USB (Universal Serial Bus)

1. Prezentare
Universal Serial Bus (USB), în limba română Magistrala Serială Universală,
definește o specificație pentru cabluri, conectori și protocoale de comunicații folosite
pentru interconectarea, comunicarea și alimentarea cu energie electrică între diverse
dispozitive.
A fost creat în ianuarie 1996 în cadrul organizației internaționale non-profit USB
Implementers Forum (USB-IF), la proiectarea sa contribuind Intel, Compaq, Microsoft,
Digital Equipment Corporation, IBM și Northern Telecom. USB Implementers Forum s-a
extins cu un număr mare de firme, care continuă să actualizeze standardele USB pentru
controlerele USB și diferitele categorii de periferice care se pot conecta la magistrala USB.

2. Descriere
Interfața USB a devenit principala interfață pentru conectarea la un calculator
personal a majorității perifericelor, precum mouse-uri, tastaturi, camere digitale, Figura 1. Porturi USB
imprimante, scannere, hard-diskuri externe, stick-uri de memorie, MP3 playere,
telefoane mobile, etc. USB este o magistrală pe cablu care permite schimb de date între un calculator gazdă și o gamă largă de periferice accesibile simultan.
Magistrala permite ca perifericul să fie atașat, configurat, folosit și deconectat în timp ce gazda și celelalte periferice operează. Aceste considerente au impus
magistrala USB pe piaţă, în prezent aceasta ocupând o cotă mare în domeniul interfaţărilor.
Interfața USB este de tip Plug-and-Play și bazată pe o comunicație digitală, serială, sincronă, entitatea este cadrul/blocul de date, codificare de grup cu adăugare
de biţi, refacerea tactului din datele citite și verificarea corectitudinii transferului cu CRC (Control Redundant Ciclic). Magistrala USB a fost introdusă cu dorinţa
de a oferi o interfaţă universală, cu viteză mare, uşor de folosit, mai ieftină pentru că, fiind serială, cablurile şi conectorii costă mai puţin. Permite
conectarea/deconectarea dispozitivelor, directă și în siguranță.
USB a fost proiectată pentru a reduce și simplifica detaliile de instalare hardware, astfel sistemul complicat de cablare a fost înlocuit cu un control software.
Interconectarea și comunicarea mai multor dispozitive cu performanțe și rate de transfer diferite sunt tratate prin software.
 3. Caracteristicile principale ale magistralei USB:
• rata de transfer:
- USB 1.0 (Low Speed) - 1,5 Mbps,
- USB 1.1 (Full Speed) - 12 Mbps,
- USB 2.0 (Hi Speed) - 480 Mbps
- USB 3.0 (Super Speed) - 4,8 Gbps până la 5Gbps
- USB 3.1 (Super Speed+) - 10 Gbps

• conectează până la 127 de dispozitive la un calculator gazdă, într-o topologie de tip stea multiplă.
OBS: nu se pot conecta dispozitive USB fără gazdă (ceea ce este posibil la interfaţa IEEE 1394);
• configurarea este automată, adică se poate conecta un dispozitiv USB fizic în mers (Hot Plug In). Se remarcă creşterea complexităţii
software faţă de partea hardware;
• cablul conţine linii de alimentare, aşa că dispozitivele USB pot fi alimentate de la gazdă (bus powered device) sau pot avea alimentare
proprie (self powered device). Din acest motiv cablurile au conectori diferiţi pentru conectarea spre gazdă (upstream) şi spre dispozitiv
(downstream);
• distanţa de conectare, cablul este de maximum 5m, distanţa se poate mări prin inserarea de hub-uri.

Specificaţiile acestei magistrale descriu atributele de magistrală, definesc protocolul, tipurile de tranzacţii, administrarea magistralei
(bus management) şi totodată furnizează informaţii necesare pentru construirea unui sistem în acest standard.

Magistrala USB definește trei categorii de dispozitive fizice care sunt interconectate într-o topologie specifică de tip stea multiplă:
 Gazda USB (USB Host)
 Funcții USB (USB function)
 Distribuitoare USB (USB Hub)
4. Tipuri de porturi și conectori USB
Un cablu USB are două fire pentru alimentare (+5V ROȘU și masa NEGRU) și o pereche
de fire răsucite pentru date (ALB și VERDE).

Un conector USB este capătul cablului USB care se conectează la un port USB. Un port USB este o locație
de pe computer sau dispozitiv în care se conectează conectorul USB.

