Filozofia

adventistă
asupra
muzicii

UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE

DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

Filozofia adventista asupra muzicii_coperta.indd 1 9/25/2020 12:45:55 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE
DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

Filozofia adventistă
asupra muzicii

Pantelimon 2020

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 1 9/25/2020 12:25:42 PM

 Echipa Departamentului de Muzică implicată
în demersurile formulării prezentului document:
CRISTIAN TOMA – Conferința Banat
ANDREI LUCACI – Conferința Moldova
DORIN SISU – Conferința Muntenia
GABRIEL BRAȘOV – Conferința Muntenia
MIHAI BEJINARIU – Conferința Muntenia
ADELA BOERU – Conferința Oltenia
CLAUDIA BUBĂU – Conferința Transilvania de Nord
EMILIA CÎMPEAN – Conferința Transilvania de Nord
GABRIEL DUMITRESCU – Conferința Transilvania de Sud
ELISEDA DUMITRU – Conferința Transilvania de Sud
ALBERT MĂDĂLIN CODREANU – Director muzical – Speranța TV

SEBASTIAN FELEA
Director Departament Muzică
Uniunea de Conferințe a Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea
LAURENȚIU IONESCU, Ph.D. (Universidad Adventista del Plata), profesor
de Teologia muzicii – Universitatea Adventus, pastor – Zaragoza, Spania
EKKEHARDT MUELLER, Th.D., D.Min., Biblical Research Institute, General
Conference of Seventh-day Adventists
GUENTER PREUSS, Ph.D. (Univ. Protestantă Strassbourg),
ex-director muzical al Conferinței Baden-Wuertenberg,
președinte al Societății Adventiste de Muzică din Germania
WOLFGANG STEFANI, Ph.D. (Andrews University), pastor –
Park Ridge Seventh-day Adventist Church, Australia

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 2 9/25/2020 12:25:42 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

PREAMBUL

Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea din România face par-

te din structura organizatorică reprezentată la nivel mondial de
Conferința Generală și promovează convingerile fundamentale de
credință, precum și standardele de viețuire creștină formulate la
nivelul Conferinței Generale.
Poziția adventistă referitoare la muzică implică luarea unor de-
cizii prin care sunt valorificate elementele de cea mai înaltă calitate,
care au darul de a îmbunătăți relația cu Dumnezeu și care Îi aduc
slavă. După cum adventiștii de ziua a șaptea și-au asumat chemarea
unică de răspândire a mesajului profetic pentru ultimul timp al is-
toriei, viziunea lor muzicală se va materializa într-o mărturie unică
despre un popor care așteaptă curând revenirea lui Hristos.
Primul document oficial privind filozofia adventistă asupra
muzicii a fost votat în cadrul Consiliului de toamnă al Comitetului
Conferinței Generale din 14–29 octombrie 1972.1 Demersurile ca-
re au condus la varianta sa finală au însemnat o muncă de cerce-
tare a declarațiilor biblice cu privire la muzică și realizarea unei
compilații de paragrafe din scrierile autoarei Ellen White2, meni-
te să ofere o viziune cât mai cuprinzătoare asupra acestui subiect.
Principiile călăuzitoare au fost reafirmate în cadrul Consiliului anu-
al al Conferinței Generale din 13 octombrie 2004.3 De asemenea,
viziunea adventistă asupra muzicii este enunțată în mod succint în

1
Guidelines Toward An SDA Philosophy of Music. Autumn Council of the General Conference Com-
mittee. October 14-29, 1972, Mexico City. http://www.iamaonline.com/worshipmusic/Guidelines%20
Toward%20An%20SDA%20Philosophy%20of%20Music.htm.
2
MUSIC. Its Role, Qualities, and Influence As Set Forth in the Writings of Ellen G. White. https://whitees-
tate.org/legacy/issues-music-html/.
3
A Seventh-day Adventist Philosophy of Music, https://www.adventist.org/articles/a-seventh-day-
adventist-philosophy-of-music/.

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 3 9/25/2020 12:25:42 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

Manualul Bisericii, ediția a XI-a, revizuită (2016), în cadrul capitolu-

lui „Standardele vieții creștine”.4
Documentul prezent constituie, în primul rând, o sinteză a
declarațiilor oficiale privind principiile de selecție a muzicii. În al
doilea rând, pe baza acestor principii, sunt oferite indicații concre-
te de implementare a viziunii adventiste asupra muzicii, atât în ca-
drul ocaziilor de închinare (publică și personală), cât și în contextul
vieții de fiecare zi. Anexa de la final cuprinde detalii de ordin tehnic
cu rol de îndrumar destinat liderilor muzicali ai Bisericii.

DELIMITĂRI CONCEPTUALE

Există două zone de spiritualitate umană care își au felul lor de

exprimare artistică: zona închinării (publice sau personale) și zona
vieții cotidiene.
Sintagma muzică sacră desemnează muzica ce se focalizează pe
zona de spiritualitate umană, care cuprinde teme biblice, creștine,
Îl glorifică pe Dumnezeu în mod specific și este compatibilă cu ru-
găciunea și spiritul acesteia. În cele mai multe cazuri, aceasta cu-
prinde piese muzicale compuse și destinate serviciului de închina-
re, întâlnirilor evanghelistice sau devoțiunii personale și poate fi
atât muzică vocală, cât și instrumentală. Este de precizat că nu toată
muzica etichetată drept „sacră” poate fi acceptabilă pentru un ad-
ventist. Muzica sacră nu ar trebui să evoce asociații seculare sau să
invite la conformitatea cu tiparele lumești de gândire sau acțiune.
Muzica laică5 este muzica compusă pentru alte contexte decât
serviciul de cult sau devoțiunea personală. Aceasta evocă viața

4
Manualul Bisericii, ediția a XI-a, revizuită, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2016, pp. 189–190.
5
Documentele originale folosesc sintagma „muzică seculară” („secular music”). În acest document se
preferă sintagma „muzică laică” pentru a desemna același perimetru de repertoriu, pentru a evita
interferențe cu sensul de secularism, detașare de religie, abordare a vieții fără Dumnezeu.

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 4 9/25/2020 12:25:43 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

cotidiană și emoțiile umane de bază. Ea reflectă ipostaze ale spiri-

tului uman în relație cu viața, dragostea și lumea în care Dumnezeu
ne-a așezat să trăim. Deși nu Îl laudă și nu Îl adoră direct pe
Dumnezeu, ea are un loc legitim în viața creștinului. Muzica laică
aleasă trebuie să fie înălțătoare, și nu degradantă din punct de ve-
dere moral. Alegerea pieselor muzicale, atât laice, cât și sacre, tre-
buie să respecte principiile prezentate în acest document.

SINTEZA DECLARAŢIILOR OFICIALE

A. PRINCIPII GENERALE

1. Toată muzica pe care creștinul o ascultă, o interpretează

sau o compune, fie ea sacră sau laică, Îl va glorifica pe Dumnezeu:
„Deci, fie că mâncați, fie că beți, fie că faceți altceva, să faceți totul
pentru slava lui Dumnezeu.” – 1 Corinteni 10:31
Orice lucru care nu poate îndeplini acest standard ridicat va slă-
bi experiența creștină.
2. Toată muzica (sacră sau laică) trebuie să fie cea mai nobilă
și de cea mai bună calitate:
„Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cin-
ste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit,
tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea
să vă însuflețească.” – Filipeni 4:8
3. Se caracterizează prin calitate, echilibru și autenticitate.
4. Muzica încurajează sensibilitatea noastră spirituală, emoți­
onală și socială și creșterea noastră intelectuală, păstrând un echi-
libru judicios între aceste elemente (Review and Herald, 14 noiem-
brie 1899).
5. Este potrivită cu viziunea holistică asupra ființei umane,
exercitând o influență pozitivă asupra corpului, minții și spiritului.
5

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 5 9/25/2020 12:25:43 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

