NECESITATEA RECICLĂRII ÎNTR-O

LUME CE CONSUMĂ
Reciclarea este fundamentală în promovarea unei economii circulare, aceasta fiind
noua paradigmă a durabilității, capabilă să reducă implicațiile asupra mediului și să
contribuie la crearea de noi oportunități pentru locuri de muncă.
Reciclarea trebie să fie privită ca o responsabilitate colectivă, a fiecăruia dintre noi,
pentru a ne asigura un viitor durabil. Responsabilitatea agenților economici ce au în
vedere colectarea și selectarea este de a ne oferi mijloacele necesare pentru a face
asta, dar fiecare persoană în parte trebuie să ofere inițiativa. În timp, reciclarea
aduce foarte multe beneficii, utile atât mediului înconjurător, cât și nouă.

RECICLAREA AJUTĂ LA PĂSTRAREA

RESURSELOR NATURALE
Când reciclăm, materialele uzate sunt transformate în produse noi, reducând nevoia
de a consuma resurse naturale. Dacă materialele utilizate nu sunt reciclate, se
creează produse noi prin extragerea materiei prime proaspete de pe Pământ, prin
activităăți precum minerit și silvicultură. Reciclarea ajută la conservarea materiilor
prime importante și protejează habitatele naturale pentru viitor.

SALVEAZĂ ENERGIE
Utilizarea materialelor reciclate în procesul de fabricație consumă mult mai puțină
energie decât cea necesară pentru producerea de noi produse din materii prime –
chiar și atunci când se compară toate costurile asociate, inclusiv transportul etc.
De exemplu, reciclarea fierului și a oțelului economisește 74% energie și reduce
poluarea apei și a aerului cu respectiv 76% și 86%, comparativ cu producția primară.
REDUCE EMISIILE DE CARBON,
DIMINUÂND ASTFEL EFECTUL DE
SERĂ
Reducerea deșeurilor, reciclarea și compostarea sunt modalități eficiente de a
reduce generarea de gaze cu efect de seră, cum ar fi dioxidul de carbon și metanul.
Deoarece reciclarea presupune utilizarea unei cantități mai mici de energie pentru
obținerea și prelucrarea de noi materii prime, produce mai puține emisii de carbon.

PROVOACĂ MULT MAI PUȚIN RĂU

MEDIULUI ȘI ANIMALELOR DECÂT
EXTRAGEREA SAU FABRICAREA
MATERIILOR PRIME
Exploatarea minieră, fracturarea hidraulică și defrișările cauzează daune planetei,
provocând poluarea aerului și a apei. De asemenea, procesele industriale prin care
se fabrică majoritatea produselor cauzează poluare și utilizează resurse mari de
energie. Produsele ce nu se reciclează trebuie să fie incinerate sau depozitate în
gropile de gunoi, opțiuni care provoacă o daună mult mai mare mediului înconjurător.

REDUCE CANTITATEA DE DEȘEURI

CARE ESTE TRIMISĂ LA GROPILE DE
GUNOI
Conform unui raportul Efor Romania publicat anul trecut, prin 2015 guvernul estima
că există 240 de gropi mari de gunoi în toată țara; în locul lor ar fi trebuit făcute cu
mare efort altele noi, care să împiedice poluarea solului, a apelor subterane şi a
aerului dimprejur. De remarcat că, deși la cantitatea totală raportată de deșeuri
suntem sub media europeană, în continuare suntem pe ultimul loc în UE la reciclare
(20 kg/an/locuitor față de 144 media europeană), iar la depozitarea în gropi de gunoi,
“tradiţională”, depășim semnificativ media pe Uniune (192 kg/an/locuitor față de 114
kg/an/ locuitor).
În România se reciclează doar 14% din ce se colectează ca deşeu municipal, fără
nicio şansă de a atinge ţinta de 50% stabilită statelor membre pentru finalul lui 2020.

RECICLAREA CREEAZĂ LOCURI DE

MUNCĂ
Conform GreenPoint Management, în cazul României 10.000 de tone de deşeuri,
duse la groapă, înseamnă 6 locuri noi de muncă create, pe când 10.000 de tone de
deşeuri reciclate înseamnă 16 noi locuri de muncă.
Dacă până în 2030, România reuşește să implementeze modelul economiei circulare,
acest domeniu va genera 180.000 de noi locuri de muncă. Potenţialele avantaje sunt
imense şi pot facilita tranziţia noastră către o economie în care nimic nu se risipeşte.

DIFLORA NU SE OPREȘTE DIN A VĂ

ARĂTA IMPORTANȚA RECICLĂRII
Cu peste 225.000 de tone de deşeuri metalice reciclate de-a lungul timpului, Diflora
continuă să creeze alături de fiecare client al său un mediu mai curat și mai sigur.
Credem că reciclarea alimentează viitorul și suntem alături de toți producătorii cu
care colaborăm pentru a ne îmbunătăți și eficientiza procesele împreună. Colectăm
o serie vastă de deșeuri, de la deșeuri feroase, până la catalizatori auto și produse
electrice.
Accesează Diflora.net și spune-ne cu ce te putem ajuta, indiferent dacă ești
persoană fizică sau juridică.
 Deseurile Si Importanta Reciclarii
Acestora
Prin deseu se întelege o parte dintr-o materie primă sau dintr-un material ce rămâne în urma
unui proces tehnologic prin care se realizează un anumit produs sau semifabricat. Deseul se mai
poate utiliza în cursul aceluias proces tehnologic.

Deseul este un material care prin el însusi, fără a fi supus unei transformări, nu mai poate fi
utilizat. (dictionar enciclopedic)

Reziduul este o materie rămasă în urma unei operatiuni de prelucrarea unui material.

Aceste două materii îmbracă atât aspecte privitoare la materialele reciclabile rezultate în urma
proceselor tehnologice din industrie si agricultură cât si a materiilor rezultate în urma activitătilor
domestice (casnice). 

Sursele materialelor reciclabile.

