CEACÎRU IULIANA

1C AMG

FITOTERAPIA CU APLICATII IN AFECTIUNI RESPIRATORII

Fitoterapia este o terapie naturala care utilizeza drept principale instrumente plantele, sub
forma proaspata sau uscata, preparate in moduri variate, pentru echilibrarea tulburarilor
aparute in organism.or, prin intermediul plantelor. Este cea mai veche terapie folosita in lume,
utilizata de milenii. Toate popoarele antice aveau cunostinte extinse de fitoterapie empirica,
plantele fiind utilizate ca sursa de hrana pentru oameni dar si ca sursa de medicamente si
bauturi vindecatoare.

Fitoterapia moderna aparut ca o continuare a celei traditionale, chimia si farmacologia

plantelor dezvoltate in mod extensiv in ultimele decenii ajutand la aprecierea, intelegerea si
extinderea folosirii multora dintre plantele cunoscute. In acelasi timp, prin sinteza unor
principii active din plante, fitoterapia a reprezentat locul de plecare al medicinei moderne a
prezentului, multe dintre medicamentele alopate prescrise astazi datorandu-se fitoterapiei.
Fitoterapia moderna ofera un sprijin eficient pentru mentinerea unei bune stari de sanatate a
populatiei. Unul dintre marile avantaje ale fitoterapiei este faptul ca absorbtia principiilor
active din plante se face in mod firesc de catre organism, avand rareori efecte secundare sau
adverse (date in general de supradozari si nerespectarea modului de preparare). Stiinta si
experienta impun cresterea si imbunatatirea sanatatii umane prin folosirea produselor
fitoterapice moderne ca mijloc de prevenire a imbolnavirilor si ca tratamente ce ofera cele
mai eficiente solutii naturale personalizate, promovand conceptul de medicina integrativa,
care presupune asocierea tratamentelor alopate cu terapiile complementare. O abordare
medicala integrativa are in vedere evaluarea stilului de viata, a surselor de stres psiho-
emotional, a tuturor factorilor potentiali predispozanti care suprapusi peste factorii
constitutionali (nativi) ar putea produce o vulnerabilitate individuala la boala respectiva.
Fitoterapia moderna s-a dezvoltat si ramificat in multe directii, fiind imbogatita de fiecare din
ele. Astfel, gemoterapia, apiterapia, terapiile florale Bach, aromaterapia, dietoterapia si multe
altele constituie importante resurse terapeutice.

Afectiunile cailor respiratorii au o evolutie rapida, fiind insotite adesea de cresteri

spectaculoase ale temperaturii corpului. In general, afectiunile sezonului rece, cand nu se
complica, se pot trata simptomatic, iar plantele medicinale, folosite cel mai adesea sub forma
de infuzii calde, trebuie sa aiba efecte antiinflamatoare, antiseptice, antivirale, emoliente ale
secretiilor bronsice, expectorante, spasmolitice, sudorifice si diuretice. Ele trebuie sa
contribuie de asemenea la scaderea temperaturii. In acest caz, am ales pentru dumneavoastra
cateva formule sau retete, continand plantele medicinale care sa indeplineasca toate
conditiile enumerate.

Afectiunile sezonului rece, cand nu se complica, se pot trata simptomatic, iar plantele
medicinale, folosite cel mai adesea sub forma de infuzii calde, trebuie sa aiba efecte
antiinflamatoare, antiseptice, antivirale, emoliente ale secretiilor bronsice, expectorante,
spasmolitice, sudorifice si diuretice.

Faringita si laringita

Pentru tratarea faringitelor si laringitelor se folosesc preparate din musetel si salvie, cu

care se fac gargare. Solutiile se obtin prin infuzarea a doua lingurite de planta la o cana de
apa. Gargarele se fac cu cate 150 g de lichid in care s-a dizolvat o lingurita rasa de bicarbonat
de sodiu (poate fi si alimentar), de 3 ori pe zi, dupa fiecare masa. Dupa gargara, nu se bea si
nu se mananca timp de 30 de minute.

Bronsita

In cazul bronsitei, se folosesc mai ales infuzii preparate din patlagina, podbal, lumanarica
sau nalba. Util pentru ameliorarea simptomelor este si amestecul in cantitati egale de soc, tei
si lumanarica, din care se infuzeaza doua lingurite de amestec la o cana de apa. Preparatul se
indulceste de preferinta cu miere si se bea cald. Amestecuri similare se pot face si din primele
patru plante enumerate, in totalitate sau partial.

Afectiunile pulmonare

Daca suferiti de afectiuni pulmonare, respectiv de viroze pulmonare, puteti folosi plantele
ca atare sau, pentru un efect mai bun, asociate, conform urmatoarelor formule de asociere:
talpa gastii sau valeriana, izma, coada-soricelului sau patlagina, plamanarica, coada-calului
sau, mai ales, patlagina, salvie si podbal. Se face o infuzie din 2 lingurite de planta la o cana
de apa din care se beau 2-3 cani pe zi, indulcite de preferinta cu miere.

Se mai poate folosi ceaiul sudorific, tip Plafar, care are calitati depurative prin transpiratia pe
care o produce. Acesta este, de asemenea, neurosedativ, antiseptic si bactericid si scade
temperatura. La fel ceaiul pectoral, tot tip Plafar, are calitati antibronsitice, calmeaza tusea,
este antiseptic si decongestiv pulmonar, emolient, bronholitic si expectorant. Este indicat in
gripe, raceli, bronsite, raguseala, tuse, laringite, traheite, amigdalite si afte. In fine, ceaiul
antibronsitic este emolient, fluidifiant al secretiilor, decongestiv si antiseptic.
 Un rol deosebit de important in tratarea afectiunilor cailor respiratorii il are planta
cimbrisorul de camp. Se procura de la magazinele de specialitate si poate fi preparat sub
forma de infuzie (2 lingurite de planta la o cana de apa). Se indulceste cu miere, de 3 ori pe zi,
care are calitati antivirotice si de consolidare a capacitatii de aparare a organismului. Daca se
asociaza cu ulei de conifere – pin sau molid, din care se administreaza de 3 ori cate 5 picaturi
pe zi, pus intr-o lingurita cu zahar sau pe paine, efectul antitusic este foarte puternic.

Alte formule de amestecuri

Pentru amigdalite: gargara cu musetel, coada-soricelului. Se pun doua lingurite de planta la

o cana de apa, la care se adauga o lingurita rasa de bicarbonat. Gargara se face de trei ori pe
zi dupa mesele principale. In cazul bronsitelor se mai foloseste amestecul de busuioc,
patlagina, cimbrisor de camp, coada-soricelului si salvie. Pentru efect expectorant se
foloseste coada-calului, nalba, salvie si sulfina. Daca suferiti de astm bronsic, pentru
bronhodilatatie, sunt indicate paducelul, coada-soricelului si coada-calului, toate luate in
cantitati egale. Pentru scaderea temperaturii se folosesc salcia, salvia si teiul.

Daca ar fi sa folosim un ceai cu efect general in afectiunile bronhopulmonare, valabil in

bronsite si tuse, ca expectorant si bronhodilatator, ca antiseptic, fluidifiant si decongestiv,
atunci putem elabora amestecul de coada-soricelului, patlagina, cimbrisor, busuioc si nalba.
Acestea se folosesc in cantitati egale, din care se prepara infuzii indulcite cu miere si baute
calde.

Siropul de lamaie este un remediu care da bune rezultate in cazurile de tuse. Acesta se
prepara astfel: se spala lamaia cu apa, se ruleaza cu palma pe o suprafata plana, ca sa fie mai
zemoasa, apoi se fierbe la foc mic timp de 10 minute intr-un vas cu emailul intact. Dupa aceea,
lamaia se taie in doua si se stoarce intr-o cana de ceai in care s-au pus doua linguri de
glicerina farmaceutica. Se amesteca apoi cu 50 g de miere. Din amestec se iau zilnic 4-8
lingurite, de 3 ori pe zi, inainte sau dupa mese.