REGIMENTUL 63 INFANTERIE “FREIHERR von PITREICH”

Regimentul 63 infanterie a luat fiinta in februiarie 1860 la Innsbruck prin transferarea a trei
batalioane de infanterie din doua regimente de infanterie existente la acea vreme :
-Batalionul 3 infanterie din Regimentul 41 infanterie
-Batalioanele 2 si 3 infanterie din Regimentul 62 infanterie
Personalul regimentului a fost recrutat din zona Siebenburgen(Sibiu ???) din sudul Ungariei, zona
care face parte azi din partea de nord a Romaniei. In 1914 majoritatea personalului regimentului,
aproximativ 73%, erau români ceilalti fiind o mixtura de nationalitati variate care includeau si locuitori
vorbitori de limba germana din zona Siebenburgen(Sibiu). “Inhaber “-ul regimentului sau colonelul de
onoare a fost generalul de infanterie Heinrich Freiherr von Pitreich. Acesta a fost numit pe aceasta functie in
martie 1903 si a dus aceasta functie pe timpul intregii existente a regimentului.
Izbucnirea primului razboi mondial a gasit trei din cele patru batalioane a Regimentului 63 infanterie
(2,3&4) grupate sub comanda comandantului de regiment Oberst Johann Hefner in cadrul Brigazii 70
infanterie comandate de General Maior Wenzel Bauriedl din divizia 35 infanterie comandata de
Feldmarschall-leutnant Viktor Njegovan. O parte a corpului XII comandat de generalul de infanterie
Hermann Kovess a fost dislocata initial pe frontul din Balcani in cadrul Armatei a-2-a comandate de
generalul de cavalerie Eduard Bohm-Ermolli.
Batalionul 1, sub comanda Maiorului Thomas Filipesko a fost detasat in cadrul Brigazii 1 alpine
comandate de generalul maior Guido Novak, brigada care se afla sub comanda directa a corpului XVI
comandata de Feldzeugmeister Wenzel Wurm, corp din cadrul Armatei a-6-a comandata de Feldzeugmeister
Oskar Potiorek, armata care a fost dislocata in operatiile impotriva Serbiei.
Ca urmare a inlocuirii armatei a-2a in tetrul nordic de operatii marea majoritate a regimentului 63
infanterie s-a aflat in lupta pentru prima data in cadrul luptelor de la Zloczow in Galitia, in perioada 26-28
august 1914, dupa care in luptele de la Gnila Lipa in perioada 29-30 aceeasi luna. Ordinea de lupta a diviziei
35 infanterie la acea vreme era urmatoarea :
D35I(Klausenburg) : FML Viktor Njegovan
Bg69I: GM Franz Hauninger,cu R50I (3), R51I (3)
Bg70I: GM Wenzel Bauriedl, cu R62I (3), R63I (3)
Dionskav:5,6. Schwd.HR.2
35 FABrig.Obst. Alfred Groschl, FKR.35 (5), II.Dion.FHR.12 (2)
Pe 8 si 9 septembrie divizia 35 infanterie a luat parte la asaltul peste raul Wereszyca si in continuare
la luptele din vecinatatea orasului Lemberg (Lvov) pana pe 11 septembrie. Toata armata a-2-a s-a retras
peste Carpati la inceputul lunii octombrie si divizia 35 a avut parte de actiune la Chyrow si sudul orasului
Przemsyl la jumatatea lunii octombrie, si la Stary Sambor in ultima jumatate a aceleasi luni. Pe 6 noiembrie
majoritatea armatei a-2-a a fost mutata din Carpati in Silezia Prusaca si in perioada 16-28 noiembrie divizia
35 a luat parte la luptele de la Czestochowa urmate de lupte la sud de Lodz de la sfarsitul lui noiembrie pana
pe 16 decembrie. Ca urmare a succesului bataliei de la Limanowa-Lopanow divizia a fost implicata in
urmarirea fortelor ruse care se retrageau la nord de raul Vistula in perioada 15-18 decembrie si la sfarsitul
anului a luptat in jurul orasului Tomaszow.