Reciclarea deseurilor a ajuns să fie o problemă de maximă importantă pentru salubritatea
generală a Terrei, amplaorea fenomenului conditionând în mare parte dezvoltarea economică.
Explozia industrială a secolului XX si în special a celei de-a doua jumătate a acestui secol a dus
la intensificarea industriei, a agriculturii, la cresterea, dezvoltarea si diversificarea consumului de
unuri materiale si de alimente, cauzând cresterea proportională a cantitătii de deseuri si
reziduuri.

Pentru a cuantifica importanta fenomenului, in SUA, cheltuielile legate de eliminarea deseurilor

menajere si industriale  din orase, respectiv cheltuieli legate de reciclarea lor ocupă locul 3 intr-o
serie a cheltuielilor făcute de municipalitătile marilor orase, din acest motiv, reciclarea este
importantă atât pentru păstrarea acestui mediu sănătos cât si pentru reintroducerea în circuitul
economic a unor materiale care devin din ce în ce mai greu de găsit.

Explozia cantitătii de deseuri a impus găsirea de solutii pentru reintroducerea lor în circuitul
productiv. În acest sens pentru reziduuri de natură industrială sau pentru produsele de natură
industrială ajunse într-un stadiu de nefolosintă a fost mai usor să se găsească solutii tehnologice
de reciclare. Amintim: solutiile pentru reciclarea hârtiei, a sticlei, fierului vechi, bateriilor,
anvelopelor uzate, autoturismelor.

Valorificarea maximă a deseurilor se produce atunci când fiecare component dintr-un anumit
deseu industrial se recilclează în circuitul pentru care a fost realizat. Astfel este mult mai
economic de reintrodus deseurile de bumbac, cartoanele în circuitul fabricilor de hârtie, decât sa
fie arse.

 Folosirea reziduurilor menajere ca sursă de energie calorică poate fi o solutie pentru reciclarea
acestora, dar aspectul economic arată că, consumul de energie în acest caz este destul de
ridicat.

Din acest motiv, pentru reciclarea deseurilor organice mai economică si mai productivă este
folosirea lor în agricultură ca sursă de elemente nutritive, solul reprezentând un mediu care are
însusirea de a degrada majoritatea substantelor organice, mai pttin cele anorganice.

Folosirea solului ca epurator natural trebuie controlată pentru a nu introduce în sol substante
care să declanseze efecte degradatorii asupra solului însusi.
Solutia aceasta este cu atât mai bine venită cu cât în ultimele decenii intensificarea cimizării
agriculturii, folosirea îngrăsămintelor minerale, a condus la degradarea materiei organice
naturale a solului (humusul).

Criza materiei organice din sol se explică prin diminuările de recoltă si prin cresterea adâncimii
de prelucrare a solului. Solul este un mediu favorabil reciclării majoritătii deseurilor organice
produse în special de zona casnică si partial de industrii (nămolul de la statiile de epurare).
Pentru a ilustra complexitatea acestui fenomen reciclare -> liniile tehnologice ale unei statii de
valorificare a reziduurilor menajere din orasul Roma (benzi transportoare, separarea materialelor
în functie de natura lor, fermentare si compostare, spaălare si sterilizare etc.)

Ce vizează managementul
deseurilor?
Legislatia europeana privind managementul deseurilor este complexa, fiind mereu intr-o
continua schimbare. Politicile Uniunii Europene din aria managementului deseurilor
subliniaza necesitatea unei abordari integrate in procesul de gestionare a deseurilor.

Aceasta include atat actiuni concrete de valorificare si/ sau eliminare a deseurilor, cat si
masuri de prevenire a generarii lor si de reciclare, potrivit principiilor strategice care stau la
baza acestei activitati.

In ultimii ani, evolutia tehnologica si-a pus amprenta si in activitatea de gestionare a

deseurilor. Astfel, prin intermediul inovatiilor tehnologice aparute s-a reusit o imbunatatire
semnificativa a politicilor europene care privesc minimizarea generarii de deseuri si implicit
utilizarea eficienta si rationala a resurselor disponibile. 

Este de la sine inteles ca este nevoie de o planificare atenta in acest domeniu, care sa vizeze o
solutie generala, mai precis un management integrat al deseurilor, ingloband astfel politici si
strategii de diminuare a cantitatii de deseuri generate.

Cadrul legal al Romaniei privind deseurile se afla in concordanta cu cea a UE, aceasta avand
efecte pozitive in decursul ultimilor ani, insa se identifica nevoia permanenta de imbunatatire
pentru a avea garantia adaptarii la directivele europene.

Managementul deseurilor – O prioritate majora ce vizeaza

garantarea sustenabilitatii mediului
Managementul deseurilor urmareste reducerea semnificativa a efectelor negative pe care deseurile le
genereaza mediului si sanatatii oamenilor.

Comparativ cu alte tari ale UE, situatia gestionarii deseurilor in Romania este relativ diferita,
prin prisma consumului ridicat de produse raportat la o infrastructura slab dezvoltata in aria
salubritatii. Cu toate ca la nivel national se identifica o implicare mai ridicata a tuturor
membrilor societatii privind minimizarea generarii deseurilor, pe fondul constientizarii
impactului negativ produs asupra mediului.

Gestionarea deseurilor trebuie efectuata intr-o maniera integrata si in baza unor decizii
responsabile. Mai multe informatii legate de prevederile legislative privind aceasta activitate
le regasesti in acest articol. 

Obiectivul major al gestionarii il reprezinta diminuarea productiei de deseuri, precum si

tratarea si depozitarea corecta a lor, abordand procese si instrumente ecologice. Toate aceste
aspecte sunt inglobate in conceptul de management integrat al deseurilor. In esenta, acesta
urmareste:

 Prevenirea formarii deseurilor;

 Valorificarea deseurilor;
 Depozitarea corespunzatoare a deseurilor.
Conceptul se refera practic la un sistem atent planificat, in care sunt identificate cele mai
eficiente modalitati de valorificare sau de eliminare a deseurilor pentru a garanta protectia
mediului inconjurator si sanatatea populatiei. Acesta trebuie constant adaptat din cauza
complexitatii problemelor de mediu, fiind necesare solutii si masuri diferentiate pentru
gestionarea eficienta si sigura a deseurilor.