6. Este potrivită/adaptată pentru ocazia/contextul/audiența

pentru care a fost desemnată (Evanghelizare, pp. 507–508).
7. Muzica dezvăluie creativitatea prin faptul că se bazează pe
melodii de calitate. Dacă sunt armonizate, muzica folosește armo-
niile într-un mod interesant și artistic, iar rolul ritmului este să se
subordoneze melodiei și armoniei.
8. Muzica vocală folosește versuri care stimulează pozitiv abi­
litățile intelectuale, emoțiile și puterea voinței. Versurile bune denotă
creativitate și sunt bogate în conținut. Acestea stimulează un tonus
pozitiv și reflectă valori morale înalte; ele educă și înalță; corespund
cu o teologie biblică solidă (Review and Herald, 6 iunie 1912).
9. Mesajul muzical este compatibil cu cel textual, evitând un
amestec între sacru și laic.
10. Oferă importanță clarității textului, care nu trebuie estom­pat
de forța mijloacelor muzicale (Slujitorii Evangheliei, pp. 357–358).
11. Se evită manifestarea teatrală ostentativă în interpretare
(Evanghelizare, p. 137; Review and Herald, 30 noiembrie 1900).
12. Nu compromite niciodată principiile înalte de demnitate și
excelență sub pretenția eforturilor de a ajunge la oameni acolo unde
se află ei (Mărturii pentru comunitate, vol. 9, p. 143; Evanghelizare,
p. 137).
13. Adventiștii de ziua a șaptea recunosc contribuția diferitelor
culturi în adorarea lui Dumnezeu. Instrumentele și expresiile muzi-
cale variază semnificativ în cadrul familiei adventiste mondiale, iar
muzica practicată într-o anumită comunitate trebuie să țină cont de
sensibilitățile specifice teritoriului respectiv.

B. MUZICA LAICĂ

1. Stilul de viață al adventiștilor de ziua a șaptea cere exer-

citarea unui discernământ fin și a responsabilității individuale în
6

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 6 9/25/2020 12:25:43 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

selectarea muzicii laice pentru uz personal, interpretare solo sau în

grup. Toată această muzică va fi evaluată prin prisma instrucțiunilor
date în Filipeni 4:8.
2. Creștinul nu va cânta cântece incompatibile cu idealurile de
adevăr, onestitate și puritate. El va evita elementele care prezintă
răul ca ceva de dorit sau bunătatea ca fiind banală. El va încerca să
evite compozițiile care conțin fraze superficiale (minimalist-repeti-
tive), text slab, lipsă de sens, sentimentalism sau frivolitate, care se
îndepărtează de sfaturile și învățăturile găsite în Biblie și Spiritul
Profetic.
3. Creștinul va considera muzica precum bluesul, jazzul, idi-
omul rock și forme similare drept ostilă dezvoltării caracterului
creștin, deoarece deschide mintea spre gânduri impure și poate du-
ce la un comportament nechibzuit. O astfel de muzică are o relație
distinctă cu permisivitatea societății contemporane. Distorsiunea
ritmului, a melodiei și a armoniei folosite de aceste stiluri și am-
plificarea lor excesivă întunecă sensibilitățile și, în cele din urmă,
distruge aprecierea pentru ceea ce este bun și sfânt.

C. DECLARAȚIA DIN MANUALUL BISERICII

„«Muzica a fost creată pentru a servi unui scop sfânt, pentru

a înălța gândurile spre ceea ce este curat, nobil și măreț și pen-
tru a trezi în suflet devoțiune și recunoștință față de Dumnezeu»
(Patriarhi și profeți, p. 594). Isus «păstra legătura cu cerul prin cân-
tec.» (Viața lui Iisus, p. 73)”.
Muzica este una dintre cele mai nobile arte. Muzica bună nu
numai că oferă plăcere, dar înalță mintea și cultivă cele mai alese
calități. Cântecele spirituale au fost deseori folosite de Dumnezeu
pentru a atinge inimile păcătoșilor și a-i conduce la pocăință. În
schimb, muzica înjositoare distruge moralitatea și ne îndepărtează
de Dumnezeu.
7

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 7 9/25/2020 12:25:43 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

Trebuie manifestată o grijă deosebită în ceea ce privește alege-

rea muzicii în casele noastre, la adunările sociale, în școlile și bise-
ricile noastre. Orice melodie care împărtășește natura muzicii jazz,
rock ori alte forme hibride înrudite sau orice alt limbaj muzical care
exprimă sentimente prostești sau fără preț trebuie să fie evitate.”6

D. INDICAȚII ÎN VEDEREA IMPLEMENTĂRII

În timp ce există un consens asupra faptului că este nevoie ca

versurile unui cântec să fie evaluate ca potrivite sau nepotrivite,
bune sau rele, în raport cu credința și concepția creștină, opiniile
privind implicațiile morale ce decurg din construcția materialului
muzical sunt divergente. Ca adventiști de ziua a șaptea, socotim că
muzica nu este neutră din punct de vedere moral, ea se recomandă
și se justifică prin însuși conținutul ei, independent de text, origine
sau sfera utilizării ei. Mesajul muzical va fi întotdeauna în armonie
cu cel textual. Elementele descrise mai jos definesc perimetrul în
care își găsesc aplicabilitatea principiile enunțate anterior.

1. Melodia – cel mai important element muzical

- Construită nesofisticat, fără complicații inutile, autentic,
urmând cursul natural, sufletesc al muzicii;
- Echilibru între elementul predictibil și cel de surpriză;
- Conduce spre culminații tensionale și rezolvări;
- Ușor de recunoscut, în totalitate sau în părțile sale;
- Melodică generoasă, cursivă, cu sens, cu finalitate.

2. Armonia – subordonată melodiei

- Echilibru între consonanțe (preponderente) și diso­
nan­țe, acestea din urmă rezolvate în mod preferabil în
consonanțe (conflict – rezolvare);

6
Manualul Bisericii, ediția a XI-a, revizuită, Editura Viață și Sănătate, Pantelimon, 2016, pp. 189–190.

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 8 9/25/2020 12:25:43 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

- Respectarea regulilor sistemului sonor în care este scri-

să piesa muzicală.

3. Sistemul sonor
- dintre marile sisteme de organizare a sunetelor (tonal,
modal, atonal), sistemul tonal este standard (majorul
și minorul), preferabil pentru exprimarea profilului de
spiritualitate creștină. Sistemul atonal, sub diferitele sa-
le variante, reprezintă un experiment specific valorilor
realismului, incluzând suicidul, agresiunea etc.

4. Ritmul și metrul
- Ritmul este al treilea element ca importanță și trebuie să
fie subordonat melodiei și armoniei;
- Formulele ritmice modificate (sincopa, contratimpul,
triolet în metru binar, duolet în metru ternar etc.) sau
metrica asimetrică (măsuri eterogene, metrică alterna-
tivă) vor fi utilizate în mod echilibrat, conform folosirii
lor în muzica cultă;
- Suportul ritmic este asigurat preponderent de instrumen-
tele muzicale melodico-armonice, nu de beat-ul percuției.

5. Timbrul
- Adecvat caracterului muzicii și ocaziei;
- Timbrul instrumental: se încurajează folosirea instru-
mentelor acustice care se regăsesc în orchestra simfo-
nică clasică, nedeformate electronic, libere de timbre
nazale, exotice;
- Timbrul vocal: luminos, clar, rotund, pe voce plină, sub-
ordonat pronunției corecte a textului.

6. Dinamica
- Variată, adaptată caracterului muzicii;
- Integrată într-un câmp de audibilitate optimă.
9

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 9 9/25/2020 12:25:43 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

7. Acompaniamentul
- Respectă coordonatele stilistice ale piesei;
- Își păstrează doar rolul de suport;
- Improvizațiile se încadrează în stilul piesei și evoluează
de la simplu la complex;
- Negativele sunt acceptate în situația lipsei unui acom-
paniator, cu precizarea că acestea trebuie să respec-
te principiile melodiei, ale armoniei, ale ritmului, ale
orchestrației și ale discursului muzical specific acompa-
niamentului, iar interpretul să stăpânească tempoul și
agogica.

8. Elementele variaționale
- Atât ornamentele (planul melodic), cât și variațiile ar-
monice și ritmice vor fi folosite în mod adecvat, în acord
cu stilul muzical și perioada istorică a piesei.

9. Elementele de semantică și asocierile

- Liderii muzicali trebuie să fie conștienți că, de-a lungul
timpului, atât instrumentele muzicale, cât și stilurile de
muzică comportă asocieri cu semnificații extramuzicale,
care suportă transformări;
- Alegerile pieselor muzicale trebuie să țină cont de asoci-
erile din trecut și prezent.