 USB tip A - este cel mai comun tip de conector și port USB. A apărut împreună cu USB tip B, când
a fost lansată prima specificație USB, în 1996. Este găsit pe majoritatea computerelor și laptopurilor.

 USB tip B - cel mai mare conector USB, are o formă pătrată, cu două mici teșituri la două dintre
colțurile sale. Este folosit la imprimante, scannere și la alte dispozitive de mari dimensiuni.

 Mini USB - sunt versiunile mai mici ale conectorilor USB tip A și USB tip B, introduse în anul 2000.
În prezent, conectorii Mini USB au devenit foarte rari, deoarece au fost înlocuiți de conectorii Micro
USB.

 Micro USB - au apărut în 2007, sunt chiar mai mici decât conectorii Mini USB și sunt cei mai folosiți
conectori din ziua de astăzi, mai ales pe tablete, smartphon-uri, notebook-uri și camere foto/video
digitale. Micro-A și Micro-B diferă în tensiunea celui de-al cincilea pin (pinul ID). Un micro-A are
pinul 4 conectat de pinul 5, în timp ce la micro-B este liber.

Micro USB-AB este un port ce poate accepta cabluri micro-A și micro-B.

 USB tip C (USB-C) - este cea mai nouă versiune de conector USB apărut în 2014 și bazat pe tehnologia Thunderbolt. Este un conector reversibil, prevăzut
cu 24 de pini asamblați simetric unul față de celălalt, asemănător cu Micro-USB.
 USB-C se întâlnește la majoritatea smartphonurilor, tabletelor și laptopurilor noi, fie că este vorba de încarcare sau de transfer de date.
5. Versiuni USB
Principalele versiuni sau revizii ale tehnologiei USB sunt:

 USB 1.0 Low Speed - apărut în 1996, a fost mai mult un prototip pentru USB 1.1, capabil de
transferuri de date la viteze de până la 1,5 Mbps.
 USB 1.1 Full Speed - apărut în 1998, cu viteze de transfer de 12 Mbps.
 USB 2.0 Hi-Speed - apărut în aprilie 2000 și suportă viteze de transfer teoretice de maxim 480 Mbps. Este compatibil cu USB 1.0 și
USB 1.1.
 USB 3.0 SuperSpeed - a intrat pe piață în noiembrie 2008 și oferă viteze de transfer teoretice de până la 5 Gbps.

 USB 3.1 SuperSpeed+ - a apărut în iulie 2013. Este capabil de transferuri de date la viteze maxime teoretice de 10 Gbps, dublu față de
USB 3.0. Noul standard permite alimentarea cu energie, modul video alternativ și transferul de date printr-un singur cablu. Dispozitivul
de alimentare USB 3.1 este potrivit pentru notebook-uri, dar și pentru alte echipamente profesionale cu un consum de energie de până
la 100W. USB 3.1 Gen 2 funcționează la conexiunile USB 3.0 existente datorită metodei îmbunătățite de codare utilizată pentru a
transmite date. Acesta a fost proiectat astfel încât să poată funcționa cu conexiuni vechi prin intermediul unui adaptor sau al unui
convertor.
 USB 3.2 - lansat în august 2017, introduce două noi moduri SuperSpeed + de transfer prin conectorul USB-C cu rate de 10 Gbit/s și
20 Gbit/s. Creșterea lățimii de bandă este rezultatul funcționării pe mai multe benzi pe cablurile existente care erau destinate
capabilităților de flip-flop ale conectorului USB-C. USB 3.2 este prima versiune care folosește conectorul USB-C ca singur conector.
 USB 4 - este succesorul USB 3.2, se bazează pe specificația protocolului Thunderbolt 3 și a fost lansat pe 29 august 2019. Suportă un
debit de 40 Gbit/s.

Culoarea conectorilor – deși nu e implementată de către toți producătorii tipurile de USB pot fi dentificate astfel:

Versiunile USB 1.x și 2.0 după culoarea NEAGRĂ a conectorilor.

 Versiunile USB 3.x după culoarea ALBASTRĂ a conectorilor.
6. Conectori USB, tipuri constructive, conectori, viteză transfer
7. Adaptoare USB
 8. Alimentarea prin USB
O încărcare unitară este definită ca 100 mA în USB 2.0 și 150 mA în USB 3.0.

Un dispozitiv USB poate alimenta maximum 5 unități (max.500 mA) dintr-un port în USB 2.0 și 6 unități (900 mA) în USB 3.0.

Dispozitivele cu consum redus de energie pot alimenta cel mult 1 dispozitiv (unitate de încărcare) și toate dispozitivele trebuie să acționeze ca dispozitive cu
consum redus de energie atunci când pornesc neconfigurate. O unitate de încărcare este 100 mA pentru dispozitivele USB până la USB 2.0, în timp ce USB 3.0
definește o încărcare unitară ca 150 mA.
Dispozitivele de mare putere (cum ar fi un hard disk USB tipic de 2,5 inch) pot acoperi consumul a cel puțin unei unități de încărcare și cel mult 5 încărcări
unitare (5x100mA = 500 mA) pentru dispozitive de până la USB 2.0 sau 6 unități de încărcare (6x150mA = 900 mA) pentru dispozitive SuperSpeed (USB 3.0 și
versiuni ulterioare).
Standarde de alimentare USB

Tensiune Putere
Specificații Curent
Voltaj (max.)
Low-power device
100 mA 5V 0.50 W

Low-power SuperSpeed (USB 3.0) device

150 mA 5V 0.75 W

High-power device 2.0

500 mA 5V 2.5 W

High-power SuperSpeed (USB 3.0) device

900 mA 5V 4.5 W

Multi-lane SuperSpeed (USB 3.2 Gen 2) device

1.5 A 5V 7.5 W

Battery Charging (BC) 1.1

1.5 A 5V 7.5 W

Battery Charging (BC) 1.2

5A 5V 25 W

USB-C 1.5 A 5V 7.5 W

3A 5V 15 W
 Standarde de alimentare USB

Tensiune Putere
Specificații Curent
Voltaj (max.)
Power Delivery 1.0 Micro-USB
3A 20 V 60 W

Power Delivery 1.0 Type-A/B

5A 20 V 100 W

Power Delivery 2.0/3.0 Type-C

5A 48 V 240 W

1.

• Alimentarea VBUS (+5V) a unui un port hub cu putere redusă poate scădea în timpul funcționării până la 4,4 V.
• Până la 5 încărcări unitare; la dispozitivele non-SuperSpeed, o unitate de încărcare este de 100 mA.
• Până la 6 încărcături unitare; la dispozitivele SuperSpeed, o singură încărcare este de 150 mA.
• Până la 6 încărcături unitare; cu dispozitive cu mai multe benzi, o singură sarcină este de 250 mA.
• Funcționarea la mai mult de 3 A (60 W) necesită un cablu marcat electronic cu 5 A.

Pentru a recunoaște modul de încărcare a bateriei, un port de încărcare dedicat plasează o rezistență care nu depășește 200 Ω pe terminalele D + și D. În plus
față de USB-ul standard, există un sistem proprietar de mare putere cunoscut sub numele de PoweredUSB, dezvoltat în anii 1990 și utilizat în principal în terminalele
de la punctul de vânzare, cum ar fi casele de marcat.
 9. Limitări de lungime a cablului USB

Lungimea maximă a cablului USB 2.0:

Specificația 2.0 limitează lungimea unui cablu între dispozitivele USB 2.0 (Full Speed sau Hi-Speed) la 5 metri.

Lungimea maximă a cablului USB 3.0 / USB 3.1:

Specificația 3.0 / 3.1 nu specifică o lungime maximă a cablului între dispozitivele USB 3.0 / 3.1 (SuperSpeed sau SuperSpeed +), dar există o lungime
recomandată de 3 metri. Cu toate acestea, cea mai mare limitare a lungimii cablului este calitatea cablului. Rezultatele pot varia, dar cu un cablu de înaltă
calitate ar trebui să poată depăși 3 metri. Pentru a asigura cele mai bune rezultate posibile, se recomandă un cablu activ când cablul depășește mai mult de 3 metri.

Cum se pot sparge limitele de lungime USB:

Cu specificațiile USB care limitează lungimea cablurilor, totuși există o modalitate de a extinde aceste limite. Pentru a depăși aceste limite de lungime a
cablurilor (sau lungimile recomandate), trebuie utilizate hub-uri USB auto-alimentate sau cabluri active (repetor); ambele având și propriile limite. Alte opțiuni,
cum ar fi USB prin Ethernet sau construirea propriului pod USB, pot extinde gama USB mai mult.
 Hub-uri USB:

Puteți utiliza cabluri prelungitoare și hub-uri USB autoalimentate conectate împreună pentru a extinde gama dispozitivului USB. Cu toate acestea, este
important să rețineți când utilizați hub-uri și cabluri 2.0 că distanța dintre fiecare hub alimentat nu poate fi mai mare de 5 metri. Când utilizați butucuri și cabluri 3.0
/ 3.1, nu depășiți lungimea recomandată de 3 metri între ele. Notă: Este posibil să utilizați hub-uri USB alimentate, dar veți rămâne rapid fără energie pe măsură ce
vă extindeți configurarea.