Ce directii de mediu sunt urmarite la nivel national?

La baza activitatii de gestionare, directiile de actiune stabilitate la nivel national prin prisma
legislatiei de mediu create vizeaza:
  Evitarea sau diminuarea productiei de deseuri si a nivelului lor de toxicitate – cu focus
pe implementarea unor tehnologii ecologice. Ele prezinta o eficienta sporita din perspectiva
consumului atat in procesul de productie a produselor, cat si in procesul de eliminare a
deseurilor sau a substantelor nocive ale acestora;
 Valorificarea deseurilor prin reciclare si obtinerea unor materiale secundare – prin
operatii de valorificare, deseurile se transforma in materii prime sau substante, care vor fi
folosite in aceleasi sau in alte procese operationale.

Afla cum EnviroCons te poate ajuta sa iti indeplinesti toate

obligatiile de mediu, corect si la timp:
GESTIUNE DESEURI

Intocmim evidentele si depunem la termen raportarile periodice pentru deseurile generate (APM, ANPM, MEC)
AUTORIZATII & VIZE

Oferim solutii optime pentru obtinere sau revizuire autorizatii de mediu si asiguram viza anuala in timp util.
DECLARATII AFM & OIREP

Facem calculele, propunem solutiile de optimizare costuri si depunem declaratiile/raportarile necesare.

Suna-ne
Scrie-ne

Planul National de Gestionare a Deseurilor (PNGD) – Cheia catre dezvoltarea unui

sistem integrat de gestionare a deseurilor
Scopul efectuarii Planului National de Gestionare a Deseurilor este de a implementa o baza
general valabila pentru gestionarea deseurilor la nivel national. Acest cadru general are
menirea de a indruma Romania catre o societate responsabila din perspectiva reciclarii si
aplicarii corecte a ierarhiei deseurilor.
Politica europeana si cea nationala au ca fundament ierarhia deseurilor, fiind cea care decide
prioritatile privind activitatea de gestionare a deseurilor. Mai precis, se urmareste prevenirea
sau diminuarea productiei de deseuri generate, inclusiv minimizarea nivelului de
periculozitate al acestora. De asemenea, ca prioritate se identifica si refolosirea sau
valorificarea deseurilor prin reciclare. Ultima clasata in ierarhie este procesul de eliminare
definitiva a deseurilor, cuprinzand etapele de depozitare si incinerare.

In ultimii ani, tara noastra s-a implicat in dezvoltarea cadrului legal de mediu si a tuturor
legilor care o sprijina, mai ales in conditiile evolutiei legislatiei europene de mediu. Insa,
constatandu-se si o crestere a consumului, pe fondul diversitatii de bunuri de consum si a
imbunatatirii standardelor de viata, volumul de deseuri generate a fost sporit implicit. 

Astfel, la nivel national se urmareste astazi dezvoltarea unei politici de prevenire a deseurilor
si integrarea unor masuri eficiente de gestionare a deseurilor, bineinteles tinand cont de
conceptul de management al deseurilor.

In acest context, cooperarea intre autoritatile de mediu, agenti economici si cetateni este
necesara pentru garantarea protectiei mediului si a sanatatii umane. Este important de
specificat ca o mare responsabilitate in privinta protectiei mediului o detin companiile, prin
prisma impactului negativ pe care il genereaza din activitatile intreprinse de acestea.

Riscurile cu care se pot confrunta operatorii economici deriva din complexitatea problemelor
actuale de mediu, vizand totodata si neconformitatea activitatii desfasurate cu reglementarile
legislative privind protectia mediului. 

De ce este important managementul deseurilor pentru companii?

Prin alinierea activitatilor economice cu impact asupra mediului la legislatia nationala privind
managementul deseurilor, companiile sustin dezvoltarea sustenabila si creeaza premisa catre un viitor
sigur pentru toti membrii societatii.

Managementul deseurilor este o prioritate pentru sustenabilitatea mediului, iar prevenirea si

reducerea productiei de deseuri generate constituie cheia catre o gestionare corecta a
deseurilor. Pentru a indeplini toate obiectivele de mediu propuse si de a contribui la un mediu
sigur si curat, companiile trebuie sa implementeze un sistem eficient de gestionare.

Este evident ca un management de mediu inadecvat dezvoltat la nivel de companie genereaza

riscuri de mediu greu de depasit.

In esenta, managementul deseurilor vizeaza un control riguros al deseurilor in toate

activitatile de:

 Colectare;
 Stocare;
 Transport;
 Depozitare;
 Reciclare si pregatire pentru refolosire;
 Eliminare.
Astfel, pentru companiile care genereaza deseuri din activitatea lor, principala prioritate este
de a implementa un sistem de management de mediu care sa includa strategii si masuri
eficiente de gestionare a acestora, in maniera in care sa nu produca efecte negative mediului. 

Astfel, companiile generatoare/ detinatoare de deseuri isi vor putea imbunatati performantele
de mediu in baza unui management care ofera avantaje din perspectiva:

 Cunoasterii legislatiei de mediu actuale si implementarea masurilor de protectie in acord cu

aceasta;
 Respectarii ierarhiei deseurilor prin actiuni clare ce vizeaza gestionarea corecta a deseurilor;
 Controlului eficient al proceselor operationale, in corelatie cu politica de mediu abordata;
 Folosirii responsabile a resurselor disponibile si a tehnologiilor ecologice;
 Optimizarea proceselor si minimizarea costurilor aferente acestora;
 Prevenirii sau reducerii considerabile a productiei de deseuri generate;
 Stimularii angajatilor in formarea unui comportament bazat pe actiuni preventive.
Asadar, prin alinierea activitatilor economice cu impact asupra mediului la cadrul legal
national privind managementul deseurilor, companiile sustin dezvoltarea durabila si creeaza
premisa catre un viitor sigur si prosper pentru toti membrii societatii.