10. Interpretarea
- Capacitatea de a transmite cât mai expresiv conținutul
muzical;
- Reliefarea momentelor de expresivitate poetică (ceea ce
transmite textul, în muzica vocală);
- Redare tehnică la un nivel cât mai performant;
- Curat intonațional;
10

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 10 9/25/2020 12:25:43 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

- Timbru luminos, cald, emisie rotundă, pe voce plină;

- Tempo și agogică adaptate mesajului și caracterului
piesei;
- Coerență stilistică;
- Frazare care valorifică în mod inteligent conținutul
spiritual-afectiv;
- Atitudine interpretativă în acord cu mesajul piesei;
- Echilibru în manifestările afective;
- Modestie (direcționarea atenției către mesaj, nu către
sine) redată atât prin atitudine, cât și prin înfățișare.
Ca indicator al perioadei profetice pe care o trăim, fenomenul ar-
tistic muzical al zilelor noastre a atins limitele posibilităților de dez-
voltare armonică (mult prea disonantă pentru a putea fi înțeleasă și
acceptată), a epuizat domeniul de audibilitate (mult prea tare pen-
tru a putea fi ascultată în mod sănătos), iar ordinea parametrilor
sonori este puternic afectată (ritmul este mult prea dominant, în
timp ce melodia poate să dispară complet în anumite stiluri).
În peisajul manifestărilor de închinare din cadrul comunităților
evanghelice actuale, mișcările harismatice tind să preia controlul
noilor direcții stilistice. Muzica sacră adventistă nu poate urma
cursul descris de acest fenomen (chiar și cu câțiva ani de întârziere).
Dimpotrivă, Duhul Sfânt Se prezintă în antiteză cu spiritele haotice
(Efeseni 5:18-20), iar Cuvântul lui Hristos trebuie să inspire și să fie
transmis cu claritate în lucrările muzicale (Coloseni 3:16,17).

11

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 11 9/25/2020 12:25:43 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

ANEXĂ

Melodia
A se evita:
» formule ritmico-melodice stereotipe (repetate în exces, ca în
muzica ușoară sau New Age), fără logica discursului muzical
(fraze neconcludente, fără sens, necantabile);
» nerespectarea principiului tensiune-relaxare în succesiunea
intervalelor melodice (salturi nepregătite, nerezolvate);
» absența inventivității melodice:
» lipsa inovației;
» lipsa de puncte culminante;
» fraze frânte, fără cursivitate și cantabilitate;
» monotonie melodică.
» mersul cromatic specific muzicii de jazz.

Armonia
A se evita:
» încălcarea legilor armoniei (tonale, modale);
» disonanțele ca parte constitutivă a acordului (care nu sunt
întârzieri în așteptarea rezolvării);
» armonizarea exagerat de complicată, cu acorduri dense (ex-
cesele de note străine de acord), complexe (acorduri de no-
nă, undecimă etc.), ca un sos gros, gras, greu de digerat;
» lipsa rezolvării acordurilor disonante;
» aglomerări nejustificate de modulații;
» improvizații de jazz;
» utilizarea în exces a acordurilor treptelor secundare în defa-
voarea confirmării centrului tonal dat de acordurile trepte-
lor principale.
12

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 12 9/25/2020 12:25:43 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

Ritmul
A se evita:
» grilele ritmice cu suportul instrumentelor de percuție;
» dezechilibrul între valorile scurte și valorile lungi, cu multe
note ținute, procedeu ce face oportună prezența unor acom-
paniamente cu percuție;
» elemente de conflict metro-ritmic, preponderent întâlnite
în cultura pop (sincopă, contratimp în maniere specifice în
ragtime, swing etc.);
» rezolvări ale motivelor și ale frazelor pe timpi neaccentuați
sau în contratimp, specifice muzicii ușoare;
» măsurile alternative (excepție: când avantajează metrica
textului).

Timbrul
Timbrul vocal:
A se evita:
» exemple negative de voci:
» aerate;
» fâșâite;
» emisie guturală;
» emisie forțată, stridentă;
» emisie săracă în culoare timbrală;
» emisie încordată;
» emisie nesusținută;
» emisie nazală etc.
» nepotrivirea ambitusului (soliștii vocali trebuie să evite
abordarea unor partituri ce nu pot fi executate cu întinderea
lor vocală. O abordare greșită poate crea stridență sonoră,
emisie forțată, timbru nenatural).
13

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 13 9/25/2020 12:25:43 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

Timbrul instrumental:
A se evita:
» folosirea unor instrumente specifice culturii pop, care au
menirea de a supralicita beat-ul sincopat și mai puțin de a se
încadra într-un discurs echilibrat, tematic (melodic): chitare
electrice, saxofon, tobe, percuții, efecte și instrumente elec-
tronice etc.;
» procesarea digitală a sunetului, ducând la distorsionarea
timbrului natural al instrumentelor acustice.

Elementele de semantică și asocierile

A se evita:
» divergența dintre mesajul textual și elementele de stilistică
muzicală;
Exemplu: textul este „Te laud, Doamne, sunt vesel și Te prea-
măresc”, dar muzica este lentă, cu sonorități minore sau mai
degrabă potrivite pentru o muzică romanțată. Corect ar fi ca
și muzica să transmită un caracter solemn, pozitiv, înălțător,
conform stării pe care o degajă textul;
» grefarea unor texte religioase pe piese din repertoriul pro-
fan de largă popularitate.

Aranjamentele
A se evita:
» îndepărtarea de cadrul stilistic al piesei;
» sursele de inspirație din stiluri muzicale din cultura pop;
» armonizările scrise pentru cor mixt și interpretate în aceas-
tă variantă de corurile bărbătești sau alte inadvertențe mu-
zicale de acest gen.

14

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 14 9/25/2020 12:25:43 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

Versificația
A se evita:
» conflictul între accentul metro-ritmic și cel prozodic.

Interpretarea
Stilul interpretării
Interpretul trebuie:
» să cunoască foarte bine creația pe care o interpretează (au-
tor, stil, estetică, epocă, detalii din partitură);
» să respecte direcția stilistică dată de compozitor.
A se evita:
» frazele frânte (respirații la jumătatea frazei sau în locuri
nepermise);
» deformarea structurilor melodico-ritmice;
» accentele nenaturale;
» discursul melodic întrerupt.

Tempoul și agogica
» adecvate metricii, ritmului și caracterului muzicii;
» dacă tempoul este prea rapid, conduce la parodiere;
» dacă este prea lent, muzica devine fragmentată, dezlânată,
se pierde coeziunea frazei/piesei;
» dictate de cele mai mici valori ale notelor din piesa muzicală,
în așa fel încât să poată fi executate distinct;
» variațiile de viteză să nu fie folosite în mod exagerat, ca ma-
nierism, ceea ce ar putea exprima labilitate/instabilitate
emoțională.

15

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 15 9/25/2020 12:25:43 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

Dinamica muzicală (tăria/nuanțele/volumul

muzicii)
» variată (nuanțată), nu monodinamică (la fel de tare de la în-
ceput până la sfârșit);
» adecvată caracterului muzicii și mărimii/tipului forțelor im-
plicate (voci, instrumente);
» nu copleșitoare (volum excesiv de tare); poate provoca dete-
riorare fizică – afecțiuni ale aparatului auditiv și ale organe-
lor interne – și/sau daune emoționale și psihice.
A se evita:
» intonații într-o emisie țipată, forțată (care au rolul de a
evidenția forța și capacitatea individuală – înălțare de sine);
» intonarea la antipod: săracă, moale, lipsită de vlagă.

Discursul acompaniamentului
» trebuie să fie inovator;
» să fie un partener al solistului;
» să urmărească simbioza perfectă între solist și corepetitor
(acompaniator);
» să fie coerent, bazat pe idei și teme muzicale, pe contramelodii;
» să evite structuri ritmice excepționale, stereotip specific cul-
turii pop;
» să nu fie libertin, senzual, jazzistic etc.

