1916.

Bă tă lia de la Oituz

Prima bătălie de la Oituz, desfășurată între 28 septembrie/12

octombrie - 14/27 octombrie 1916, între forțele române
(„Grupul Oituz” - format din Divizia 15 Infanterie și Divizia 2
Cavalerie, comandat de generalul Eremia Grigorescu) și forțele
germano – austro-ungare („Grupul von Schmettow” - format din
Divizia 71 Infanterie austro-ungară, Divizia 1 Cavalerie austro-
ungară și Divizia 3 Cavalerie germană, comandat de
generalul Eberhard von Schmettow). Bătălia a avut ca rezultat
zădărnicirea încercării Armatei 9 germane de forțare a Munților
Carpați și pătrundere în valea Siretului, cu scopul de a tăia în
două dispozitivul strategic al forțelor române.
Contextul operativ strategic:
Articol principal: Operația Armatei României de apărare a
trecătorilor din Munții Carpați în campania anului 1916.
Contraatacul Puterilor Centrale, septembrie-octombrie 1916
Prima bătălie de la Oituz a făcut parte din operația de apărare a
trecătorilor din Munții Carpați, cea de-a treia operație de nivel
strategic desfășurată de Armata României în campania anului
1916. Ea s-a desfășurat începând cu a doua decadă a lunii
septembrie și până la începutul lunii octombrie 1916, având trei
obiective principale: oprirea ofensivei declanșate de inamic pe
frontul din Transilvania, menținerea și consolidarea unui
dispozitiv defensiv pe aliniamentul Munților Carpați și crearea
condițiilor pentru reluarea inițiativei strategice și trecerea la
ofensivă.
Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol,
moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei
armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina,
Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și
Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului,
aflată sub conducerea generalului Erich von Falkenhayn,
proaspăt demis din funcția de șef al Statului Major
general.Planul de operații al Puterilor Centrale prevedea în
faza inițială o dublă ofensivă. Prima dintre acestea era a
Armatei 1 austro-ungară în zona Trotuș-Oituz având ca scop
ocuparea acestei trecători și ulterior interceptarea
comunicației de pe Valea Siretului pentru a preveni sosirea
ajutoarelor ruse. Cea de-a doua urma să fie desfășurată de
Armata 9 germană și avea ca obiectiv „deschiderea drumului
peste munți spre București, pe calea cea mai scurtă, astfel ca
întreg teritoriul de vest al Munteniei să fie tăiat ca de un
cuțit”. Dacă aceste două operații reușeau, planul prevedea o a
treia operație care care consta în trecerea Dunării de către
forțele aflate sub comanda lui Mackensen și desfășurarea unui
atac concetrat asupra Bucureștiului.
Dispozitivul forțelor române
Forțele române erau reprezentate de Grupul
Oituz (comandant general de brigadă Eremia Grigorescu),
ocupând un dispozitiv de luptă centrat pe valea Oituzului,
cu Divizia 15 Infanterie în flancul drept și Divizia 2
Cavalerie (comandant general de brigadă Nicolae
Sinescu) în flancul stâng. Ulterior, forțele române au fost
întărite cu Brigăzile 15 și 37 Infanterie din cadrul Diviziei 8
Infanterie , aflată în rezerva Armatei de Nord, la Piatra
Neamț.
Desfășurarea acțiunilor militare: