Tablou de iarnă

Fulgi de cristal cern peste noi,

Alb este totul și totul ca-n ceață,
Vechi urme lăsate de ploi
Transformă totul în gheață.

Tot împrejur alb e și gri,

Copaci înlemniți în tabloul de iarnă,
Lungi cântece triste de “Cra”-n loc de “Cri”
Se-aud de departe ca un suflu în goarnă.

Brazi încărcați sub povara zăpezii,

Țurțuri sub streșini, înalte troieni,
Tăcerea se-așterne la plecarea amiezii –
Tabloul măreț al unei lungi ierni.

Gerul pătrunde în noaptea adâncă.

Iz de vin fiert, sarmale, pufoși cozonaci,
Ce mai urmează ne întrebam încă?
Colinde străvechi și pe masă colaci.

Iar casele dorm somnul iernii pustii

Și fumul din horn respira eterul,
Pe geamuri lipite steluțe-argintii
Și ceru-și arată, de departe, steajerul.