Rolul acompaniamentului
(pian/orgă, ansamblu instrumental)
» îmbracă conținutul sonor al solistului într-un mod discret
și/sau complementar;
» urmează îndeaproape pe solist – se pliază pe:
» tempoul;
» ritmul;

16

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 16 9/25/2020 12:25:43 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

» dinamica;
» expresivitatea solistului.
» nu se evidențiază pe sine (nu face schimb de rol cu solistul/
soliștii) prin:
» tehnică;
» virtuozitate;
» mulțime de acorduri;
» forță.
» este recomandată respectarea acompaniamentului scris spe-
cial de compozitor. Dacă acesta nu este scris, atunci să se res-
pecte partitura corală (dacă se cântă după o partitură corală);
» dacă se redă o piesă a compozitorilor consacrați din muzica
clasică, nu se improvizează! Dacă se prezintă variațiuni pe o
temă dintr-o astfel de muzică, acestea să fie realizate în stilul
compozitorului respectiv;
» este importantă cunoașterea și respectarea partiturii origi-
nale. Nu se improvizează decât dacă se cunoaște bine parti-
tura originală;
» dacă se improvizează, să nu se modifice stilul piesei;
» pentru o improvizație de calitate, pianistul/organistul are
nevoie:
» să fie instruit în legile muzicii (melodie, armonie, con-
trapunct etc.);
» să fie instruit în practicile corepetiției;
» să stăpânească tehnica și interpretarea pianistică;
» să cunoască principiile improvizației muzicale;
» să cunoască și să se inspire din lucrările marilor compo-
zitori (de ex.: variațiuni pe anumite teme ale lui Mozart,
Beethoven, Brahms etc.);
» să-și folosească inteligența și bunul-simț muzical;
» să aibă în vedere și conținutul textului (la piesele
vocale).
17

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 17 9/25/2020 12:25:43 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

Pentru muzica vocală

A se evita:
» emisia lascivă, senzuală;
» gemete, icneli, efecte vocale nedefinite;
» emisia afectată (suferindă, plângătoare);
» șoptiri sugestive;
» alunecări, glissando, note atacate indirect, luate de jos;
» ornamente nejustificate;
» deformarea vocalelor;
» consoane și grupuri de consoane cu dicție firavă, nearticulată;
» vibrato excesiv, necontrolat, forțat, prea larg/operistic.

Limbajul corporal
» atitudinea în actul interpretării, prin gesturi și mimică, tre-
buie să fie: plăcută, senină, contemplatoare, modestă, plină
de reverență (în cazul muzicii sacre).
A se evita:
» excesele de orice fel;
» interpretarea cu dramatism exagerat;
» gesturile teatrale neautentice;
» mimica exagerată;
» grimasele;
» încordări ale feței;
» alintările, fițele etc.
» mimica inexpresivă, rece, care nu transmite nimic (mai ales
în cazul înregistrărilor video).

Costumația
» să fie simplă, decentă, elegantă, de bun gust estetic (stilistic,
coloristic etc.).
18

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 18 9/25/2020 12:25:43 PM

 Filozofia adventistă asupra muzicii

A se evita:
» excesele de orice fel.

Temperanța în muzică
» abstinența (ne-compunerea, ne-practicarea, ne-ascultarea,
descurajarea, combaterea) de la tot ce este nociv în muzică:
» stiluri, genuri, piese caracterizate prin:
» melodii neconturate
sau
absența melodiei
» armonii disonante
sau
armonii hipercomplexe
» ritmuri obsesive (structural sincopate sau contratimpa-
te, obstinate, complexe, poliritmie)
sau
absența ritmului
» dinamică copleșitoare (volum excesiv de tare)
sau
monodinamică (dinamică constantă/lipsa variațiilor de
dinamică/la fel de tare de la început până la sfârșit) etc.
» folosirea cu moderație a tuturor elementelor muzicale, în
mod echilibrat (elementele principale să fie preponderente,
cele secundare, folosite ocazional).

Scopul prestației muzicale

Muzica sacră
Discursul muzical – atât interpretarea, cât și acompaniamentul
pieselor – trebuie să fie caracterizat de respectul și solemnitatea în-
chinării. Muzica are rolul de a-l pune în legătură pe om cu Dumnezeu
și de a antrena emoțiile sfinte, purificatoare, caracterizate de roada
19

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 19 9/25/2020 12:25:43 PM

 UNIUNEA DE CONFERINŢE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA

Duhului Sfânt. Muzica sacră înseamnă închinare, iar închinarea bi-

blică este în duh și adevăr (smerenie, pocăință, rugăciune, laudă,
bucurie, speranță).
Muzica laică
Discursul muzical – atât interpretarea, cât și acompaniamentul
pieselor – trebuie să fie caracterizat de aspirația pentru tot ce es-
te înălțător în ființa umană în afara cadrului închinării, dezvoltând
sensibilitatea, aprecierea pentru valorile spirituale autentice, de-
lectând sufletul într-un mod cuvenit, înnobilator.

Nevoia de Duh Sfânt

Roagă-te pentru umplerea cu Duhul Sfânt înaintea fiecărei deci-

zii din cele peste 3 000 pe care le iei zilnic, inclusiv cele muzicale:
» Ce piese aleg?
» Cum este cel mai potrivit să le cânt?
» Cui slujesc prin prestația mea?

Numele lui Isus Hristos să fie înălțat în toate! Amin.

20

Filozofia adventista asupra muzicii.indd 20 9/25/2020 12:25:43 PM

 ANEXA 1A

UNIUNEA DE CONFERINȚE A BISERICII ADVENTISTE DE ZIUA A ȘAPTEA

DIN ROMÂNIA

DEPARTAMENTUL MUZICAL

Cadru de desfășurare a activității

Departamentul muzical al Uniunii AZS din România servește drept ghid și susținător al tuturor activităților muzicale
de pe teritoriul Uniunii Române. Sarcinile sale implică instruirea credincioșilor la nivel cognitiv (recunoașterea valorilor
muzicale care concordă cu viziunea creștină) și la nivel practic (implicarea credincioșilor în activitatea muzicală). Activitatea
departamentului urmărește zidirea Bisericii (refacerea chipului lui Hristos în om prin cultivarea valorilor spirituale autentice
– Filipeni 4:8) și împlinirea mandatului de vestire a Evangheliei către lume prin limbajul muzical.
Departamentul muzical are un teritoriu propriu de desfășurare și funcționează pe o structură de lucru condusă de
directorul muzical al Uniunii împreună cu directorii muzicali de la nivelul fiecărei Conferințe. Activitatea departamentului se
desfășoară potrivit cu directivele din caietul de sarcini votat în comitetul executiv al Uniunii din 18 noiembrie 2019, iar linia
stilistică promovată va fi în acord cu filozofia adventistă asupra muzicii, așa cum este formulată în documentul votat prin
hotărârea nr. 298 a comitetului executiv al Uniunii din 22 septembrie 2020. Implementarea viziunii și proiectelor muzicale
se desfășoară potrivit cu o procedură adaptată pentru fiecare nivel organizatoric: biserica locală, Conferința, Uniunea.

1. Nivelul bisericii locale

Declarația din Manualul Bisericii:
„Alegerea coordonatorilor lucrării muzicale – Biserica va proceda cu mare atenție în alegerea celor care răspund
de partea muzicală a serviciilor divine, fiind alese doar persoane deplin consacrate și capabile să ofere o muzică adecvată
pentru toate întâlnirile și serviciile divine. Muzica seculară sau cea de un caracter îndoielnic nu trebuie introdusă niciodată
în cadrul serviciilor noastre divine.
Responsabilii cu partea muzicală trebuie să lucreze în colaborare strânsă cu pastorul sau cu prezbiterul bisericii,
pentru ca tot ceea ce se cântă să fie în armonie cu tema predicii. Acest responsabil se află sub conducerea pastorului sau
a prezbiterilor bisericii și nu lucrează independent de ei. Acesta trebuie să se sfătuiască cu ei în alegerea pieselor muzicale
și în alegerea coriștilor și a instrumentiștilor.
Alegerea celor care cântă în biserică – Muzica sfântă este o parte importantă a închinării publice. Biserica trebuie
să manifeste multă grijă în alegerea membrilor corului și a altor muzicieni care să reprezinte corect principiile Bisericii. Este
de preferat ca ei să fie membri ai bisericii, ai Școlii de Sabat sau ai Asociației Tinerilor Adventiști. Pentru că ocupă un loc
vizibil în serviciile desfășurate la biserică, aceștia ar trebui să fie un exemplu de modestie și bunăcuviință prin înfățișare și
prin felul lor de a se îmbrăca. Purtarea de robe pentru cor rămâne la latitudinea bisericii.
Bisericile pot avea mai multe coruri. Organizarea corurilor de copii este un mijloc potrivit de dezvoltare spirituală, de
creare a unor legături strânse în familia bisericii și un instrument misionar.”