Concluzii
Pentru a raspunde eficient la probleme de mediu existente este necesar un management
integrat al deseurilor. Acesta vizeaza directii clare de actiune si masuri eficiente de diminuare
a volumului de deseuri generat sau de prevenire a acestora, in armonie cu reglementarile
legale de mediu.

In acest sens, companiile pot apela la servicii de consultanta mediu pentru a beneficia de

suport in toate demersurile privind activitatea de gestionare a deseurilor si nu numai. 
Daca ai nevoie de consultanta pentru protectia mediului, specialistii EnviroCons iti ofera
solutii eficiente si adaptate business-ului tau, ce iti vor garanta imbunatatirea performantelor
de mediu si alinierea activitatilor desfasurate la cerintele de mediu actuale.
Soluţii de tratare deşeuri municipale

Situaţia
 
     Deşeurile municipale sunt compuse din deşeuri menajere de la populaţie, deşeuri asimilabile din comerţ,
industrie şi instituţii, deşeuri din grădini şi parcuri, deşeuri din piete, deşeuri stradale şi deşeuri voluminoase.
     Noţiunea de management al deşeurilor (sau gestionare a deşeurilor) cuprinde activităţile de precolectare,
colectare, transport, sortare, tratare, valorificare şi/sau depozitare a deşeurilor de toate tipurile, dar şi, de
exemplu, supravegherea zonelor de depozitare după închiderea lor. Gestionarea modernă a deşeurilor, dezvoltată
ca şi concept, la nivel mondial, în ultimii 20 de ani, are în vedere următoarele obiective principale:
• protejarea sănătăţii populaţiei; 
• protejarea mediului; 
• menţinerea curăţeniei publice pentru ca spaţiile să fie acceptabile din punct de vedere estetic; 
• conservarea resurselor naturale.
     Atât depozitele de deşeuri orăşeneşti şi comunale cât şi cele industriale, au impact negativ asupra mediului,
prin poluarea apelor de suprafaţă şi subterane, a pânzei freatice, a solului, degradarea calităţii aerului ambiental
şi disconfort pentru populaţia limitrofă.

 Sol 
     Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deşeuri este un proces ce poate
fi considerat temporar, dar care în termenii conceptului de “dezvoltare durabilă”, se întinde pe durata a cel puţin
două generaţii dacă se însumează perioadele de amenajare, exploatare, refacere ecologică şi post-monitorizare.
Din acest motiv închiderea depozitelor de deşeuri neamenajate şi reconstrucţia ecologică a terenurilor afectate se
impune cu necesitate. 

 Apă 
     Lipsa unor sisteme de captare a levigatului produs pe depozitele de deşeuri, duce la scurgeri ale acestuia în
apele de suprafaţă şi pânza freatică. De asemenea sunt întâlnite des situaţii de depozitare în albiile apelor de
suprafaţă a deşeurilor menajere şi a celor industriale, cu preponderenţă a deşeurilor rezultate din exploatarea
forestieră.
 
Aer 
     Aerul este un vector de propagare a unor particule de deşeuri în toţi factorii de mediu. Datorită fenomenului
de autoaprindere a gazelor au loc incendii ce poluează puternic cu COx, NOx, dioxine, pulberi în suspensie şi
sedimentabile. Poluarea aerului cu mirosuri neplăcute şi cu suspensii antrenate de vânt este deosebit de evidentă
în zona depozitelor orăşeneşti actuale, în care nu se practică exploatarea pe celule şi acoperirea cu materiale
inerte. 

 Floră, faună 
     Acestea sunt afectate indirect prin intermediul aerului, solului, precipitaţiilor şi apei. În plus, biocenozele din
vecinătatea depozitelor se modifică în sensul că în asociaţiile vegetale devin dominante speciile ruderale
specifice zonelor poluate (urzica, turiţa) iar unele mamifere, păsări, insecte părăsesc zona, în avantajul celor care
îşi găsesc hrana în deşeuri.
     Ȋn România, populaţia este afectată în principal de: 
• pericolul îmbolnăvirii datorate rozătoarelor şi insectelor existente în punctele de precolectare deschise din
zonele de locuit, accentuată şi de ridicarea neregulată a deşeurilor; 
• pericolele de îmbolnăvire determinate de apa de băut contaminată (pentru cei care locuiesc în apropierea
rampelor de gunoi); 
• mirosurile grele din punctele de precolectare a deşeurilor şi din apropierea depozitelor, ca şi în timpul ridicării
deşeurilor; 
• pericolul pentru copiii şi tinerii care, mai ales în clădirile cu mai multe etaje, se joacă în apropierea punctelor
de precolectare. Un alt pericol vine din partea depozitelor nepăzite, unde copiii au acces liber; 
• substanţele dăunătoare, răspândite probabil şi prin lanţul alimentar, deoarece nu este interzisă folosirea în
scopuri agricole a suprafeţelor învecinate cu depozitele de reziduuri.

 Probleme:

     În ierarhia opţiunilor de gestionare a deşeurilor, inclusă atât în reglementările UE cât şi în cele naţionale,
recuperarea reprezintă o prioritate aflată înaintea eliminării prin depozitare. Măsurile necesare trebuie planificate
astfel încât să se ajungă la cea mai eficientă metodă de recuperare şi reciclare, ţinând cont de tipurile de deşeuri,
de sursele de deşeuri şi de compoziţia diferită a deşeurilor.
     În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România are de îndeplinit, până în 2020, conform
directivelor europene, următoarele obiective: minimum 50% rată de reutilizare și reciclare din masa totală a
cantităților de deșeuri (hârtie, metal, plastic și sticlă), minimum 70% nivel de pregătire pentru reutilizare,
reciclare și alte operațiuni de valorificare materială de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri ne-
periculoase provenite din activități de construcție și demolări, 60% valorificare a deșeurilor de ambalaje din
total ambalaje introduse pe piața națională. De asemenea, țara va trebui să atingă, anual, o cantitate colectată de
deșeuri electronice de 4 kg/locuitor și să colecteze separat bio-deșeurile în vederea compostării și fermentării
acestora.
     Operatorii de salubritate care vor depozita deșeuri la groapa de gunoi trebuie să plătească o taxă de 80 de lei
pentru fiecare tonă depusă, începând cu data de 1 ianuarie 2017, urmând ca această taxă să crească la 120
lei/tonă din 2018, potrivit prevederilor Legii 384/2013.
     Pentru a atinge obiectivele generale de recuperare/reciclare şi de reducere a materiilor biodegradabile trimise
spre depozitarea finală trebuie utilizate toate măsurile posibile de valorificare a deşeurilor biodegradabile.
În principiu, soluţiile tratare a deşeurilor biodegradabile sunt:
 