Iarna dintre anii 1914/1915 a fost petrecuta intr-un razboi pe pozitii, iar divizia 35 infanterie ca parte
a Gruparii armate Kovess (corpul XII) a fost atasata armatei germane Woyrsch sub comanda Generaloberst
Remus von Woyrsch :
Armata Woyrsch : Generaloberst von Woyrsch
Gruparea armata Kovess(Corpul XII): Gen.I. von Kovess
D35I: GM von Podhoranszky
Bg69I: GM Edler von Baitz, cu R50I (4), R51I (4)
Bg70I: GM Wenzel Bauriedl, cu R63I (5)
Dionskav:5,6. Schwd.HR.2
35 FABrig.Obst. Alfred Groschl, FKR.35 (6), II.Dion.FHR.12 (2), 3 Bt.sFHD.4, KnBt. SFDH.15
6. Komp.SB.12
Incepand cu 1 martie 1915 regimentul avea cinci batalioane grupate laolalta(2,3,4 si doua
batalioane “Martie”). Ca urmare a spargerii frontului la Gorlice-Tarnow la inceputul lui martie 1915 divizia
35 infanterie a luat parte la lupta de la Opatow din 15 pana in 22 mai si la spargerea frontului la Sienno in
perioada 16-18 iulie. Pana la sfarsitul lunii iulie divizia a avansat pana la Ivangorod si a traversat raul Vistula
la Ryczywol. Fortareata ruseasca de la Ivangorod a fost cucerita dupa un scurt asediu pe 4 august, urmata
ulterior de o dezvoltare spre Lukow-Siedlec si Misie-Hadynow. Brest-Litowsk a fost cucerit pe 26 august cu
o avansare ulterioara spre raul Jasiolda, cu lupte pe raul Szczara intre 8 si 27 septembrie si lupte la
Baronowicze la sfarsitul lunii octombrie. Iarna si primavara urmatoare au fost petrecute pe pozitii langa
Baronowicze tot in cadrul armatei comandate de Generalobers von Woyrsch :
Armata Woyrsch : Generaloberst von Woyrsch
Corpul XII: Gen.I. Ritter von Henriquez
D35I: GM von Podhoranszky
Bg69I: GM von Baitz, cu R62I (3), R63I (4)
Bg70I: GM Edler von Salmon, cu R51I (4), k..k.Lst.RI 51(3), k..u.Lst.RI34(2)
Dionskav:5,6. Schwd.HR.2
35 FABrig.GM Alfred Groschl, FKR.35 (6), FHR.35 (4), 2 Bt.sFAR.16, 2 Flakzuge
5.Komp. SB 10, 6. Komp.SB.12
In timp ce fortele din sud au avut dificultati pe timpul ofensivei de la Brussilow din iunie 1916 si
rusii au avansat spre vest ca urmare a spargerii initiale a frontului, armata Woyrsch si-a pastrat cu succes
pozitiile in jurul orasului Baronowicze, impreuna cu corpul XII austro-ungar care si-a mentinut pozitiile la
nord. Ca urmare a stabilizarii situatiei pe frontul rusesc divizia 35 infanterie si-a petrecut restul anului si
iarna urmatoare ducand lupte la scara mica pe raurile Szczara si Berezina tot in cadrul corpului XII
comandat de Woyrsch, cand a fost mutata impreuna cu divizia 24 infanterie pe frontul de sudvest la Isonzo
in mai anul urmator.
 Regimentul si divizia au ajuns la timp pentru a participa la a-10-a si a-11-a batalie pentru Isonzo,
fiind subordonate corpului XXIII comandat de Feldmarschalleutnant Maximilian von Csicseric, in sectorul
Abschnitt III pentru a acoperi sectorul sudic al frontului. Ulterior, in acest loc, Wermacht General Friedrich
Franek a luat parte la actiunile defensive ale Dealului 146 langa Flondar ca si comandant al companiei 17
avand ca rezultat o medalie postrazboi Ordinul militar al Mariei Tereza.