53
 Coordonatorii muzicali la nivel local au un rol major în promovarea materialelor muzicale potrivite filozofiei adventiste
asupra muzicii laice, pentru evenimente organizate de biserica locală în afara cadrului închinării publice. Asemenea ocazii
pot fi tabere, excursii, mese festive pentru nunți, aniversări sau alte întruniri cu caracter social din viața bisericii.
În cazul divergențelor de opinie între coordonatorii muzicali și conducerea bisericii locale (prezbiteri, comitet, pastor),
se parcurg următorii pași:
 situația este prezentată directorului muzical al conferinței;
 este recomandat ca, în situații sensibile, directorul muzical al conferinței să ceară sprijinul echipei
departamentului de muzică la nivel național;
 directorul muzical al conferinței formulează recomandări către biserica locală, orientând atenția atât spre idealul
urmărit cât și spre soluțiile posibil de aplicat în cazul respectiv;
 autoritatea deciziilor definitive rămâne la nivelul conducerii bisericii locale (prezbiteri, comitet, pastor) care va
face demersuri în sensul implementării recomandărilor departamentului muzical într-un interval de timp
determinat de puterea de asimilare a viziunii Bisericii de către membrii locali, urmărind păstrarea unui spirit al
unității.
Pentru evenimentele locale care au ca scop promovarea identității Bisericii (evanghelizare sau programe oficiale ale
diferitelor departamente) este potrivit ca muzica să fie asigurată de persoane care fac parte din familia bisericii. În cazul
evenimentelor sau programelor cu caracter general din viața Bisericii pot fi implicați muzicieni neadventiști cu mențiunea
ca aceștia să reprezinte modele de conduită creștină, iar materialul muzical oferit să fie adecvat cu contextul.

2. Nivelul Conferinței
Directorul muzical la nivelul Conferinței are ca primă sarcină dezvoltarea structurii departamentului alcătuind o
echipă de lucru pe criteriul nevoilor specifice din teritoriu și urmărind acoperirea tuturor regiunilor.
Criterii care recomandă o persoană pentru poziția de director muzical al conferinței:
 Calități de lider:
 Capacitatea de a mobiliza o echipă de lucru;
 Capacitatea de a gestiona conflicte.
 Pregătire teologică:
 În lipsa unor studii superioare în domeniul teologiei, directorul muzical trebuie să fie
recomandat prin devotamentul deplin față de învățătura și practica Bisericii.
 Pregătire muzicală:
 În lipsa unor studii superioare în domeniul muzicii, este recomandat ca directorul muzical să
aibă un bagaj minim de cunoștințe și deprinderi muzicale. El va alege din echipa sa o persoană
cu pregătire muzicală care manifestă o adeziune fără rezerve față de filozofia adventistă asupra
muzicii și care îi va fi consilier pe probleme de stilistică și repertoriu.
Criterii care recomandă o persoană pentru poziția de membru în echipa departamentului muzical a conferinței:
 Orientarea spirituală echilibrată;
 Devotament pentru principiile Bisericii;

54
  Devotament pentru stilistica muzicală proprie Bisericii – atât în zona educativă (prezentări, seminare, publicații)
cât și în cea practică (alegerea repertoriului, stil interpretativ);
 competențe în domeniul muzical dezvoltate la un nivel care să permită împlinirea nevoilor din bisericile din
teritoriu.
Directorul muzical al Conferinței are datoria de a prezenta directorului muzical al Uniunii documentele cu planificarea
și raportul activității sale anuale. De asemenea, el are statut de membru invitat al comitetului executiv al Conferinței în ale
cărui ședințe va prezenta aceste documente.

2.1. Activitatea departamentului

Directorul muzical al Conferinței poartă întreaga răspundere în fața comitetului Conferinței pentru activitatea
desfășurată în cadrul departamentului său. În cazul unor divergențe de opinie între directorul muzical și membrii echipei
departamentului, se parcurg următorii pași:
 situația este prezentată echipei administrative a Conferinței. La acest nivel autoritatea deciziei de implementat
aparține Conferinței.
 În cazul divergențelor dintre directorul muzical și Conferință, situația este înaintată directorului muzical al Uniunii
care va formula și va transmite Conferinței o opinie bazată pe filozofia adventistă asupra muzicii și orientând
atenția către soluții posibil de aplicat în cazul respectiv.

2.2. Relația cu alte departamente/instituții

Proiectele și evenimentele reprezentative pot fi gândite ca activități proprii departamentului muzical (festivaluri,
concerte, tabere de muzică etc.) sau în colaborare cu alte departamente/instituții (simpozioane de libertate religioasă,
educație, întâlniri de tineret, tabere de tineret, sănătate, evanghelizare etc.). Pentru acestea din urmă, directorii de
departament/instituție vor solicita sprijinul departamentului muzical și se va implementa următoarea procedură:
 Organizatorii prezintă directorului muzical nevoile punctuale și specificul evenimentului;
 Directorul muzical va folosi orice mijloc de care dispune pentru a împlini cerințele și va prezenta organizatorilor
o listă de opțiuni (muzicieni invitați și piese muzicale) din care aceștia pot alege;
 în cazul divergențelor de opinie între organizatorii evenimentelor și directorul muzical, situația este înaintată
administrației conferinței. Ulterior, se vor urma pașii descriși la punctul 2.1.

2.3. Centrele media administrate de Conferințe

Centrele media din teritoriu, administrate de Conferințe vor prelua materialul muzical de la Centrul Media Adventist
– Speranța TV și Radio Vocea Speranței (CMA). În plus, aceste centre vor putea difuza materiale muzicale proprii,
promovând pe această cale muzicieni din teritoriul Conferinței sau orice alte resurse muzicale considerate valoroase.
Pentru materialul muzical de o proveniență diferită decât CMA se vor parcurge următorii pași:
 Redactorii postului local vor solicita (direct sau prin responsabilul radio/TV al Conferinței) directorului muzical al
Conferinței verificarea și aprobarea materialului muzical;
 În cazul divergențelor de opinie între redactori și directorul muzical al Conferinței, situația este prezentată
echipei administrative a Conferinței. La acest nivel, autoritatea deciziei de implementat aparține Conferinței;

55
  În cazul divergențelor dintre directorul muzical și Conferință, situația este înaintată directorului muzical al Uniunii
care va formula și va transmite Conferinței o opinie bazată pe filozofia adventistă asupra muzicii și orientând
atenția către soluții posibil de aplicat în cazul respectiv.

3. Nivelul Uniunii
Directorul muzical al Uniunii coordonează proiectele și evenimentele oficiale pe plan muzical la nivel național, oferă
îndrumare și susținere directorilor muzicali ai Conferințelor împreună cu care formează echipa departamentului la nivel
național. La această echipă se alătură redactorul muzical al CMA.

3.1. Activitatea departamentului

Directorul muzical al Uniunii poartă răspunderea în fața comitetului Uniunii pentru întreaga activitate a
departamentului. El conduce echipa departamentului la nivel național pe care o implică în activitățile și proiectele
desfășurate. În plus, el are libertatea de a implica orice altă persoană pe care o consideră potrivită în anumite activități.
În cazul divergențelor de opinie create între directorul muzical al Uniunii și membrii echipei departamentului la nivel
național, situația se prezintă comitetului Uniunii care are autoritatea deciziilor definitive.

3.2. Relația cu alte departamente/instituții

Pentru proiectele și evenimentele organizate în colaborare cu alte departamente/instituții (simpozioane de libertate
religioasă, educație, întâlniri de tineret, tabere de tineret, sănătate, publicații, evanghelizare etc.) directorii de
departament/instituție vor solicita sprijinul departamentului muzical și se va implementa următoarea procedură:
 Organizatorii prezintă directorului muzical nevoile punctuale și specificul evenimentului;
 Directorul muzical va folosi orice mijloc de care dispune pentru a împlini cerințele și va prezenta organizatorilor
o listă de opțiuni (muzicieni invitați și piese muzicale) din care aceștia pot alege;
 în cazul divergențelor de opinie între organizatori și directorul muzical, situația este înaintată comitetului uniunii
care are autoritatea deciziilor definitive.