Cabluri de extensie active (repetor):

Cablurile de extensie active USB conțin componente electronice care regenerează semnalul USB. Cablurile active sunt în esență hub-uri USB cu 1 port. Puteți
utiliza un cablu USB obișnuit împreună cu un cablu activ, atâta timp cât cablul obișnuit nu are mai mult de 5 metri lungime pentru dispozitivele 2.0 și nu mai mult
de 3 metri lungime pentru dispozitive 3.0. Notă: De obicei, cablurile active sunt cabluri alimentate cu bus magistrală. Pentru a vă asigura că primiți puterea completă
de 500 mA a unui port USB, luați în considerare achiziționarea unui cablu activ care include un adaptor de alimentare separat.

Limite hub USB și lungimea maximă a cablurilor active

Numărul maxim de hub-uri USB:

Specificațiile USB 2.0 / 3.0 / 3.1 necesită conectarea a doar 7 niveluri de dispozitive. Când numărați dispozitivele de la fiecare capăt (gazdă și dispozitivul
periferic), acesta lasă doar 5 nivele disponibile și un hub USB este considerat 1 nivel. Astfel, doar un maxim de 5 hub-uri USB pot fi utilizate pentru o lungime totală
maximă de 30 de metri.

Lungimea maximă a cablului USB activ (repetor):

Acest număr depinde dacă utilizați sau nu un cablu obișnuit cu un cablu activ. Dacă nu utilizați un cablu obișnuit, atunci lungimea maximă a cablului activ
pentru USB 2.0 este de 30 de metri, iar lungimea maximă recomandată pentru USB 3.0 / 3.1 este de 18 metri. Dacă utilizați un cablu obișnuit (lungimea maximă de
5 metri pentru 2.0 și lungimea maximă de 3 metri pentru 3.0 / 3.1) cu un cablu activ, atunci lungimea maximă pentru USB 2.0 este de 25 de metri și maximul
recomandat lungimea pentru USB 3.0 / 3.1 este de 15 metri.

Există și alte modalități prin care puteți extinde un semnal USB dincolo de limita de 30 de metri. Puteți utiliza USB prin Ethernet pentru a atinge distanțe de
până la 100 de metri.

USB 1.0 / 1.1 a fost înlocuit de USB 2.0 și USB 3.0 / 3.1. În plus, cablurile USB 2.0 sunt compatibile cu versiunile anterioare, astfel încât vor funcționa foarte
bine cu orice dispozitiv USB 1.0/1.1. Limita pentru lungimea cablului USB 1.0 / 1.1 este de 3 metri, iar lungimea totală maximă nu trebuie să depășească 18 metri.
10. Protocolul USB
Interfața USB utilizează un protocol bazat pe pachete. Toate transferurile sunt inițiate de controlerul USB al calculatorului. Tranzacțiile de pe magistrală implică
transmisia a patru tipuri de pachete: antet, de date, de confirmare și special.

Fiecare tranzacție începe în momentul în care controlerul USB transmite, pe baza unei planificări, un pachet antet care descrie tipul tranzacției, direcția acesteia,
adresa dispozitivului USB și numărul punctului terminal. Sursa tranzacției transmite apoi un pachet de date conținând datele care trebuie transferate, sau poate indica
că nu are date de transmis deoarece pachetul de date nu conține informații. În general, destinația răspunde cu un pachet de confirmare indicând dacă transferul s-a
terminat cu succes sau dacă punctul terminal nu este disponibil.