Pentru batalia de la Isonzo- ofensiva Caporetto din octombrie 1917, divizia 35 infanterie a fost
detasata armatei a-2-a Isonzo sub comanda fostului lor comandant de corp- generalul de infanterie Ritter von
Henriquez :
Gruparea armata Kosak: FML. Ferdinand Kosak
D35I: GM von Podhoranszky
Bg69I: Oberst Guha, cu R51I (3), R64I (3)
Bg70I: GM Funk, cu R62I (2), R63I (4)
Dionskav: 6. Schwd.HR.4, Pionierzug HR.15
6. Komp.SB.5, 8.Komp.SB.14
Divizia a luat parte la avansarea victorioasa de la raul Tagliamento si la urmarirea de la Piave unde a
fost implicata in lupte de ambele parti ale raului Vidor. Odata cu reorganizarea infanteriei austro-ungare la
inceputul anului 1918, doua batalioane ale R63I au fost detasate sa devina nucleul noului format R103I.
R63I a ramas in cadrul Bg70I ca un regiment cu trei batalioane de infanterie.
La inceputul luptelor de la Piave din iunie 1918 divizia a fost in rezerva armatei Isonzo, comandate
de Generaloberst von Wurms. A participat in lupta de la 15 la 25 iunie, iar in iulie a fost trimisa pe frontul de
vest ca parte a armatei germane Abteilung C. Era subordonata corpului XVII comandat de FML Ludwig
Goiginger, si inca era condusa de FML Pohoraszky. A participat la batalia de la St.Mihiel pe 12 si 13
Septembrie, apoi s-a intors acasa in noiembrie.
Batalionul 1 care era detasat a luptat pe toata existenta sa in razboi in sud, initial in Serbia si
Muntenegru, iar in urmatorii trei ani la Isonzo si in sudul Tirolului pana cand a devenit batalion in
compunerea R103I. A participat la actiuni ca parte a Bg1 montane la luptele de inceput de la Goradze din
august 1914 si la ofensiva din Muntenegru, apoi la luptele de la Drina in perioada 6 septembrie-4 octombrie
1914. A aparat capul de pod de la Zvornik si a participat la actiunile ulterioare din batalia de la Kolubara si
de la raul Ljing in perioada 16-28 noiembrie. A participat la actiuni sangeroase dupa mutarea la Isonzo din
mai 1915 ca parte a diviziei 18 infanterie comandata de generalul maior Eduard Boltz si a fost resposabil
pentru mentinerea Dealului 383 pe malul estic al raului Isonzo in fata orasului Plava. A luat parte la primele
lupte de la Isonzo si apoi la luptele de la Val Sugana,in aprilie 1916, si la ofensiva din Sudul Tirolului la
Folgaria si Lavarone intre 15 si 26 mai 1916. Pana in octombrie 1916 batalionul a fost subordonat gruparii
Vidossich in cadrul corpului 3 comandat de generalul de infanterie Ritter von Krautwalds, armata a-11-a si
la inceputul verii era in brigada 22 montana Landsturm. Transferat impreuna cu R64I inapoi la Isonzo pentru
a-11-a batalie, batalionul a fost in cele din urma reunit cu restul regimentului pana a fost transferat complet
in cadrul R103I.
Comandantii regimentului intre 1914-1918 :
Oberst Johann Hefner : aprilie 1912-septembrie 1914
Obstlt Heinrich Netsch (interimar): septembrie-noiembrie 1914
Oberst Wilhelm Teutsch (interimar): noiembrie 1914
Oberst Johann Hefner : noiembrie 1914-mai 1915
Oberst Richard Skoday: mai 1915-iunie 1917
Obstlt Friedrich Buckeinsen: iunie-septembrie 1917
Obstlt Heinrich Tordek Edler von Brestovica: septembrie 1917-noiembrie 1918