3.3. Relația cu Centrul Media Adventist

Departamentul muzical dezvoltă programe pe întreg teritoriul Uniunii prin care sprijină activitatea muzicală la toate
vârstele și pentru orice nivel de pregătire. Pe această cale, compozitori și textieri sunt încurajați să contribuie cu materiale
noi, iar interpreții (soliști și ansambluri) au ocazia să își dezvolte darul muzical, promovând repertoriul de cea mai înaltă
calitate în cadrul programelor și evenimentelor locale. Cele mai bune rezultate (compoziții noi și interpreți valoroși) vor fi
sugerate către CMA.
La nivelul CMA se va constitui o comisie de evaluare muzicală în jurul redactorului muzical al CMA, alcătuită din
angajați (preferabil, dar nu obligatoriu, cu studii muzicale). Condiția este ca membrii acestei comisii să manifeste o adeziune
fără rezerve față filozofia adventistă asupra muzicii;

56
 Departamentul muzical îl va înștiința pe redactorul muzical al CMA în legătură cu orice eveniment important din
teritoriu pentru a putea veni cu o echipă de filmare din partea STV și pentru a folosi orice material care va fi considerat
valoros.
La rândul său, redactorul muzical al CMA (care face parte din echipa departamentului muzical) va avea la dispoziție
întreaga rețea de lucru a departamentului pentru a solicita sprijin din teritoriu pentru proiecte noi, în funcție de nevoile CMA.

Materialul muzical pentru CMA

Muzica difuzată de RVS și STV trebuie să servească scopului formulat în declarația de misiune a CMA. Având în
vedere perspectiva creștină și rolul CMA de interfață a Bisericii AZȘ către lume, materialele muzicale transmise trebuie să
corespundă cu filozofia adventistă asupra muzicii, așa cum este formulată în documentul votat prin hotărârea nr. 298 a
comitetului executiv al Uniunii din 22 septembrie 2020.
Materialele muzicale se vor încadra atât în zona semnificațiilor religioase cât și zona laică, aceasta din urmă
reflectând perspectiva creștina asupra ipostazelor diverse ale vieții, în afara experienței propriu-zise de închinare (personală
sau publică). Consiliul de administrație al CMA va stabili împreună cu comisia de evaluare muzicală a CMA care sunt
proporțiile pentru ambele zone: religioasă și laică. De asemenea, va fi util de identificat tematicile urmărite în zona
repertoriului laic: prietenie, natură, călătorie, dragoste romantică, relații sociale, relații de familie, copilărie, realizări în viața
personală/profesională etc.

Colectarea materialului muzical pentru CMA se va face prin următoarea procedură:

 Bisericile din teritoriu sunt încurajate să descopere și să promoveze muzicieni talentați, de orice vârstă. Aceștia
pot trimite materiale înregistrate sau filmate către o adresa contact@sperantatv.ro ;
 Comisia de evaluare muzicală a are datoria de a examina materialele trimise și de a formula răspunsuri.
Răspunsurile trebuie să cuprindă observații asupra calității stilistice și interpretative și rezultatul analizei:
acceptarea materialului pentru a fi difuzat sau refuzul. În cazul refuzului, vor fi menționate în mod obligatoriu
ajustările care ar face posibilă acceptarea materialului pentru CMA (corectarea unor erori legate de tehnica
interpretării, montaj video, particularități stilistice) și, dacă este cazul, indicații spre alte destinații în care
materialele respective ar putea fi folosite așa cum sunt (ex: direcționarea către centre media administrate de
conferințe, acolo unde promovarea valorile locale ar fi mai importantă decât rigorile unei interpretări cu calitate
de radio/TV);

NOTĂ: este recomandat ca muzicienii care doresc să colaboreze cu CMA să anunțe intenția lor înainte de a investi energie,
timp și resurse financiare în proiecte de înregistrare/filmare, în așa fel încât CMA să le pună la dispoziție indicații (atât
legate de stilistică muzicală cât și de tehnica de montaj video) de care să țină cont pentru ca materialele lor să poată fi
valorificate.

57
  În afara materialelor trimise pe adresa oficială a CMA, redactorul muzical primește sugestii din interiorul echipei
departamentului muzical la nivel național. Redactorul muzical împreună cu membrii comisiei de evaluare
muzicală pot identifica personal muzicieni care merită promovați și piese muzicale demne de atenție;
 Redactorul muzical al CMA împreună cu comisia de evaluare muzicală poartă răspunderea înaintea echipei de
conducere a CMA (director de programe, director CMA) pentru toate materialele muzicale difuzate. Redactorii
CMA pot folosi numai materiale muzicale verificate și aprobate de comisia de evaluare muzicală a CMA;
 Membrii comitetului de redacție pot să ceară sprijinul redactorului muzical pentru materialul muzical al
emisiunilor pe care le realizează, indicând specificul lor și nevoile punctuale;
 Redactorul muzical/comisia de evaluare muzicală va oferi o paletă cât mai largă de opțiuni din care redactorii
vor alege;
 Membrii comitetului de redacție pot înainta redactorului muzical/comisiei de evaluare muzicală propuneri de
muzicieni și piese muzicale pentru anumite emisiuni. La acest nivel, comisia de evaluare muzicală are
autoritatea de a aproba sau respinge propunerile respective. În cazul refuzului va oferi în mod obligatoriu
alternative.
 În cazul unor divergențe între redactori și comisia de evaluare muzicală, situația se prezintă consiliului de
administrație al CMA. La acest nivel, autoritatea deciziilor aparține consiliului de administrație al CMA.
 În situația unor divergențe semnificative între comisia de evaluare muzicală și consiliul de administrație al CMA,
situația se prezintă directorului muzical al uniunii. Directorul muzical al uniunii poate cere sprijinul echipei
departamentului muzical pentru a găsi soluția cea mai echilibrată. La acest nivel, directorul muzical al uniunii
are datoria de a formula și de a transmite conducerii CMA o opinie bazată pe filozofia adventistă asupra muzicii,
orientând atenția către soluțiile posibil de aplicat în cazul respectiv.

4. Muzicienii adventiști invitați de CMA sau în evenimente oficiale ale Bisericii

Având în vedere forța influenței modelului personal, este de dorit ca muzicienii adventiști difuzați în cadrul CMA sau
invitați în cadrul evenimentelor oficiale să îndeplinească următoarele criterii:
 Să fie exemple pozitive de conduită creștină;
 Să fie membri din familia bisericii (membri botezați sau aparținători) în dreptul cărora nu sunt luate măsuri de
disciplină;
 Să evite asocieri cu alte centre de influență care nu promovează valorile Bisericii AZȘ, contexte care
promovează identitatea altor denominațiuni sau evenimente în care sunt transmise valori care intră în conflict
cu poziția Bisericii AZȘ asupra conduitei creștine și asupra muzicii;
 Să promoveze standarde înalte ale muzicii atât în aparițiile lor din cadrul CMA sau al evenimentelor oficiale ale
Bisericii cât și în activitatea muzicală personală.

58
 5. Muzicieni neadventiști invitați de CMA sau în evenimente oficiale ale Bisericii
Pentru emisiunile CMA și evenimentele oficiale care au ca scop promovarea identității Bisericii este de evitat
colaborarea cu muzicieni neadventiști. În cazul emisiunilor CMA sau evenimentelor bisericii cu un caracter general este de
dorit ca muzicienii neadventiști invitați să îndeplinească următoarele criterii:
 Să se bucure de o imagine pozitivă în societate prin valori înalte de moralitate;
 Să fie cunoscuți printr-un repertoriu compatibil cu valorile Bisericii AZS.

59
 PIANISTUL/ORGANISTUL ÎN ÎNCHINAREA AUTENTICĂ
Contribuitori: Benoni Catană, Camelia Ban, Gabriel Dumitrescu

A. Descrierea responsabilităților muzicianului bisericii

Persoana responsabilă cu conducerea muzicală, trebuie:
• Să iubească pe Dumnezeu şi Biserica din toată inima
• Să fie deplin consacrată (Manualul Bisericii)
Ø Se află sub conducerea pastorului și a prezbiterilor și trebuie să se sfătuiască cu aceștia
Ø E de preferat să fie membră a bisericii, a Școlii de Sabat sau a Asociației Tinerilor Adventiști
Ø Exemplu de modestie și bunăcuviință prin înfățișare și felul de a se îmbrăca
• Să-şi îndeplinească cu smerenie slujba la care este chemată
• Să se ofere pe sine cu tot ce are mai bun, fiind deschisă să primească îndrumare şi să fie dispusă la o
continuă dezvoltare
• Să fie capabilă să ofere o muzică adecvată pentru toate întâlnirile și serviciile divine (Manualul
Bisericii)
• Să fie un muzician inteligent: să cânte cu duhul, dar să cânte și cu mintea/înțelegerea (nu doar cu zel,
ci și cu inteligență și înțelepciune)
• Ca lider muzical al bisericii locale, să se preocupe de a face din muzică ceea ce trebuie să fie: să vină
cu sugestii pentru îmbunătăţirea activităţii muzicale, în organizarea şi desfăşurarea programelor
muzicale şi tot ce privește această ramură a lucrării
• Să fie binevoitor şi cu dragoste faţă de copiii care încep să înveţe să cânte la pian/orgă, să le ofere loc
în serviciile divine (colectă, postludiu etc.) şi să facă tot posibilul să aibă ucenici şi urmași în slujba
aceasta.