 1.Metode biologice:

 1.1.Compostare – degradare prin acţiunea microorganismelor aerobice cu scopul returnării deşeului ȋn cadrul
ciclului de producţie vegetală ca fertilizant sau ameliorator de sol.
 Avantaje: 
-    Tehnologie simplă, durabilă şi ieftină (cu excepţia compostării în container); 
-    Aproximativ 40-50% din masa (greutate) este recuperată pentru dezvoltarea plantelor; 
-    Recuperare maximă a fertilizanţilor cerută de sistemele agricole de intrare mică (adică P, K, Mg şi
microfertilizanţi).        Efect de amendare al compostului; 
-    Producerea de subsţante humice, microorganisme benefice şi azot care se eliberarează încet, necesare în
cazul grădinăritului de peisaj şi a horticulturii; 
-    Elimină seminţele şi agenţii patogeni din deşeu; 
-    Posibilităţi bune de control a procesului (cu excepţia celor mai multe instalaţii fără aerare forţată); 
-    Poate fi realizat un mediu bun de lucru (de exemplu cabina presurizată echipată cu filtre).
 Dezavantaje: 
-    Necesită o foarte bună separare la sursa a deşeurilor municipale biodegradabile, inclusiv informarea continuă
a generatorilor de deşeuri - numai deşeuri alimentare, din grădini, fragmente de lemn şi într-o anumită măsură
hârtie, sunt convenabile pentru producerea unui compost de calitare bună; 
-    Trebuie dezvoltată şi întreţinută o piaţă a compostului; 
-    Emisii periodice a componentelor mirositoare, în special când se tratează deşeuri municipale biodegradabile;
pierdere de 20-40% a azotului, ca amoniu, pierdere de 40-60% a carbonului ca dioxid de carbon; 
-    Potenţiale probleme legate de vectori de propagare (pescăruşi, şobolani, muşte) când se tratează deşeuri
municipale biodegradabile; 
-    Este necesar personal instruit când se tratează deşeuri municipale biodegradabile.

 1.2.Fermentare anaerobă – degradare prin acţiunea microrganismelor anaerobice în tancuri închise cu

producere de biogaz
 Avantaje: 
-    Aproape 100% recuperare a elementelor nutritive din substanţa organică (azot, fosfor şi potasiu) dacă
materialul fermentat este înglobat imediat după împrăştiere pe terenul arabil; 
-    Producerea unui fertilizant igienic, fără riscul răspândirii bolilor de plante sau animale. După fermentare,
azotul este mult mai accesibil plantelor; 
-    Reducerea mirosurilor, când este împrăştiat pe terenuri arabile în comparaţie cu împrăştierea materialului
nefermentat; 
-    Producerea energiei neutre din punct de vedere al emisiilor de CO2, sub formă de electricitate şi căldură.
Înlocuirea fertilizanţilor comerciali.
 Dezavantaje: 
-    Necesită separarea deşeurilor la sursă; 
-    Fracţia fibroasă necesită o compostare adiţională dacă se intenţionează folosirea în horticultură sau
grădinărit; 
-    Trebuie dezvoltată o piaţă a fertilizanţilor lichizi înainte de stabilirea metodei de tratare, în afara de cazul în
care lichidul are un conţinut foarte scăzut de elemente nutritive şi deci poate fi evacuat în canalizarea publică; 
-    Emisiile de metan de la staţie şi metanul nears din gazele de ardere (1-4%) vor contribui negativ la efectul de
încălzire globală.

 2. Metode termice:

 2.1.Incinerare – combustie cu generare de energie termică şi electrică

 Avantaje: 
-    Proces bine cunoscut, instalat ȋn ȋntreaga lume, cu înaltă disponibilitate şi condiţii stabile de operare; 
-    Se poate obţine o recuperare energetică cu eficienţă înaltă de până la 85%, dacă se foloseşte cogenerarea de
căldură şi electricitate, sau numai căldură; 
-    Toate deşeurile municipale solide, la fel ca şi unele deşeuri industriale, pot fi eliminate, nesortate, prin
folosirea acestui proces; 
-    Volumul deşeurilor se reduce la 5-10%, şi se compune în special din zgură ce poate fi reciclată ca material
de umplutură în construcţia de drumuri, dacă se sortează şi se spală; 
-    Zgura şi celelalte materiale reziduale sunt sterile; 
-    Producerea energiei neutre din punct de vedere al emisiilor de CO2 substituind arderea combustibililor fosili.
 Dezavantaje: 
-    Investiţii mari; 
-    Sistem avansat de curăţare a gazelor de ardere; 
-    Generarea de cenuşi zburătoare şi a produselor de la curăţarea gazelor de ardere, care trebuie eliminate prin
depozitare la un depozit conform (cantităţi de aproximativ 2-5% din greutatea deşeului de intrare); 
-    Generarea NOx şi a altor gaze şi particule.
 