Arhitectura magistralei USB

Gazda USB
Dispozitivele USB sunt conectate într-o topologie de tip stea multiplă. Root hub
Topologia USB este reprezentată în figura În nodul fiecărei stele se găseşte
un hub.
Dispozitiv compus
Funcţie Hub 1 Funcţie
Legătura este multipunct pe magistrală dar punct la punct între hub şi USB USB
dispozitive. Este posibil ca un dispozitiv fizic să conţină mai multe funcţii Hub 2
Endpoint
şi un hub, acest dispozitiv numindu-se compus. Un exemplu este o
multifuncţională care conţine imprimantă, scanner şi fax, toate acestea fiind
funcţii USB. Func ţie Func ţie
Fiecare dispozitiv USB poate dispune de una sau mai multe endpoint- Func ţie USB USB
Func ţie
uri prin care gazda comunică cu dispozitivul. Un endpoint este un registru USB USB

intern, adresabil de gazdă în care se pot trimite sau din care se pot citi
informaţii specifice. Toate dispozitivele posedă un endpoint special,
endpoint zero, care este privit ca pipe de control. Pipe-ului endpoint zero îi Arhitectura USB
este asociată informaţia ce descrie complet dispozitivul USB: clasa de
dispozitiv, informaţii de power management, producător etc.
Iniţiatorul transferurilor de date pe magistrală este gazda USB. Protocolul folosit este protocol prin interogare (de tip polled). Datele vehiculate pe magistrală
sunt grupate în pachete iar o tranzacţie de magistrală implică transmiterea a cel mult trei pachete. Fiecare tranzacţie începe prin trimiterea de către gazdă a unui
pachet de semnalizare token packet- care descrie tipul şi sensul tranzacţiei, adresa dispozitivului USB şi numărul nodului destinaţie (endpoint). Dispozitivul adresat
se selectează prin decodificarea adresei ce-i corespunde. Urmează transferul de date de la gazdă spre dispozitivul adresat sau invers, după cum este specificat în
pachetul de semnalizare. Receptorul răspunde în această tranzacţie printr-un pachet de dialog -handshake packet- prin care se confirmă (sau nu) încheierea cu succes
a transferului de date.

Nivelul fizic
Aspectele electrice şi mecanice ale interfeţei sunt reglementate foarte precis în specificaţiile de magistrală. Semnalele electrice sunt transmise diferenţial (D+
şi D-). Codificarea utilizată este NRZI cu inserare de biţi (bit-stuffing) şi tactul de recepţie este generat din datele transmise, codul fiind autosincronizabil.
Cablul USB are patru fire, semnalul util este transportat pe două conductoare torsadate iar pe celelalte două conductoare cablul transportă tensiunea de alimentare
nominală de +5V (VBUS) şi potenţialul de referinţă (GND), figura 9.2.

VBUS VBUS
D+ D+

D- D-
GND GND

Figura 9.2. cablu USB

Tensiunea transmisă pe linie nu este tensiunea de alimentare a calculatorului gazdă ci este gestionată de controlerul USB, aşa încât o suprasarcină este detectată
şi un mesaj de eroare este afişat de sistemul de operare.

Uşurinţa cu care este utilizată USB rezultă din atributul special de tip plug-and-play al acestei magistrale. USB acceptă cuplarea şi decuplarea de dispozitive
în orice moment; sistemul software se adaptează dinamic la modificările fizice de topologie. Un dispozitiv USB este plasat fizic în structură prin ataşarea la portul
unui hub. Hub-ul dispune de indicatori de stare la fiecare port pentru a semnaliza cuplarea sau decuplarea unui dispozitiv. Gazda sesizează semnalizarea de la hub
şi atribuie o adresă unică dispozitivului. La decuplare hub-ul dezactivează portul şi indică gazdei acest eveniment. Pentru a se adapta dinamic, sistemul software
USB este permanent într-un proces de inventariere a magistralei (bus counting).
Transferul de date prin cadre
Arhitectura USB distinge patru tipuri de bază de transferuri de date:

• transferuri de control (Control Transfers) - sunt folosite pentru configurare şi comandă şi obligatoriu trebuie să fie suportate de toate perifericele;
• transferuri cu volum mare de date (Bulk Data Transfers) permit dispozitivelor să schimbe cantităţi mari de informaţie cu gazda pe măsură ce magistrala
devine disponibilă, (ex.: camere digitale, scannere sau imprimante);
• transferuri prin întreruperi (Interrupt Data Transfers) a fost proiectat ca suport pentru periferice de intrare controlate de om, (tastatură, mouse, joystick), care
au nevoie să comunice rar, cantităţi mici de date. Datele transferate în acest mod sunt caractere, coordonate sau semnalizări de evenimente organizate în unul
sau mai mulţi octeţi;
• transferuri izocrone (Isochronous Transfers) - asigură un acces garantat la magistrală, flux de date constant şi tolerează erorile de transmisie. Datele izocrone
sunt continue şi în timp real la toate nivelele: generare, emisie, recepţie şi utilizare la receptor. Acest tip de transfer este folosit pentru fluxuri de transfer în
timp real cum ar fi sistemele audio.