1
B. Ce trebuie să știi despre cartea de imnuri:
1. Ediții: 2006 (RO), 2009 (HU), 2013 (RO)
• 2006 și 2009 sunt identice în ce privește muzica imnurilor de la 1-736
• 2009 are un număr de 63 de imnuri adăugate față de 2006
• 2013 are un număr de 185 imnuri adăugate față de 2006

2. Diferențe majore între ediții:

2006 (RO) și 2009 (HU)
• Au fost coborâte tonalitățile față de original pentru a fi mai ușor de cântat vocal (maximum până la
mi în registrul acut [cu câteva excepții până la fa], cu media re sau mi bemol).
• Piesele au fost în mare măsură rearmonizate coral, cu intenția de a constitui material nou și pentru
coruri, dar sunt mai dificil de cântat pianistic.
• La piesele care apar cu două sau mai multe texte, în general s-a căutat a se oferi:
Ø o armonizare diferită la fiecare versiune de text. Instrumentistul poate alege care versiune de
armonizare dorește și/sau poate să cânte.
Ø opțiune de două tonalități diferite între versiunile de text.
• Există piese care nu au fost armonizate coral, ci lăsate ca în original (unison+pian).
• La unele piese s-au făcut modificări de metru și ritm față de original.
2013 (RO)
• Numerele primelor trei piese au fost inversate:
Ø nr. 1 din ediția 2006 a devenit nr. 3 în ediția 2013
Ø nr. 2 și respectiv 3 din ediția 2006 au devenit nr. 1 și respectiv 2 în ediția 2013
• La multe piese s-a revenit la tonalitățile originale (mai greu de cântat vocal, fiind prea înalte).
• La multe piese s-a revenit la armonizările originale (mai ușor de cântat pianistic).
• La piesele care apar cu două sau mai multe texte:
Ø s-a redus numărul pieselor cu armonizare diferită la fiecare versiune de text
Ø s-a redus numărul pieselor cu opțiune de două tonalități diferite între versiunile de text
• Toate piesele care în original erau scrise pentru unison+pian, au fost armonizate coral.
• La unele piese la care se modificaseră în 2006 metrul și ritmul, s-a revenit la original, creându-se
confuzie între ediții.
• Se pot întâlni ocazional erori majore de scriere muzicală (de ex.: o măsură lipsă la un refren; o piesă
scrisă cruzic, deși e anacruzică – barele de măsură ar fi trebuit puse cu un timp mai devreme).

C. Funcțiile pianistului/organistului bisericii:

Pianistul/organistul poate funcționa în una sau mai multe din următoarele funcții distincte:
1. Conducerea congregației în cântarea comună
2. Acompanierea soliștilor și ansamblurilor vocale sau instrumentale
3. Intervenții solistice în diferite instanțe în cadrul serviciilor divine (preludiu, muzică pentru
daruri, fond muzical, postludiu etc.)

2
1. Conducerea congregației în cântarea comună
1.1. Liderul/liderii cântării comune
E de preferat ca în biserică să existe o persoană (sau un grup mic în față) care să cânte la microfon și
eventual să dirijeze. Dacă acest lucru nu este posibil, conducerea cântării va fi preluată de
organist/pianist.

1.2. Alegerea instrumentului

• Instrumentul preferat:
Ø Orga clasică (cu tuburi)
Ø Pianul acustic
• În cazul unui instrument electronic, registrul preferat este de:
Ø Orgă (“Pipe Organ” sau “Church Organ”)
Ø Pian – atunci când o congregație e greoaie în cântare și trebuie impulsionată

1.3. Descifrarea partiturii

• Studiază atent în prealabil partitura imnurilor, determinând:
Ø tonalitatea cea mai potrivită, astfel încât linia melodică să nu ajungă la sunete prea înalte sau
prea grave, care nu pot fi cântate cu ușurinţă de către congregație (alege între 2006 și 2013)
Ø tempoul optim, în funcție de:
v indicațiile de tempo de deasupra primului portativ
v caracterul piesei muzicale (lent – meditativ sau dinamic – de marș)
v cele mai mici subdiviziuni ritmice (optimi, șaisprezecimi etc.), în așa fel încât acestea să poată
fi cântate ușor de către persoanele neinstruite muzical
v mesajul textului (rugăciune; bucuria mântuirii; misiune etc.)
Ø dinamica muzicală optimă (volumul instrumentului) pentru piesa respectivă și pentru spațiul în
care se cântă: nici prea tare, încât să acopere pe cei care cântă, dar nici prea slab, încât să nu se
audă
Ø varianta de armonizare preferată – mai simplă sau mai complexă (alege între 2006 și 2013)

1.4. Maniera de cânt

• Simplitatea abordării instrumentale este esențială.
• Melodia trebuie să fie auzită clar, distinct, predominant, pe tot parcursul cântării comune. Este
necesar ca ea să fie reperul principal.
• Se încurajează respectarea strictă a partiturii scrise, inclusiv a armoniei.
• Se descurajează improvizațiile care ar putea compromite integritatea melodiei, a armoniei sau a
ritmului:
Ø Improvizațiile neavizate pot modifica stilul piesei, care este și trebuie să rămână IMN.
Ø Introducerea valorilor mai mici (a notelor de „umplutură”) în improvizație poate determina
tempoul să devină rigid sau poate destabiliza ritmul.
• Instrumentistul să conducă congregația cu scopul de a ajuta în susţinerea tonalităţii, a tempoului şi a
unei atmosfere solemne şi nu de a-şi etala virtuozitatea (când aceasta există – mai ales la pianiști).
• O interpretare inadecvată privind timbrul instrumentului, tempoul în care se cântă și chiar armonia
cu care se susţine melodia, pot crea o atmosferă neprielnică închinării.

3
1.5. Introducerea
• Să fie clară, hotărâtă, să fie imprimat tempoul adecvat. Nu schimba tempoul piesei după introducere
(de ex.: introducerea mai rapidă sau mai lentă decât strofele)!
• Să nu fie cântată ca o improvizaţie care să încurce, ci ca un fragment care să aducă aminte de tema
imnului ce se cântă, nici prea lung, nici prea scurt. În cărțile de imnuri sunt indicate pasajele care pot
constitui introducerea (fragmentele indicate prin semne speciale – un fel de paranteze pătrate –
deasupra portativului pot fi de referinţă).
• E important ca aceasta să conțină începutul cântării iar oprirea să se facă în așa fel încât să fie foarte
clar tonul și momentul intrării. Finalul introducerii să fie, de preferință, pe treapta I a tonalităţii
imnului, pentru a nu se crea confuzie. Uneori (dacă instrumentistul se pricepe), se poate încheia și pe
treapta a V-a, invitând vocile să înceapă strofa.