 2.2.Piroliza – conversie termochimică anaerobă cu scopul de a a transforma deşeul organic într-un gaz mediu
calorific, în lichid şi o fracţie carbonizată ţintind la separarea sau legarea compuşilor chimici pentru a reduce
emisiile şi levigatul din mediu urmată de o treaptă de combustie şi, în unele cazuri, de extracţia de ulei pirolitic..
 Avantaje: 
-    Mai bună reţinere a metalelor grele în reziduurile carbonizate decât în cenuşa de la arderea convenţională (la
600 °C, temperatura procesului, reţinerea este după cum urmează: 100% crom, 95% cupru, 92% plumb, 89%
zinc, 87% nichel şi 70% cadmiu); 
-    Percolare scazută a metalelor grele la depozitarea fracţiei solide; 
-    Producerea unui gaz cu valoare calorifică scazută de 8MJ/kg (10-12 MJ/Nm3) care poate fi ars într-o cameră
compactă de ardere cu un timp de retenţie mic şi emisii foarte scăzute; 
-    Producerea energiei neutre din punct de vedere al emisiilor de CO2 substituind arderea combustibililor
fosili; 
-    Cantitate mai mică de gaze de ardere decât în cazul incinerării convenţionale; 
-    Acidul clorhidric poate fi reţinut în sau distilat din reziduul solid; 
-    Nu se formează dioxine sau furani; 
-    Procesul este adecvat fracţiilor dificile de deşeuri; 
-    Producerea de zgură şi alte reziduuri sterile.
 Dezavantaje: 
-    Deşeurile trebuie mărunţite sau sortate înainte de intrarea în unitatea de piroliză pentru a preveni blocarea
sistemelor de alimentare şi transport; 
-    Uleiurile/gudroanele pirolitice conţin compuşi toxici şi carcinogeni, care în mod normal, vor fi descompuşi
în timpul procesului; 
-    Reziduul solid conţine aproximativ 20-30% din puterea calorifică a combustibilului primar (deşeurile solide
municipale), care totuşi, poate fi utilizată într-o următoare zonă de ardere (unitate de incinerare/gazeificare); 
-    Cost relativ ridicat; 
-    Alimentarea cu combustibil de rezervă este necesară cel puţin în timpul pornirii.

 2.3.Gazeificare – conversie termochimică aplicată pentru a transforma deşeurile organice într-un gaz mediu
calorific, produse reciclabile şi reziduuri urmată de combustia gazelor produse, într-un furnal şi în motoare cu
ardere internă sau în turbine simple de gaz după o purificare
corespunzătoare a gazului produs.
 Avantaje:
-    Grad înalt de recuperare şi folosire bună a deşeurilor ca resursă energetică (se poate obţine o recuperare
energetică de până la 85%, dacă se cogenerază electricitate şi căldură sau numai căldură, este posibil un câstig
energetic de 25-35%);
-    Producerea energiei neutre din punct de vedere al emisiilor de CO2 substituind arderea combustibililor fosili;
-    O mai bună reţinere a metalelor grele în cenuşă în comparatie cu alte procese de combustie, în special pentru
crom, cupru si nichel;
-    Percolare scăzută a metalelor grele la depozitarea fracţiei solide (vitrificate);
-    Producerea de zgură şi alte reziduuri sterile;
-    Producerea unui gaz cu valoare calorifică scăzută de 5Mj/Nm3 (insuflare de aer) sau 10 MJ/Nm3 (insuflare
de oxigen) care poate fi ars într-o cameră compactă de ardere cu un timp de retenţie mic şi emisii foarte scăzute
(sau poate fi curăţat de particulele de gudron şi utilizat într-un motor cu combustie internă);
-    Cantitate mai mică de gaze de ardere decât în cazul incinerării convenţionale;
-    Sistemele de curăţare a gazelor de ardere pot reţine praf, PAH, acid clorhidric, HF, SO2 etc., ceea ce conduse
la emisii scăzute;
-    Procesul este adecvat lemnului contaminat.
 Dezavantaje:
-    Deşeurile trebuie mărunţite sau sortate înainte de intrarea în unitatea de gazeificare pentru a preveni blocarea
sistemelor de alimentare şi transport;
-    Gazele conţin urme de gudroane cu compuşi toxici şi carcinogeni care pot contamina apa de răcire,
conducând la necesitatea de recirculare a apei de spălare sau de tratare a acesteia ca deşeu chimic;
-    Proces complicat de curătare a gazului în cazul folosirii acestuia la un motor cu ardere internă;
-    Arderea gazului produs generează NOx;
-    Reziduul solid poate conţine carbon neprocesat în cenusă;
-    Costuri mari;
-    Disponibile pe piaţă sunt numai puţine unităţi

 Implicaţii:

     Ȋn condiţiile ȋn care gradul de colectare selectivă este foarte scăzut tratarea biologică este dificil de abordat.
Tratarea termică prin incinerare se exclude datorită riscuriloir mari de poluare prin emişi de dioxină şi furani
Tratarea termică prin piroliză şi gazeificare este foarte costisitoare şi greu de abordat datorită lipsei de bune
practici.
 
     Se impune identificarea unei soluţii de tratare ce include şi activitatea de sortare a deşeurilor colectate ȋn
amestec şi care să permită următoarele:.
-    Creşterea gradului de sortare a materialelor reciclabile prin utilizarea unor tehnologii automatizate (de
exemplu NIR)
-    Pretratare pentru valorificarea energetică a RDF (Refuse Derived Fuel) cu putere calorifică ridicată, respectiv
cu umiditate scazută cu posibilitate de peletizare 
-    Reducerea cantităţii de deşeuri ce urmează a se depozitate la groapă
-    Stabilizarea amestecului cu conţinut ridicat de fracţie biodegradabilă ȋnainte de depozitare la groapă
-    Pregătirea amestecului cu conţinut ridicat de fracţie biodegradabilă ȋnainte de depozitare, transport şi tratare
termică
 