USB foloseşte un protocol bazat pe pachete de date (Data Packet). Un pachet de date este o colecţie de cadre de date (Data Frame). Numărul de biţi dintr-
un cadru nu are o valoare fixă. Biţii sunt trimişi spre magistrală astfel: primul bit este cel mai puţin semnificativ bit (LSB) din cadru, urmat de bitul mai semnificativ
până la trimiterea celui mai semnificativ (MSB) bit din cadrul respectiv.

Protocolul USB defineşte patru tipuri de pachete de date:

• pachet de semnalizare (Token Packet)
• pachet de date (Data Packet)
• pachet de dialog (Handshake Packet)
• pachet special (Special Packet)
 a. Pachetul de semnalizare (Token Packet)
Orice transfer începe prin trimiterea de către gazdă a unui pachet de semnalizare. Un pachet are 32 de biţi împărţiţi în cinci câmpuri, figura 9.4.

Figura 9.4. Pachetul de semnalizare (sus), câmpul de sincronizare (mijloc) şi câmpul PID (jos)

Toate pachetele conţin la începutul lor un câmp de sincronizare, numit SYNC care permite buclei PLL pentru refacerea tactului din receptor să se sincronizeze,
şi un câmp identificator de pachet, numit PID (Packet Identifier).
SYNC este primul câmp din orice pachet USB. Câmpul de sincronizare este constituit dintr-o serie de biţi care produc un şir dens de tranziţii utilizând schema
de codificare NRZI cerută de standardul USB. Câmpul apare ca o serie de trei tranziţii 1/0 urmată de o marcă cu lăţimea a două impulsuri. Datele din câmp au
succesiunea de valori 0000 0001.
Câmpul PID urmează câmpului SYNC într-un pachet USB şi are lungimea de 8 biţi. Primii patru biţi indică tipul pachetului, iar următorii patru sunt în ordine
primii patru complementaţi (complement faţă de 1) şi sunt folosiţi ca biţi de verificare pentru a confirma acurateţea primilor patru. Câmpul PID defineşte trei
categorii de pachete handshake:
• Pachetul handshake ACK indică emiţătorului că pachetul de date a fost recepţionat fără erori;
• Pachetul handshake NAK indică faptul că o funcţie nu a fost capabilă să recepţioneze date de la gazdă (într-o tranzacţie OUT) sau că o funcţie nu are date de
transmis gazdei (într-o tranzacţie IN). O gazdă nu poate trimite niciodată NAK;
• Pachetul STALL este emis de o funcţie ca răspuns la un pachet de semnalizare IN sau după o tranzacţie de date OUT, indicând că funcţia nu este capabilă să
emită sau să recepţioneze date. Gazda nu poate răspunde cu pachet STALL.
 b.Pachetul de date şi pachetul handshake

Informaţia propriu-zisă este transferată în sistemele USB sub forma unor pachete de date, figura 9.5. După câmpurile SYNC şi PID urmează câmpul de date
care este compus dintrun număr întreg de octeţi, de la 0B la 1023B. Corectitudinea câmpului de date este asigurată prin câmpul de verificare ciclică CRC de 16b
aflat la sfârşitul pachetului.

SYNC PID DATA CRC

0 -1023 B 16b 8b 8b

SYNC PID

8b 8b
Figura 9.5. Structura pachetelor de date (sus) şi handshake (jos)
Pachetele handshake sau de dialog sunt folosite pentru a raporta starea unui transfer de date, pentru a indica recepţia cu succes a datelor sau pentru a întoarce valori
care indică acceptarea/ respingerea unei comenzi sau o stare de HALT la dispozitiv. Acest tip de pachet este compus doar din două câmpuri; SYNC şi PID. Structura este
reprezentată în figura 9.5 jos.
Un dialog simplificat este dat în figura 9.6. Cu un pachet de semnalizare se indică adresa dispozitivului şi tipul tranzacţiei care presupunem că este un transfer de date
spre gazda USB. Dispozitivul USB răspunde cu pachetul de date. Gazda confirmă primirea cu un pachet handshake.

Figura 9.6. Dialog USB simplificat