1.6. Cuprinsul cântării

• Cântarea omofonă (simultană, cu acorduri nearpegiate) este cea mai potrivită pentru conducerea
cântării comune.
• Condu, NU acompania! Cântă suficient de tare, dar nu bate în pian!
• Cântă expresiv, construind frazele, arcuindu-le și conducându-le, conferindu-le o direcție clară.
Gândește și exprimă fraza/idea muzicală în întregimea ei, nu cânta doar note sau acorduri separate,
fără legătură între ele!
• Nu o lua singur înainte, târând congregația după tine. Instrumentul are rolul de a conduce, dar în
același timp de a fi un slujitor în închinare, după cum păstorul oriental nu fugărește oile de la spate,
ci le cheamă înainte cu blândeţe.
• Respiră deodată cu cei care cântă, sau, dacă se poate, chiar cântă cu ei. Aceasta va duce natural la
anumite ușoare prelungiri ale pauzelor sau duratelor notelor finale ale unor fraze muzicale, dar ele
aduc acea nuanţă de interpretare umană, absolut necesară. Să nu fie un război permanent, inutil, între
instrument și congregație. Bucuria cântării să nu fie sacrificată pe altarul unei tehnici muzicale
rigide.
• Între strofe fă o pauză suficient de lungă pentru ca oamenii să își tragă sufletul, să respire, să înghită
și să înceapă următoarea strofă. Uneori acest aspect se reglează automat dacă instrumentistul cântă
concomitent și cu vocea.
• Variază dinamica muzicală (nuanțele) de la o strofă la alta, urmărind conținutul ideatic și
expresivitatea textului.
• Pentru cei mai avansați, se poate varia armonia de la strofă la strofă, ținând cont de următoarele
aspecte:
Ø Este nevoie de mare discernământ în adoptarea variațiilor de armonie.
Ø Variațiile de armonie să se facă treptat, de la simplu la complex. Pleacă de la varianta cea mai
simplă (de obicei cea originală) și adaugă progresiv elemente noi, la fiecare strofă.
Ø Totuși, nu trata variațiile de armonie în mod arbitrar, independent de text, ci ținând cont de ceea
ce transmite textul fiecărei strofe. O modalitate la îndemână în această direcție ar fi succesiunea
diferitelor variante de armonie din edițiile 2006 și 2013 (atenție însă la diferențele de tonalitate,
metru și ritm dintre ediții!).
• Pentru o armonizare de calitate, pianistul/organistul are nevoie:
Ø Să fie instruit în legile muzicii (melodie, armonie, contrapunct etc.)
Ø Să cunoască și să se inspire din lucrările marilor compozitori (de ex.: coralele lui Bach,
Mendelssohn etc.)
Ø Să dea dovadă de, și să-și folosească inteligența și bunul simț muzical
4
 • Dacă transferi basul la octava inferioară, nu duce și tenorul o octavă mai jos: sună îmbâcsit, murdar.
Fie cânți și tenorul și basul „loco” (așa cum e scris în partitură), fie duci doar basul o octavă mai jos
(eventual dublat în octavă) și incluzi/cuprinzi tenorul la mâna dreaptă pentru completarea armoniei.

1.7. Încheierea cântării

• Poate exista ca încheiere o codă instrumentală, în general prin repetarea ultimei fraze muzicale.

1.8. Precizări pentru începători

În lipsa unei ediții speciale cu scriitură pianistică și cu armonii mai simple, menționăm următoarele:
• Partiturile din cărțile imnurilor sunt scrise pentru cor și nu pentru pian sau orgă.
• Dintre cele patru voci, cea mai importantă pentru instrumentist este basul. Ori de câte ori te
împotmolești, continuă să cânți basul.
• Următoarea voce ca importanță este sopranul. Dacă folosești două voci, acestea să fie: basul și
sopranul.
• Dacă folosești trei voci, acestea să fie: sopran, alto și – neapărat – bas.

5
2. Acompanierea soliștilor și ansamblurilor vocale sau instrumentale
2.1. Acompanierea soliștilor
• Oferă o latitudine mai mare de exprimare decât la conducerea congregației.
• Totuși, pianistul/organistul se subordonează solistului:
Ø Îl urmează îndeaproape
Ø Se pliază pe tempoul, ritmul, dinamica, expresivitatea solistului
Ø Pianistul/organistul nu devine el însuși solist
• Cel mai bine este să se respecte strict acompaniamentul scris special de compozitor. Dacă acesta nu
este scris, atunci să se respecte partitura corală (dacă se cântă după o partitură corală).
• Când redai o piesă a compozitorilor consacrați din muzica clasică, nu improviza! Dacă prezinți
variațiuni pe o temă dintr-o astfel de muzică, acestea să fie realizate în stilul compozitorului
respectiv.
• Este importantă cunoașterea și respectarea partiturii originale. Nu improviza dacă nu cunoști bine
partitura originală!
• Dacă improvizezi, nu modifica stilul piesei!
• Pentru o improvizație de calitate, pianistul/organistul are nevoie:
Ø Să fie instruit în legile muzicii (melodie, armonie, contrapunct etc.)
Ø Să fie instruit în practicile corepetiției
Ø Să stăpânească tehnica și interpretarea pianistică
Ø Să cunoască principiile improvizației muzicale
Ø Să cunoască și să se inspire din lucrările marilor compozitori (de ex.: variațiuni pe teme de
Mozart, Beethoven, Brahms etc.)
Ø Să dea dovadă de, și să-și folosească inteligența și bunul simț muzical
• Nu arăta tot ce știi încă din primele măsuri ale piesei! Fii „zgârcit” și păstrează ce e mai bun pentru
la urmă! Pleacă de la simplu la complex, dar ai în vedere și conținutul textului (la piesele vocale)
• Urmărește simbioza perfectă între solist și corepetitor (acompaniator)!
2.2. Acompanierea ansamblurilor vocale sau instrumentale
• Pianistul/organistul se supune întotdeauna dirijorului sau conducătorului ansamblului:
Ø Îl urmează îndeaproape
Ø Se pliază pe tempoul, ritmul, dinamica, expresivitatea dirijorului/ansamblului
Ø Pianistul/organistul nu devine el însuși solist
• Cel mai bine este să se respecte strict acompaniamentul scris special de compozitor. Dacă acesta nu
este scris, atunci să se respecte partitura corală sau o reducție a partiturii instrumentale
• Când redai o piesă a compozitorilor consacrați din muzica clasică, nu improviza! Dacă prezinți
variațiuni pe o temă dintr-o astfel de muzică, acestea să fie realizate în stilul compozitorului
respectiv.
• Este importantă cunoașterea și respectarea partiturii. Nu improviza dacă nu cunoști bine partitura
originală!
• Dacă improvizezi, nu modifica stilul piesei!

6
 • Pentru o improvizație de calitate, pianistul/organistul are nevoie să fie instruit:
Ø În legile muzicii (melodie, armonie, contrapunct etc.)
Ø În practicile corepetiției
• Niciodată nu cânta o armonie diferită de cea a corului sau instrumentelor pe care le acompaniezi!
Improvizează cu elementele armoniei existente, fără a intra în contradicție cu partitura scrisă. În caz
contrar se generează războaie de armonie între ansamblu și pianist/organist, ceea ce este o dovadă a
lipsei de respect, de bun simț general și muzical, de indiferență, de neglijență și de egoism feroce.
• Nu schimba linia basului! Fundația/temelia nu trebuie clătinată, deoarece poate rezulta în stricarea
echilibrului armoniei.

7
3. Intervenții solistice în diferite instanțe în cadrul serviciilor divine (preludiu, muzică pentru daruri,
fond muzical, postludiu etc.)
• Folosește-ți discernământul fin în alegerea pieselor muzicale, în funcție de:
Ø Ocazie
Ø Punctul în program
Ø Atmosfera care trebuie creată
• Mai presus de toate, întreabă-te:
Ø Pentru ce cânt?
v Pentru a-L lăuda și preamări pe Dumnezeu?
v Pentru a ieși eu în evidență și pentru a mă preamări pe mine, abilitățile mele muzicale sau
instrumentale, virtuozitatea mea?
Ø Care este scopul prestației mele instrumentale?
v De a sluji umil lui Dumnezeu și semenilor în cea mai bună capacitate pe care o am sau de a
mă înălța pe mine însumi?
v De a contribui la o atmosferă de închinare autentică, integrându-mă în aceasta sau de a crea
o diversiune atrăgând atenția asupra mea?
Ø Pe cine vreau să impresionez prin felul în care cânt?
v Pe Dumnezeu?
v Pe ascultători?
Ø Cum vede Dumnezeu activitatea mea muzicală?
v Îi este pe plac?
v O aprobă? De ce DA? De ce NU?
v Lucrarea cui o fac: a lui Dumnezeu sau a Diavolului?

CONCLUZII
Roagă-te pentru umplerea cu Duhul Sfânt înaintea fiecărei decizii din cele peste 3000 pe care le iei
zilnic, inclusiv a celor muzicale:
• Ce piese aleg?
• Cum este cel mai potrivit să le cânt?
• Cui slujesc prin prestația mea?
Fie ca, în toate, Numele lui Isus Hristos să fie înălțat! Amin.