     Tratarea mecano - biologică permite o sortare destul de avansată a deşeurilor municipale colectate ȋn amestec
prin care sunt separate mecanic deşeurile valorificabile material (PVC, PPE, PET, materiale plastice, metale
feroase şi neferoase, compozite uşoare etc.) şi energetic (RDF materiale combustibile mărunţite), iar restul de
deşeuri (aprox. 40%) este inertizat biologic. 
     Tratarea mecano – biologică cu obţinerea de stabilat uscat (Herhof MBT) deşeurile colectate ȋn amestec
inainte de a fi separate pentru valorificare prin reciclare şi energetic sunt uscate biologic prin intermediul
căldurii intrinseci  a deseului ȋn combinaţie cu o ventilaţie forţată şi o recuperare energetică prin intermediul
unui schimbător de caldură. Generarea căldurii necesare pentru uscare se face prin oxidarea substanţelor
organice conţinute de amestecul de deşeuri bazată pe un proces microbacterial. 
 Avantaje:
-    Creşterea gradului de reciclare - chiar şi acolo unde se face colectare separată avansată de peste 60%,
experienţa a aratat că prin aceasta tehnologie tot mai pot fi selectate din amestec ȋn jur de 17% materiale
reciclabile. 
-    Materialele reciclabile separate au o calitate mai bună decȃt materialele reciclabile separate prin tratarea
mecano-biologică obşnuită ȋn care materialele sunt murdare. 
-    Pot fi separate şi anumite deşeuri periculoase din deşeurile menajere, cum ar fi de exemplu bateriile şi
acumulatorii pentru diverse echipamente electronice. 
-    Materialul organic stabilizat, avȃnd putere calorică ridicată, poate fi utilizat ca şi combustibil alternativ,
producȃnd cantităţi mai mici de bioxid de carbon (80%) comparativ cu combustibilii fosili sau poate fi chimizat
pentru obţinerea de metanol sau biodiesel. 
 Dezavantaje
-    Debitul mare de aer vehiculat şi evacuat 
-    Controlul mirosurilor foarte scăzut
-    Inmulţirea muştelor şi a ţinţarilor
-    Posibilitate scăzută de obţinere a unei umidităţi reduse
-    Perioada lungă (7-10 zile) necesară uscării.
-    Ȋn condiţiile ȋn care amestecul de deşeuri conţine cantităţi mari de materiale combustibile şi de materiale
reciclabile, conţinutul de material ce poate fi supus unui proces de oxidare microbacteriala este redus.

     Se poate lua ȋn considerare deshidratarea mecanică urmată de uscare termică (cu aer cald) a deşeurilor
colectate ȋn amestec MSW (Municipal Solid Waste) : 
 Avantaje:
-    Posibilitate de obtinere umiditati unor umiditati reduse
-    Durata relativ scurtă a procesului de uscare
-    Posibilitatea recuperarii căldurii din aerul evacuat
 Dezavantaje:
-    Costuri de investiţie mari, uscătoarele clasice sunt scumpe şi necesită spaţii mari pentru amplasare,
-    Costuri de operare foarte mari, consum mare de combustibil, datorită pierderilor mari de energie prin debite
mari de aer cald vehiculate
-    Complex din punct de vedere tehnic,
-    Riscul de incendiu şi de explozie datorită cantităţilor mari de praf evacuat impune utilizarea unor temperaturi
reduse de uscare,
-    Necesită controlul mirosului deoarece ȋn special ȋn cazul ȋncălzirii prin convecţie sunt necesare debite mari
de aer cald ce preiau şi vaporii de apă, dar şi mirosul inainte de a fi evacuat
 
 Soluţii:
 
     Se impune aplicarea unor soluţii eficiente energetic pentru uscarea avansată a deşeurilor municipale care să
permită ȋn acelasi timp şi o mai bună stabilizare a acestuia ȋn condiţiile unui control bun al mirosurilor.

     Uscătoarele cu tambur cu ȋncălzire prin radiaţie realizează concomitent uscare, sterilizare, dezodorizare,

dezinfectare, degerminare, inactivare enzime, reducere de volum şi greutate ȋn condiţii de eficienţă energetică
net superioară oricărui alt sistem de uscare.
 
     Energia utilizată pentru tratarea şi uscarea deseurilor poate fi recuperată prin:
- utilizarea biogazului rezultat din fermentare anaerobă 
- incinerare sau coincinerare ȋmpreună cu nămolurile provenite de la staţiile de epurare - valoarea energetică a
deşeului se plasează într-un domeniu larg în funcţie de tipul acestuia, conţinutul de apă şi continuţul de
substanţe volatile. Valoarea energetică a deşeului tratat este cea mai mare. Din cauza conţinutului de apă această
valoare este mică dacă nu se usucă;
- combustia cu alţi combustibili în centrale electrice;
- utilizarea drept combustibil într-un proces industrial, precum producţie de ciment şi asfalt. Combustibilul
convenţional poate fi suplimentat prin înlocuirea lui cu deseuri.
 
     Energia termică obţinută în urma arderii deşeurilor şi a biogazului acoperă întotdeauna consumurile specifice
pentru uscarea nămolului, rămânând un surplus care poate fi folosit pentru procesele de tratare. Energia electrică
obţinută prin cogenerare poate asigură peste 30% din consumul energetic al întregii staţii de tratare, ȋn funcţie de
puterea calorifică a deşeului incinerat şi a biogazului rezultat în urma fermentării anaerobe.
 
     Dacă se alege o opţiune de recuperare a energiei, nu este neapărat nevoie de treapta de fermentare anaerobă,
deoarece acest proces reduce capacitatea calorifică a deseului pentru receptor.
Ȋn urma studiilor de fezabilitate dezvoltate, tinȃnd cont de condiţiile specifice de la caz la caz pentru statii de
tratare mari, se poate aplica doar fermentarea unei părţi a fractiei biodegradabile ȋn vederea generării
energiei necesare tratării/uscării acestuia, ȋmbunătăţindu-se astfel posibilităţile de acceptare spre co-procesare şi
reducȃndu-se costurile de transport şi admisie.
 
 Principiu de funcţionare Uscător cu tambur rotativ cu ȋncălzire directă prin radiaţie:
     Materialul granular supus uscării este introdus ȋn tamburul cu rol de transportor elicoidal. Aici are loc
uscarea continuă prin aportul de căldură, preponderent prin radiaţie, transmis de arzătoarele radiante cu ţesătură
metalică aflate ȋn interiorul tamburului.
     Eliminarea vaporilor din tambur se realizează prin exahaustare după caz odată cu gazele de ardere şi prin
introducere de aer proaspăt ȋncălzit după caz prin recuperarea a căldurii gazelor de ardere evacuate. O parte din
acestea sunt recirculate şi reintroduse ȋn tambur.
 
