1917.

Bă tă lia de la Mă ră șești
Bătălia de la Mărășești a fost o serie de acțiuni militare
complexe desfășurate pe Frontul Român, în perioada 24 iulie/6
august – 6 august/19 august 1917 în zona Vrancei în spațiul
dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu - Mărășești.
Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și
stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației.
Confruntarea a opus Armata României și forțe
aparținând Imperiului Rus – aflate în defensivă,
trupelor germane – aflate în ofensivă, în timpul campaniei
militare românești din 1917 din Primul Război Mondial.
Obiectivul strategic al Puterilor Centrale era spargerea frontului
și înaintarea pe valea Siretului spre Adjud pentru a se face
joncțiunea cu trupele Armatei 1 austro-ungare aflate în
ofensivă la Oituz și realizarea unui cap de pod la est de Siret.
Prin durată, proporții și intensitate a fost cea mai mare bătălie
de pe frontul românesc pe durata Primului Război Mondial.
Dispozitivul forțelor româno-ruse:
Forțele Armatei 1, comandată de generalul Constantin
Christescu, erau grupate sub comanda a trei comandamente de
corp de armată: Corpul III Armată - comandat inițial de
generalul Constantin Iancovescu și ulterior de generalul Aristide
Razu, Corpul V Armată - comandat de generalul Ioan
Istrate și Corpul VI Armată - comandat de generalul Eremia
Grigorescu. În subordinea comandamentului Corpului III Armată
au intrat Divizia 5 Infanterie, Divizia 13 Infanterie și Divizia 14
Infanterie. În subordinea comandamentului Corpului V Armată
a intrat inițial Divizia 10 Infanterie iar ulterior și Divizia 15
Infanterie, iar în subordinea comandamentului Corpului VI
Armată au intrat Divizia 9 Infanterie și Divizia 80 Infanterie
rusă. Rezerva Armatei 1 era formată din Divizia 12
Infanterie, Divizia 1 Cavalerie, Divizia 2 Cavalerie, Brigada de
Grăniceri și Brigada 1 Călărasi.
Forțele Armatei 4 rusă, comandată de generalul Alexandru
Ragoza, erau grupate în trei corpuri de armată: Corpul 7
Armată - comandat de generalul Nikolai Leontevici
Iunakov, Corpul 8 Armată - comandat de generalul Gheorghi
Gheorghevici Elcianinov și Corpul 30 Armată - comandat de
generalul Alexandru Nilovici Gavrilov. În subordinea Corpului
7 Armată au intrat Diviziile 13 și 34 Infanterie și Divizia de
Cavalerie „Zamurskaia”. În subordinea Corpului 8 Armată a
intrat Diviziile 14, 15 și 124 Infanterie (ultima transferată de
la Armata 6), iar în subordinea Corpului 30 Armată au intrat
Diviziile 71 și 103 Infanterie.
Dispozitivul forțelor Puterilor Centrale:
Forțele Armatei 9 germane, comandată de generalul Johannes
von Eben, erau grupate în subordinea a două comandamente
de corp de armată: Corpul I Rezervă - comandat de
generalul Curt von Morgen Corpul XVIII Rezervă - comandat
de generalul Karl von Wenninger. În subordinea Corpului I
Rezervă au intrat Divizia 12 Bavareză și Diviziile 76 și 89
Rezervă germane. În subordinea Corpului XVIII Rezervă au
intrat Divizia 62 Infanterie austro-ungară, Divizia 217
Infanterie germană și Corpul Alpin. În rezerva Armatei 9 erau
păstrate Divizia 212 Infanterie saxonă și Divizia 13 Trăgători
austro-ungară.
Rezultate și urmări:
Bătălia de la Mărășești a fost cea mai amplă confruntare din
vara anului 1917 de pe frontul român, fiind continuarea în
timp și spațiu a celei de la Mărăști. Ea s-a întins pe durata a 29
de zile, din care în 16 zile au fost desfășurate acțiuni militare
semnificative.
Pierderile suferite au fost mari de fiecare din părți. Armata 1
română a pierdut 27.410 de militari (16%) din efectivul inițial
de 170 000 militari: 5.125 morți (125 de ofițeri, 5.000 trupă),
9.818 dispăruți (118 ofițeri, 9.700 trupă) și 12.467 răniți (367
ofițeri, 12.100 trupă). Armata 4 rusă a pierdut 25.620 de
militari : 7.083 morți (83 de ofițeri, 7.000 trupă), 8.167
dispăruți (167 ofițeri, 8.000 trupă) și 10.400 răniți (400 ofițeri,
10.100 trupă).
Puterile Centrale au evitat să dea cifre oficiale asupra
pierderilor suferite, estimându-se că numai pierderile suferite
de Armata 9 germana se ridică la 60-65.000 militari (morți,
răniți sau dispăruți).
Pierderea bătăliei de la Mărășești a forțat Puterile Centrale să
renunțe definitiv la acțiuni ofensive pe frontul român și să
treacă la defensivă. Obiectivele propuse: scoaterea României
din război și ajungerea în sudul Ucrainei, nu au putut fi atinse,
grație în primul rând rezistenței eroice a forțelor române.