006. Accesat în 26 raport de sinteză (http://www.eea.europa.eu
august 2008. /soer-2015/synthesis/mediul-european-201
68. ^ a b c d e f Afacerea gunoiul (http://www.wa 3-starea-si/at_download/file),
ll-street.ro/articol/Companii/5197/Afacerea- eea.europa.eu, accesat 2015-11-01
gunoiul.html), 1 august 2005, wall-street.ro, 72. ^ Hotărârea nr. 870/2013 privind aprobarea
accesat la 26 februarie 2010 Strategiei naționale de gestionare a
69. ^ a b c Companiile membre Eco-Rom au deșeurilor 2014-2020 (http://www.mmediu.r
avut afaceri de aproximativ 1 mld. euro (htt o/beta/wp-content/uploads/2014/01/2014-0
p://www.wall-street.ro/articol/Companii/254 1-28_SNGD_HG_870_2013.pdf),
41/Companiile-membre-Eco-Rom-au-avut- mmediu.ro, accesat 2015-11-01
afaceri-de-aproximativ-1-mld-euro.html), 13 73. ^ Seini este primul oraș din țară care își
februarie 2007, wall-street.ro, accesat la 26 produce singur energia electrică, din gunoi
februarie 2010 (http://adevarul.ro/locale/baia-mare/seini-or
as-isi-produce-singur-energia-electricadin-g
unoi-1_579deb765ab6550cb85b8dc7/inde
x.html), 31 iulie 2016, Angela Sabau,
Adevărul, accesat la 31 iulie 2016

Bibliografie
Directivele CE enumerate la secțiunea „Legislație”
„Ordonanța de urgență nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor” (http://www.cdep.ro/pls/legis/le
gis_pck.htp_act?ida=24886). (versiune PDF) (http://www.ecoanvelope.ro/reglementari/OU
G%2078%20per%202000.pdf) Arhivat (https://web.archive.org/web/20090612004445/http://
www.ecoanvelope.ro/reglementari/OUG%2078%20per%202000.pdf) în 12 iunie 2009, la
Wayback Machine.
Ungureanu, Corneliu (2006). Gestionarea integrată a deșeurilor municipale. Timișoara:
Editura Politehnica. ISBN 973-625-386-4.
„Manual privind activitățile specifice din domeniul gestiunii deșeurilor municipale” (https://we
b.archive.org/web/20080624080049/http://www.gestiuneadeseurilor.ro/). ProjektPartner
International Services, Departamentul de Salubritate din Göttingen, Primăria Municipiului
Râmnicu Vâlcea. Arhivat din original (http://www.gestiuneadeseurilor.ro/) la 24 iunie 2008.
Accesat în 6 septembrie 2008.
N. Antonescu, R. Polizu, V. Cândea-Muntean, M. Popescu Valorificarea energetică a
deseurilor: Procese și instalații de ardere, Editura Tehnică, 1988

Bibliografie suplimentară
Căpățână, Camelia (2003). Deșeuri. București: Editura Matrix Rom.
Bold, Octavian Valeriu (2003). Managementul deșeurilor solide. București: Editura Matrix
Rom.
Wehry, Andrei (2002). Reciclarea și depozitarea ecologică a deșeurilor. Timișoara: Editura
 Orizonturi Universitare.
Păunescu, Ioan (2002). Gestionarea deșeurilor urbane. București: Editura Matrix Rom.
Antonescu, Nicolae (1988). Valorificarea energetică a deșeurilor. București: Editura Tehnică.

Legături externe
Ministerul Mediului (http://www.mmediu.ro/departament_mediu.htm) Arhivat (https://web.arch
ive.org/web/20080912175554/http://www.mmediu.ro/departament_mediu.htm) în 12
septembrie 2008, la Wayback Machine.
Agenția Națională pentru Protecția Mediului (http://www.anpm.ro/content.aspx?id=13) Arhivat
(https://web.archive.org/web/20081001200900/http://www.anpm.ro/content.aspx?id=13) în 1
octombrie 2008, la Wayback Machine.
MM Campania națională de colectare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (ht
tp://www.deseurielectrice.ro/)
MM Programul de stimulare a înnoirii parcului auto (http://www.mmediu.ro/biroul_de_presa/c
omunicate_de_presa/05_Mai_2008/06.05.08a_Programul-de-stimulare-a-parcului-auto.htm)
Arhivat (https://web.archive.org/web/20080917230320/http://www.mmediu.ro/biroul_de_pres
a/comunicate_de_presa/05_Mai_2008/06.05.08a_Programul-de-stimulare-a-parcului-auto.ht
m) în 17 septembrie 2008, la Wayback Machine.
en Waste = Food Documentary (http://video.google.nl/videoplay?docid=-305853342849226
6222) Arhivat (https://web.archive.org/web/20110120205408/http://video.google.nl/videopla
y?docid=-3058533428492266222) în 20 ianuarie 2011, la Wayback Machine. - A
documentary on the Cradle to Cradle design concept of Michael Braungart and William
McDonough.
en "American dumpster: Builders deep-six too much material" (http://www.readthehook.com
/stories/2008/01/31/ONARCH-0705.rtf.aspx) Arhivat (https://web.archive.org/web/200903020
94401/http://www.readthehook.com/Stories/2008/01/31/ONARCH-0705.rtf.aspx) în 2 martie
2009, la Wayback Machine.
en Analysis of existing methods for refuse processing (http://www.new-garbage.com/?id=10
235#help2)
Lumea ca un cerc perfect: economia circulară va schimba planeta (https://www.descopera.ro
/cultura/9375158-lumea-ca-un-cerc-perfect-economia-circulara-va-schimba-planeta), 7
martie 2012, Descoperă