 
 
Descriere Uscător cu tambur rotativ cu ȋncălzire directă prin radiaţie
6/6
Agregat de uscare compus din baterie de uscatoare cu tambur prin radiaţie

 
Structură fracţie organică ȋnainte de dezhidratare mecanică şi uscare
 
- apa interspaţială şi apa de capilaritate se pot elimina prin deshidratare mecanică
- apa de adsorbţie şi apa interioară se pot elimina doar prin uscare termică
1/9
 1/9
 
Dezhidratare mecanică urmată de
uscare cu aer cald
 
- uscare dinspre exterior spre interiorul granulei fracţiei organice
- formare de crustă impermeabilă la suprafaţa granulei fracţiei organice fapt ce frȃnează evaporarea apei din
interior
- uscare lentă
- consum mare de energie
 
Dezhidratare mecanică urmată de
 uscare prin radiaţie
 
- uscare dinspre interior spre exteriorul granulei fracţiei organice
- interiorul granulei este uscat rapid, apa se evaporă fără piedici
- uscare rapidă
- consum redus de energie
Beneficii
 
     Avantajele uscării termice a deşeurilor municipale:
- Produsul este stabil pentru o lungă perioadă de timp,
- Eliminarea microorganismelor patogene,
- Miros redus chiar dacă se utilizează deseu netratat ȋn prealabil,
- Reducerea volumului nămolului uscat cu de 4-5 ori faţă de cel umed,
- Cheltuieli de transport şi stocare reduse,
- Foarte bine acceptat de către fermieri pentru fertilizare şi uşor de ȋmprăştiat cu maşini specifice datorită stării
granulare,
- Poate fi tratat termic prin incinerare, piroliza sau gazeificare fără consum ridicat de combustibil,
- După sortare parte din acesta (RDF) poate fi utilizat ca şi combustibil datorită creşterii puterii calorifice a
acestuia
 
 Avantajele Uscătoarelor cu Tambur Rotativ cu ȋncălzire prin radiaţie:
 
- Ȋn cazul ȋncălzirii prin radiaţie energia transmisă este independentă de temperatura nămolului ȋncălzit, viteza
de ȋncălzire este frȃnată numai de eventualele efecte de răcire prin curenţi de convecţie din jurul acestuia,
- ȋncălzirea prin radiaţie poate duce la ridicarea temperaturii materialului mult peste temperatura din tambur,
funcţie de sursa de radiaţie şi distanţa faţă de aceasta,
- ȋncălzirea materialului expus radiaţiei se realizează foarte rapid, energia radiantă ia naştere imediat după
punerea ȋn funcţiune a izvorului de radiaţie,
- pierderile de caldură sunt mult reduse, radiaţiile de natură electromagnetică nu ȋncălzesc mediul ambiant şi
sunt dirijate sub forma de fascicul asupra nămolului ce urmeaza a se ȋncălzi,
- Ȋncălzirea prin radiaţii cu sursele noastre permite un reglaj continuu şi precis al intensităţii de radiaţie deci şi a
temperaturii nămolului ȋn timpul uscării.
- pondere ridicată de uscare prin radiaţie;
- ȋncălzirea/intensitatea de radiaţie este constantă pe toată lungimea tamburului fapt ce previne supraȋncălzirea
tamburului şi uscarea eficientă pe toată lungimea tamburului,
- la suprafaţă nu se realizează crusta care frȃnează evaporarea la suprafaţa granulei de nămol, uscarea se
realizează de la interior spre exterior
- timp de uscare de 5-6 ori mai redus faţă de uscare cu aer cald sau cu gaze de ardere
- consum de combustibil mult redus,
- eficienţa energetică net superioară prin reducerea semnificativă a pierderilor cu aerul cald vehiculat şi prin
posibilitatea recirculării şi a recuperării căldurii din gazele de ardere,
- noxe emanate mult mai reduse datorate atȃt reducerii consumului de combustibil cȃt şi a utilizării arzătoarelor
radiante cu ţesătură metalică,
- materialul supus uscării nu necesită a fi zvȃntat, iar desprăfuirea necesară se reduce semnificativ,
- spaţiu ocupat de utilaj redus cu 300%, ȋn special datorită lungimii reduse a tamburului,
- punere ȋn funcţiune rapidă şi timp de intrare ȋn regim foarte redus,
- mentenaţă uşoară, pe peretele interior datorită unei temperaturi mai reduse dar uniform distribuite nu se
realizează lipirea materialului şi formarea de cruste.
- posibilitatea setării ȋn plaje largi a turaţiei tamburului, a intensităţii de radiaţie şi a temperaturii interioare ȋn
tamburul uscătoarelor face ca acestea să se poata adapta pentru diverse umidităţi, diverse materiale granulare şi
diverse debite masice.
 
     Valorificarea energetică şi reducerea fracţiei biodegradabile depozitate la groapă, trebuie să constituie o
prioritate tehnologică benefică pentru mediu și pentru reducerea costurilor finale de tratare a deşeurilor
municipale, prezentând următoarele avantaje:
- Este eliminat ȋn foarte mare masură riscul poluării mediului înconjurător cu poluanți organici, viruși și agenți
patogeni, datorită temperaturilor ridicate din timpul procesului de tratare termică respectiv prin uscarea cu surse
de caldură ȋn infrarosu.
- Pe lângă câștigul energetic obținut ȋn urma utilizarii unei mari cantităţi de RDF şi a recuperării ȋn mare măsură
a materialelor reciclabile, cantitatea de deșeu  biodegradabil rezultat scade semnificativ, reducând proporțional
și costurile cu transportul şi depozitarea.

CALORSET SRL

Str. Uzinei nr. 60 , Carei, 445100,  Romania

Tel.  0040 261 861 220  

Fax. 0040 261 861 221 
GSM. 0040 744 816 294

Email: office@calorset.com